749 matches
-
nivelul recepției. Dacă copilul surdo-mut este deficient sensorial, prin imposibilitatea perceperii acustice a modelului verbal, copilul cu despicătură congenitală velo-palatină este un deficient prin imposibilitatea ajustării la „modelul” verbal, exceptând de la respectarea regulilor privind utilizarea corectă a sunetelor, fonemelor și morfemelor „care aparțin unor repertorii bine precizate în limbă” (74; p.262). Surditatea întrerupe procesul comunicării la nivelul receptorului și prin aceasta utilizarea limbajului. Defectul anatomic congenital al elementelor de articulare stingherește realizarea corectă a instrumentalității verbale, deși auzul este normal
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
nivelul funcției de realizare fonologică, dar și unii și ceilalți comunică într-un fel, deoarece limbajul articulat este un mijloc, însă nu singurul. Pentru surd, mimica pronunției sunetelor, gesturilor, desenele servesc comunicarea ca și limbajul. Pentru copilul malformat, fonemele și morfemele deși neadecvate pentru interlocutor din perspectiva fonologică a limbii servesc totuși comunicarea într-o formă mai mult sau mai puțin inteligibilă. Limbajul face parte dintr-un complex de conduite indestructibil legate de dezvoltarea intelectuală și afectivă; el nu apare „ex
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
cuvântul „bob” este pronunțat „mom” ș.a.m.d., mesajul devenind inteligibil numai în context și în mediul care este obișnuit să descifreze codul adoptat de subiectul în cauză. Tatiana Slama Cazacu (1959) în „Limbaj și context” arată că „fonemele sau morfemele, în cuvinte, sunt dispuse în așa fel încât să rezulte un înțeles”; „în limbă nu se poate face abstracție de componenta fonetică, de părțile reale ale limbii plasate într-o poziție, sau mai bine zis într-o anumită ordine, coordonare
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
vorbirii copilului prin înregistrarea frecvenței fiecărui fonem. Sistemul fonologic al limbii copilului malformat se abate de la organizarea lingvistică în practica vorbirii, dând în intenția de comunicare, impresia unei „expresii fără semnificație, o simplă succesiune amorfă de sunete” ori „fonemele sau morfemele în cuvinte, cuvintele în frază sunt dispuse în așa fel încât să rezulte un înțeles” (173; p.160). Părțile reale ale limbii reprezintă prin dispunerea lor, însuși modul de organizare al unui ansamblu. La baza organizării stă plasarea diferitelor componente
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
deperdiția nasală la nivelul emisiei vocalice și consonantice. Practica noastră logopedică apreciază în mod deosebit că în terapia rhinolaliei, exercițiile de suflu bucal pregătesc realizarea scopului propus în lecția cu conținut logopedic, creiază suportul de corectare al emisiei fonemelor și morfemelor, în timpul lecțiilor, precum și contenția rezultatelor obținute în corectarea vorbirii prin efectuarea exercițiilor de suflu, chiar după încheierea terapiei logopedice. C. Antrenamentul muscular prin miogimnastică completează în ordinea expunerii programul de exerciții preliminarii oricărei activități de reeducare fonetică. Antrenamentul urmărește creșterea
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
origini pot fi urmărite până în Antichitate. Cu toate acestea, termenul de textem ca atare este o creație metalingvistică relativ recentă, care s-a impus în cercetarea filologică internațională începând cu deceniul al șaptelea, prin analogie cu mai cunoscutele concepte fonem, morfem, semantem etc. De atunci încoace, termenul a fost utilizat în trei accepțiuni principale. 1.2.1. Prima dintre aceste accepțiuni se asociază cu studiile incipiente ale așa-zisei "lingvistici a textului"1 germane, în special cu cercetările lui Walter A
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
