835 matches
-
și părintelui. El mi-a... dat împărtășania... și iertarea sa cea duhovnicească, da’... a zis... să te chem... și pă tine... cât mai am vreme... să-ți spui totu’... Dacă-i vrea... să mă... ierți, bine, dacă nu...” În ochii muribunzi ai bătrânului, apărură, obosite, două lacrimi. “Mitrule, taică, să... știi... că, atunci când a venit... dă te-a ridicat, io... te-am pârât” “Dă ce, nene Voicule? Ce rău îți făcusem eu matale, ia spune?!” “Nu... mi-ai... făcut, mă, nici un
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
avea Încredere În Jim, care se ținea departe de el. Ferindu-și ochii de soare, soldatul scrută băncile de lemn, pe care ședeau cîțiva deținuți În soarele după-amiezei. La trei rînduri În spatele lui Jim, era soțul cărunt al unei misionare muribunde, care zăcea pe salteaua ei, În dormitorul de ciment de sub cinematograf. De cînd venise nu se mișcase din fosta magazie, dar domnul Partridge o Îngrijea cu răbdare, aducîndu-i apă de la robinetul din latrină și hrănind-o cu fiertura subțire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de pe frunte. Jim se uită fix la această figură nenorocită și Își duse brațul la gură, ca să se apere de mirosul neplăcut. CÎteva dintre femeile eurasiatice părăseau centrul de detenție Împreună cu copiii lor. Uitîndu-se În jur la bărbații bolnavi și muribunzi din magazie, la sanitarii și la soldații japonezi cu măștile lor de bumbac, Jim Începu, pentru prima oară, să Înțeleagă sensul real al centrului de detenție. Domnul Partridge și bătrînii stăteau lîngă saltelele lor, zăngănindu-și gamelele de tablă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Partridge și bătrînii stăteau lîngă saltelele lor, zăngănindu-și gamelele de tablă spre paznici și cerîndu-și masa de seară. Marinarul rănit Îi făcu semn lui Jim cu mîinile lui bandajate, bătînd În gamela goală În același ritm ca și cerșetorul muribund de la porțile din Amherst Avenue. Chiar și soldatul slab găsise capacul unei gamele. Cu fața lipită de perete, izbea capacul de podea. Jim Începu și el să zăngăne spre japonezii care priveau din spatele măștilor lor albe. Totuși, chiar În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lumina ce venea de sus. Valul de aer proaspăt Îl Învioră curînd și, unul cîte unul, Își scoase bandajele de hîrtie care Îi fluturau pe față și la Încheieturile mîinilor. Ajutat de Jim, Își mută salteaua de lîngă soldatul englez muribund de lîngă perete. După o săptămînă, se refăcuse suficient ca să-i poată urmări pe paznicii japonezi și pe femeile eurasiatice care găteau pentru deținuți. În timp ce curăța gamela lui Basie, Jim se Întreba dacă marinarul Îl recunoscuse cu adevărat. Oare știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bătaie cu gărzile japoneze și provocîndu-le necazuri tuturor. Totuși, cu toată demonstrația de altruism, doctorul Ransome băuse o porție mai mare de apă decît i se cuvenea. Jim observase de asemenea că doctorul Ransome era mai puțin interesat de bătrînii muribunzi decît pretindea. — SÎnt În lagărul de la Woosung, adăugă Jim. SÎnt În viață, să știi. — Mă bucur. Lagărul Woosung? S-ar putea deci să-i vezi curînd? — Foarte curînd... Jim privi de-a lungul orezăriilor tăcute. GÎndul de a o vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În cele din urmă, doamna Vincent Îi dădu o bucățică de coajă. Îi era oare teamă că Jim Îl va ataca pe soțul ei? Din fericire, Jim se hrănea din modestele rezerve pe care doctorul Ransome le acumulase de la pacienții muribunzi. Dar la 1 august, chiar și aceste rezerve se terminaseră. Jim și domnul Maxted cutreierau lagărul Împingînd cărucior, de parcă sperau că vreo Încărcătură de orez sau de terci ar putea răsări sub picioarele turnului de apă sau printre mormintele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îi erau ținute laolaltă mai mult de amintirile despre barurile și piscinele din perioada cînd era mai tînăr. Domnul Maxted era lihnit de foame, ca mulți dintre bărbații și femeile din procesiune. Dar Îi amintea lui Jim de soldatul britanic muribund din cinematograful În aer liber. În șanț, lîngă bordura de iarbă, zăcea cilindrul cenușiu al unui rezervor de Mustang. Căutînd o cale de a-l părăsi pe domnul Maxted, Jim era gata să traverseze șoseaua cînd o izbucnire de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
