749 matches
-
deperdiția nasală la nivelul emisiei vocalice și consonantice. Practica noastră logopedică apreciază în mod deosebit că în terapia rhinolaliei, exercițiile de suflu bucal pregătesc realizarea scopului propus în lecția cu conținut logopedic, creiază suportul de corectare al emisiei fonemelor și morfemelor, în timpul lecțiilor, precum și contenția rezultatelor obținute în corectarea vorbirii prin efectuarea exercițiilor de suflu, chiar după încheierea terapiei logopedice. C. Antrenamentul muscular prin miogimnastică completează în ordinea expunerii programul de exerciții preliminarii oricărei activități de reeducare fonetică. Antrenamentul urmărește creșterea
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
L-am văzut [[pe Ion]OD supărat ]. L-am auzit [[pe Ion]OD cântând la pian] . Poziția predicatului secundar (PS) este o poziție predicativă nonmatricială, care se formează în urma unor reorganizări sintactice de suprimare a operatorului copulativ sau pasiv, a morfemelor de mod și timp, a complementizatorilor, și de avansare a subiectului predicatului secundar din subordonată în regentă pentru marcarea cazuală 112. Predicatul secundar subordonat unui verb de percepție are realizări variate. Unele realizări sunt comune tuturor verbelor analizate, altele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
unei proprietăți. 111 În alte studii se folosește, pentru a denumi același concept, noțiunea de "propoziție redusă" (engl. small clause). Termenul propoziție redusă face referire la istoria derivațională a acestor tipare, provenite din structuri bipropoziționale, în urma mai multor transformări: suprimarea morfemelor de predicativitate ale uneia dintre propoziții, suprimarea complementizatorilor, ridicarea unor constituenți din propoziția redusă în propoziția matrice. 112 Vezi interpretarea și terminologia din GALR II (2008: 194; 301-306). 113 În tipologia lui Carlson (1980), stage-level predicate. 114 Această distincție depinde
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
În acest domeniu, monitorizările au confirmat multe tendințe vechi, manifestate în continuare în româna vorbită, în ciuda constrângerilor normei (mai ales pe cele produse de regularizarea morfologică și de atracția între paradigmele flexionare); de asemenea, au confirmat oscilațiile din zona unor morfeme concurente, precum și răspândirea rapidă a unor construcții recente. În limbajul din mediile audiovizuale se manifestă tendințe gramaticale diferite și chiar contrare, caracteristice atât limbii populare - modificare analogică a formelor, analitism, redundanță -, cât și celei culte - conservarea formelor de bază ale
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
III.2008). Dificultățile de flexiune internă și insistența acțiunilor de cultivare a limbii asupra formelor din paradigmă au favorizat, așa cum s-a observat mai demult, renunțarea la însuși (înlocuit, cel mai adesea, de semiadverbul focalizant chiar)19. 4.4. Acordul morfemului a (al) Reluarea anaforică a unui substantiv prin articolul sau pronumele semiindependent al nu se supune întotdeauna regulilor de acord în gen și număr. În situațiile în care se folosește forma de feminin singular a, chiar dacă centrul este masculin, neutru
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
a explica românilor (Antena 3, 23.X.2007). Fenomenul apare nu numai la substantive (care desemnează persoane), ci chiar și în cazul unor pronume: în fiecare zi deschidem pe unele dintre ele (Radio InfoPro, 6.III.2008). Marca pe și morfemele de dativ sunt, de fapt, mijloace suficiente de marcare a funcției sintactice, față de care dublarea funcționează redundant. 10. MODIFICĂRI ȘI UTILIZĂRI ALE ADVERBELOR 10.1. Se confirmă tendința de generalizare a formelor scurte maxim și minim ca adverbe în construcții
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
