1,791 matches
-
salcâm rămase sub pirostriile, pe care era așezat ceaunul de tuci, în care-și făcuse o amărâtă de mămăligă, și mâncase de seară... cu un codru de brânză și o ceapă spartă într-un ștergar cam izinit. De când îi murise muierea, nu mai reușise să aibă o cămașe curată pe el, iar felul în care se hrănea, o făcea mai mult să nu moară cu zile, nicidecum că ar fi asimțit senzația de foame. Lângă icoana sfântului Dumitru, căci avea și
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
care-i împăienjenise ochii, o zărea pe Leana care se mlădia ca o nuia de alun pe deasupra jarului dogoritor, când și-a ridicat puțin bărbia, mișcându-și capul înainte, dar oricât încerca să-și deschidă ochii, nu putea distinge fața muierii cu care pătimise atâtea. Se străduia să îndepărteze pânza străvezie ce-i juca în lumina ochilor ca un mănunchi de raze irizate, din mijlocul cărora se revărsau scântei jucăușe, a căror strălucire deforma obiectele din jur, dar îi era imposibil
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
a vrut să-l decupeze pe Clinton, dar i-a fost rușine... Ei, dacă ar fi chemat-o Monica, se gîndea ea... da' unde s-o cheme, la telefon?! să afle tot satul?! Rușine d-asta nu suferea ea ... Punct! ( Muiere dintr-o bucată, adică otova, de sus pînă jos!) Referință Bibliografică: PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 442, Anul II, 17 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioan Lilă : Toate Drepturile Rezervate
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
2012 Toate Articolele Autorului Uite-așa! Cum- necum, mai de voie, mai de nevoie, am săvârșit-o și p-asta. Murii. Eh, nu mai știu dac-am murit de moarte bună (adică cum „moarte bună”? Poți să-i zici la muierea cu coasa așa o grozăvie, cum c-ar fi bună? Mă rog...)... care va s’zică de moarte bună - mă rog - de moarte nebună, de boală ori de plictiseală. Apăi, nici că mai contează! Când te vezi ditai omu’ culcat
CUGETĂRI ÎNTRE PATRU SCÂNDURI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345038_a_346367]
-
că n-ai sărit vreun rând? „Dumnezeu să-l ierte!” Aha! Și cu asta, ați scăpat de mine. O! Să vezi c-acu-ncepe „veșnica pomenire”, unde se plânge mai rău ca la telve... tleve... terfe... novelele-alea, bre, de-ncepuse și muierea mea să se uite, până m-am dat la ea și i-am zis că-i dau io ei telenovea de cinci ori pe noapte. De-atunci n-am mai văzut-o uitându-se, da’ când dispărea mai mult de-
CUGETĂRI ÎNTRE PATRU SCÂNDURI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345038_a_346367]
-
Nici sticla cu țuică, mă rog... Da’ cum stau io și cuget - cât mai am cu ce, v-am zis - mă gândesc că n-am prea fi avut loc toți patru între scândurile-astea. Da’ de m-ar fi iubit muierea mea (ptiu, urâtanie! Mai bine nu!), măcar la sticlă și tot i-ar fi făcut loc. Las’ să bea ei, că nu se mai satură! Ce, ce-aveți, bre? Unde mă duceți? Stați că n-am terminat! Eu tocmai ziceam
CUGETĂRI ÎNTRE PATRU SCÂNDURI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345038_a_346367]
-
de pe marginea uliței. Umăr la umăr cu biata mea fomeie, după o lună de uscat, am început să zidim această căscioară. Fără ea, să mă ierte Dumnezeu!, acum parcă e un cavou. Un copil am avut, că s-a îmbolnăvit muierea, așa pot să spun, e ... ca și cum nu l-aș avea. A plecat peste mări și țări. Nu-și aduce aminte de mine. Nu-și amintește nici de mă-sa. Ce să mai zic!? Așa sunt unii! Uită cu totul de
CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345164_a_346493]
-
cu duiumul, apăruți ca după ploaie, storc, norodului, uiumul și dușmanului se-ndoaie. o româncă, o fetiță, umilește o armată; cu drapelul în bentiță, țara parcă-i mai curată! cocoșați de-atâtea stele generalii cu vipușcă, doar sub fustă de muiere, sunt bățoși, când trag o dușcă! o armată de puțoi se pretind că-s armăsari; ieri strângeau la păpușoi, azi împușcă doar... țânțari! o româncă, o fetiță, umilește o armată; cu drapelul în bentiță, țara parcă-i mai curată! într-
O ROMÂNCĂ, O FETIŢĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345366_a_346695]
-
musafir. - Precum vezi! - auzi în urechi un glas venit parcă din adâncuri. Spune mărită stăpână ce voiești că în această noapte mai am și alte chemări. - Sunt mânioasă că nu mi-ai respectat porunca, iar Pătru se desfată în brațele muierii de parcă nici nu îi pasă de făcăturile mele. - Valdescu a călcat ținutul interzis. I-am urmărit pașii. - Ptiu, dracilor, că tare neîndemânatici mai sunteți! Și pe unde i-au colindat mădularele? - A fost în munți într-un loc unde cândva
