2,646 matches
-
1972); Medalia „30 de ani de la eliberarea României de sub dominația fascistă” (1974); Ordinul „În serviciul patriei socialiste” (1965); Ordinul „Meritul Militar”, clasa a II-a (1970) și clasa I (1976). Pedepse: Sancționat În 18 rânduri cu „zile de arest”, „observare”, „mustrare” pentru: „superficialitate În muncă”, „lipsă de control”, „nerespectarea ordinelor”, „armament murdar”. În 1963 a fost retras din funcția de comandant al formațiunii Borzești În funcția de locțiitor comandant al formațiunii Periprava, pentru legături cu femei și beții repetate. Concluzii Sistemul
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
seama de acea ușoară stânjeneală pe care o produce chipul dumitale absent, privirea dusă departe, poate la problemele scrisului dumitale, sau la treburile casei sau la excursia de duminica viitoare, sau la «zăpada din alți ani». Nu te supăra de mustrarea mea. Mi-am făcut-o și mie, mai mult. Dar lasă-mă să-ți spun, că de pildă, colectivul zis «de muncă» pe care-l conduci la Uniune, întâi nu e condus și apoi nici nu muncește. Seamănă tocmai cu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
conturarea siluetelor de femei. B. pare atras de mitul livresc al „misterului feminin”, dar nu până într-atât încât să nu sugereze că acesta poate fi și o strategie a cochetăriei impenitente. Izbutite sunt nuvelele de dimensiuni reduse (Dezertorul, Denunțul, Mustrare). Simțul de observație, limpezit de abureala complicațiilor sentimentale, e mai pertinent în notația reacțiilor imprevizibile, care scot la iveală sedimentele ascunse ale eului. SCRIERI: Ave Maria, București, 1947; Cântecul vieții (O păpușă și alte jucării), București, 1947; Pârjolul (în colaborare
BONDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285813_a_287142]
-
După o jumătate de veac, București, 1954; Școala de altădată, pref. autorului, București, 1955; De azi și de demult, București, 1955; Prin București odinioară și azi, București, 1956; Din școala de ieri și de azi, București, 1957. Traduceri: August Strindberg, Mustrare de cuget, București, 1916, Nuvele, București, 1925, Dragoste și pâine, București, 1927 (în colaborare cu Otilia Ghibu); Stefan Zweig, Ochii fratelui veșnic, București, 1929; J. Bührer, Anarhistul - Romanul unui răzvrătit, București, 1930; Holger Dachmann, Povestiri din Danemarca, pref. trad., București
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
Al. Vasiliu, Cântece, urături și bocete de-ale poporului, București, 1909; N. Păsculescu, Literatura populară română, București, 1910; Tudor Pamfile, Cântece de țară, București, 1913; I. Bârlea, Balade, colinde și bocete din Maramureș, București, 1924; Tudor Pamfile, Cântece bătrânești, doine, mustrări și blesteme, Tecuci, 1926; D. Furtună, Cântece bătrânești din părțile Prutului, București, 1927; N. Georgescu-Tistu, Folclor din județul Buzău, București, 1928; I. Diaconu, Ținutul Vrancei, București, 1930; C. Rădulescu-Codin, Comorile poporului, București, 1930; C. Brăiloiu, Cântece bătrânești din Oltenia, Muntenia
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
angajare reciprocă. Privirea presupune o „vedere interioară” a celuilalt de către mine, dar și o reflectare a acestuia În persoana mea. Din aceste considerente, privirea atinge sfera conștiinței. Ea poate fi Înțeleasă ca mângâiere, consolare, Înțelegere, sprijin sau, dimpotrivă, poate Însemna mustrare, dispreț, dezgust, abandon, ironie, culpabilizare. Privirea este primul semn al Întâlnirii. Ajută și susține sau condamnă și pedepsește. De fiecare dată În cazul Întâlnirii, căutăm privirea celuilalt. O privire aprobatoare, consolatoare, care să ne dea siguranță, sprijin afectiv și moral
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
i-am dat două palme și am plecat...”. Din spusele inculpatei reiese că în urma discuțiilor cu victima vizavi de cele întâmplate s-a ajuns la ceartă, totul terminându-se prin pedepsirea victimei. Inculpata revine în propria-i garsonieră și are mustrări de conștiință, regretând cele întâmplate: Ce oi fi având cu femeia, dă-l dracului de vagabond, am făcut câte o cafea, aveam un pic de lichior și am trimis fata să o invite pe O. pentru a-i cere scuze
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
celelalte încăperi nu aveam nicio curiozitate să pătrund, mama matroană domina scena cu vorbe răsunătoare, ea nu mai știe ce să facă cu copilul, care nu vrea să meargă la școală!... dar de fapt copilul se juca în stradă fără mustrări de conștiință cu alți copii fugari ... îi relatez observațiile mele, la care matroana, de când au dato la ziar, cu copiii săi numeroși și cu poze cu tot, a devenit tot mai fioroasă, o adevărată amenințare pentru prestigiul școlii, iar eu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
