1,884 matches
-
mai puțin, o conspirație universală. Se hotărî să-i lase deoparte. Va găsi ea o soluție pentru ca Marietei să nu-i fie înșelate așteptările... Cine știe?! Și, cu gândul ăsta, se așeză la calculator, reluând scrisul la cărticica despre Bubă. Motanul încremenise lângă scaunul ei, tăcând expresiv, îndemnând-o, parcă, să i se dedice exclusiv lui. Așa și făcu Mira. Nici nu realiză că timpul se scursese, atât de prinsă fusese în definitivarea celor consemnate despre Bubă. De aceea, soneria telefonului
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
era îngijorată pentru biata Marieta. Cu toate că nu pusese geană peste geană de peste douăzeci de ore, nu simțea oboseala. Totuși, ca să se relaxeze, își puse un CD, cuibărindu-se în fotoliu. Bubă, deși nepoftit, se aburcă pe genunchii ei torcând fericit, motan și stăpână abandonându-se în atmosfera muzicii lui Ravel. Târziu, către seară, Mira se trezi din amorțeală și încercă să vorbească cu nașa ei și a lui Renée. După multe încercări, reuși. De la capătul celălalt al firului, glasul acesteia căpăta
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
de atâta drum greu. Dar Simona, văzând ce vreme splendidă era afară, a dat semnalul de ieșire din casă, să admire împrejurimile minunate de pe munte. Nici n-au ieșit bine din casă, că au dat cu ochii de Murcik, un motan maro, mare, frumos, cu dungi galbene pe blănița lui, sorindu-se pe un gard. - Murcik! Ia să-ți fac o poză, drăgălașule!... Skiiițțțțț! Gata, puiul meu! zise Simona mulțumită că l-a prins pe Murcik așa de cuminte. Avea Simona
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]
-
în ochi. - Să mai veniți pe la noi, la vară! O să vă ducem dorul! - Venim noi, venim, bunicuță, nu fii supărată! zise Corina dând încă un pupic bunicii. Simona a mai consumat și ultimele poziții de pe film, făcând poze cu nemiluita motanului Murcik și casei de pe munte a părinților. Tata a ajutat la dus gențile grele chiar până la gara Moldovița. Cartofii, mai ales, atârnau greu. N-aveau încotro, în București până și cartofii se dobândeau la cozi grele. Și ce răi erau
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]
-
infern, ceva este rău, apare uneori un monstru, un fals dumnezeu, el poartă haine albe, o funie și o seringă lungă cu unghie. Încerc să nu o iau razna, deviez. Sufletul nu are busolă, nici miez. Sub ochii uluiți ai motanului, șoarecii joacă o piesă a Sheridanului. Cum vezi orbirea? Vezi și nu vezi. A te privi în interior e cam Quez. Să-ți pierzi vocea, abia atunci gândești o lumină aurie aruncată pe preș. Resentimentul și regimentul au fost înfrânte
NU PREA MĂ IUBIŢI, DRAGILOR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353327_a_354656]
-
infern, ceva este rău, apare uneori un monstru, un fals dumnezeu, el poartă haine albe, o funie și mo seringă lungă cu unghie. Încerc să nu o iau razna, deviez. Sufletul nu are busolă, nici miez. Sub ochii uluiți ai motanului, șoarecii joacă o piesă a Sheridanului. Cum vezi orbirea? Vezi și nu vezi. A te privi în interior e cam Quez. Să-ți pierzi vocea, abia atunci gândești o lumină aurie aruncată pe preș. Resentimentul și regimentul au fost înfrânte
FUMURI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353340_a_354669]
-
gri Și o cheamă Mâța Fifi. Pisi manâncă de crapă Apoi bea și multă apă, Are poftă de mâncare Nu îi pasă că-i prea mare. Am și-un câine aiurit Ce aleargă zăpăcit Și îl latră pe Găină, Biet motan fără vreo vină! Pe cățel îl cheamă Tedy Și e foarte alintat Burta lui e veșnic plină De atât cât a mâncat Mă mir că nu a crăpat. Deci, am acasă la bunici Un câine și două pisici Și abia
POEZELE PENTRU RĂDUCU de EMILIA GHEORGHIU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353360_a_354689]
-
împingă. O slabă roșeață apăru pe fața ei. Se îndepărtă puțin de el și, afișând o gelozie evidentă, îl apostrofă: - Mă faci geloasă. Te gândești la alte fete când eu sunt în brațele tale? O fi o orășeancă „încălțată” ca motanul din poveste? - E-te-te! E prima declarație de dragoste care mi se adresează astăzi. - „Dar ieri sau alaltăieri?” ripostă Anica înroșindu-se ca bujorul. Cam are noroc Anica cu întâmplătoarele întâlniri tocmai la umbra inserărilor târzii. - Tu o iei
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
