1,153 matches
-
în gramatica obișnuită a vorbirii. Iar nonsensurile pe care le generează nu pot deveni obiectul unei analize sigure. Nu mai poți spune, de pildă, că, pentru cei care, altădată, credeau în natura daimonică a lui Socrate, falsitatea consecinței („Socrate este muritor“) ar atrage după sine falsita tea premisei („Socrate este om“). În astfel de situații, discuția urmează a fi dusă în alți termeni și pe o altă cale decât cea oferită de o schemă formală. 12. L’absurde, c’est l
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
-n necunoscut, Între un întreg și o parte Chiar cu scut și fără scut; Între rău și ce e bine, Între ceruri și pământ, Între gol și ce sunt pline, Între faptă și cuvânt; Între adevăr - minciună La tot omul muritor, Separat sau împreună Chiar când e străpuns de dor; Între noapte și lumină, Între toate câte sunt Chiar când clipa se termină Și-i pe buza de mormânt. 26 noiembrie 2004 REFLECȚII (CLXIV) Cei mai mulți au suferință, Doar afaceriști roiesc Sub
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
vorbi în acest caz de alternative reale, nici de un posibil interval între cele două variante. Cu atât mai puțin despre un „spațiu intermundiar“, ce ar lega lumi diferite, asemeni celui în care unii stoici situau făpturile stranii, daimonice, nici muritoare și nici nemuritoare, nici pământești și nici celeste. Toate acestea vor fi lăsate deoparte, fie ca simple posibilități abstracte, ireale, fie ca imagini bizare ale minții. Însă există și o altă situație ce ar trebui să ne rețină acum. Gândirea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să calculez, să aplic, săi determin proprietățile etc. În acest fel, este privilegiată gândirea enunțiativă, aptă să descrie și să determine riguros un obiect oarecare. De pildă, știe să deducă din premise sigure propoziția care ne spune că Socrate este muritor. Numai că o asemenea propoziție poate fi lipsită de orice semnificație: în locul numelui „Socrate“ poți pune orice alt nume, la nevoie poți pune un simplu semn ce nu semnifică nimic. Cu alte cuvinte, un asemenea mod de gândire poate să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în gramatica obișnuită a vorbirii. Iar nonsensurile pe care le generează nu pot deveni obiectul unei analize sigure. Nu mai poți spune, de pildă, că, pentru cei care, altădată, credeau în natura daimonică a lui Socrate, falsitatea consecinței („Socrate este muritor“) ar atrage după sine falsita tea premisei („Socrate este om“). În astfel de situații, discuția urmează a fi dusă în alți termeni și pe o altă cale decât cea oferită de o schemă formală. 12. L’absurde, c’est l
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
omenească, atunci când trebuie să întemeieze un sat, un templu ori o casă. Consecințele posibile ale unei imitatio dei reies destul de limpede din mitologiile sau ritualurile a numeroase popoare primitive. De pildă, după miturile paleocultivatorilor, omul a ajuns ceea ce este astăzi - muritor, sexualizat și silit să muncească - în urma unui omor primordial: înainte de epoca mitică, o Ființă divină, uneori o femeie ori o fată, alteori un copil sau un bărbat, s-a lăsat cuprinsă de flăcări pentru ca din trupul său ars să crească
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de pământ, întărîtate de nimicuri, alimentate de iluzii. Salazar găsea în Coimbra o icoană însuflețită și cuprinzătoare a lucrurilor care n-au moarte; el înțelesese încă din seminarul din Vizeu că omul nu le poate sluji decât renunțând la partea muritoare din el, renunțând la pasiunile legate de limitele ființei sale. Salazar întîlnea pretutindeni, în această Coimbră medievală, romantică și revoluționară în același timp, îndemnul către lucrurile care durează: întîlnea Biserica, gloria Portugaliei și opera gândului. Timid, singuratic, studios - nimeni nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
era nimeni Însă clopotele continuau să se balanseze...!!” Unele femei Începură să bocească zgomotos iar copii țipau speriați de teama celor ce aveau să urmeze mai ales de prezicerea unor persoane isterice ce dădeau exemple de fantezie grotească, Încât sărmanii muritori așteptau momentul când pământul avea să explodeze În mii de fărâmițele...! Atena zgribulită de frig, refuza cu Încăpățânare să urce În locuința lor intuind cu groază, efectiv așteptând resemnată noul cutremur de pământ prevestit cu atâta certitudine de unii a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
