1,217 matches
-
moda din Ninive, cu fruntea de o netezime zeiască și cu ochii verzi și luminoși. Ochi ce intersectau, cu o căutătură blajină, șaua nasului, pe sub streașina fină a sprâncenelor, într-o înfiripare cuceritoare de strabism. Tânărul suplu și zâmbitor, cu morgă charismatică, era înveșmântat într-o togă sau într-o mantie sacerdotală, cu desăvârșire albă și lungă până la călcâie, drapată statuar și atât de curată, de neprihănită, încât ar fi umbrit, cu aureola ei, omăturile himalayene cele mai înalte și mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
La constituția lui precară, profund minată de boală, un al doilea stop cardio-respirator inopinat, îi fusese fatal. Neliniștită, inima Micuțului s-a oprit spre ziuă, la câteva minute după ora trei. Am semnat mecanic actele, pentru transferul trupului neînsuflețit la morgă, în așteptarea cuiva, care să apară și să-l revendice. Nu am ținut să-l văd, măcar. Pentru mine era doar un simplu înveliș material inert. Un cocon rece, urât, perisabil. Frumusețea și bucuria extraordinare, libertatea, iubirea și adevărul erau
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cine ne batem! Urmă o scurtă tăcere. ― Ripley, preiei acum comanda. Parker o privi cu răceală. ― N-am nimic împotrivă. ― Bine. Ea îl studie câteva secunde. Vorbele și atitudinea lui Parker erau lipsite de sarcasm. Renunțase și el o dată la morga obișnuită. Și acum, Ripley? se interogă ea. Trei fețe în espectivă o urmăreau curioase. Căuta o idee strălucitoare, o hotărâre solidă și rațională. Dar în mintea ei nu găsi decât incertitudine, frică și confuzie; aceleași sentimente, desigur, care-i paralizau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
are nici substanță, nici măcar umor, debitează la nesfîrșit aceleași vorbe goale de conținut”. Ultima intervenție ne oferă astfel și un fel de definiție : „abureală” s ar referi deci la lipsă de substanță, la vorbe goale spuse însă cu autoritate, cu morgă - și lipsă de umor - și care nu rezistă la o analiză adevărată. Și iată și „modul de utilizare” : PĂUNESCU, VCT, ILIESCU, MANOLESCU... NU VIN MÎINE ? de E.E., marți, 9 septembrie 2008 - 14 :44 Iliescu să ia să ducă un exemplar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în consecință, nu se frămîntă pentru a fi iertată de alții sau pentru a se uita pe sine. (în paranteză fie spus, cu pisicile este altceva : ele știu că sînt întruparea inutilității pe pămînt, drept care îți vîntură pe sub nas, cu morgă și sîc, odihna lor. Totdeauna m-au enervat pisicile și m-am simțit în competiție cu ele. Cînd mă pierdeam în străfundurile patului meu pentru a-mi demonstra capacitățile de odihnă, Cănuță se așeza la picioarele mele și, înainte de a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vulpea de Ivona și cu zurliu de bărba-su, a răscolit ei cartieru, a-ntrebat și la miliție, și la spitale. Pe unde n-a fost ei atunci, pe unde n-a alergat putoarea de Niki, d-a ajuns el și pân-la morgă... A alergat de i-a ieșit limba d-un cot, nu că murea el de dragu lu soacră sa, da ce-ar fi zis lumea ? Ar fi zis lumea că, dacă nu mai e-n casă băiatu, el s-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ochilor minții - că modul obișnuit în care trăim este o artificială iluzie -, cu picioarele tremurând, m-am tras într-o parte, pentru că apăruseră un camion și două căruțe de cercetași, să ducă răniții la spital și nenumărații morți neidentificați la morgă. Întorcându-mă cu spatele, ca să nu mai văd, mi-am trecut palmele pe față : urme de lacrimi, sânge închegat, resturi impure, vânătăi, trebuie că arătam îngrozitor și, crezându-mă desigur una dintre victime, dar mai norocoasă, o femeie ce trecea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se stinge. În oraș, veștile iau dimensiuni de mit la cald, iar zvonurile (unele dintre ele răspîndite chiar de oamenii Securității) nu au efectul demoralizator scontat, ci nasc furie și sporesc solidaritatea În rîndul demonstranților. În oraș, se știe că morga a fost Închisă (cadavrele celor uciși nu pot fi văzute sau ridicate de rude); se știe de asemenea că registrele spitalelor pe unde au trecut răniți sau morți au fost distruse - evident, sînt curățate urmele masacrului; se știe că o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pot fi văzute sau ridicate de rude); se știe de asemenea că registrele spitalelor pe unde au trecut răniți sau morți