908 matches
-
după chipul Supremei Ființe de lumină. Privind însă peste lumea inferioară, și-a văzut chipul în apă și s-a îndrăgostit de propria imagine. Coborînd să se contemple, acest Narcis divin s-a învelit în cojile materiei, devenind captiv în mrejele acesteia. Natura l-a îmbrățișat și din unirea lor s-au născut primii reprezentanți ai rasei umane, reflexe terestre ale Omului primordial, niște uriași androgini, mai tîrziu intervenind separarea bărbat-femeie. Omul ar fi, așadar, format dintr-un trup muritor (eu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
piesa lui Camil Petrescu, cu o "lentilă" eminesciană, realizează că textul, în unele părți ale sale, dobândește o structură mozaicată, alcătuită din replici cu un caracter intertextual eminamente eminescian și chiar din unele mituri comune celor doi autori. Prinsă în mrejele iubirii țesute de doi bărbați (asemeni Cătălinei), Alta rostește, astfel, aserțiuni pronunțat intertextuale. E de discutat dacă această intenționalitate nu demonstrează, din partea dramaturgului, dorința non-echivocă de a reconstitui un subiect în continuarea Luceafărului: "Alta: Dragul meu, fă un gest...fii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
șugubeții Neaoshlandezi l-ar boteza Vodkania (din lipsă de imaginație, desigur) e cel în care dorisem să ajung, fusesem însă descurajat de profa din liceu. Îmi va rămâne multă vreme străin, până când, prin mesagerii lui traduși, mă va atrage spre mrejele unei științe fantasmatice. *** Herthmania rămânea doar o pată de culoare, o somptuoasă prezență pe holuri și la ședința de partid lunară, care a lăsat urme și-n notulele Deconstructorului Pizzolin(te voi lăsa, Cititorule, să le cauți singur, acum sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
florile ce figurau drept modele de armonie cromatică. Acest criteriu al verității n-o împiedică să se îndrăgostească în taină de același Nicolas, artistul prea puțin agreat de precauții membrii ai familiei, mai ales când franțuzul se lasă prins în mrejele târfelor locale, lacome după străini. Geloasă și îndurerată, Aliénor are puterea să-l ierte când licornul o va ispiti să păcătuiască. Ea își va oferi inima și trupul de fecioară, lăsându-se subjugată de miracolul senzațiilor furtive, pe care doar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nici pe plajă, dacă ținem seama că, vrând să se salveze reciproc, sunt cât pe-aci să se înece. În drum spre hotel, sunt zăriți (de fapt, pândiți) la bordul bărcii ce-i aducea, drept care se trezesc din nou în mrejele diabolicelor gazde. Actul final al scenariului urma să se declanșeze. Robert îl duce pe Colin la barul din prima noapte (nu înainte de a-l expune unei zone bântuite de homosexuali lubrici), lăsând-o de fapt pe Caroline să-și facă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
privind Teorema Incompletitudinii, într-un acces de mistificare paranoică, Petros moare, răpus de propriul delir, agravat de o probabilă congestie cerebrală. Petros Papachristos, fausticul și luciferianul personaj, impune prin suprafirescul, emoționantul său curaj de a se fi lăsat atras în mrejele de foc luminos, dar și pârjolitor al Reginei științelor, de a-și fi propus o țintă de neatins, sisifică. Unchiul Petros și Conjectura lui Goldbach este o carte despre eroismul intelectual ajuns la stadiul de nebunie și trufie, dar și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de Hyperion. Procesul de intimizare a eroinei se va face deci Într-un spațiu Închis, ungher feminin, vatră umedă și caldă, toate atribute ale unei perfecte Împerechieri Între două ființe. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Scintilațiile unei navete spațiale „o mreajă de văpaie” La nivelul imaginarului poetic Întîlnim această „constelație simbolică”, această rețea care emerge către o concepție „rizomatică” chiar la nivelul semantismului simbolic, Eminescu operînd cu inductori expresivi care sparg nivelele obișnuite ale imaginii transgresînd În metaforic intenția de plasticizare
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Întîlnim această „constelație simbolică”, această rețea care emerge către o concepție „rizomatică” chiar la nivelul semantismului simbolic, Eminescu operînd cu inductori expresivi care sparg nivelele obișnuite ale imaginii transgresînd În metaforic intenția de plasticizare „țesînd cu recile-i scîntei / o mreajă de văpaie”... este poate un vis”ascensional dirijat” (Bachelard) care conține o tehnică de Închidere, de ascundere, de liniștire, de acoperire a eroinei. Și-n registrul verbal Întîlnim semantismul verbului care are o nuanță de Încetinire, de recluziune ... verbele a