petală de trandafir. Părul i se revărsa pe umerii ei suavi și dulci și era incredibil de minunată. Totuși, în ciuda frumuseții sale răpitoare, ceva nu era în regulă. Ai plecat azi-dimineață înainte de a mă scula eu, zise încet ca o mustrare mieroasă. De ce nu m-ai sculat și pe mine? Îmi luă câteva clipe să evadez din capcana frumuseții sale și să-i răspund. Dormeai prea liniștit ca să te deranjez. Cum ai dormit, totuși? Ca un înger, zise ea. Luasem drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Un negru... hei, ăsta-i albinos!" a continuat să curgă ca și cum n-ar fi fost niciodată întrerupt. Am încercat să uităm bufniturile constante din jurul nostru și să ne concentrăm asupra treburilor care trebuiau înfăptuite. Din când în când, se auzeau mustrările celor din jur sau ale celor responsabili de clasa în care se aflau când nu reușeau să se facă înțeleși de către Velail: "Taci, idiotule, că vin la tine și-ți bag patul de la pușcă pe nas! Bun! Sala doi B
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
împreunează mâinile pe piept. — Nepoata ta, Antonia, văduva lui Drusus, mi-a cerut să-i trimit pe cineva care să verifice socotelile contabililor lui Claudius Nero. — Aha... — Narcissus se duce doar în timpul liber, stăpâne, se repede libertul să îndepărteze o mustrare nerostită încă. Augustus își netezește tacticos firele rare de păr, aducându-le în jos, pe frunte. — Și înțeleg că cei doi tineri se mai văd încă, spune după un răstimp. Acum nu, preabunule, de aceea e nebun de durere, nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de primărie pentru desemnarea constructorului 3029. Din cauza faptului că inginerul șef al orașului Constanța de la acea dată, domnul Jules Siquot, nu a realizat o corelare a planurilor viitorului cazinou cu sumele necesare construcției, acesta avea să suporte o serie de mustrări aspre din partea primarului orașului Constanța, domnul Mihail Coiciu, aflat deja la al treilea mandat, precum și din partea ministrului de Interne de la acea dată3030. Proiectul viitorului cazinou, prezentat la 30 iunie 1893, avea importante diminuări ale costurilor. Noua clădire urma să cuprindă
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Pe Nistru tăbărâsem poporul tău să-mpil; Cu sfetnici vechi de zile mă-ntîmpinași în cale, Ca marmura de albă, cu păr de aur moale; În jos plecat-am ochii-naintea feței tale, Stătând un îndărătnic - un sfiicios copil. La blânda ta mustrare simt glasul cum îmi seacă... Eu caut a răspunde, nu știu ce să răspund; Mi-ar fi părut mai bine-n pământ să mă cufund, Cu mînile-amîndouă eu fața îmi ascund Și-ntăia dată-n vieață un plâns amar mă-nneacă. Zâmbiră între dânșii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dormea, șobolanii au ros ceva chițcăind într-ununu din colțurile celulei strâmte. De fiecare dată când chițcăitul lor îl trezea, misionarul intona încet „Tatăl Nostru” pentru cei cinci creștini care, fără îndoială, fuseseră deja omorâți. Prin rugăciune încerca să-și alunge mustrările de conștiință pentru că-i abandonase. La sunetul pașilor ce se auzeau în depărtare, misionarul își strânse repede sub el picioarele întinse și se așeză cuviincios. Nu voia să arate neglijent nici chiar în fața gardianului care-i aducea mâncarea. Nici măcar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ne atragem disprețul spaniolilor, mormăi amar Tanaka. Dojenit în acest fel, Nishi se îmbujoră. — Dar dacă n-o să fim în stare să înțelegem nici un cuvânt când o să ajungem în țara aceea... — Avem tălmaci, nu? Uitându-se la Nishi cum primea mustrările lui Tanaka, în adâncul sufletului său, samuraiul îl invidia pe acest tânăr care se putea deprinde repede oriunde și cu oricine. Crescut în valea sa, el avea o fire rușinoasă față de necunoscuți, la fel ca și Tanaka. Însă tânărul Nishi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înverșunat. Trebuie să-ți cercetezi bine sufletul, ca nu cumva înverșunarea asta să-l ducă la pierzanie. Velasco tăcu înroșindu-se la față. După cum spusese și episcopul, de-a lungul vieții sale de călugăr firea sa înverșunată îi adusese mereu mustrările superiorilor. „Dar dacă n-aș fi fost atât de înverșunat”, își zise Velasco în sinea lui, „n-aș mai fi ajuns niciodată în acea insulă din Orient. Oh, Japonie, ca să mă lupt cu tine... trebuie să fiu înverșunat.” — De aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cârpă umedă. „Gata, gata, am obosit!” își zise