1,193 matches
-
un capăt, că au și început cu celălalt, precum Forth Bridge. Mi-am parcat camioneta pe aleea ce ducea către casă, alături de ultimul model de jeep Toyota, care nu avea nici un strop de noroi care să-i strice aspectul vopselei mov mat. Cel mai îndepărtat colț de țară în care fusese era Hyde Park. Suki avea o Honda decapotabilă; consideram a fi de râsul lumii să ai jeep în oraș, doar dacă îți ies atât de prost parcările laterale încât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sau poate doar voia să-și arate pijamalele de mătase de culoarea piersicii, împodobite cu dantelă care probabil fusese lucrată manual, la comandă, de călugărițe franceze. Fața îi era chiar mai albă decât de obicei. Avea niște cearcăne delicate și mov sub ochi. Ce inteligent din partea ei; se asortau cu camera. Singura notă discordantă o făcea respirația ei greoaie. La un bărbat ar fi fost numită sforăit, însă prințesele nici nu sforăiau, nici nu transpirau. — Încă doarme, spuse Suki vorbind încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de artă achiziționate mai mult de trei săptămâni fără să le scape în capul cuiva. Crezi că i-ar plăcea asta? Dacă nu ești sigur, putem merge împreună să-l întrebăm. Acum. Fața lui David Stronge căpătase o nuanță de mov. Nu se potrivea cu cravata. —Ah, nu va fi nevoie, a vociferat, sonorul vocii crescându-i considerabil din pricina nervozității. Să știi că nu va fi, cât timp eu îmi primesc cecul în următoarele zece minute. I-am zâmbit dezagreabil. — Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lăsând doar câțiva centimetri liberi între rânduri ca să poată trece lumea. Întunericul a coborât din nou până când ochii mei s-au obișnuit. Unele standuri vindeau zorzoane care strălucesc în întuneric pentru cluburi: brichete, insigne, bijuterii pictate cu vopsea UV în mov fosforescent, citron, portocaliu și verde. Altele vindeau tricouri, îți citeau în palmă, îți împleteau părul și ofereau casete piratate cu concerte. Singurul ieșit din comun avea doar o bancă lată, goală, acoperită cu o pânză albă pe care puteai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ușile de lemn, ca la mânăstirile noastre. Vitraliul a fost tot opera mea. Clopotul de bronz, care cântărea o tonă, fusese adus de la München... Pe afară - scările ca se lor vopsite în culori calde, amfore autentice. Aveam peluze, flori minunate mov și pini superbi. Vederea se deschidea spre mare. Era splendid. — Cine îngrijește acum acel loc? — Din Lipari n-au mai rămas decât amintirile, în sufletele noastre și ale prietenilor care se bucuraseră cu noi de această creație. Praful s-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pe care îi ironizam în primul rând pentru culoarea liceului lor: cei de la Sfântul Sava, albastru ca sineala de rufe; Mihai Viteazul, galben... dovlecari; Matei Basarab, alb... lăptari; Șincai, verde ca prazul... Singură culoarea lui Spiru Haret o admiteam, un mov pal, pentru că se apropia întrucîtva de a noastră, fără să o întreacă însă; într-adevăr, ce culoare este mai frumoasă ca albastrul cerului? Parcă pe atunci nu era banca asta aici, pe potecă?! Mai pot sta singur câteva clipe în fața
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
rurneneală și câte altele, pe care numai văzîndu-le îți amintești de ele. Printre acestea, îți atrag atenția bobocii mândri sau florile învolte ale trandafirilor de toate soiurile și culorile, sau te opresc din cale buchetele mărețe de liliac alb sau mov, cu florile simple sau bogat bătute! Boschetele gingașe, ce parcă ascund taine de nedezlegat, își înalță trufașe crengile, împletindu-le în baldachine, pe sub care treci înfiorat de plăcută și neobișnuită emoție, de parcă ai trece pe tărâmul poveștilor din "O mie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care locuiam în același cartier. Mergeam agale, cu șapca pe-o ureche, pe aleea trandafirilor, paralelă cu Bulevardul Schitul Măgureanu, fericiți că a doua zi este sâmbătă și se sfârșește încă o săptămână de școală! Și cum atât podoaba de mov și alb a ciorchinilor înfloriți, cât și parfumul dulce ne îndemnau la lirism, și cum fiecare dintre noi era cu cîte-o fată-n gând, Rică Stănescu, cel mai îndrăgostit dintre toți, zice: ― Ia cântă, mă, Grig, ceva de inimă liliachie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