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Și-n registrul verbal Întîlnim semantismul verbului care are o nuanță de Încetinire, de recluziune ... verbele a Închide, a revărsa, a atinge . Tehnici de Învăluire „... și pas cu pas În urma ei alunecă-n odaie”, țesînd cu recile-i scîntei, o mreajă de văpaie” ... Iată plasa, textura, cea sintactică, cea fenomenală ... imaginea pînzei, a năvodului este preluată de imaginarul poetic din recuzita, din simbolistica vînătorului, a predatorului, a carnasierului, cel care aruncă plasa, cel care țese o „mreajă” pentru a captura, a
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
recile-i scîntei, o mreajă de văpaie” ... Iată plasa, textura, cea sintactică, cea fenomenală ... imaginea pînzei, a năvodului este preluată de imaginarul poetic din recuzita, din simbolistica vînătorului, a predatorului, a carnasierului, cel care aruncă plasa, cel care țese o „mreajă” pentru a captura, a imobiliza Imaginea eminesciană ,simbolistica gestului poetic de a prinde, de a Învălui, strălucitoare imagine poetică diafană și aeriană ,simbolizînd imaterialitatea, dar și ambiguitatea semantică Între mreajă și vrajă ... cel care țese pînza trebuie să stea la
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
a carnasierului, cel care aruncă plasa, cel care țese o „mreajă” pentru a captura, a imobiliza Imaginea eminesciană ,simbolistica gestului poetic de a prinde, de a Învălui, strălucitoare imagine poetică diafană și aeriană ,simbolizînd imaterialitatea, dar și ambiguitatea semantică Între mreajă și vrajă ... cel care țese pînza trebuie să stea la pîndă pentru a-și surprinde victima. Tot la fel procedează și Hyperion ... stă la pîndă, o urmărește...o Însoțește abil pe acest parcurs ideatic, mișcările lui sunt aidoma unei surori
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
au strecurat/ în falange/ m-au atras în adâncul unui vârtej de patimi,/ de păcate,/ de miracole,/ de mântuiri./ Miraj/ sau partitură a diavolului/ neprihănire a lanțului/ ferecat la încheietura-mi/ înzidind dimineți lacustre" etc. Cel care îi cade în mreje, călăul (portretizat în ciclul intitulat chiar călăul neființei), nu apare la rândul lui atât ca un sinistru mesager mereu amânat al morții, cât ca un straniu celebrator al vieții. Poemele precum tăcerea călăului, balada celui uitat pe eșafod, crucifixion sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care-l folosește Pariziana se bazează pe viclenii, combinații, târguieli, invenții. Ceea ce o deosebește pe Pariziana este faptul că ea se servește de acest tacâm machiavelic și de diverse forme teatralizate de afectivitate pentru a distrage atenția: se țese o mreaja de prietenii adevărate sau fictive, de disponibilități atrăgătoare, care vor servi, la momentul oportun, realizării planului. Că autoare de intrigi, Pariziana are flerul de a simți punctele slabe în sensibilitatea semenilor săi. Astfel, ea flatează, promite, seduce, se atașează, cucerește
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
un spirit malefic (...) și-a folosit toată priceperea ca să mă amăgească; și voi crede așadar că cerul, pământul, aerul, culorile, chipurile, sunetele și toate celelalte lucruri de afară nu sunt decât iluzii și închipuiri folosite de el ca să prindă în mreje naivitatea mea, cuvinte ce amintesc de ideea lui Leopardi despre natura răufăcătoare.209 Lecturilor li s-a adăugat studiul limbilor clasice început sub îndrumarea monseniorului Rampolla del Tindaro: În aceeași perioadă monseniorul mă primea în fiecare zi în biroul său
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și streșini heinizând duios la lună."" (Călinescu: vol. I, 1999, 315). "Din seria romantică a lui Eichendorff, a lui Lenau, a lui Heine, prin poezia lui Eminescu trece acea undă de lirism germanic, în care natura, omul, poematizarea sunt în mreaja comuniunii lor sentimentale" (Negoițescu:2000, 19). Se vorbește despre relațiile intertextuale stabilite de poezia eminesciană în termeni de afinități, abordare preferată de mare parte din criticii care s-au oprit la această arie de interes. Punctele de corespondență sunt nuanțate
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
unde ajungea lumina lunei, două cuadrate mari argintoase..." (Eminescu: 2011, II, 37). (S1g) Privea în păretele afumat (s.n.) la umbra sa proprie, mare și fantastică. Lampa fâlfâia lungă, ca și când ar fi vrut s-ajungă tavanul, iar umbra lui...ca o mreajă neagră cu nasul lungit,...