1 germane, în special cu cercetările lui Walter A. Koch, care, inspirat de structuralism și de gramatica generativ-transformațională, a încercat să construiască, la sfârșitul anilor '60, un model de "gramatică a textului"2. În concepția lui Koch, textemele desemnează, asemenea morfemelor în cadrul cuvântului, unitățile lingvistice minimale care intră în alcătuirea unui text, indiciile elementare care asigură configurarea textualității (trăsăturile ce marchează apartenența textului la un anumit gen literar, de pildă). În mod previzibil, proiectul lingvistului german (ca și celelalte tentative similare
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
dintre libertate și fixare "idiomatică") fuseseră, însă, rezolvate într-unul dintre primele articole de "semantică structurală" ale lui Eugeniu Coșeriu 9. Aici, savantul de la Tübingen începea prin a distinge între "tehnica discursului", care cuprinde "unitățile lexicale și gramaticale (lexeme, categoreme, morfeme) și regulile pentru modificarea și combinarea lor în frază, mai exact, "cuvintele" și instrumentele și procedeele lexicale și gramaticale", pe de o parte, și "discursul repetat", care include "tot ceea ce este fixat în mod tradițional ca "expresie", "frază" sau "locuțiune
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
inovațiile integralismului. Cu toate acestea, premisa studiului lui Rastier, care echivalează fără rest gramatica cu "sistemul" și lexicul - inclusiv "discursul repetat" - cu "norma" limbii (în sens coșerian), nu poate fi acceptată ca atare: "dacă se poate admite că inventarul de morfeme aparține sistemului funcțional al limbii, inventarul de lexii (cuvinte și locuțiuni) și fixarea referinței lor se revendică de la norme"29. După cum a arătat Coșeriu însuși (în Sprachkompetenz, 1988) și după cum vom detalia în capitolul IV al lucrării noastre, opoziția gramatică
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și care se manifestă prin categorii precum "substantiv", "adjectiv", "verb" etc.; de exemplu, în seriile riche - pauvre, richesse - pauvreté, respectiv enrichir - appauvrir, termenii au același semnificat categorial, indiferent de semnificatele lor lexicale; c) semnificatul instrumental, care reprezintă "semnificatul instrumentelor gramaticale ("morfeme"), adică al instrumentelor utilizate în construcțiile gramaticale, fie că e vorba despre forme legate, despre "modificări" sau despre "cuvinte""; de exemplu, e din germ. Tische are semnificatul instrumental "pluralizator", în timp ce la din la table este un "actualizator"; d) semnificatul sintactic
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
despre "modificări" sau despre "cuvinte""; de exemplu, e din germ. Tische are semnificatul instrumental "pluralizator", în timp ce la din la table este un "actualizator"; d) semnificatul sintactic, care denumește "semnificatul construcțiilor gramaticale, adică al combinațiilor de lexeme sau de categoreme cu "morfeme""; de exemplu, germ. Tisch-e, privit ca o construcție, are semnificatul sintactic "plural" (categorie din care mai fac parte semnificate precum "singular", "activ"/"pasiv", "prezent"/"preterit", "actual"/"non-actual" ș.a.); e) semnificatul ontic, adică "valoarea existențială atribuită în mod intențional stării de
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cum este, ci de a evidenția impresiile ori sentimentele noastre față de noțiunea descrisă; - de fapt, obiectul descrierii este de cele mai multe ori, un pretext pentru trezirea unor sentimente, trăiri etc. Alte niveluri: a. morfologic: adjective, substantive, adverbe, superlativul artistic (realizat prin morfeme nespecifice), schimbarea categoriei gramaticale etc.; b. sintactic; etc. PARALELA poate fi de mai multe feluri: a. paralela romanescă: - personajele sunt organizate în câteva grupe independente; fiecare dintre ele având destinul său; (!!) destinele lor se intersectează în anumite momente, locuri, situații
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
