717 matches
-
a fost dată-n această viață. Nu mă suspectați de fabu lație sau de livresc. Totul a fost real, real, real. Am intrat în muzeu doar familia Pop și cu mine. Ce să spun? Nu prea mă-nnebunesc eu după mumii, sarcofage, urne funerare și zei cu cap de pasăre. Aici erau cu sutele, cu miile. Fâșii uriașe de papirus, bucăți putrede de lemn cu hărți ale lumii de din colo, cranii cu piele zbârcită și neagră lipită de ele, mâini
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
69 {EminescuOpXV 70} punctele evident slabe din teoremele bisericești sunt acele cari se apără mai tare și cu raționamente mai strălucite. Statul natural are tendința de-a perena - dovadă toate statele izolate. Ele mor la contactul cu popoare străine, cum mumiile se desfac în cenușă la venirea aerului străin de dinafară. Pe cât stau închise într-un popor, ele-și creează aerul ce le trebuiește, își creează atmosfera religioasă în care pot vegeta. Astfel vedem acest duplu joc al naturei: întîi condițiile
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
bine zis era să salutăm cu entuziasm creația «Insulei», binevenită confrerie de dramă și literatură de avantgardă. Sîntem prin urmare dezarmați și siliți să aplaudăm pe toată linia curiosul sentiment de venerație al terbililor avangardiști de la «Insula» pentru ilustrele noastre mumii”. Peste aproape un deceniu, în panorama „Contribuțiuni sumare la cunoașterea mișcărei moderne de la noi” (în unu, nr. 33, feb. 1931), M.H. Maxy consemna retrospectiv „prima încercare a chinuitului Armand Pascal cu «Insula» pînă la apariția trupei din Vilna, prin intermediul regizorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Actorul acrobat”, exprimă, dincolo de naivitatea transportată a tonului, atitudinea „sportivă”, virilă, „băiețească” a futurismului, proiectată în imaginea lui Douglas Fairbanks: „Actorul browning, actorul locomotivă, nu poate fi produsul decrepit al conservatorului. El țîșnește acrobat, boxeur, din gimnaziul sportiv. Inutilitatea rolului mumie, intrigei vanitate și cleioase, care flatau retina și timpanul, sufletul burghezului a făcut loc interpretărilor cu mișcări de piață, de uzină, de epocă. Pentru ele se cere actorul danțator pe acțiune, lumină, decor. Magnet sau metrou în vîna New York-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
hârtia maronie a alunecat și s-a încrețit. La fiecare pas chinuit, conținutul se mișca încoace și-ncolo prin cutie. Acasă, podeaua duduie în ritmul rapid al muzicii. Pereții îngână cu glasuri cuprinse de panică. Ori e vorba de o mumie egipteană care s-a întors din morți să-și poarte blestemul și încearcă să-i ucidă pe vecinii de-alături, ori se uită la un film. Sub podea, cineva zbiară, un câine latră, se trântesc niște uși, iar funcționarul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de obraz și pudră. Fata mă abordă: — E vorba cumva despre amenzile alea pentru că am traversat strada aiurea, alea pe care am uitat să le plătesc? Uite cum facem: mai am trei zile de filmare la RKO, la Blestemul mormântului mumiei, iar când primesc banii, vă trimit un cec. E-n regulă? — E vorba despre Elizabeth Short, domnișoară... Fata murmură teatral: — Saddon. Sheryl, cu Y-L, Saddon. Uite ce e, am vorbit la telefon cu un polițist azidimineață. Sergentul nu știu cum. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui Francisc, cerberul care păzea coridorul ce da spre sala cu oglinzi; se temeau, poate, că, forțându-i taina, Bătrânul s-ar fi putut risipi ca un norișor de pulbere, de aceea preferau să și-l închipuie stând ca o mumie în sarcofagul lui cu oglinzi; nu vroiau să riște o descoperire care i-ar fi lăsat singuri. Și trăgeam concluzia că sala cu oglinzi reprezenta pentru bătrâni un fel de mister fără vârstă ce putea fi profanat și pierdut; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gazda. Iar a doua lor calitate mediumică era aceea că-l cunoscuseră pe Răposat. - Și nu-ți mai zic ce distins se înfățișa înainte. Dar și ca Răposat se ținea așa chipeș. C-ar fi meritat neapărat păstrat mumificat!... Câte mumii de împărați și de sultani n-ar fi bătut, prin trăsăturile lui agreabile, Răposățelul la fund! - Cine, tantelo Dragonela? Era rudă Răposatul cu Sultanul? - Taci, neglijento! Curg scamele de pe tine. Ca paiele la botul vacii... Știi că nu se înghesuia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