(Eminescu: 2011, II, 48). Am plecat de la pereții afumați ai cafenelei, trecând pe lângă ferestrele mari care filtrau lumina prin desenele șiroaielor de ploaie 14, am văzut interiorul întunecos din arhiva cancelariei, ne-am întors la spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este "inițierea" lui Rivers al lui Huxley. Aflat între capriciile unei "zeițe" (Katy) și investigațiile experimentale ale unui "geniu" (Maartens), protagonistul își găsește "eul obscur", ascuns după interminabilele sublimări ale tinereții. John Rivers se lasă prins, asemenea naratorului poesc, în mreaja unei lumi noi, mai curînd ficționale decît reale, mișcîndu-se pe un plaier suspendat (creat parcă anume de maestrul de ceremonii Maartens), unde halucinația și ambiguitatea ontologică funcționează ca reguli principale ale ființării. Pornind, pesemne, de la un viciu personal (dependența de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ab initio, pornind de la stereotipul că ei vin dintr-o lume (comunistă) superi oară măcar în plan etic -, cei doi scriitori se lasă "anexați", pe măsură ce intră în interiorul marelui continent, de acest "Nou Canaan" care îi învăluie, fără voia lor, în mreaja mythos-ului fabulos și inexplicabil (complet diferit de logos-ul asumat inițial, prin natura lor pozitivistă, de autori), întocmai precum sirenele homerice își împresoară victimele cu cîntecul lor ireal de seducător. Odată captivi în "visul american", ei nu mai scriu un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
chiar dacă ia pe drum și forma unei iluzorii cunoașteri, sfârșește prin a fi autocunoaștere. Profesorul care educă în spiritul ironiei are oroare de adevăruri definitive și este dușmanul declarat al simțului comun, dar nu agreează nici pălăvrăgeala narcisistă, prinsă în mrejele propriei deveniri, amatoare de colorate bule de săpun, sparte la prima adiere de gândire conceptuală. Eliberată de caracterul ei punitiv, ironia este un exercițiu al spiritului, care cere și merită admirația; și o primește chiar și din partea victimei actului ironic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
După vizionarea reclamei voluntarii trebuiau să completeze chestionare care măsurau starea de spirit (sentimente pozitive de relaxare sau proastă dispoziție) și cât de mult apreciau marca. De fapt, ei răspundeau la chestionare destinate să evalueze cât erau de „prinși în mrejele reclamei”. S-a dovedit că voluntarii care au citit versiunea „narativ auto-referențială” (Imaginați-vă cu pantofii Westerly în picioare, alergând pe aleile parcului...) erau mai binedispuși decât ceilalți și erau mai atrași de marcă. J. Escalas consideră că discursul narativ
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
vorbeau dintr‑o dată în mine și, aproape zgîlțîită de spasme, m‑am prăbușit pe pat“. Nici aici nu sîntem departe de viitoarele femei mîndre și posesive din opera de mai tîrziu a lui Dostoievski. Chiriașul este de‑acum prins în mreje, precum Rogojin este înnebunit de frumusețea Nastasiei Filippovna. El nu mai are scăpare, pentru că frumusețea, vorba lui Dostoievski, este ceva „teribil“. Fragila femeie face ce vrea cu victimele sale, după ce le‑a paralizat. Efectul psihometric al tentaculelor feminine este total
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
mai prestigioase edituri pariziene, Gallimard, care își sărbătorea centenarul), ci cel al lui Emmanuel Carrère, Limonov, care a trebuit să se mulțumească cu premiul Renaudot. În anul 2000, fiul celebrei academiciene Hélène Carrère d'Encausse s-a lăsat prins în mrejele Rusiei, ținutul natal al bunicilor săi, realizînd un documentar și o lungă relatare. În 2008, publica în revista "XXI" un reportaj despre Eduard Limonov. Și iată-l acum con sacrîndu-i al doisprezecelea roman al său. Dar dacă scriitorul e binecunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Lucrarea invocă invitația la meditație pusă în scenă de un memento mori, pentru a o deturna către zona de ambiguitate unde angoasa și dorința, extazul și decepția, erotismul și moartea se întâlnesc. O întreagă serie Fără popas, Pocăința, Ursita, În mrejele satirului, Prăbușirea invocă fie extremele simboliste ale unui satanism decadent, fie punerea într-o ecuație plastică a unor stări sufletești complicate. Sub pelicula sensibilității simboliste se întrevede strălucirea fosforică, morbiditatea rafinată senzual a temelor decadente. O altă sculptură, Destinul, înfățișează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a după-amiezii”. (p.70) Refuzul personajului de a pleca după patru luni, sub pretextul unei boli imaginare, deși aparent reprezintă o alegere conștientă, confirmă puterile magice ale fortăreței, atracția pe care ea o exercită asupra celor care, o dată prinși în mrejele sale, nu mai au scăpare. Puterea obișnuinței constituie esența acestei atracții. Din rutina la care sunt supuși clipă de clipă cei pentru care fortul este un adevărat microunivers se naște de fapt speranța că într-o zi se va întâmpla
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
deșertului tătarilor se dovedesc a fi simple fantasme care descurajează așteptarea lui Drogo și îi strecoară în suflet o umbră de îndoială transformată curând în scepticism. Cu fiecare nou eșec, cu fiecare speranță dărâmată, himera devine tot mai puternică și mrejele ei, în loc să se slăbească, îl cuprind pe Drogo din ce în ce mai strâns, alimentândui imaginația. Petele negre încep să prindă formă, însă nu forma sperată. Mai întâi, pe fundal apare o pată mișcătoare, care se dovedește a fi un cal negru, simbol al
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]