aglutinantă. Trebuie menționat faptul că modelul aglutinant a existat și în zonele unde ulterior s-a dezvoltat formula indoeuropeană. Modelul indoeuropean de limbă a apărut în urma uzului intens al expresiilor aglutinante, rezultatul fiind transformarea elementelor lexicale ale cuvântului compus în morfeme și flexiuni. Fenomenul s-a produs, din nou fără reguli fonetice, în Asia Mică, unde civilizațiile s-au succedat agitând gândirea, comunicarea și creația verbală. El a cuprins în est spațiul spre Himalaia și spre fluviul Indus; în vest a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
reconstituire a indoeuropenei comune cu ajutorul limbilor care se crede că ar fi conservat cel mai bine modelul primar: sanscrita, greaca, latina... Luând această reconstituire ca punct de plecare, Schleicher reducea, în anii 1861-1862, tot vocabularul indoeuropean la câteva sute de morfeme monosilabice, pe care cercetarea ulterioară a istoriei limbii le va lua ca bază genetică a limbajului uman. În felul acesta morfemele indoeuropene, rezultate prin evoluția silabică și aglutinantă a cuvântului, au fost duse ca punct de plecare a limbii, inversându
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Luând această reconstituire ca punct de plecare, Schleicher reducea, în anii 1861-1862, tot vocabularul indoeuropean la câteva sute de morfeme monosilabice, pe care cercetarea ulterioară a istoriei limbii le va lua ca bază genetică a limbajului uman. În felul acesta morfemele indoeuropene, rezultate prin evoluția silabică și aglutinantă a cuvântului, au fost duse ca punct de plecare a limbii, inversându-se evoluția firească a acesteia. Acceptarea de către lingviști de prestigiu a celor câteva sute de rădăcini indoeuropene, reconstituite, ca bază monosilabică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbile i.-e., au constatat că fonetica acestor limbi, corelată cu baza de articulație, permite refacerea unui sistem de sunete capabil să cuprindă și să explice teoretic derivarea tuturor sistemelor fonetice ale limbilor i.-e.; aceasta în timp ce reconstituirea cuvintelor și morfemelor indoeuropene se dovedea a fi mult mai anevoioasă și chiar imposibilă. Dificultăților pe care teoria neogramatică le ridică în calea analizei etimologice prin necesitatea reconstituirii protolimbii i.-e. Mladenov le adaugă altele care blochează definitiv privirea retrospectivă asupra istoriei limbii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
calea de la simplu la complex. În ce privește evoluția limbilor flexionare, numite indoeuropene, acestea au urmat calea transformării segmentelor sonore în vocale și consoane, care se constituie în sisteme fonologice specifice fiecărei limbi, și a transformării componentelor inițial lexicale ale cuvântului în morfeme. Privită din prezent spre trecut, limba română se înscrie în evoluțiile etnolingvistice din jumătatea de est a Europei, evoluții cauzate de cucerirea de către romani a acestui spațiu, urmată de integrarea lui administrativă în imperiu și de colonizarea lui cu populație
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
romane în estul Europei au pus două sisteme lingvistice în situația de a se acomoda reciproc în familie și în colectivitățile umane: pe de o parte sistemul autohton aglutinant, în care părțile cuvântului nu se gramaticalizaseră încă, adică nu deveniseră morfeme (rădăcini, prefixe, sufixe, terminații), ci erau cuvinte care circulau independent ca părți de vorbire, iar pe de altă parte sistemul latin în care părțile cuvântului erau morfeme. 10. Constituirea limbii române, ca și a celorlalte limbi din zonă, își are
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