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
împielițatule! Măcar de-ai fi mai arătos! Auzisem cândva că vă transformați în flăcăi chipeși de n-aveți pereche pe lume și seduceți femeile frumoase așa ca mine, dar bag seamă că ești impotent! Dracul, deranjat la culme de idioțeniile muierii, își ieși din fire și suflă foc pe gură aprinzându-i hainele și părul. Femeia cuprinsă de flăcări fugii pe ușă urlând de groază și usturime. În disperarea sa alergă inconștientă spre gârlă. - Nu trebuia s-o pedepsești. Cui îi
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
Bebe! Jale mare! - Spune odată, să jelim și noi, o luă în batjocură bărbatul. - A murit Marița! - Cum să moară, fă, că doar umbla după măritiș! - Zace înecată în lac! Și alaiul format din câțiva bărbați și o droaie de muieri curioase luă drumul spre gârlă. Când ajunseră acolo se minunară de ce văzură. Peste puțin timp sosi mașina poliției cu sirena și girofarul pornite de parcă ulița satului era magistrala din București. - Ce s-a întâmplat? - întrebă plin de sine șeful de
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
închise ușa și luă femeia în brațe. Îi strivi buzele cărnoase cu un sărut puternic, senzual. Pavel era un bărbat frumos. Mult mai tânăr decât Mioara, înalt, cu părul creț și castaniu. Ciudățenia lui, dar cu care le înnebunea pe muierile din oraș, era discrepanța dintre cei doi ochi ai lui. Unul era albastru închis, celălalt verde deschis, cazuri extrem de rare după cum i-a explicat odată un oftalmolog la care ajunsese din pricina unor vânătăi de pe față, frunte și ochi, un soț
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
pus-o ! O să-i spun că i-am împrumutat unei prietene până la prima chenzină. Da’ să știi că-i pentru ultima oară ! Îi întinse banii, bărbatul îi luă și-i îndesă în buzunar, după care o prinse din nou pe muiere în brațe, învârtindu-se cu ea prin dormitor. - Te iubesc mult de tot Miorițo ! Te ador ! - Și eu te iubesc Paveluș ! Brusc, o bătaie în ușă îi făcu să împietrească amândoi. - Cine-o fi ? întrebă speriată femeia. Bărbatul nu răspunse
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
și în ce stare se află? întrebă polițistul. Femeile oftară îngrijorate. Bărbatul, mai liniștit de cum văzuse oamenii în uniformă, răspunse: - Este Vasile Dumitru... , la a doua ușă pe stânga. Nu știu dacă este băut, dar știu că și-a bătut muierea. Un vecin, Gheorghe a lu’ Safta, s-a dus să-l liniștească, dar l-a scos nebunul, în pumni, afară. L-a lovit rău. Îi curgea sânge din nas și de la o arcadă... Este în casă, îl oblojește nevastă-sa
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
a lu’ Safta, s-a dus să-l liniștească, dar l-a scos nebunul, în pumni, afară. L-a lovit rău. Îi curgea sânge din nas și de la o arcadă... Este în casă, îl oblojește nevastă-sa... Este doar el, muierea și copilu’ lor..., de vreo șapte-opt ani, răspunse omul imediat la întrebările polițistului. Făcându-i semn lui Brumă să se ocupe de martori, agentul principal Mititelu a început să urce pe trepte, una câte una, atent, fără pic de zgomot
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
anotimpurilor. În roman sunt integrate și scene din credințele populare despre Iele, niște arătări, de obicei femei sau fete, care apar noaptea în poiene, jucând după fluier. Cine le vede rămâne cu infirmități. „Altădată a văzut Moromete o poiană cu muieri goale la el în Siliștea, la marginea pădurii, jucau singure, fără fluier și a doua zi s-a dus acolo să vadă ce era și a găsit iarba uscată, așa ca un cerc!...” Romanul „Moromeții” cuprinde un întreg univers, în
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
nu te repezi, mai stăi o țâră, mai vezi că ce și cum, mai cumpănește că doar nu dau turcii (nu știm nici de ce turcii sunt, în zicerile noastre foarte grăbiți, fiindcă realitatea pare a fi cu totul alta). Deșteaptă muiere, mai ceva ca popa Gligore de la Sfântu’ Haralambie și ăla-i om cu școală la Athos, ehehe, gândi plin de admirație față de nevastă bunul gospodar! Precum se vede treaba, nici pe vremurile acelea miniștrii nu erau repere de înțelepciune! - Nu