O voi înțelege întotdeauna imperfect dar, în ciuda acestui fapt, un anumit "sistem de determinare" rămâne, întocmai ca în orice alt obiect ai cunoașterii. *14 Lingviștii moderni au analizat sunetele posibile ajungând la noțiunea de fonem; ei pot analiza, de asemenea, morfemele și sintagmele. Propoziția, de exemplu, poate fi definită nu doar ca o enunțare ad hoc, ci ca un tipar sintactic, în afara fonematicii, lingvistica funcțională modernă este încă relativ nedezvoltată; dar problemele, deși dificile, nu sunt insolubile sau complet noi; ele
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pentru care se spune ca frazeologia tine și de lexicologie), dar nu în totalitate de pildă, cuvantul este, de obicei, polisemantic, pe câtă vreme frazeologismul, foarte rar; nu întotdeauna frazeologismul poate fi echivalat cu un cuvânt, există tipuri care funcționează la nivelul morfemelor, având, bunăoară, valoare de superlativ (cu ochii în patru 'foarte atent') ș.a.m.d. iar, în ceea ce privește formă, el aduce mult cu enunțul/frază (în accepția lui Benveniste), căci asta a și fost înainte de a se izola (este motivul, pentru care
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
ce corespunde acelui CUM al aprehensiunii lumii extralingvistice, adică semnificatul diferit al cuvintelor dintr-o serie precum bogat, bogăție, îmbogăți. Este vorba, așadar, de categoriile verbale substantiv, verb, adjectiv și adverb cu subdiviziunile lor posibile; (3) semnificatul instrumental, adică semnificatul morfemelor (fie acestea cuvinte sau nu); (4) semnificatul structural (sau sintactic, în sens strict) semnificatul propriu combinărilor de unități lexematice sau categorematice cu morfeme în cadrul propozițiilor, cum ar fi: "singular", "plural", "activ", "pasiv" etc.; (5) semnificatul ontic valoarea existențiala atribuită stării
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
de categoriile verbale substantiv, verb, adjectiv și adverb cu subdiviziunile lor posibile; (3) semnificatul instrumental, adică semnificatul morfemelor (fie acestea cuvinte sau nu); (4) semnificatul structural (sau sintactic, în sens strict) semnificatul propriu combinărilor de unități lexematice sau categorematice cu morfeme în cadrul propozițiilor, cum ar fi: "singular", "plural", "activ", "pasiv" etc.; (5) semnificatul ontic valoarea existențiala atribuită stării de lucruri desemnate într-un enunț, de pildă: "afirmativ", "negativ", "interogativ", "imperativ" etc. (Coseriu, 1973, pp. 136-137; cf. și Coșeriu, 1994b, pp. 66-70
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
preciza acele configurații spațiotemporale pe care le pot forma ele În mod stabil și repetitiv―. (Thom 1983) Adică, În biologie ar fi celulele care se grupează În țesuturi, țesuturile care formează organe și de aici rezultă organismul viu. În lingvistică morfemele se grupează În silabe, silabele În cuvinte, cuvintele În fraze. Fizica se pare că procedează invers. Informația primară nu este un continuu, ci un ansamblu discret de particule care interacționează unele cu altele. Aceste interacțiuni sunt modelate prin „grupe de
Polarităţile arhitecturi by Mihai Flondor () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92988]
-
la o semantică diferențială și nereferențială. Specificând cele două feluri de conținut descrise de semantica interpretativă, semnificația, formată din semele inerente în limbă, și sensul, format din semele inerente și aferente actualizate în context, autorul își situează analiza pe palierul morfemului și al cuvântului. Relativ la conținutul în limbă, Hébert afirmă existența a trei tipuri de lexeme (cu gramemele, unul dintre cele două tipuri de morfeme) care participă la numele propriu, adică trei feluri de structuri semantice susceptibile a fi învestite cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sensul, format din semele inerente și aferente actualizate în context, autorul își situează analiza pe palierul morfemului și al cuvântului. Relativ la conținutul în limbă, Hébert afirmă existența a trei tipuri de lexeme (cu gramemele, unul dintre cele două tipuri de morfeme) care participă la numele propriu, adică trei feluri de structuri semantice susceptibile a fi învestite cu seme de diferite denumiri: 1) numele neologice sau asimilabile neologismelor, ca Jxpty (vide de semnificație); 2) numele specializate (conțin în inerență doar seme macrogenerice