culoare, Ziceți voi, cine e oare? Roșu, galben-auriu, Verde-praz și albăstriu, Cine picură în toate Culori binecuvântate? Domnul trebuie să fie! Ne răsfață-așa cum știe, Iar noi cum să-i mulțumim? Optimiști mereu să fim!” Mihaela Oancea (din vol. Motanul Ioachim) Referință Bibliografică: Cine dă verii culoare? / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1643, Anul V, 01 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Oancea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CINE DĂ VERII CULOARE? de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353767_a_355096]
-
dormea, sforăind ca un buhai. După atâția ani, am un gând pe care-l spun: Voi scrie pe bani. Scot o carte de Crăciun. Chem șoarecii la lansare, vom dansa cancan; Voi fi poetesă mare și-mi pot alege-un motan... Poate să fie bancher, și să trec peste ocean; Alta-i viața cu-un boier. Succes mare o să am! * * * Și-ncepu să tot trimită, la ziare și gazete, Poezii... că-i dorită; are haz și e cochetă. E prezentă peste
PISISY MIŢI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353802_a_355131]
-
adevărat, Unii se prăpădeau de râs, Alții spuneau , uite, bă, niște dinți pe cer, Ăsta și-a pus cerul în gură și ne-a dat doar dinții. You are on it, le-am răspuns ca la Niuiorc, E clar că motanul nu avea nimic contra păpușii, Asta înțeleseseră și Alice cu Dinah, Punțile sunt rupte, mormăi castorul, Pronia cerească așa a vrut. Fără să jignesc din nou pe cineva, m-am pus pe spart bănci în parc,noaptea, să nu vadă
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
adevărat, Unii se prăpădeau de râs, Alții spuneau , uite, bă, niște dinți pe cer, Ăsta și-a pus cerul în gură și ne-a dat doar dinții. You are on it, le-am răspuns ca la Niuiorc, E clar că motanul nu avea nimic contra păpușii, Asta înțeleseseră și Alice cu Dinah, Punțile sunt rupte, mormăi castorul, Pronia cerească așa a vrut. Fără să jignesc din nou pe cineva, m-am pus pe spart bănci în parc,noaptea, să nu vadă
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
împingă. O slabă roșeață apăru pe fața ei. Se îndepărtă puțin de el și, afișând o gelozie evidentă, îl apostrofă: - Mă faci geloasă. Te gândești la alte fete când eu sunt în brațele tale? O fi o orășeancă „încălțată” ca motanul din poveste? - E-te-te! E prima declarație de dragoste care mi se adresează astăzi. - „Dar ieri sau alaltăieri?” ripostă Anica înroșindu-se ca bujorul. Cam are noroc Anica cu întâmplătoarele întâlniri tocmai la umbra inserărilor târzii. - Tu o iei
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
mângâie mâna cu atâta tandrețe Că-mi vine să plâng. Accidentul de care mă tem cel mai mute Va avea totuși loc Printre pași de dans african și Boscheții în care cântă greieri ai verii pierdute. Doar la semafor Bătrânul motan se oprește, Apoi face un pas și își înceracă norocul Strecurându-se printre pantofi cu toc-cui Și bocanci militari. Am ajuns fără Timp. Stăm la rand în triaj și maxilarul scrâjnește Din osia neunsă a unui vagon desuet de tramvai
MONADE (3) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353076_a_354405]
-
până la urmă m-ar strvi. Mai bine...un purice. Doamne ferește! Femeile prind foarte repede puricii. Și cu ce plăcere îi strivesc!.. Nuu! Mai bine o pisicuță. Sau, o cățelușă. Femeile se topesc după ele. Aoleu! Dacă se țin după mine motanii? Sau dulăii...ori hingherii...Idei stupide! Totuși, trebuie să pătrund în intimitatea ei, să știu ce gândește, ce face, să-mi dau seama dacă are calitățile eroinei care salvează țara.Trebuie să fiu ceva neobservabil...nederanjabil...o vietate invizibilă...Ah
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
întruna. Când le dădu gata, vai! pe toate, Zise, îndreptându-se de spate: - După ce am studiat pe îndelete Cu sârg atâtea opere complete, Vreau să fiu - am ros tone de hârtie! - Celebru membru în Academie. - Ce vorbești? îl întrerupse un motan, Eu te- aștept să te- ngrași, dragule, de- un an! Cărțile nu se rod cu dinții, Se „rod” cu baierele minții! Morala: În Academie se intră cu capul, Vă asigur! Nu cu dinții și stomacul! BOUL Boul, în toate diletant
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
de lut Când o privea în ochi, pierdut ... Și mai tot timpul împreună, Și pe sub soare și sub lună, Țapul, un exemplar frumos, Se-alese cu un tic nervos Pe care-l observă turma întreagă: În loc să behăie-ncepu să ...ragă! ... MOTANUL Motanul făcu pe îndelete Fel de fel de socoteli complete Punând „miar” lângă „miar” Câștigul, de va fi primar. Adunând și posibilul ciubuc, Aprobă suma, mișcând din năsuc, Constatând că-n patru ani Se umple,neică, de bani, Trase o
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