au fost distruse - evident, sînt curățate urmele masacrului; se știe că o parte din morții care au ajuns la morgă sînt răniți găsiți În spitale, ridicați și executați În stradă de ofițeri de Securitate; se vorbește despre brutalitatea oamenilor Securității, care sînt În stare să recurgă la Înjunghieri operate anonim, În masa de demonstranți - de obicei, În rinichi; se vorbește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că evenimentele din oraș sînt generate de forțe externe și de agenturi străine care acționează prin „elemente declasate“, prin „huligani“ și doresc destabilizarea țării. O minciună de asemenea proporții servită unor oameni care nu și-au putut ridica morții de la morga orașului e un calcul cît se poate de greșit. În curînd se Întunecă și programul la tunuri se Încheie. Cineva trebuie să plece cu bidoanele să ia cina de la cantină și să o aducă În baterie. Pentru că nu se oferă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ocupate. Moise e În patul din fața mea. Există două babe și un țăran de vîrstă incertă, 50-60 de ani, În celelalte. SÎntem Într-un salon de chirurgie. Sau de interne. Sau la reanimare. E bine că n-am ajuns la morgă. SÎntem În spital, un spital civil. Am capul bandajat, fața tumefiată, spatele mă doare În cîteva locuri, nu știu cum se traduce asta În limbaj medical. Aseară am ajuns cu salvarea. Amintirile sînt destul de confuze. Îmi amintesc că m-a cusut un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Și, cu o poză marțială, se ridică, apucă haina de pânză albă de pe speteaza scaunului și și-o trage pe mâneci. Băieții sunt în delir. Chițu înhață o furculiță și un cuțit din cutia compartimentată pentru tacâmuri și, plin de morgă, se duce drept la masa domnului Panciu, iar pe drum se încheie la un nasture, așa, ca să nu apară descheiat de tot. Aplecat servil din mijloc, așează furculița în stânga profesorului și cuțitul în dreapta sa. Profesorul își ridică spre el privirea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Pufi. Păcat că-i interzis ca Pitbull. Și nu-i nici o soluție ? Ar fi una dar e pe bani...îl eutanasiați. Euta...? Da. În chestia asta vă poate ajuta personal un verișor după mătușă care lucrează ca funcționar public la morgă. Face și îmbălsămări foarte reușite. Din păcate astăzi, mai exact la această oră băncile nu lucrează. Păi, ce legătură are banca ? Banca n-are nici una dar banii da și eu am o legătură de rudenie cu unul care împrumută în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
lumea. Și pe urmă i-am văzut pe stradă. Aveau toți cizme negre și duceau de zgardă câini. ― Asta e tot ce știi? ― Tot. M-am sculat și am dus lada la magazie. Când m-am întors, nu mai aveam morga judecătorului. Ieșisem din rol. ― Azi am terminat cu martorii, fetițo. Mâine voi fi procuror, i-am spus. Voi pronunța rechizitoriul. 16. A doua zi, Eleonora s-a așezat din nou pe aceeași bancă. Am adus din magazie lada care trebuia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o ramă țintuită de Dimov, Brumaru, Foarță. Chiar: o mai fi auzit careva din adolescenții de azi de melcul lui Antim, învățăturile lui Neagoe Basarab și biblioteca stolnicului Cantacuzino? Haideți să încercăm! Ce-ar fi să lepădăm pentru câteva minute morga academică, acel hipercriticism iscat anume să ne acopere complexele de inferioritate evropenească, și să ne regândim ființa potrivit cronicilor vechimii și hedo nismului hâtru din miile de pagini absorbite de porosul infoliu cărtărescian? Cum, deci, ar putea să nu te
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nostru. Întâmplarea cu dispariția ucraineanului a fost pură coincidență. Vorbește și un suedez, ultimul care l-a văzut. Poliția turcă a fost alertată încă de duminecă și, de două zile, ucraineanul a fost căutat peste tot în Izmir, inclusiv la morgă. Cercetările continuă. Unii dintre noi se arată mefienți. Istoria ne-a învățat că destinul stă prin culise. Trebuie să ne grăbim cu prânzul deoarece stewarzii vor să strângă vesela și s-o "lege". Semn rău. Înseamnă că trebuie să ne
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