E-n regulă, Jim? Războiul trebuie să se termine, domnule Maxted. — O să se termine, Jim. Domnul Maxted se Învioră. În noaptea asta, ne Întoarcem la Shanghai. — La Shanghai? Jim nu era sigur dacă domnul Maxted delira despre Shanghai, așa cum deținuții muribunzi din spitalul lagărului bolboroseau despre Întoarcerea În Anglia. Nu cumva ne duc În altă parte? — Nu acum... Domnul Maxted arătă prin Întuneric spre vasul carbonifer care ardea dincolo de dig. Jim urmări fumul care se ridica din suprastructura vasului, de peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de parcă soarele ar fi Închis ochii pierzîndu-și pentru cîteva secunde puterea. Jim Îi zîmbi japonezului, dorind să-i poată spune că lumina era o prevestire a morții lui, imaginea micului său suflet care se alătura sufletului mai mare al lumii muribunde. Aceste jocuri și halucinații continuară pînă după-amiază tîrziu, cînd un raid aerian la Hongkew lumină din nou stadionul. Jim zăcea Între vis și veghe, simțind cum pămîntul saltă sub spinarea lui ca ringul de dans de la country club-ul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un curier al unei companii eficiente de turism. La marginea terenului, paznicii japonezi dezbrăcau deja trupurile morților, luîndu-le pantofii și curelele. — Domnule Maxted... Într-un ultim moment de luciditate, Jim se ridică, știind că trebuia să-l părăsească pe arhitectul muribund și să se alăture formației de marș În noapte. — Trebuie să plec acum, domnule Maxted. E timpul ca războiul să se fi terminat... Încercă să stea În picioare, cînd simți că domnul Maxted Îl apucă de Încheietura mîinii. — Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care produse un ghem de puroi galben care ieși din gura lui. Voia să strige la ei: „Lumea a plecat! Azi-noapte, toți au sărit În mormintele lor și au tras pămîntul peste ei!“ Călătorie sprîncenată... Jim se uită la pămîntul muribund, la craterele de bombe pline cu apă din orezării, la tunurile antiaeriene tăcute de la pagoda Lunghua, la cargourile eșuate la malul rîului. În spatele lui, la nu mai mult de vreo șase kilometri, era orașul tăcut. Clădirile de apartamente din concesiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pământului și ale beznei”, Eumenidele atotvăzătoare. Ajuns la capătul vieții, al cărei sfârșit fusese prorocit de Apollo, Oedip se pune imediat sub protecția acestor puteri deopotrivă binevoitoare și temute. Este o primă afirmare a ambivalenței rolului prevăzut pentru eroul aproape muribund al lui Sofocle. Moartea lui, benefică pentru acele locuri, va fi și o Ate, o moarte ce va răzbuna suferințele îndurate, pricinuite de cei ce-l alungaseră. Oedip se socotește deja o fantomă, un eidolon: nu mai este decât umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
plin de resentimente, spuse fericită doamna Levy. Totul se va sfârși foarte rău, Gus. Fiind sâmbătă, Levy Pants își întrerupsese pentru sfârșitul săptămânii asaltul împotriva concepției de întreprindere liberă. Soții Levy trecură prin fața fabricii, care, deschisă sau închisă, arăta la fel de muribundă, văzută din stradă. Dintr-unul din coșuri se ridica o șuviță firavă de fum, de tipul celui produs când se ard frunzele uscate. Domnul Levy se întrebă de unde iese fumul. Vreunul dintre muncitori trebuie să fi lăsat vineri seara vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
perdea ridicat atunci când vreun vecin curios Încerca să-și dea seama ce caută poliția la familia Caldwell. Avertisment sau punere sub acuzație? Se Înfioră și se Întoarse ca să intre Înapoi În casă, cuprinzând cu privirea grădina mică, mărginită cu trandafiri muribunzi, și Volvo-ul albastru pal. Își scoase telefonul și formă din memorie numărul de la garajul Broadstane. Cinci minute mai târziu, se afla În bucătăria mică Împreună cu Darren Caldwell, ceilalți ofițeri fiind Împrăștiați În camera de zi cu o cană de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mostra de ADN pe care am luat-o de la tine? Cum dai vina pe Doug Disperatul pentru asta? Cameron părea la fel de uluit ca inspectorul Insch. Stătea de cealaltă parte a mesei, cu gura mișcându-i-se ca a unui pește muribund. Tăcere. — Sergent, spuse Insch În cele din urmă, putem discuta ceva afară, te rog? Suspendară interogatoriul și Logan i se alătură lui Insch pe coridor, lăsându-l pe Cameron sub ochii vigilenți ai polițistului celui tăcut. Fața lui Insch se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Între În ritmul generației sale. UN SCURT INTERLUDIU Amory pășea agale pe bulevard și se gândea că noaptea era, inevitabil, a sa, cu fastul și carnavalul amurgului colorat și al străzilor obscure... I se părea că Închisese portativul cu armonii muribunde și că pășise, În sfârșit, din