forțe, cu mult peste puterile lui, se Înfruntau În acel spațiu Închis. Dar nu putea pleca. Duse mâna la gât, ca și cum ar fi vrut să scoată un obstacol care Îi incendia plămânii, dar amână pasul Înapoi, dincolo de perdeaua de catifea mov. Primul Cuceritor ridică Încet ambele mâini, șoptind ceva cu ochii Închiși. Ceilalți trei se retraseră cu un pas. Era o Înfruntare a puterilor nevăzute. Aerul dintre el și Ștefănel se transformă, Încet, În flacără. - Aduc În lume puterile focului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ușile de lemn, ca la mânăstirile noastre. Vitraliul a fost tot opera mea. Clopotul de bronz, care cântărea o tonă, fusese adus de la München... Pe afară - scările ca se lor vopsite în culori calde, amfore autentice. Aveam peluze, flori minunate mov și pini superbi. Vederea se deschidea spre mare. Era splendid. — Cine îngrijește acum acel loc? — Din Lipari n-au mai rămas decât amintirile, în sufletele noastre și ale prietenilor care se bucuraseră cu noi de această creație. Praful s-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
SECUNDE MOV Mâine e doar un câine håituit de stomacul såu pe nume Azi El nu se oprește niciodatå Nu poate El poate doar så înfulece Timpul și så-l transforme în istorie acolo ne vom re cunoaște destinul de secunde mov apetisante
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1617]
-
SECUNDE MOV Mâine e doar un câine håituit de stomacul såu pe nume Azi El nu se oprește niciodatå Nu poate El poate doar så înfulece Timpul și så-l transforme în istorie acolo ne vom re cunoaște destinul de secunde mov apetisante glazurate în viațå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1617]
-
zâmbesc, dar probabil a ieșit doar o strâmbătură ciudată. ― Plecăm! spuse ea serioasă. Acum! Am remarcat fără să vreau că și ea arăta oarecum bizar. Probabil alergase o mulțime după mine. Avea părul ud din cauza ninsorii, obrajii roșii si buzele mov, de parcă degerase. Când mă Întrebă din nou dacă eram În regulă, am mormăit un răspuns pozitiv. Am hotărât că aveam să-i povestesc, poate, Într-o altă zi. Ore În șir, imaginea acelui băiat necunoscut Îmi tot reveni În minte
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și scund. Părul Întunecat și lung i se revărsa pe spate În bucle lejere, iar buzele de un roșu aprins oftau nemulțumite pe chipul ei perfect. Arăta atât de bine, Încât prin comparație eu păream complet ștearsă. Am aruncat bluza mov și am scanat camera În căutare de altceva. Singura opțiune ar fi fost rochița gri, care zăcea aruncată pe jos cu eticheta pe ea. Am apucat-o În grabă și m-am uitat În oglindă. Nu arăta grozav, dar era
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
postul ăsta nenorocit datorită lui Gafton și datorită doctorului, amicul meu, doctoral Marga. Oameni de formație veche, solidă, poate v-a vorbit Tavi despre ei. Venera tăcea, mângâind cu palma mică spatele lucios al lui Tavi, lungit lângă papucii ei mov, cu pompon de catifea. Câinele nu tresări auzind numele său și al stăpânului absent, urmărea confesiunile palavragiului cu perfect scepticism. — Da, frumos câinele ăsta... Nu știu dacă o cunoașteți pe Veta. Veta Apostolescu, savantul de la clinica de câini. Mătușica tăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spuneți, până când? Vocea groasă, puternică, încă nu-și atinsese amploarea extremă. — Cum vă numiți? îndrăzni sec Marga, aplecându-se spre celălalt capăt al mesei, de unde trase pachetul auriu al colegului Florin și extrase o țigară, aprinzând-o cu bricheta lungă, mov, scoasă fulgerător din buzunarul halatului. Florin nu mișcase, aplecat asupra fișei croitorului. — Avocat Olga Orleanu-Buzău! Vreau un răspuns clar. Fără goange. Nu sunt din alea de pe drumuri. N-am să vă ling labele, nici puța, asta să știți. Un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îl fac atunci când ajung în cameră este să-mi aprind o țigară. De obicei nu fumez prea mult, dar după un zbor transatlantic lung mereu tânjesc după una. Îmi arunc pantofii cu toc din picioare și îi înlocuiesc cu papucii