niște călugări (nu-i prea suporta pe preoți), să-mi citească, să stau În fum de tămâie, că poate așa voi fi dezlegat de blestemul cumplit care se abătuse asupra mea, de vraja malefică ce mă transformase Într-o adevărată mumie (nu vă spun cât de tare mă lovise cu acest cuvânt!). Și, Doamne, nu-l crezusem niciodată atât de laș, de nepăsător pe bătrânul meu tată! Mama Începu să plângă Încet, un plâns voalat, ca o foșnire de sălcii scuturate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de Ziua Îndrăgostiților”. Ce prostie!... Ruptura a venit Într-o sâmbătă, când ne-am Întâlnit pe stradă, după o ploaie de vară, În fața unei florării. Era de mână cu o slăbătură, un individ scheletic, un tip În vârstă, o adevărată mumie. Îi cumpăra trandafiri. Ea se gudura pe lângă el ca o cățelușă În călduri, vorbind agitată și râzând zgomotos, cu toată gura. Cu toți dinții ei perfecți... de un alb perlat. Când m-a văzut, a rămas un moment suspendată de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
toată gura. Cu toți dinții ei perfecți... de un alb perlat. Când m-a văzut, a rămas un moment suspendată de cerul foarte Înalt (cu siguranță mi-a surprins În privire orgoliul de mascul rănit). Și-a tras cu bruschețe mumia de mână, Împrăștiind pe jos trandafirii superbi, proaspăt achiziționați, pe care, mândră cum o știam, nici că i-a mai cules, și a grăbit un pas nervos, spre surprinderea partenerului ei, care o privea uluit. O dată a Încercat să mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a-mprumutat. Ce e viitorimea de gropi învăluită? "Vecia ce-i cu care deșert ni te fălești? "Măreață pentru că e cu coji acoperită, "A spaimelor-ne proprii umbră-nurieșită, 55"Pe-oglinda cea pustie a conștiinței omenești. "Icoană minciunoasă de ființi viețuitoare - "Mumia timpului - "De balsamul speranței ținute în răcoarea "A groapei locuință; nu aceștia oare 60" Ii zici tu nemurire-n febrea delirului? {EminescuOpIV 16} "Și pe speranți, pe cari le desminte putrezirea, "Bunuri sigure-ai dat. "De șase mii ani moartea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
țara lui Priam împăratul. Când oamenii[-s] grămadă uciși în orice loc, Elinii atunci dederă cetății mândre foc {EminescuOpIV 368} De răsărea din ziduri o mare de jeratec Roșind bolta întreagă și crugul singuratec. Ard turnurile-n vânturi - de vaetele mumii Nu se vedea de flăcări nici marginile lumii. {EminescuOpIV 369} ÎNTRE PASĂRI Cum nu suntem două pasări, Sub o streșină de stuf, Cioc în cioc să stăm alături Într-un cuib numai de puf! Nu mi-ai scoate oare ochii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
crește, În dreapta-vă oglindă de-apururi se găsește: Căci lumea pare numai a curge trecătoare. Toate sunt coji durerii celei neperitoare, Pe când tot ce aleargă și-n șiruri se așterne Repaosă în raza gândirii cei eterne. Iar adevărul, ca și păcatul mumii Eve, De față-i pretutindeni și pururea aieve. {EminescuOpIV 388} O, STINGĂ-SE A VIEȚII... O, stingă-se a vieții fumegătoare faclă, Să aflu căpătâiul cel mult dorit în raclă! N-aflai loc unde capul în lume să mi-l
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu de vr-o suflare pe dânsul să te clatini "Căta-vei să iei ochii prostești cu nouă datini, Din Sybaris vei strânge bătrâni cu bărbi boite,. "Ca neamului să-i dee naravuri mai spoite, S-arate cum moșnegii, îmbălsămiți ca mumii "Întrec și tineretul în scandelele lumii! "Strămoși pierduți în veacuri, rînduitori de cete, "Coroana mea ș-a voastră e plină azi de pete. "O voievozi ai țării, frângeți a voastre săbii "Și ciuma în limanuri să între pe corăbii. "Puteți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bisericii Angliei? Shelley, ateul, nu mai avea nici măcar siguranța exilului. Liberalismul ideilor, care strălucise ca o rază a inteligenței celor mai iluștri bărbați din această țară deasupra fariseismului Înalt, a convenționalismului Înghețat și mincinos, nu a luminat decât fulgurant, căci mumia sentimentului religios și formalismul au continuat să domnească din străfundul mormântului lor Îmbătrânit. Totul s-a Încheiat, iar societatea aceea frumoasă, al cărei idol fusese Brummell, a murit, pentru că el Îi fusese doar expresia celor lumești, a relațiilor de pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu mai lung de zece centimetri, cu o lățime mai mică de șapte centimetri, era inestimabilă. Era prima dovadă arheologică semnificativă din toate timpurile despre existența Bibliei. Sigur, mai exista Obeliscul Negru al lui Shalmaneser al III-lea, expus alături de mumiile faraonilor la Muzeul Britanic. Una din cele cinci scene de