1,415 matches
-
săpau o cărare curată în urma lor, dar simțeam aversiune față de mizerie... revolta mea era maximă, cum poți tolera o stare atât de jalnică? Dacă aș fi polițist, aș amenda asemenea părinți, care nu respectă nici dreptul copiilor la curățenie, igienă, murdăresc imaginea plină de candoare a unui copil de orice culoare să fie. Aș fi mângâiat pe micuță ca tata să vadă că există și alte metode de a liniști un copil, de a se impune ca părinte, aș fi atins
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cu dotări moderne („lumina electrica, ventilatie et confortu cel mai mare“), călătorise o dată pe lună Între Trieste și New York. Acum lumina electrică funcționa numai la clasa Întâi și chiar și acolo sporadic. Balustradele de fier erau ruginite. Fumul din coș murdărise steagul grecesc. Vaporul mirosea a cârpe vechi de spălat pe jos și a o Întreagă istorie de vome. Lefty Încă nu se ținea bine pe picioare. Se tot sprijinea de balustradă. Rămase un timp, cât era nevoie, lângă lanțul despărțitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
are vreo legătură cu sutienul? Pentru că, dacă are, ți-am spus - ― Ma-maaa! Dar era prea târziu. ― Ce sutien? Întrebă Capitolul Unsprezece. Și apoi, zâmbind: ― Marele Lac Sărat are impresia că-i trebuie sutien? ― Gura! ― Aa! Cred că mi s-au murdărit ochelarii. Stai să-i curăț. Oo, așa e mult mai bine. Ia să ne uităm acum... ― Gura! ― Nu, n-aș spune că Marele Lac Sărat a trecut prin vreo transformare geologică... ― Lasă că a trecut fața ta, bubosule! ― E la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe fereastră și culegeam dude din pomul care creștea În fața geamului. Mâncam dude de o oră, ca să-mi abat atenția de la sunetul care se auzea În dormitorul părinților mei. Dudele se copseseră În ultima săptămână. Erau cărnoase și zemoase. Mă murdăream pe mâini de la ele. Afară trotuarul era mânjit cu mov, ca și iarba, ca și pietrele din straturile de flori. Sunetul din dormitorul părinților mei era plânsul mamei mele. M-am ridicat. M-am dus până la geamantanul deschis și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
iar acest lucru era imposibil. Mi-am așezat mâna pe dicționar și m-am uitat la ea. Subțire, de forma unei frunze, avea pe un deget un inel de sfoară Împletită, primit În dar de la Obiect. Sfoara Începuse să se murdărească. M-am uitat la mâna mea drăguță și apoi mi-am tras-o și am Înfruntat din nou cuvântul. Acolo era scris monstru, negru pe alb, Într-un dicționar uzat, Într-o mare bibliotecă metropolitană. O carte veche, venerabilă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ani, și alta să ți se agațe de gât o adolescentă de șaisprezece. Cornelia își face și ea în sfârșit apariția, gâfâind greoi: — N-am putut s-o țin, nebuna naibii, se scuză către Ves tala Mamă. Își aranjează rochia murdărită de praf. — M-a trântit pe jos, că e puternică precum un bivol... Ridică glasul să se facă auzită cu toată hărmălaia din jur: — În fața templului! Se uitau oamenii la noi și-și dădeau coate. E mai mult decât Occia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cărei fiu de treisprezece ani tocmai a înjunghiat un profesor de la școală. În mod normal nu ar scrie chiar el reportajele, de vreme ce e redactor-șef adjunct, dar aici e vorba de Kilburn Herald, până la urmă, și toată lumea trebuie să se murdărească. Jemima și-a petrecut toată ziua sperând să-l zărească pe Ben, și de fiecare dată când aude pași venind spre ea, se întoarce, dar se pare că Ben nu e în birou. Ea și-a petrecut ziua dând telefoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a lui. „Degeaba pleci”, murmură ea gâfâind, „tot n-o să primim înapoi pământurile din Kurokawa.” El se retrase de lângă Riku și o întrebă speriat: „Știe și unchiul?” O văzu încuviințând și se ridică uluit. În acel moment se trezi. Se murdărise. Dintr-un colț al cabinei încă umed din cauza inundației din timpul furtunii, se auzeau sforăiturile când mai puternice, când mai slabe ale unuia dintre tovarășii săi. Era Tanaka. „A fost vis” oftă samuraiul. Își dădu seama că avusese un astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nimic despre cuvintele lui Matsuki întrucât avea impresia că, dacă le-ar fi povestit, ar fi recunoscut adevărul cuvintelor lui. „Seniorul Shiraishi și seniorul