mov, pufoși pe care îi iau peste tot cu mine. Mă întreb dacă Adam a ajuns la New York. Mă întreb dacă se gândește la mine sau dacă îmi duce chiar dorul. Poate că nu. Până la urmă, majoritatea bărbaților nu se dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sufletul într-un cafe-bar pe Calea Victoriei, unde banii nu-mi permiteau să iau nici măcar o apă minerală, puteam doar să sprijin câteva minute stâlpul din hol, din lemn masiv, simetric cu o cariatidă în scurtă de blană neagră, căreia boiala mov îi dezvăluise dintr-o dată profesia. Pe Z. o intrigă doamna care ieșea pe alee fix la șapte și jumătate (când ea singură, în bucătărie, pune în funcțiune filtrul de cafea și statura îi permite să vadă prin geamul înalt fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ea să termine băutura, iar pe urmă să mă aducă pachet acasă.) Cred că ți-am spus că pe la Cavafi refuz să mai trec, dintr-o sumedenie de motive estetice sau... mai întâi faianța roșie asociată cu măsuțele de plastic mov și zumzetul jocurilor mecanice sunt factorii de decor ce m-au făcut să ocolesc crâșma ținută de o femeie uscată, după unii aromâncă, după alții chiar rudă cu fotbalistul Hagi. Mai era și motivul că aici nu găseam, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dă la Antonia, îi toarnă șampanie în paharul de cristal cehesc. Ei, îmbrăcată într-o rochie verde vaporoasă fără umeri, deja îi strălucesc ochii răsfrângând candelabrele baroce, iar el, elegant cum nu cred că l-am mai apucat, la costum mov lucios, cămașă de mătase roz-pal, cravată gri, tuns proaspăt ca un ginerică, s-a lipit de bar, cu un zâmbet care-i strâmbă fața. Într-un scaun stil sever, ca de strană, în colțul ocolit de luminație, Portia aproape a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
E un magazin așa drăguț. E primitor și parfumat, și e plin de lucruri fabuloase, cum ar fi niște rasteluri de sârmă cromată și niște suporturi pentru pahare din sticlă gravată. Mă strecor pe lângă un raft cu agende de piele mov pal și îmi ridic ochii - uite‑le! Trei rame din tweed purpuriu, făcute de Suze! Încă mă emoționează, de fiecare dată când le văd. O, Doamne! Simt un fior de încântare. zăresc o clientă - cu o ramă în mână. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai faci? — Bine, zice, și mă privește cu speranță. Fenny mi‑a zis că pot să împrumut de la tine șalul tău de la English Eccentrics. — I l‑am dat lui Suze, zic, cu regret. Dar... ce‑ai zice de... un șal mov cu paiete? — Da, te rog! Și Binky întreabă dacă mai ai cumva fusta aia neagră parte peste parte? — Da, o am, zic gânditoare. Dar am altă fustă care cred că i‑ar sta și mai bine... O jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fustă neagră, apoi o arunc repede, în clipa în care văd că are un penis roșu strălucitor aplicat în față. — Doriți să probați ceva? Hai, Becky. Nu fi așa pămpăloaică. Alege ceva! — Îhm... da. Ăsta! zic și înșfac un pulover mov pe gât, care mi se pare chiar drăguț. Ăsta, vă rog. Și îl urmez în spate, unde cabina de probă e făcută din tablă de zinc. Abia când dau puloverul jos de pe umeraș observ că are două gâturi. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
DKNY. — DNKY? zice Erin, încrețindu‑și fruntea. Nu cred că... — Sunt noi, îi spun. Cred că au venit ieri. Sunt atât de drăguțe. Ar trebui să le vedeți! Mă întorc și mă uit atent la îmbrăcămintea ei. Știți ceva? Fusta mov de la DKNY ar arăta foarte bine cu bluza pe gât pe care o aveți. Și ați putea să le combinați cu cizmele alea noi de la Stephane Kélian, cu toc ascuțit. Le știți? Le știu, spune Erin încordată. Cele din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cheia. Avea părul strâns la spate Într-o coadă de cal, mai Întâi Întins pe creștet, apoi revărsându-se Într-o cascadă de cârlionți când scăpa de strânsoarea elasticului. Purta un costum de gimnastică negru peste niște jambiere cu imprimeu mov și, prin mulțimea de trupuri transpirate și extenuate, picioarele ei de culoarea lavandei se zăreau intermitent, mișcându-se În sus și-n jos ca trase de niște sfori. Jambierele se terminau la jumătatea gambelor; dedesubtul lor, se vedeau mușchii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]