pe basorelieful obeliscului îl înfățișa pe regele Israelului, Jehu, plătind tribut monarhului asirian. Jehu apare în Biblie, iar acest obelisc, realizat de Henry Layard în secolul XIX, prezenta scena respectivă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bej care ne ducea acolo. Ne așteptam la tot felul de compensații ca răsplată pentru suportarea acelor cumplite dimineți. Fratelui meu Îi plăcea muzeul figurilor de ceară de la Arcada de lângă Unter den Linden - grenadierii lui Friederich, Bonaparte conversând cu o mumie, tânărul Liszt care compunea o rapsodie În somn și Marat care a murit Înecat În sânge; iar pentru mine (nu știam pe atunci că Marat fusese un lepidopterist pasionat), Într-un colț al acelei Arcade se afla celebrul magazin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
afla la subțioară. I-am venit În ajutor și În cele din urmă am reușit să extragem din mânecă lungul meu fular de lână pe care fata Îl Îndesase În paltonul lui. Obiectul ieși centimetru cu centimetru; parcă despachetam o mumie Învârtindu-ne Încet unul În jurul celuilalt, spre marea veselie a trei târfe de pe trotuar. Apoi, după ce operațiunea a fost Încheiată, am mers fără să scoatem o vorbă până la un colț de stradă, unde ne-am strâns mâinile și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
copii eterni într-o lume a țărânii. Popoarele puternice și-au convertit tragediile în eroism. Dacă trăiești opera, vor supraviețui și viciile croșetate în biografia autorului. Gafele condimentează biografiile oamenilor celebri. Gloria presupune o selecție foarte dură. Numai pentru câteva mumii de faraoni, de exemplu, s-au înălțat giganticele piramide egiptene. Monotone trebuie să mai fie bolgiile eternității! Generează capodopere mai ales vremurile crispate. Geniile împing spre piscuri culturile mici în care au apărut. Geniile ridiculizează omenirea venind cu soluții extrem de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dar dacă sfârșise acolo însemna că în spatele lui, nu exista vreo urmă de apă. Cămila șchioapă avea să moară curând acolo, la mai puțin de un kilometru distanță în sens opus, și avea să se transforme de asemenea într-o mumie, privindu-se fără să se vadă, fiecare cadavru marcând o jumătate de drum. Moarte, vor uni nordul cu sudul „pământului pustiu“ din Tikdabra, limitele puterilor lor de sărmane animale ale deșertului. Ce speranță îi mai rămânea deci lui, care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de cât timp murise animalul, dar aici, cu căldura și uscăciunea aceea, pe pământul unde nu căzuse niciodată nici o picătură de apă și nu supraviețuise nici o ființă, puteau să fi trecut foarte bine trei ani sau o sută. Era o mumie, și Gacel nu se pricepea prea bine la mumii. Simțea că începe să-l moleșească arșița și făcu cale întoarsă. Mulțumi în sinea lui că stătea la umbră și cercetă cu atenție chipul lui Abdul-el-Kebir, care gâfâia, aproape incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și uscăciunea aceea, pe pământul unde nu căzuse niciodată nici o picătură de apă și nu supraviețuise nici o ființă, puteau să fi trecut foarte bine trei ani sau o sută. Era o mumie, și Gacel nu se pricepea prea bine la mumii. Simțea că începe să-l moleșească arșița și făcu cale întoarsă. Mulțumi în sinea lui că stătea la umbră și cercetă cu atenție chipul lui Abdul-el-Kebir, care gâfâia, aproape incapabil să respire normal. Tăie gâtul cămilei și îi dădu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o mie și una de bogății, pe care nici măcar Șeherezada n-ar fi îndrăznit să și le imagineze vreodată. Era acolo, dar nu simți nici o bucurie văzând-o, ci doar o profundă neliniște și o tulburare de nestăpânit, căci, privind mumiile acelor sărmane ființe și observând expresia de teroare și suferință de pe fețele lor, era ca și cum s-ar fi privit pe el însuși după zece sau douăzeci de ani; poate după o sută, o mie sau un milion de ani, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
putuseră să-l găsească pe când fuseseră în viață. Și morții îi vorbiră cu gurile lor fără limbă, cu găvanele ochilor goale și cu mâinile lor ciolănoase înfipte în nisip. Nu știau să-i arate drumul corect, dar șirul nesfârșit de mumii ce se pierdea înspre sud-est îi striga că direcția în care mergea el, cea pe care o urmaseră ei, era greșită și nu ducea decât la zile întregi de singurătate și sete, fără nici o posibilitate de întoarcere. îi rămânea deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]