lut Când o privea în ochi, pierdut ... Și mai tot timpul împreună, Și pe sub soare și sub lună, Țapul, un exemplar frumos, Se-alese cu un tic nervos Pe care-l observă turma întreagă: În loc să behăie-ncepu să ...ragă! ... MOTANUL Motanul făcu pe îndelete Fel de fel de socoteli complete Punând „miar” lângă „miar” Câștigul, de va fi primar. Adunând și posibilul ciubuc, Aprobă suma, mișcând din năsuc, Constatând că-n patru ani Se umple,neică, de bani, Trase o mulțime
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
ta este rea! Auzi să arunce pisoii?! i-am răspuns indignată. După ce s-a gândit puțin, mi-a spuns: -Ai dreptate, dar ce să le dăm să mănânce la patru pisoi și o pisică mare, care își mai aduce și motanul vecinilor. Dacă mă ajuți tu să-l hrănesc, am să-l păstrez. -Ce trebuie să fac? l-am întrebat mirată. -Imi dai mâncarea ta la școală în fiecare zi, o păstrez și pe a mea și fără să știe nimeni
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
simțind că dintre noi amândoi, iepurașul îl preferă pe tata-mare. Nu-mi manifestam nemulțumirea, de teamă ca acesta să nu se răzgândească și să mă lase singură cu atâtea griji în spate. În primăvară iepurașul devenise mai mare chiar decât motanul Miți, care, imediat ce zărea o crăpătură la ușa magaziei, încerca să se furișeze, ca să nu-l amintesc pe Cartuș, care atunci când spărgeam lemne stătea cu urechile drepte, curios să prindă frânturi din conversația noastră. Toată liniștea mea a dispărut într-
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
elevi, dar și de profesori. În ultimele zile, iepurele fusese descoperit de tanti Oala, care spre surprinderea noastră, a fost supărată că o lipsisem de plăcerea de a se ocupa de el. Din cauza lui, Cartuș era tot timpul legat, iar motanul, era repede amenințat, dacă îndrăznea să se apropie mai mult. Eram fericită, iepurele era iubit de toți, Cartuș nu mai avea ocazia să mă lingă de câte ori avea pofta, iar vacanța bătea la ușă cu zilele de joacă, fără grija lecțiilor
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
șervețele (mereu sare peste supă/ciorbă). Țââââââââââââârrrrrrrrrr! A ajuns! “Salut, mami!” “Salut, puiule!” “Mor de frig! Ia să despachetăm, să vedem ce-avem bun!” Deschid și eu frigiderul, ridic capacele oalelor. “Mmmmmmm ... ce bunătăți!!!!” Îmi place când mârâie ca un motan. Mă amuză. Alege ce-i place...și eu, la fel. Dacă trebuie încălzit, încălzim. “Tatăl nostru carele ești în ceruri ... Mulțumim Ție, Doamne, pentru bucatele-acestea... .....Amin!” Mă așez evlavios la masă. Nu mai am o familie, în sensul tradițional...soț, copii
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
Edi și Liliana Lașoc Muzică: Aurel Ursinschi Distribuția: Aurel Ursinschi, Marian-Puiu Gheorghiu, Alină Neagu, Adina Iftime, Ion Cosa, Marlene Duduman/ Liliana Isbîndă, Mihaela Popa, Laurențiu Budau Oră 17.00 - Parcul Chindia - Scenă ÎI / În caz de ploaie, se suspendă Spectacolul „MOTANUL ÎNCĂLȚAT” - Teatrul Municipal Târgoviște - Secția „Mihai Popescu” Autor: adaptare după Charles Perrault Regia: Alin Antemir Scenografia/ Costume: Mihai Andron Distribuția: Ștefan Ștefănescu, Pușcălău Ana, Mihaela Brebinaru, Bălăceanu Mihai, Ilie Ghergu, Costin Butăroiu. Oră 18.00 - Parcul Chindia -Scenă III / Sală
EXPLOZIV LA TARGOVISTE de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357420_a_358749]
-
întruna. Când le dădu gata, vai ! pe toate, Zise, îndreptându-se de spate: - După ce am studiat pe îndelete Cu sârg atâtea opere complete, Vreau să fiu - am ros tone de hârtie ! - Celebru membru în Academie. - Ce vorbești ? îl întrerupse un motan, Eu te aștept să te îngrași de un an ! Cărțile nu se rod cu dinții, Se „rod” cu baierele minții ! Morala: În Academie se intră cu capul, Nu cu dinții și stomacul ! Referință Bibliografică: ȘORICELUL / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN
ȘORICELUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357830_a_359159]
-
când vede roșu, li s-a urcat ușor sângele-n mărgele! Imediat pe listă e, de departe, purtătoarea de Vuitton și tocuri Claricci. Cu marea performanță de a ceda Capitala. Practic fără luptă, cu toate că a avut fonduri cu nemiluita. Masochistul motan Dănilă și-a luat pliciul! Lipsa crasă de imaginație a condus, normal, la predarea tuturor foncțiilor. Spre disperarea marinarului-bișnițar cu resursele țării și spre bucuria buldogilor. Sigur se lasă cu congres. Îl vor arde și pe boculean, deși, la Napoca-Cluj
TABLETA DE WEEKEND (5): TOT RĂUL SPRE BINE! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358340_a_359669]