6,230 matches
-
uitase că este încă slujbaș la stat, dar lipsa de astăzi avea un motiv serios, îi născuse soția! Foamea venise cu toți șoarecii cartierului și-i scormonea în stomac. Luă un colț de pâine de cine știe câte zile, tare ca piatra, mușcă de două ori și se întinse din nou pe pat. Era încă obosit. Adormi. Când se trezi era miezul nopții. Pendula din sufragerie bătu de douăsprezece ori. Până dimineață mai erau multe ore. Mai putea dormi. După discuții de luni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
prin preajmă?! Dar ți-e a fi? Nu, însă, dacă viața te incită, de ce să refuzi ce nu-i de refuzat! Hai, vino aproape, să facem cunoștință, dacă nu-ți este frică. De ce să-mi fie frică? Să nu te mușc, ori, să nu te mănânc pe de a-ntregul. Iată că nu-mi este frică. Așa. Se ridică și întinse mâna. Rosti: Melodia. Taci din gură, zise el. Ea tresări. Ce nume mai e și ăsta? Nume. Așa mi se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cazul în care acceptă să se întreacă la proba cobrei, situație în care ar aparține supraviețuitorului. Iată din ce consta încercarea: tata și unchiul urmau a fi închiși, cu o cobră, într-o încăpere obscură. În mod normal, atunci când cel mușcat de șarpe va striga, îmblânzitorul ar deschide ușa și l-ar elibera pe celălalt, căruia baiadera i-ar deveni soție. Înainte de fi închis în hrubă, în compania fratelui său, tatăl meu o rugă pe baiaderă să mai danseze o dată în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de prețios era darul ei! Oare mai trăiește? Poate, la ora la care scriu, se află în piața unui oraș îndepărtat din India, dansând la lumina unei torțe, cu gesturi asemănătoare celor pe care le-ar face dacă ar fi mușcată de o cobră. Femei, copii, bărbați goi s-au strâns în jurul ei, plini de curiozitate, în timp ce tatăl meu - sau unchiul - încărunțit și adus de spate, așezat într-un colț, o privește gândindu-se la hruba întunecoasă, la zgomotul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ascunselea. Cum o urmăream pe târfă, de-a lungul malului Surenului, ea alunecă și căzu în apă. Au scos-o de acolo și au dus-o după chiparos, să-și schimbe hainele. Am urmat-o. Ca să o văd dezbrăcată. Zâmbea, mușcându-și în joacă degetul de la mâna stângă. În sfârșit, au înfășurat-o cu o eșarfă albă, iar rochia ușoară de mătase neagră i-au întins-o la soare. M-am lungit pe nisip, sub bătrânul chiparos. Auzeam apa fremătând, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
meu care-și cânta victoria. Mizerabil naufragiat al acestui ocean fără margini, mă abandonam valurilor pasiunii. Părul ei mirosind a iasomie mi se lipea de față. Din interiorul nostru se auzea un strigăt de emoție și plăcere. Deodată, ea mă mușcă atât de tare, că îmi rupse buza. O făcea cu aceeași furie ca atunci când își rodea degetele? Oare înțelesese că eu nu eram bătrânul negustor de mărunțișuri? Încercam să mă eliberez din strânsoare, dar, în ciuda tuturor eforturilor, eram incapabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dă te-am cerut dă la ai tăi, n-am văzut niciun blazon pă poartă, că gardu era oricum înnădit cu sârmă și abea dă să mai ținea. Nu mai zic că umbla toată liota aia dă câini să mă muște p'in el. Ia uită-te, dom'ne la ea, unde-mi era marchiza dă Toporu cu blazonu'! Da' cân' am luat geanta să mă uit, m-am ofticat și mai rău. Mă, băiatule, mă gândeam și eu că cine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
eram deseori luat în răspăr de diverși prieteni. E adevărat, pe-o ureche-mi intra, pe alta - mi ieșea. Ca să n-o mai lungesc atâta, toată toamna lui ’76 am stat în expectativă, sub imperiul obsesiei că cel care “a mușcat o dată din momeală”, spurcat fiind, va mai trece cu siguranță, prin apartamentul meu și vă mai mișca ceva. Sau, mai știi! Făptașul va veni, ca în filmele americane cu happy-and și, prin absurd, își va cere probabil scuze. Faptul că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
oftat, murmurând. Trebuie să știi să guști din momeală-zice într-un târziu dl. Valy-Numai, atenție! La un milimetru ai să dai de acul de pescuit în care stă momeala și din care, odată prins, nu mai poți scăpa. Deci, să muști, amice, numai atâta cât să dai senzația că nu trădezi. Altfel nu se poate trăi, ascultă-mă pe mine, printre cei puternici. Vorbele lui Valy păreau ca o completare la ultima frază din citatul pe care încercam să-l iau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-se ușa bucătăriei. Cei doi, ieșind din bucătărie, se îndreaptă cu pași haotici și sincopați spre șopron. Unul din ei chiar zăbovește îndelung pe capacul bazinului. Se aude în șoaptă, vocea femeii: Ți-am mai spus să nu mă mai muști de buză. Când iubești, nu mai gândești ca lumea, iubito - îi răspunde tot în șoaptă, vocea lui. În acel moment cred că o ia în brațe și o duce undeva, în fundul șopronului, unde era o bancă pe care familia K.