caracterul nu e o bucată de plastilină pe care o modelezi cum dorești. Și, pe urmă, la vârsta mea ar fi, oricum, prea târziu. Iată de ce n-aș vrea să fiu așezat printre acei europeni care, trecând Oceanul, adoptă o morgă ironică și dezabuzată, pregătiți să strâmbe din nas, orice ar vedea, și să nu le placă nimic. Nu țin deloc să intru în corul detractorilor Americii, care fac din "americanofobie" un soi de panaș. Mai ales că această "americanofobie" ia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în stepele rusești), cum pățești în capitala Californiei. E un oraș foarte urban în maniere și foarte anglosaxon în aspect. Cam rece, cam auster, pentru cineva care vine de la porțile Orientului, de o seriozitate britanică, ușor snob, ușor puritan, cu morgă, în pofida multor clădiri vechi, de cărămidă nevăruită, cu scări metalice exterioare, pentru caz de incendiu, dar și mai "cultural". După numărul librăriilor și al bibliotecilor, îmi dau seama că aici, fără să aibă, în psihologia curentă, prestigiul cu care suntem
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
senzația de nonșalanță pe care o degajă se întări mai mult. În schimb, ofițerul și subofițerii luară poziția drepți și salutară cu mâinile la caschete. Procurorul nu-i luă în seamă. Nici pe el, nici pe ceilalți. Își trăsese o morgă de plictiseală și dezgust, de parcă ar fi înghițit fiere. Semn că nu resimțea niciun fel de plăcere să se găsească aici. Ca și cum tocmai fusese smuls din euforia unor clipe ferice. Se apropie de măsuță, ocupă scaunul din spatele ei și îmi
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
Dar abia când își forță partea paralizată să se miște reuși să-și localizeze din nou toate membrele. Un hotel anonim, într-o altă țară. O altă emisferă. Singapore. Bangkok. O versiune o idee mai spațioasă a acelor hoteluri tip morgă din Tokio, cu oameni de afaceri puși la păstrare în sertare închiriate cu noaptea. Nici când își aminti unde era, nu-i veni să creadă. De ce era acolo era o întrebare al cărei răspuns îi scăpa. Se uită la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
regăsită astăzi, 5 mai, prinsă de crengile copacului scufundat în dreptul locului denumit „la Dărâmătură“. De aceea nu mai continui cu al doilea cadavru, căruia nu i-am văzut decât piciorul, galben ca lămâia, ieșind de după un paravan, în sala de morgă a unui spital unde nimerisem tot din întâmplare.) ședeam din nou pe bancă, în Parcul Ioanid. Mă luptam să trag una din alta și nu era deloc ușor. N-aș putea spune sigur dacă mă ridicasem, dacă trecusem peste pajiște
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pesemne simțea că nu mint. și-a scos din geantă o batistă înfiorător de albă, și-a șters cu ea colțul ochiului drept. Mi-a destăinuit că Maria dispăruse de vreo două săptămâni. O căutase peste tot, până și la morgă. Cineva (nu mi-a spus cine, dar m-am gândit imediat la Ioachim) o sfătuise să treacă pe la mine, îi dăduse și adresa... „Pune-te în situația mea“, a încercat ea să se justifice. „Să-ți dispară fata, după ce ți-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Cum e asta? Poate nu știi să spui exact în engleză. — Ba da, mă ocup de tot ce răcește ori aduce răcoarea, dar îmi plac și motoarele foarte mult... Încă nu m-ai văzut între climatizoare ori în frigiderele de la morgă... Sunt tătucul lor, cum să-ți spun... Știi ce-i aia o combină de sânge sau un agregat de răcire pentru o rachetă balistică? — Hai, că mă omori, zise unul dintre cei trei. Și ce cauți pe-aicea, omule? Am
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o altă mașină, un costum nou, un ceas cu brățară de aur masiv, altă mobilă în mansardă. Pablo umplea cârnați și salamuri și în alte orașe decât Capitala. Max-Dinte, încă un cabinet medical, Maradona avea acum cimitir, pe lângă crematoriu și morgă. Banii nu miroseau, dar cumpărăturile lor plătite cu bani erau alterabile: trebuia tot timpul schimbat ceea ce cumpărasei, altfel mirosul de vechi te scotea din joc și în scenă apăreau alții. — La un moment dat, voi fi orb și voi uita
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ochi să le numărăm. Popa continuă încăpățînat: ― Vor reconstitui deci itinerarul domiciliu-serviciu. ― E destul de lung, observă Melania Lupu. Locuim în Kiseleff, iar ea lucra la Fabrica de Confecții. Se plângea mereu că schimbă trei autobuze. ― Și? Cu un telefon la Morgă sau la Urgență află în cinci minute că n-a avut loc nici un accident. ― La altceva mă gândeam, domnule Popa: pe un drum complicat, îți pierzi ușor urma. Trăim în Capitală. Nu ne cunoaște toată lumea. Greu de crezut că taxatoarele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]