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în context, conotații (în sens lingvistic). Prin opoziție cu Kleiber și Marie-Noëlle Gary-Prieur, Hébert consideră că numele proprii nu sunt dotate cu nici un fel de conținut exclusiv în limbă sau în context, dar că numele specializate par a fi singurele morfeme care nu posedă în inerență decât seme macrogenerice. În limbă, elementele care aparțin altor clase morfologice pot fi vide de sens ca numele neologice (de ex. un lexem verb neologic) sau să fie dotate cu patru tipuri de seme ca
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fie dotate cu patru tipuri de seme ca numele de notorietate (multe din substantivele comune). Dacă pentru semanticile clasice, unitatea analizei principale, chiar minimale, este cuvântul, Hébert propune, pentru a înțelege cuvântul, trecerea la nivelul morfematic, la adevăratul semn minimal, morfemul. Divizarea cuvântului în morfeme implică divizarea semnificatului cuvântului (sau semia) în semnificați de morfeme (sau sememe), și aceștia, la rândul lor, în seme. Analiza în morfeme aplicată numelor proprii o face după două axe: lineară pentru morfeme "normale" și tabulară
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tipuri de seme ca numele de notorietate (multe din substantivele comune). Dacă pentru semanticile clasice, unitatea analizei principale, chiar minimale, este cuvântul, Hébert propune, pentru a înțelege cuvântul, trecerea la nivelul morfematic, la adevăratul semn minimal, morfemul. Divizarea cuvântului în morfeme implică divizarea semnificatului cuvântului (sau semia) în semnificați de morfeme (sau sememe), și aceștia, la rândul lor, în seme. Analiza în morfeme aplicată numelor proprii o face după două axe: lineară pentru morfeme "normale" și tabulară în sincretismele în care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
comune). Dacă pentru semanticile clasice, unitatea analizei principale, chiar minimale, este cuvântul, Hébert propune, pentru a înțelege cuvântul, trecerea la nivelul morfematic, la adevăratul semn minimal, morfemul. Divizarea cuvântului în morfeme implică divizarea semnificatului cuvântului (sau semia) în semnificați de morfeme (sau sememe), și aceștia, la rândul lor, în seme. Analiza în morfeme aplicată numelor proprii o face după două axe: lineară pentru morfeme "normale" și tabulară în sincretismele în care morfemele cu semnificant zero se suprapun unui morfem normal. Morfemul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Hébert propune, pentru a înțelege cuvântul, trecerea la nivelul morfematic, la adevăratul semn minimal, morfemul. Divizarea cuvântului în morfeme implică divizarea semnificatului cuvântului (sau semia) în semnificați de morfeme (sau sememe), și aceștia, la rândul lor, în seme. Analiza în morfeme aplicată numelor proprii o face după două axe: lineară pentru morfeme "normale" și tabulară în sincretismele în care morfemele cu semnificant zero se suprapun unui morfem normal. Morfemul gramatical "e" din perechea Louis/ Louise are un "conținut" gramatical, trăsătura /gen
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
adevăratul semn minimal, morfemul. Divizarea cuvântului în morfeme implică divizarea semnificatului cuvântului (sau semia) în semnificați de morfeme (sau sememe), și aceștia, la rândul lor, în seme. Analiza în morfeme aplicată numelor proprii o face după două axe: lineară pentru morfeme "normale" și tabulară în sincretismele în care morfemele cu semnificant zero se suprapun unui morfem normal. Morfemul gramatical "e" din perechea Louis/ Louise are un "conținut" gramatical, trăsătura /gen feminin/. Trăsătura inerentă din morfemul "e" sau morfemul zero care redă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]