1,935 matches
-
cu ochiul liber, care susțineau balustradele înclinate. Păreau mai curând niște trapeze suspendate decât trepte. Aveau o culoare cenușiu-argintie, ce contrasta cu labirintul de țevi aurii printre care coborau, și erau umede și alunecoase. Părul și fața lui Tom erau muiate, hainele umede, pantofii acoperiți cu picături de apă. Simțea temperatura ridicată care, pe măsură ce cobora, devenea tot mai firbinte. Duduielile sacadate se auzeau mai distinct. Și platforma pe care se oprise se legăna. Mai coborî un șir de trepte aeriene. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foarte obosită. În timp ce Tom o privea cu umilință, apologetic, întrebător, Hattie îi zâmbi și îi întinse mâna. Tom i-o luă în mâna lui și se așeză pe marginea patului. Văzu că trupul ei, pe care rochia se lipise, era muiat de transpirație. Îi sărută mâna. Avea un gust sărat. — Hattie, pot să mă întind și eu lângă tine? — Da. Dar numai atât. Se culcă lângă ea, lungindu-și picioarele, măsurând trupul ei cu trupul lui, fără să încerce să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și acesta în picioare, împiedicându-l hotărât să sară în ajutorul Îngerului. Care era călărit, ca un mânzat, la propriu, în scaun și fără preludiu, de Gladiatoarea cea durdulie, nevasta adormitului, ardentă ca o starletă porno, cu straiele ei subțiri muiate de transpirație și mulate ațâțător pe trup, de la excitare intensă și de la eforturile combinate, prin mișcarea spasmodică a mai multor pachete de mușchi antrenați, cu scopul limpede al realizării contactului intim! În coada ochiului, Fratele îl zărește pe Boss pitit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pentru mine, dat fiind că Ellis oricum și-a supraviețuit rolului pe care l-a jucat în viața mea. Ellis se fâțâie țanțoș acum c-a demonstrat că poate seduce câte ceva din fiecare categorie. Nu că faptul că a luat muie de la domnul Parker ar face din el Regele Orașului Poponarilor, dar acum o are pe Evie în palmares, și poate că a trecut destul timp ca Ellis să se poată întoarce la datorie, să-și recapete vechiul rol în Washington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
oamenii lui Richard - erau de fapt de vârsta mea. Unii chiar mai tineri. Richard mă protejase de confruntarea cu propria vârstă mijlocie. Pe când spunea toate astea - când spunea celelalte lucruri drăguțe despre Richard, despre familia ei și despre viața ei muiată în soare din Highgate - ea și băiatul își făceau de cap. E năucitor. După acea primă discuție de la subsol, numele lui Connolly a mai apărut doar o dată. Am întrebat-o dacă își rezolvase problema cu el, iar ea mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nașterea dualității cu numele de THANATEROS. Astfel, Cercul Haosului era consacrat: cunoașterea, cunoscutul și procesul de cunoaștere erau unificate prin super-simetrie Într-un singur cîmp cu o singură structură autoreferențială - iar de acum Încolo, orice devenea posibil. Femeile Trimise Își muiară degetele În apa sărată și aruncară picături unele asupra altora, apoi Înspre cele patru puncte cardinale, rotindu-se pe loc și bolborosind cuvinte fără sens, sau al căror sens nu-l știa nimeni. Ar fi trebuit să urmeze momentul propriu-zis
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-și pusese măcar În gând să facă vreun pas dincolo de granițele așezării. Cei cu casele răzlețe ori mai În margine se traseră către rudele dinăuntru. Fură primiți cum se cuvine, chiar dacă mulți dintre ei Își spărseseră cândva capetele și-și muiaseră ciolanele din pricina a ceva moșteniri de pământuri, vite, pluguri și prășitori ori cazane de țuică. Ajunseseră aproape muți, Își vorbeau și se Înțelegeau cu ochii. Copiii mici, când plângeau, scoteau În loc de țipete și urlete ascuțite gâjâituri tăcute de rățoi leșesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de când am dat ochii cu el. Însă mă voi păstra În spiritul lui. Sus, ca titlu, cu un D plin de cârligele și Întorsături de condei, scria: Declarație. Ceva mai jos, În dreapta, se lăfăia un motto: „Cercând cu degetul amar muiat În tină / să-i pipăi trupul Celui Bun de Sus. / Mi se-arătă-n suiș, de gânduri / pe Cruce răvășit, Iisus...”. Apoi se revărsa grosul. „Cu aur, smirnă și tămâie Îmi plămădeam versul În trudnicu-mi sălaș, căci În acea noapte ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