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
ceea ce face ... E bună de muncă? -E haitoșe! Are acarteturi, ceva animale... -Înseamnă că-i fainoșe! Nu e ca Leana din capul satului care are chef să facă ceva, dar începând de mâine... -Foarte bine! Cărui bărbat nu-i plac muierile? În primul rând le iubim pentru frumușețea lor și în al doilea rând pentru că fac copii. -Adică oameni! Ion și-a pus mâinile streașină la ochi și-a privit la poziția soarelui pe cer. -Bade! E trecut de amiază. E
ION ŞI IOAN, ÎNŢELEPŢII DE PE TRANSALPINA, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372179_a_373508]
-
zi Bria lui Gheorghe, pe când adunau de prin zăvoi surcele pentru foc. Domnișoara asta nu-i fată de rumân! - Da ce-i, fă? - E jidoafcă! Ș-auzii că o cheamă Maia. Când descântam de izdat la fata popii, am auzit muierile vorbind că pe ăștia, pe jidovi, îi omoară oamenii Mareșalului, pe unde-i prind. Părinții ei au murit stând în picioare lângă ea, într-un vagon de ălălalt, fără ferești și scaune, cum i-o zice, nu ca ăle de
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” POGROMUL DE LA IAȘI 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372291_a_373620]
-
cusute cu fir de aur. Fătul avea o față albă ca varul și niște ochi ca doi tăciuni aprinși. Pruncul le zâmbi și zise ceva neînțeles pe limba noilor născuți. Cei doi căzură în genunchi și-l priviră uimiți. - Fă, muiere, ce putere dumnezeiască ne ploconi cu așa frumusețe? - De, bărbate! L-o fi scăpat vreo zână din povești când a trecut pe deasupra bordeiului nostru! - Lasă prostiile și haide repejor cu el la conașul. - S-o fi rătăcit, săracul... - Cum să
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
în toiul nopții o lădiță cu galbeni de la un necunoscut pentru creșterea pruncului până se va face mare. - Du-te acasă și fă socoteala ce-ți mai lipsește! Am să-ți dau o bucată de pământ să-l cultivi, iar muierea ta să îngrijească copilașul. Dar să-ți ții gura că dacă află tâlharii din codru despre galbeni, nu numai că te jefuiesc, dar te și omoară... Opriți cât vă trebuie pentru traiul vostru, iar restul banilor să-i îngropați într-
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
explica logic, ceea ce am să vă povestesc. Nea Ilie Firfirică, din Izvoru, cam drojdea. Sugea din sticlă, mătrășea pahare pline cu zeamă de prune și cu spirtoase și foarte rar îl vedeai neagheazmuit. Era roșu și vesel tot timpul. Marghioala, muierea lui, săraca, îl mai certa: ‒ Nu mai bea, mă, fir-ai al Nu-știu-cui cu limba ta, că mori! ‒ Fă, năroado, îi răspundea el vesel, păi când o fi să te ia Dracu’ te ia și din brațele lu’ popa! A
CA ECATERINA TEODOROIU -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374748_a_376077]
-
până la cimitir sunt doar zece minute de mers pe jos. De curând, s-a făcut o capelă unde poate fi depus cel defunct. O mare ușurare pentru săteni care nu mai sunt nevoiți să suporte bârfa tuturor, mai ales a muierilor slobode la gură. Nimic nu scăpa privirilor lor hulpave - atunci când veneau la priveghi. Ce durere aveau ei sau ele? Mai mult îi ”rodea” curiozitatea, acea curiozitate răutăcioasă specifică omului ”mărunt”, lipsit de fărâma aceea de inteligență... să vină repede și
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
prietenii făceau glume pe seama mea. Sunt obișnuit ca la rândul meu să procedez la fel cu tinerele familii. Gelozia neîntemeiată e o slăbiciune, o prostie. - Și mata n-ai fost gelos niciodată? - Cum dracu’ să nu fi gelos când ai muiere tânără și frumoasă ca un înger și sosești acasă o dată la lună? Ne-am luat din dragoste, dar iubirea noastră a fost așa de puternică încât și acum ne comportăm de parcă ieri ne-am cunoscut. Ia aminte la un om
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
-i trânti ușa în nas. Însă necuratul nu avea nevoie de deschizătură și trecu ca un duh prin ea. - Ce faci bre? Intri neinvitat în casa omului? - Scuze, dar sunt nevoit să-i predau consemnul semenului meu să-ți păzească muierea! - Cu cine vorbești dragule? - strigă Elena din camera cealaltă. - Cu domnul dracu! Pătru Valdescu se îmbrăcă. Elena îl sfătui să-și ia și pelerina în caz că plouă. La insistențele demonului, femeia ieși în prag și în fața sa apăru un bărbat înalt
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]