samuraiul în sinea lui. Încăpățânați nu erau Ichisuke și Daisuke, ci el însuși. — Yozō, strigă el încet. Trei umbre cenușii se întoarseră înspre el și își plecară capetele spășite. De ajuns cu mustrările! E de înțeles că lui Ichisuke și Daisuke le e dor de casă. La fel de dor îmi e și mie. În ultima vreme nu visez decât valea noastră... Yozō, să știi că și eu, și senior Tanaka, și Nishi ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi vrut și el să se plângă în fața Papei o dată cu japonezii. Ar fi vrut să dea afară toată amărăciunea care îi umplea sufletul și îi bântuia gândurile. Chiar dacă n-avea cum să-și ceară iertare și chiar dacă avea să primească mustrările cardinalului, în adâncul inimii tot nu-i părea rău. Se auziră pași îndepărtați. Însoțit de un preot tânăr și devotat, cardinalul intră în cămăruță cu chipul istovit și se așeză pe scaun. Purta mitră roșie și era îmbrăcat cu manta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sania, patinăm, schiem, facem un om de zăpadă..., duce Georgel mai departe răspunsul Teodorei. De fapt, băiatul n-a ridicat mâna, așa cum ar fi trebuit, ci s-a trezit, pur și simplu, vorbind. Însă, ochii copiilor îl privesc plini de mustrare. George simte lucrul acesta. Rușinat, se așază și, acum, privește doar în jos. Pot să povestesc o întâmplare din iarna trecută? întreabă Teodora. Te ascultăm, o invită educatoarea. Odată, mă jucam în satul bunicilor cu un grup de copii. Unui
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
îi și înțelege: „Rămâi acolo unde ești. Și, mai ales, încearcă să nu faci zgomot. Acum-acum...” Un fâșâit se-aude, deodată, din locul în care este câinele. Ba nu, parcă de lângă pisoi. Cei doi își trimit, imediat, priviri pline de mustrare: „A fost vorba că nu facem zgomot, nu? Iar tu...” Însă zgomotul devine din ce în ce mai mare, se apropie și mai mult de ei. Motănel simte că inima lui mică bate tare, tare de tot. Nu, nu de frică, e doar pisoi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
voastre a fost izgonită mama voastră. 2. Pentru ce nu era nimeni cînd am venit? Pentru ce n-a răspuns nimeni cînd am strigat? Este mîna Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n-am Eu destulă putere ca să izbăvesc? Cu mustrarea Mea, Eu usuc marea, și prefac rîurile în pustie; peștii lor se strică, din lipsă de apă, și pier de sete! 3. Îmbrac cerurile cu negura de jale, și le învelesc cu un sac." 4. "Domnul Dumnezeu Mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ți s-au întîmplat: dar cine te va plînge? pustiirea și dărăpănarea, foametea și sabia. "Cum să te mîngîi Eu?" 20. Fiii tăi, leșinați, zăceau în toate colțurile ulițelor, ca cerbul într-un laț, plini de mînia Domnului, și de mustrarea Dumnezeului tău. 21. De aceea, nenorocitule, beat ce ești, dar nu de vin, ascultă! 22. "Așa vorbește Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: "Iată că îți iau din mînă potirul amețelii, potirul mîniei Mele ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
la fel de reținute, iar doamna secretară de partid, dându-și seama de gafă, abia stăpânindu-se să nu râdă și ea, continuă: - Haideți să fim serioși! Vă rog să ridicați mâna cei care sunteți de acord ca tovarășul Bălineanu să primească mustrare scrisă cu avertisment pentru comportament anarhic la locul de muncă. Cum nu se prea înghesuia lumea la ridicat mâna, insistă: - Ce-i cu lipsa asta de răspundere? Păi se poate să fiți toleranți cu aspectele negative? Ei, doamna Rădeanu, parcă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cu vederea ... - Hai să nu începem cu aberații! E părerea ta ... Nu vezi că toți ceilalți nu te susțin? Scrie acolo, doamna Bârleanu: Colectivul a propus și a fost de acord în unanimitate, ca tovarășul Bălineanu să fie sancționat cu mustrare scrisă cu avertisment. Asta a fost tot, la revedere! Cu partidul nu te joci! Dacă se hotărăște că ești tâmpit, poți fi tu și genial, că ești votat tâmpit în unanimitate. Asta e! Dar parcă nu mă puteam împăca cu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
plecase. Concierge-ul mi-a râs în nas. C'est, en verité, formidable! Și începeam să fiu plictisit de această flecăreală dezagreabilă, când, spre mirarea mea, văzui în colțul ochiului lui o lacrimă. Fui brusc cuprins de remușcări și îmi făcui mustrări. Mă găsii in-just în gustul meu pentru forme, căci nu puteam descoperi o suferință reală numai din pricina expresiei caraghioase. Cu afecție i-am cerut să-și destăinuiască supărarea. A ezitat. Apoi a izbucnit într-o mulțime de exclamări stupide, ca să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]