călătorie, eseuri (precum Măștile lui Goethe, 1967), aparținând unui moralist modern, cu lecturi demistificatoare, versuri (Osânda soarelui, 1968, adunând, de-a lungul a două decenii, poeme încropite - s-a spus - de un „diletant”). Implicat în prezentul imediat, polemist de temut, muindu-și pana în cerneala pamfletară, el urmărește atent pulsul vieții românești și comentează, poematizând, evenimentul politic, intern sau internațional. Reportajele sale metamorfozează faptele nude (luate ca pretext), așezând sub lupă detaliul, pentru a extrage semnificații în registrul literaturii. Pe-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
ei recomandă în acest scop înlăturarea adversității din orice relație omenească. Asta nu înseamnă numai a renunța la apărarea binelui (după ideea pe oare și-o fac unii și alții despre acest „bine”), dar și a îmbrobodi privirea lucidă, a muia judecata și a emascula spiritul. Adversitatea trebuie să fie umană și nu bestială; ea trebuie să respecte un cod, să se supună unor norme. Există o morală și o estetică a adversității pe care sentimentul agonal le cultivă și le
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
care nu mai spun nimic. Așadar, o teorie care este mult mai serioasă, repet, decât pare, pentru că așa cum probabil Îl cunoașteți, dacă-l cunoașteți Într-adevăr corect, Cornel Vâlcu este un tip chinuit și torturat de lucruri majore. Nu ar muia niciodată pana În cerneală, nici pentru două fraze, dacă nu ar fi o chestiune extrem de importantă pentru spiritualitate, pentru ființa umană, cel puțin pentru ego-ul său. Deci criti-ficțiune, metaforă filosofică, arhi-, inter-, metadiscurs, cum ar fi să-i spunem, toate
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Freddy să aprecieze. Tu ești o femeie pentru toată viața, și în privința asta are el perfectă dreptate. Și i-a mai spus: Unde ai dreptate, ai dreptate. Și numai ce se întări și mai vârtos în pantaloni. MARIEDL: Și Mariedl moaie juma' de chiflă în conserva de gulaș... ERNA: Ne, ne, că nu ești tu acum la rând! Se uită urât la Mariedl) Nu ai băgat de seamă că acum începe să se audă o muzică lentă? (Ridică împăcată capul) Deci
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
întrebat de ce a făcut aceasta, iar marinarul a răspuns că și-a mâncat încălțămintea și curelele. Magellan a fost bucuros, căci a descoperit cum să își hrănească oamenii pentru încă o săptămână: tot ce era piele trebuia tăiat fâșii subțiri, muiate în apă sărată și mâncate! Despre această perioadă dificilă a călătoriei ne relatează Pigafetta: ...Mâncam biscuiți, dar nu mai erau biscuiți, ci pulberea lor, amestecată cu grămezi de viermi... și beam apă galbenă putrezită de multe zile. Și mâncam niște
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
importanță figură bisericească, Philip Henry, a relatat cum, imediat după ce toporul gâdelui a separat capul regelui de trup, s-a auzit un murmur unanim al mulțimii adunate să urmărească execuția. Mai mulți privitori s-au apropiat de eșafod și au muiat batistele în sângele sau, din cauza superstiției conform căreia sângele unui rege picurat pe răni deschise poate vindeca boli, pentru că este de esență divină. Desigur, cu ocazia acestui eveniment au apărut o serie de povești învăluite în aură misterioasă a superstițiilor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
din Rugăciunea unui dac: Da: mie celui stins aici uitare Să cadă praful pe scriptura mea (...) La poarta nopții puneți câinii răi să latre dulăul meu zmălțat de brume Luați-vă-ndrăzneala voi, cei vii, să încercați uitarea mea, treptată. Muiați în râs prostesc cuvântul grav și ocoliți cuvântul de iubire. Așadar, mie mortului uitare. Praf să se-aleagă de scriptura mea: ca fiecare dintre voi să-și ia măsura drept temei pentru-ngâmfare. Obișnuita autoiluzionare a poeților e comparabilă (după
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se întrevadă situația precară a părinților, discuțiile fierbinți din jurul mesei, nemulțumirile ginerilor și socrilor, umilința fetelor. Foa ia de zestre se discută în preziua logodnei, la cârciumă în tre bărbați sau acasă cu vinul și bucatele pe masă pentru a muia pretențiile ginerilor și cuscri lor, sau numai pentru că așa „se cade“. Momentul poartă numele de „învoiala“ sau „tocmea la de la logodnă“. Părinții propun, socrii ridică suma, mamele și fiicele toarnă în pahare și ascultă cu atenție vorbele schimbate cu îndârjire
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