nou pe căile vibrante pline de senzații ale vieții. Peste tot În jur ardeau mii de lumini, promisiunea unei nopți a străzilor și a cântecelor. Se mișca prin mulțime visând cu ochii deschiși, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de torentul iubirii și al fascinației și a se roti Într-o bulboană, iar În bulboane nu simțise Îndemnul de a gândi, ci numai dorința de a fi luat de val, dus pe creastă și apoi aruncat din nou. - Toamna muribundă, disperată și iubirea noastră - ce bine se armonizează! a spus tristă Eleanor Într-o zi, când stăteau Întinși, uzi, la marginea râului. - Vara indiană din sufletele noastre... S-a Întrerupt brusc. - Spune-mi, l-a Întrebat Eleanor În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din cartea de telefoane în ziua cu împușcăturile și începu să sune, dându-se drept polițist. Bănuia că Lesnick se ascundea sub un nume fals, totuși funcționarilor cu care vorbea le menționă și adevăratul lui nume, împreună cu explicațiile „bătrân”, „evreu”, „muribund”, „cancer la plămâni”. Sărăcise deja cu trei dolari și zece cenți, când o tânără îi spuse: — Pare a fi domnul Leon Trotski. Apoi îi spuse că bătrânul se externase, în ciuda sfatului medicilor, și lăsase următoarea adresă: Redondo Beach, motelul Seaspray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
De ce să mă diprețuiască?" m-a întrebat. "Fiindcă, i-am răspuns, sufletele pure nu pot fi atinse de nici un fel de murdărie. Omul din curte din Moartea lui Ivan llici, de Tolstoi, care îngrijește în toate amănuntele pe stăpânul său muribund și neputincios, ră-mî complet senin în timpul acelor îndeletniciri și are aerul să spună: "Ce să facem! E un om! Toți vom ajunge la fel!"." "Dar, a protestat viitorul scriitor, nu eu, ci eroul meu are o gândire care vede ceea ce
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
rămas-bun de la Annette, care era pe moarte din cauza unei complicații la naștere Într-un spital al marinei britanice. Merseră cu sania printr-o pădure albă până ajunseră la o clădire ce semăna cu Mânăstirea Sfintei Cruci de la Ierusalim. Răniți și muribunzi, oameni cu membrele zdrobite le blocau drumul, se tăvăleau pe podele, pe coridoare, gemeau, sângerau. Uri spuse: Ăștia sunt cazaci, se poate călca pe ei. În cele din urmă, găsiră În spatele mânăstirii o grădină mică și plăcută, În care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
îi era simplu să se fofileze. Inițial, a ignorat senzația de greață care îi invada stomacul de fiecare dată când se întâlnea cu vreun băiat frumușel pentru o partidă scurtă; și-a pus rezervele pe seama înaltelor standarde morale ale personajului muribund din telenovelă. Dar, după câteva săptămâni, i-a devenit limpede că starea de vomă revenea de fiecare dată când primea un alt bărbat în casă. Și pentru asta l-a blamat pe Naji. Irene i-a transformat biroul de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
deschiși și fremăta din nări. Ellis s-a uitat în ochii acelei ființe și n-a mai auzit muzica. Mâinile muncite i s-au strâns în pumni. Ahmad stătea pe-un povârniș și-l urmărea pe bărbatul îngenuncheat lângă elanul muribund. Lui Ahmad îi era milă de animal, nu de om, simțea lucruri pentru care nu era pregătit. Venise în excursia asta cu Naji pregătit fiind să urască ținutul, să-l urască la fel de mult așa cum ura și case cu exces de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
într-o lume redusă la mlaștina ascunsă în neguri. Dar chiar în cadrul acela strâmt, scăldat într-o lumină difuză, începuse să se dezvolte, pe nesimțite, și, pe măsură ce se dezvolta, simțea nevoia să se hrănească mai mult, nu doar cu insectele muribunde găsite la întâmplare. Și astfel, agonisise oarecare cunoștințe; învățase, de pildă, să deosebească insectele care vânau de cele care cădeau pradă, ajunsese să știe orele de vânătoare ale tuturor speciilor și locurile unde stăteau la pândă gângăniile lipsite de aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de la Cracovia la Londra, de la Londra În Pădurea Zamosht și În cele din urmă la New York. Un rezultat al acestei istorii era că Își formase obiceiul condensării. Era specialist În vederile succinte. Și din perspectivă succintă, Angela Își jignise tatăl muribund. Acesta era supărat, iar ea voia ca Sammler să intervină În favoarea ei. Poate că Elya avea să o taie din testament și să doneze banii unor instituții de binefacere. Făcuse donații substanțiale Institutului Weizmann. Acel Think-tank, cum Îl numeau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]