Ishida nu ne-ar face niciodată așa ceva.”, își zise samuraiul în sinea lui schimbându-și brâul murdărit de dedesubt. Închise ochii din nou, dar nu mai putu adormi. Prin fața ochilor îi treceau limpede imaginea copiilor jucându-se prin grădină și profilul lui Riku întinzând rufele la uscat. Își revăzu și casa, încăpere cu încăpere. Ca să adoarmă încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Japonia să răsune cântecele de slavă închinate Ție și să înflorească floarea credinței. Pământul Japoniei este atât de uscat încât am fost nevoit să folosesc un asemenea vicleșug pentru ca să poată încolți în el sămânța credinței Tale. Cineva trebuia să-și murdărească mâinile. Și cum nimeni nu s-a încumetat s-o facă, n-am pregetat nici o clipă să-mi mânjesc trupul și sufletul întru Slava Ta.” Dar de ce-mi pasă mie atât de mult de Japonia și de poporul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pălăria pe urechi și nasul părea să-i fi Înghețat din cauza vântului. — Poate-o să se sature să stea acolo. Pe partea aia mai e și cauciucul de rezervă. — Ei, dacă se sparge vreun cauciuc o să plece. N-o să-și murdărească el costumul de voiaj. — În fine, nu mă deranjează, atât că nu-mi place cum se-apleacă la viraje. Ieșiserăm dintre păduri. Acum drumul se depărtase de râu și urca. Radiatorul fierbea. Tânărul se uita agitat la aburii și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În cincizeci. — Așa, și fă cincizeci și pe a ta. Îmi dărui un frumos zâmbet italienesc și scrise pe cotorul chitanțierului, ținându-l În așa fel Încât să nu pot vedea nimic. — Hai, dați-i drumu’ până nu vi se murdărește iar plăcuța. După căderea Întunericului, am mai condus două ore și am Înoptat la Mentone. Orașul avea un aer foarte vesel și curat, sănătos și adorabil. Conduseserăm din Ventimiglia până-n Pisa, apoi În Florența, prin Romagna până la Rimini, și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
copilăriți-vă cât vă poftește inima!” Ce să mai facă, ce să mai facă? ... N-au găsit nimic. Pentru că, dacă Sorin zicea să ia nuci și să le scoată miezul cu briceagul, Sorina îi răspundea imediat că or să-și murdărească mâinile, iar ea va fi, din toamnă, școlăriță. Cum o să apară așa în fața învățătoarei? Iar când Sorina spunea să facă amândoi o vizită pădurii din apropierea satului, Sorin o refuza, fără să-i spună de ce. Auzindu-i cum se ciondăneau, bunica
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pentru oameni cu șolduri Înguste, umblând În șir indian. Pe fiecare deal stăteau cocoțate două sau trei case, iar În jurul fiecăreia se găseau grădini și adăposturi pentru animale. Spre cer se ridica fumul de la focurile cu cărbuni, odată cu funinginea care murdărea aerul. Pe pantele mai abrupte, oamenii săpaseră trepte Într-o bucată de stâncă sau Într-o scoarță subțire de copac, suficient de late cât să-ți Încapă talpa. De-o parte și de alta a potecii erau Înfipți niște pari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
recepție. Eu și șoferul ne-am întors la stația de metrou, la aceeași ieșire A11. Mă mai liniștisem sau, cel puțin, îmi impusesem să mă calmez. I-am cerut scuze șoferului pentru că Ohori vomitase pe scaunul din spate și îl murdărise. El mi-a răspuns cu o voce blândă să stau liniștit, că nu era nici o problemă. Chiar am reușit să leg o conversație simplă. Nu prea îmi amintesc ce s-a întâmplat după aceea. Când am ajuns, Toyoda și Hishinuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu ajutorul voinței. Pe data de 18 martie Toyoda a primit ordin de la superiorul Hideo Murai din Ministerul Științelor și Tehnologiei: „O să răspândești gaz sarin în metrou!“ Până atunci, fusese implicat în Planul Secret al Armei Automate cu Lumină și își murdărise mâinile cu diferite activități ilicite, dar până și el a fost șocat de planul de a elibera gaz sarin la metrou. Toyoda avea un vast bagaj de cunoștințe de chimie, participase la prepararea în secret a gazului sarin în Saytama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cap faptul că trebuie să mă duc la serviciu. Când a auzit că mi-e rău, mi-a spus să aștept puțin și a adus un prosop nou din portbagaj. L-am ținut l-a gură să nu cumva să murdăresc mașina. Transpirația îmi curgea șiroaie, șiroaie. Eram trei persoane urcate în mașină. În afară de