țină În suspensie câteva secunde: nu-l bocise suficient apoi, arunându-se pe coșciug, Într-o isterie de strigăte și leșinuri Încât Întreaga asistență se cutremură, dându-le lacrimile. În această situație, te Întreb și mă Întreb: dacă noi toți suntem muritori și cunoaștem condiția existenței noastre planetare, nu trebue să ne agităm Însă trebue să privim viața ca un favor oferit de materia cosmică, profitând și Încercând să pătrundem cât mai adânc În morfologia atomică a corpului omenesc pentru a realiza
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone, nimic mai mult. În situație inversă, tu cum ai proceda...?” Câinele se lingușește, Îi este teamă, gândi Tony Pavone. Replică arțăgos cu voce tare. „Funcția, poziția ocupată de noi În societate nu suferă comparație...! Știm prea bine, cu toții suntem muritori, deci e recomandabil să lăsăm toată suflarea omenească din a noastră țară, să-și modeleze viața În codițiile nefaste a unei Totale Societăți...! Trimițând pe unii nefericiții la Închisoare poți Înfricoșa restul populației să danseze după cum le cântă stăpânul...?! Puțin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să mănânce și să bea cu minte, perfect autonom și bine reglementat În dorințe, nud În timp ce-și vede de Îndatoriri, desfășurându-și fascinanta și folositoarea activitate mintală. Da, treptat tremurul Îndelung al omenirii În fața efemerității iuți a frumuseții muritoare, a plăcerii va Înceta, Înlocuită de o Înțelepciune născută din prelungire. O, fețe zbârcite, bărbi sure, ochii epurând chihlimbar sau urdori groase, o lipsă Îmbelșugată de vlagă a minții, laolaltă cu pulpe firave, din aer, mișcându-se precum crabul, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
apă? Fără comentarii. Întotdeauna iese așa. Ăsta o fi oare mesajul meu către lume din sinele meu inconștient? — De ce să trimiți așa mesaje? Cenzurează-le. Pune-ți mintea inconștientă după gratii pe pâine și apă. — Nu, e doar felul meu muritor de-a fi. Nu poți să-l ții la fund. Trebuie să iasă. Și eu urăsc asta. Subțirele domn Sammler, aranjând delicat căldarea ușoară la țeavă, În timp ce apa rapidă stropea. — Știu că tata aducea aici tipi care instalau conexiuni false
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spate, apoi își aținti ochii în pământ. și ochii lui erau vii, răspândeau o rază orbitoare ca un laser, decupau pământul la picioarele lui și bătrânul vedea tot ce era dedesubt. și vedea lucruri cu mult peste închipuirea unui simplu muritor, că așa o sfială îl cuprinse că-și duse ambele mâini la ochi și îi scoase din orbite și tot pe furiș îi ascunse la spate. în timpul acesta copilul îl mustra și mai înflăcărat, ai fi zis că e însuși
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aur ce vor veni și pentru grăbirea cărora îmi solicita „concursul”. Omul continuă: -...Păcat. Societatea despre care ni se vorbea atunci e falsă, domnule judecător, pentru că vizează un stat de îngeri. Gândiți-vă bine..., iar noi nu suntem decât bieți muritori, incapabili de mai mult, bieți prizonieri la dispoziția unor criminali. Tăceam. El făcu o pauză, după care mă privi în ochi și-mi vorbi fără ca tonul lui să aibă nuanțe ostentative, era, dimpotrivă, apropiat, asemeni unui prieten: - Mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tufișuri. Prezicătoarea își recăpătase forma umană. Vitellius văzu că mantia ei albă era brodată cu purpură. În cele din urmă, îi zări chipul încadrat de razele aurii, mai fermecător decât acela al Venerei de pe Capitolium, mai frumos decât orice chip muritor pe care îl văzuse vreodată. Ținea ochii închiși. — Nu vei reuși niciodată, rosti vrăjitoarea rar, cu glas slab, ce venea parcă de departe - nu vei reuși niciodată să împlinești ritul care te-ar face să devii un bărbat curajos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în apă. Încă un pas, și Velunda fu întâmpinată de cei trei călăreți și de cele trei femei. Întinse mâna spre Ausper, care o înfășură în mantia lui. Scena se risipi încet în fața ochilor lui Valerius. Atunci privi spre trupul muritor al Velundei, inert în brațele sale. Chipul ei fermecător părea de marmură. Ochii erau închiși. Respirația i se oprise. Valerius încercă să-i asculte bătăile inimii și îi strânse încheieturile fragile, ca să simtă sângele curgând. Velunda murise. Valerius rămase lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