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mare. Gerard așteptă să se termine pana de curent, bâjbâind prin beznă, ca s-o găsească pe mătușa căzută scâncind de durere. Încercă s-o ridice cumva, cumva pe scaun sau pe canapea. Ea se sustrase. Zbieră din nou. Îi mușcă degetele. Gerard îi distinse totuși, fața în clarobscur, printre șuvițele de păr. Unde găsesc o lumânare, Karin - tante? Crezi că mor? Nu. Doar ca să văd. Ca să vezi cum arde Troia? Ia, adu apă. Multă apă. Cheamă-i și pe ăia
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la început mai bună decât untul, nu?) și mâncând, chiar și fără salam, îl imitai pe fiul doctorului, tot așa cum imitai de Paște când mâncai friptură de miel, personajele din filme cu barbari, care rupeau din halca de carne sau mușcau cu poftă și întorceau mai apoi pe gât, paharele cu vin, unul după altul. Tu și cu fratele tău vă vedeați deja în filmele cu daci sau cu vikingi, luând parte la mesele lor pantagruelice. Și maică-ta râdea de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
chircit al lui Hliboceanu... Căciula era căzută alături. Mitruță i-a băgat mâna sub cap, cu gând să-l întoarcă cu fața în sus, dar a simțit că ceva cleios i se lipește de degete... A tras-o înapoi ca mușcat de șarpe... În firul de lumină al felinarului, s-a arătat o licărire roșie în jurul capului lui Hliboceanu... A fost lovit în cap. Altfel nu avea de unde să fie sânge acolo - a presupus Cotman. Mitruță și-a pus urechea pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
apă caldă ca să-i spele rana și pe urmă să-l bandajeze...Bietul armăsar! În ochii lui citeam o mare tristețe și mă întrebam: „Oare el înțelege ce i s-a întâmplat și apoi cum simte el durerea?” Armăsarul însă mușca zăbala și dădea din cap ca și cum ar fi spus: „Nu-i nimic, băiete! Nu mă sperii eu dintr atâta! Mai tare m-ar fi durut sufletul dacă aș fi primit lovituri de bici!”...E drept că el asculta doar de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
hârtie și ar fi cât trebuie. Da’ lasă că paguba ne-o scoatem noi din vânzarea cailor. Nuuu! Nu vindem caii! Vă dăm banii lipsă. Și mai mulți chiar. Ne împrumutăm, dar caii nu-i vindem! - au strigat lotrii, ca mușcați de șarpe. De unde să împrumutați voi bani? De la stăpânii ocnei? Sau de la ducă-se pe pustii?... Mâine dimineață vă ducem la poliție și acolo v-o văzut Scaraoțchi. Costache, ne împrumuți sania ta pentru cai? - a întrebat Hliboceanu. Mai încape
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-i traseră un sac peste cap. — René, fă ceva! urlă Împăratul, zbătându-se ca un păstrăv. — Nu pot, Maiestate, bâigui Descartes, căzând În genunchi. Nu sunt sigur de nimic În acest moment. — Ești raționalist, ce naiba! strigă Napoleon Înăbușit, căutând să muște mâna unui franciscan. — Sunt o bilă de ceară și mi-au promis c-o să mă trateze gratis, se văicări jalnic Descartes. Apoi, În timp ce Napoleon era băgat În sac și bumbăcit, filozoful se chirci, făcându-se din ce În ce mai mic, până când din el
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu brațele În șolduri, gata să dezamorseze și o bombă atomică, dacă s-ar fi aflat acolo. În benă erau, puse de-a valma și fără ambalaje, niște televizoare vechi, cam prăpădite, și câteva aparate de aer condiționat. — V-a mușcat vreun televizor, signor Guido? s-a interesat candid Gioconda. — Nu văd nimic În neregulă, i-am confirmat și eu mustăciosului. Guido s-a scurs lin și inutil, ca o picătură de șampon pe creștetul unui chelios, trecând de muchia dubei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din eșapamente și scoțând aburi prin cepurile radiatoarelor, cu roțile Înfășurate În fum și pucioasă, mașinile năvăleau de peste tot, zdrobind trupuri cu barele lor nichelate. Portierele se deschideau spre a-i plesni pe cei care scăpau de izbitura botului, capotele mușcau din oameni, lovindu-le tâmplele de baterie ori sugrumându-i cu cureaua alternatorului. Nu puțini au fost cei care-și recunoșteau În fruntea cetei năvălitoare propriul automobil, pe care cândva Îl spălaseră, căruia Îi fixaseră jucărioare la oglinda retrovizoare, verificându