autohton aglutinant, în care părțile cuvântului nu se gramaticalizaseră încă, adică nu deveniseră morfeme (rădăcini, prefixe, sufixe, terminații), ci erau cuvinte care circulau independent ca părți de vorbire, iar pe de altă parte sistemul latin în care părțile cuvântului erau morfeme. 10. Constituirea limbii române, ca și a celorlalte limbi din zonă, își are explicația în simbioza traco-latină realizată în conviețuirea și conlucrarea latinilor cu autohtonii. Doar colaborarea cotidiană între vorbitorii de tracă și vorbitorii de latină, iar nu dictatura limbii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu -k, comparabil cu pronumele ök „ei, ele”: alma „măr” - almák „mere”, asztal „masă” - asztalok, halom „movilă” - halmok, határ „hotar” - határok, láb „picor” - lábak, szó „cuvânt” - szavak sau szók45. Unele gramatici îl dau și pe -i ca formant al pluralului. Morfemul -i este la origine tot un pronume demonstrativ pentru persoana a treia plural, însă ca membru al seriei morfemelor care formează categoria substantivală a apartenenței în situația unui posesor și a mai multor obiecte posedate: sg. szobá-m „camera mea”, szobá-d
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
hotar” - határok, láb „picor” - lábak, szó „cuvânt” - szavak sau szók45. Unele gramatici îl dau și pe -i ca formant al pluralului. Morfemul -i este la origine tot un pronume demonstrativ pentru persoana a treia plural, însă ca membru al seriei morfemelor care formează categoria substantivală a apartenenței în situația unui posesor și a mai multor obiecte posedate: sg. szobá-m „camera mea”, szobá-d „camera ta”, szobá-ja „camera lui, a ei”; pl. szobá-im „camerele mele”, szobá-id „camerele tale”, szobá-i „camerele lui, ei”. Modelul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
intersectarea lor în spațiul tracic, limbile tracă și latină se aflau pe trepte diferite de gramaticalizare a substantivului. În timp ce traca exprima valorile gramaticale în manieră sintactică, prin cuvinte pronominale și prin adverbe circumstanțiale, latina adăuga acestor mijloace un sistem de morfeme terminale, prin care substantivul căpătase paradigmă cazuală, și un sistem de prepoziții care detalia valorile cazurilor acuzativ și ablativ. Dintre limbile spațiului tracic, slava este aceea care a dezvoltat, pe baza materialului propriu, un sistem complex de terminații pentru marcarea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care diferențiază paradigma substantivului albanez de cea a substantivului românesc. În latină, ca și în greaca veche, paradigma cazurilor era o categorie istorică apărută în urma simplificării formale și abstractizării semantice a lexemelor finale din sintagmele nominale, lexeme care au devenit morfeme cu rol de terminații. Astfel, la un prim nivel de analiză etimologică distingem în cuvântul latin patria structura morfematică pa-tri-a, structură în care fiecare morfem, inclusiv terminația, are ascendența lexematică pierdută. La fel stau lucrurile cu terminația -ae din genitivul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
simplificării formale și abstractizării semantice a lexemelor finale din sintagmele nominale, lexeme care au devenit morfeme cu rol de terminații. Astfel, la un prim nivel de analiză etimologică distingem în cuvântul latin patria structura morfematică pa-tri-a, structură în care fiecare morfem, inclusiv terminația, are ascendența lexematică pierdută. La fel stau lucrurile cu terminația -ae din genitivul și dativul acestui cuvânt, patriae, și cu terminația -am din acuzativ, patriam. Aceeași lipsă de etimologie evidentă o întâlnim și la celelalte terminații ale sistemului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
preciza acele configurații spațiotemporale pe care le pot forma ele În mod stabil și repetitiv―. (Thom 1983) Adică, În biologie ar fi celulele care se grupează În țesuturi, țesuturile care formează organe și de aici rezultă organismul viu. În lingvistică morfemele se grupează În silabe, silabele În cuvinte, cuvintele În fraze. Fizica se pare că procedează invers. Informația primară nu este un continuu, ci un ansamblu discret de particule care interacționează unele cu altele. Aceste interacțiuni sunt modelate prin „grupe de