mine, mai erau un bărbat și o femeie. Doamna stătea pe scaunul din față, iar noi doi în spate. Nu aveam nici o informație. Mașina s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o purtase în gând. Nimic mai absurd! Sclavii negri când erau transportați în corăbii spre America se sinucideau ținându-și respirația. Ocnașii pe viață și condamnații la moarte își sfâșie cu dinții venele de la încheietura mâinii. Nebunii își zdrobesc capetele, murdărind cu creierul și sângele lor pereții celulei din ospiciu. Animalele prinse în capcană își curmă și ele viața. Iar cele capturate de vii și băgate în cuști, prin grădini zoologice sau menajerii, nu se mai înmulțesc, căci instinctul le dictează
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
spele sufletul de aceleași păcate lumești. Oprește la o zahana, Nikolai! îi strigă Filip. Și haide cu noi să ne încălzim mădularele cu câte un rom. Ai uitat, batiușka Filip, că eu nu beau? Nu mă lasă credința să-mi murdăresc trupul și sufletul cu "plăcerile" pământești, răspunse Nikolai zâmbind și i se putu citi în glas o urmă de mândrie. Atunci spune, cât îți datorăm pentru drum? îl întrebă Carol. Cu batiușka Filip am eu socotelile mele, iar dumneata, gospodin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Pe ce dracu' altceva aș putea s-o schimb? Pe slănină? Să schimb masca de pe chipu-i hâd și să pretind că-i alta? Ce crezi tu că e viața? O izmană care atunci când s-a rupt și s-a murdărit de căcat se schimbă cu alta, nouă și curată? Sau se mai spală și se cârpește puțin cea veche și se mai poartă, că poate nu se vede că e subțiată și că este petec peste petec... Ce crezi că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
săruri depuse pe fund era probabil o probă de urină, căci pe eticheta tip a sticlei se putea citi: EFORIA SPITALELOR CIVILE. PENTRU RECRUTARE. ANALIZA NR. 613. Numărul fusese completat de mână și probabil cel care îi înregistrase analiza se murdărise cu cerneală pe degete, pentru că într un colț al etichetei se putea bănui o jumătate de amprentă. Urma apoi o tabacheră mare de tablă, în care se strânseseră o mulțime de lucruri mici și inutile dar care, privite laolaltă, indicau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
între noi totul trebuie să rămână pur. Minciuna ta față de ai tăi nu numai că are toate scuzele din pricina dragostei, dar, prin sacrificiile zilnice, este și de admirat. Însă la cea mai mică nebăgare de seamă totul s-ar putea murdări. Atunci ai rămâne ca toate celelalte și ai fi o simplă femeie întreținută." Era un argument care abia masca frica de a nu fi obligat să fac prea multe sacrificii și care poate fi ușor interpretat ca o simplă grosolănie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în gri, fără de nici o neglijență, perfect bărbierit. Avea mâinile minunate, subțiri, transparente, îngrijite. În mâini își strânsese toată sensibilitatea. Le plimba cu repeziciune și cu finețe pe obiectele de pe masă și era uimitor cu ce îndemînare mânca fără să se murdărească și fără să se înșele. În același timp parcă preocupat de chestiuni importante, în afara micilor nevoi zilnice. Precizia cu care mânca, singur, îți putea arăta că nu era așa de distrat cum lăsa să pară. Ca și cum ar fi fost o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca să încep într-un fel: - S-a făcut frig în odaie! M-am dus să mai pun lemne pe foc, apoi am reîncălzit apa de ceai și am reumplut paharul cu un capăt de pesmete rămas înăuntru, care, înmuindu-se, murdărea aspectul apei. I-am oferit din nou să bea și m-a refuzat iarăși. Când m-am apropiat, m-a întrebat cu aceeași voce aspră de mai înainte: - De ce să nu iau pe locotenentul X? Așa a trecut toată noaptea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un cancer, dacă vrei să salvezi ceva, trebuie să tai carnea profund, de pe unde nu vezi nici un început de boală. În același timp, despărțirea se face meschin. Au avut atâtea momente admirabile împreună și, totuși, în ultima clipă, neagă totul, murdăresc totul, își spun cuvinte triviale, care nici nu le sunt obicinuite, se pedepsesc cât mai tare; și aceste clipe, fiind ultimele din viața lor comună, vor fi mereu prezente în minte, oricât ai încerca să te gândești la ceva mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]