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-și ia zborul În același timp, alteori lunecau Împreună ca picăturile de rouă În căușul unei frunze. De câteva ori, Fauvé a reușit să ajungă În siajul Alfinei și atunci aproape că i-a simțit mireasma sălbatică, dar când să muște din bara cromată, ea s-a scuturat imediat, ca un cățelandru ud, țâșnind Înainte. Au smuls cearșafuri de pe sârme, au traversat miriști care le-au julit anvelopele, și-au oblojit tălpile arse prin râul din care au ridicat enorme jerbe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai Însemnate În părțile Încărcate de istorie ale Cetății Eterne, unde utilajele Își făceau de cap, ca și cum ar fi vrut să distrugă tot ceea ce omul durase timp de milenii. Câteva macarale Își repezeau brațele oțelite În zidurile Colosseumului, un excavator mușca din piatra Fontanei di Trevi ca dintr-un tort, câteva mașini de curse concurau pe Via Appia, iar o motostivuitoare prinsese În ghearele-i puternice antica sculptură circulară Gura Adevărului, Încercând s-o fărâme ca pe-un biscuit. În scurt
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Darwin a ciulit urechile. Malacul și-a dezlipit ochii de pe nud și a trântit ușa, ghilotinând unul din moțurile gazdei, apoi s-a rotit spre mine cu agilitatea unui cilindru acoperit cu kebab. M-am gândit cum i-ar sta mușcat de veioza masivă de lângă canapea - compoziția ar fi primit cu siguranță unele Îmbunătățiri, dar Boț Împuțit l-a oprit la timp, cu un gest scurt din mânuța la fel de scurtă, iar apoi a emis un rânjet complex, frumos ca o dimineață
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pline plus un articol reprodus pe locul editorialului) reprezintă o nouă ocazie de a-l citi pe sensibilul, frământatul scriitor și gazetar. Pe lângă acuitatea textului Meditație despre criză și automobile, de remarcat și indicele lui de actualitate. Timpul n-a mușcat deloc din el, așa cum n-a mișcat un milimetru Situația, eterna situație românească. Iată: "Profunda neseriozitate a politicii românești nu are nevoie de criză pentru a se desena în proporții naturale. Circumstanțele, fie mari sau mărunte, grave sau banale, apăsătoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9174_a_10499]
-
se apropiase atît de mult de mustața lui o excita și În aceeași măsură Îi răscolea urîte sentimente de răzbunare. Rămase cîteva momente În cumpănă, căci Încă nu se hotărîse dacă să-l strîngă de gît, sau numai să-l muște de gură. Buzele lui perfect desenate i se păreau dintr-o dată foarte senzuale. Atunci sună telefonul. La primul apel Încremeniră, așteptîndu-l Încordați pe al doilea. La al doilea apel, Vic Își redobîndi autoritatea de ofițer al armatei americane. O Împinse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nici nu Îl vede. Doar simte mușcătura lui - pentru el, realitatea cîinelui e mușcătura. Ca să ne-o reprezentăm, ar trebui să ne imaginăm ce Își imaginează el, În cazul ăsta. Înțelegi? — Nu prea. — Păi, să presupunem că, În loc de cîine, Îl mușcă un om. El va numi mușcătura aceea tot cîine... Maiorul Smith era convins că se pune ceva la cale, dar deocamdată nu știa ce. Pentru a afla, se gîndi că ar fi potrivit să monteze un dispozitiv de ascultare În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Șoferul coborî mai tîrziu, scărpinîndu-se nedumerit În cap. Desigur, vorbeau ceva Între ei, se certau sau numai Își dădeau cu părerea. Unul Își aprinse o țigară. În acest timp, maiorul Smith privea prin binoclu, iar din cînd În cînd mai mușca din sandviș. CÎteva minute mai tîrziu, În partea cealaltă a șesului, peste rîu, apărură din buza pădurii luminile altor două mașini, probabil chemate prin radio de cei care rămăseseră În pană. — Deci, băieții... - Își auzi maiorul Smith propria voce comentînd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]