același timp, să păstrez acele însușiri care dau putere înțelepciunii. Să fii înțelept și puternic înseamnă să fii desăvârșit. Cel care este întreg este și mort. Așa că vreau să mor. Nu îmi doresc jalnica fâsâială cu care se încheie viața muritoare, ci o moarte satisfăcătoare, atent plănuită. O trecere estetică în lumea drepților. Elixirul Morții, eliberarea albastră, nu are putere pe muntele Kâf. Așa am conceput eu insula, pentru că atunci când construiești o viață, trebuie să fii conștient de sfârșitul ei. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
frumoase? Orice informație căutați Nu trebuie decât să tastați. Pe când o carte s-o citești E pierdere de timp și te plictisești! Cartea:Cum poți să spui așa ceva? Unde-i plăcerea de-a visa? În fața unui monitor Devii un simplu muritor! Un copil: Mie-mi place pe scaun să m-așez Pe internet să navighez! Un copil: Iar mie-mi place în fotoliu să citesc Filă cu filă să răsfoiesc Parfumul de vanilie al cărții îl iubesc! Timpul: Opriți-vă! Nu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
familia lor, a luat zeciuială de la Avraam, și a binecuvîntat pe cel ce avea făgăduințele. 7. Dar, fără îndoială că cel mai mic este binecuvîntat de cel mai mare. 8. Și apoi aici cei ce iau zeciuială sunt niște oameni muritori; pe cînd acolo, o ia cineva, despre care se mărturisește că este viu. 9. Mai mult, însuși Levi, care ia zeciuiala, a plătit zeciuiala, ca să zicem așa, prin Avraam, 10. căci era încă în coapsele strămoșului său, cînd a întîmpinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
trupul nostru, omorîrea Domnului Isus pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru. 11. Căci noi cei vii, totdeauna suntem dați la moarte din pricina lui Isus pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. 12. Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viața. 13. Însă fiindcă avem același duh de credință, potrivit cu ceea ce este scris: "Am crezut, de aceea am vorbit!" și noi credem, și de aceea vorbim. 14. Și știm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
pe toate, Cu resemnare, printre lumânări. Pe tâmplele-ți cernite de durere, De doruri ce te macină mereu, Doar cârlionții mai ascund mistere, Neputincioși și făr-de-un Dumnezeu. Dar ai uitat, că mai mocnește-n tine Scânteia dătătoare de lumini? Drept muritor ai moștenit, divine, Credința ta și faceri de minuni. Alege dar, Speranța cea mai vie, Și-mpăturește-o în ștergar curat, Pe ea așează cumințel scânteia, Stindardul tău, cu sufletu-mpăcat. Apoi te roagă celui ce aprinse, în om viața primului
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
așa pot să mă sting încet printre nisipurile timpului Nemurire Nemurirea poetului nu este nicidecum nemurirea persoanei în lumea îndepărtată de dincolo; este, dimpotrivă, chiar în locul unde și-a terminat cursa, dăinuirea unei puteri excepționale acordate de EL formei sale muritoare, corpului său înmormântat mâniei sale împotriva adversarilor. Poetul nu mai există: și-a sfârșit existența personală și euforică, dar sângele cald al dușmanilor săi, curgând pe pământ, va veni într-o zi să încălzească cu pasiune cadavrul său ... înghețat. Cât
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiță. Trîmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați. 53. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. 54. Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: "Moartea a fost înghițită de biruință. 55
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
În gura mare și cu tremur În glas că În acele boabe amestecate cu pleavă se strânseseră toate sevele pământului și lumina cerului; de fapt, grâul ăla ar fi fost pentru Închinat la zei, nu pentru guri flămânde de sărmani muritori. Însă, treacă-meargă, hai, ce să mai zicem, prețul cerut este de râs și să aibă grijă mușteriul să nu spună nimănui cu ce lucruri neînsemnate cumpărase zeiescul grâu, căci de râs s-ar face păgubosul vânzător. Marfa cea mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochi de stele holbați, dar fără de lacrimi, aspru privindu‐mă, fix . O, tu - cea nemuritoare, ce ți‐ai ales doar trupuri duioase, preagingașe scutece, ca să ne naști, strălucită ești! 127 și nimic nu‐ți tulbură chipul ascuns. Dar ele, mamele muritoare, în chinuri grele, cu țipăt, născutu‐ne‐au. Plânsetul le‐ ai dat, ca limbă a bucuriei, și dorul, sunet al zilelor mari . În leagăn mic legănatu‐ne‐au gânguritul, ah, legănate și ele de tine cu cerești, secrete mișcări, sub
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]