moderne do resc o soție cu su flet bun și în țe leaptă se reflectă și în pro ver be le populare. boierul Ior da che Goles cu (1770-1848) cu le ge o mare parte dintre ele și iată două: „Muie reacea rea un vi for în casa ta“ sau „Mai bine cu lei și cu bă la uri la masă, decât cu muierea rea în casă. Că hia rele cu mân ca rea se îm blân zesc, iar muierea rea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
185, 220 de scriu, într-o serie de articole, traiul rău și maniera în care acesta poate fi invocat ca motiv de separare, atât de către bărbat, cât și de că tre femeie. Prima zaceală din glava 183 glăsuieș te astfel: „Muie rea poate să ceară voe de la judecă to riul besearicii să se desparță de bărbatul ei când o bate fără de samă și-i face rane cu arme.“ Mai jos sunt definiți termenii „bătaie“ și „răni cu arme“, întrucât o palmă-
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
îi dă foaia de zestre înapoi, asi gu rân du-l că nimic n-a fost chel tuit. Aici se poate trimite chiar la Pravi lă care la glava 216, zacea la 5 spune următoare le: „De va avea altă muie re în casa lui (soțul) și va dormi cu dânsa, sau în alt sat, sau într-alt loc, și-i va zice mu ia rea lui sau părinții ei, sau altcineva, o dată și de doao ori, să se dăpărteze, iară
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
alții indiferenți și grăbiți să se recăsătorească. Pin ca din mahalaua Săpunarilor s-a îmbolnăvit la un an de la căsătorie de gubăvie (lepră), timp de alți trei ani sub ochii soțului, situația ei s-a deteriorat și „i s-au muiat mâinile și picioarele cât n-au putut în multă vré me să lu cre ze, nici un lucru de al casei, nici să-și caute de bărbat“. Și Ilinca de la Slănic sud Muscel a fost atinsă de aceeași boală care devine
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
la vietățile sălbatice. Dar cînd gazela l-a zărit, s-a dat înapoi; cînd lighioanele l-au văzut, au rupt-o la fugă. Enkidu s-ar fi luat după ele, dar trupul său părea legat cu funii, genunchii i se muiaseră cînd vru să alerge, nu mai era așa de iute la fugă. Iar jivinele se îndepărtară toate”. Nici oile n-au vrut să-l mai recunoască pe păstorul din povestea folclorică amintită. Cînd stăpînul, iubit pînă atunci, s-a întors
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
metri, se circula printr-un fel de canal, eram izolați total, nu ne căuta nimeni, școala era Închisă. Pentru a ne ostoi foamea, mama fierbea o oală mare cu grăunțe de porumb, erau boabe naturale, bune la gust după ce se muiau, nu apăruseră Încă semințele sovietice productive. Ne umflau burta, ne săturau. Și deodată, prin viscol, apare În prag, transpirat și acoperit de promoroacă, directorul coordonator al comunei. Acest Învățător era un munte de om, ceilalți spuneau că fusese un elev
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
calitate, au venit și rezultatele, încununate cu Medalia de aur de la Berlin, la concursul din anul 2010. PREDOSLOVENIE Oare de ce, iubiți cititori ai acestei mărturii de peste vremuri, îmbibată cu mireasmă de floră spontană, peste 50 de scriitori români și au muiat penița în „Grasa de Cotn ari” pentru a i zugrăvi nașterea și botezul, tinerețea și n unta c u celebritatea, limpezimea și frăgezimea feciorelnică din cupa de cristal înălțată spre divinitate, spre cercetarea mir acolului din sângele pământului blagoslovit, zguduit
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Răreșoaia ... Apoi paharnicul pleca prin sate Să cheme frumusețile fecioare. Ca să le-ndemne Domnul, dezbrăcate, La stors ciorchini, ori la umplut urcioare. Avea Măria sa puteri divine De-a apăra acest străvechi hotar Și de-a răzbi navalele străine Cu paloșul muiat în vin Cotnar ... LUCIAN VASILIU (n. 8 ianuarie 1954, în comuna Puiești, județ ul Vaslui) Poet de mare anvergură, care se hrănește deop otrivă d in umilință și din orgoliu și care structurează lumea în măsura în care, prin neliniști și obsesii, se
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
poezie și proză, șase premii diferite conferite pentru cărțile sale, tradus în limbi străine, prezent în antologii, absolvent al facultății de Filologie din Iași, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Nu rămâne în urma confraților săi în ale poeziei și-și moaie și el pana în Grasa de Cotnari. La Cotnari cetea Cotea la tropari prin hârtoape cu husari, pe sub nucii centenari La Cotnari, în hlamidă, în ițari cu butoaiele mai mari azi la trântă, cu tâlhari ne rosto- golim gregari. La
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]