Polarităţile arhitecturi by Mihai Flondor () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92988]
-
d’amour spre o poezie de pură incantație. Conachi a scris o retorică poetică de dragul unei ibovnice cu priviri concupiscente, Z. ambiționează să compună un „fals tratat de gramatică”, unde studiază trecerea nudurilor prin adverbe, mișcarea doamnelor prin (sau în) morfeme, sufixe și desinențe. Horia Zilieru are curajul de a rămâne un calofil, în accepțiunea elevată a cuvântului. [...] Toate aceste prea frumoase podoabe lexicale, din care sunt alcătuite imagini laborioase, îl recomandă pe Horia Zilieru altui veac, cu limba ceremonioasă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
pentru care se spune ca frazeologia tine și de lexicologie), dar nu în totalitate de pildă, cuvantul este, de obicei, polisemantic, pe câtă vreme frazeologismul, foarte rar; nu întotdeauna frazeologismul poate fi echivalat cu un cuvânt, există tipuri care funcționează la nivelul morfemelor, având, bunăoară, valoare de superlativ (cu ochii în patru 'foarte atent') ș.a.m.d. iar, în ceea ce privește formă, el aduce mult cu enunțul/frază (în accepția lui Benveniste), căci asta a și fost înainte de a se izola (este motivul, pentru care
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
ce corespunde acelui CUM al aprehensiunii lumii extralingvistice, adică semnificatul diferit al cuvintelor dintr-o serie precum bogat, bogăție, îmbogăți. Este vorba, așadar, de categoriile verbale substantiv, verb, adjectiv și adverb cu subdiviziunile lor posibile; (3) semnificatul instrumental, adică semnificatul morfemelor (fie acestea cuvinte sau nu); (4) semnificatul structural (sau sintactic, în sens strict) semnificatul propriu combinărilor de unități lexematice sau categorematice cu morfeme în cadrul propozițiilor, cum ar fi: "singular", "plural", "activ", "pasiv" etc.; (5) semnificatul ontic valoarea existențiala atribuită stării
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
de categoriile verbale substantiv, verb, adjectiv și adverb cu subdiviziunile lor posibile; (3) semnificatul instrumental, adică semnificatul morfemelor (fie acestea cuvinte sau nu); (4) semnificatul structural (sau sintactic, în sens strict) semnificatul propriu combinărilor de unități lexematice sau categorematice cu morfeme în cadrul propozițiilor, cum ar fi: "singular", "plural", "activ", "pasiv" etc.; (5) semnificatul ontic valoarea existențiala atribuită stării de lucruri desemnate într-un enunț, de pildă: "afirmativ", "negativ", "interogativ", "imperativ" etc. (Coseriu, 1973, pp. 136-137; cf. și Coșeriu, 1994b, pp. 66-70
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
gura; gură; iarbă; idei; important; impresie; inimă; interesant; iubire; îmbinare; învățare; joc; legătură; de legătură; legături; la locul lui; lecții; liber; lichid; limba; limba română; lingvistică; lucru; mai multe litere; melesteu; metaforă; minciună; minte; minune; mit; mod de exprimare; mor; morfem; mult; muzică; naștere; negru; neimportant; neînțeles; nu; obscen; om valabil; oră; pace; parte a propoziției; paste; patrie; pix; poate; povață; poveste; preziceri; promisiune; pronunțare; punct de vedere; punte; rău; respectuos; român; rosti; a rosti; rostire; sabie; scrie; scriere; scrisoare; scriu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
are la dispoziție atunci când decide să exprime ceva despre esența unui personaj grație onomasticii. Astfel, anumite trăsături de caracter pot fi sugerate vizual, acustic, articulator sau morfologic 47. Desigur, numele Horla intră sub incidența ultimei categorii enunțate, fiind compus din morfemele hors (afară) și là (acolo). Este vorba, așadar, despre o entitate "de dincolo", despre o esență ontologică eludând percepția comună. Nuvela debutează in medias res, cu o notație (din 8 mai, an neprecizat) care înregistrează o "zi admirabilă"48. Simplitatea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]