4,723 matches
-
mi s-a părut deodată, semăna cu tipa aia (Ioana Domșa) care ne privea de la capul patului lui tata și asculta împreună cu noi, mereu, teatru radiofonic pentru copii. Iar cu el, v-am mai spus, nu era greu să rămâi mut, paf sau cu gura căscată. În Deltă, de exemplu, în campingul de la Murighiol, a stat o seară întreagă la terasă (cu un amic, Sandu, un subinginer care-i spunea șefu’ și care avea un Fiat 800 și o nevastă Sanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
erau la fel de inutile ca și miile, poate milioanele de cuvintele pe care le rupsesem din cărți și le Înghițisem, fragmente disparate din romane, piese de teatru, poeme epice, jurnale intime și confesiuni scandaloase - toate erau bune de aruncat la gunoi, mute, inutile și irosite În zadar. Problema e una de ordin fiziologic : nu am genul adecvat de corzi vocale. Mi-am petrecut ore Întregi declamînd versurile lui Shakespeare. N-am reușit niciodată să trec dincolo de cîteva variațiuni total neinteligibile ale chițăitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
privit vehiculele calibrate cum se ciocnesc de blocurile-țintă de ciment. Mai târziu, în apartamentul lui, Vaughan a rulat cu încetinitorul înregistrările coliziunilor de încercare făcute chiar de el. Șezând în întuneric pe perne puse direct pe podea, am urmărit impacturile mute pâlpâind pe peretele de deasupra capetelor noastre. Acele secvențe repetate mai întâi mă calmau, după care mă excitau. Conducând singur pe autostradă în lumina galbenă a becurilor cu sodiu, m-am închipuit la volanul acelor vehicule aflate la un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fata în secție, bombănind în continuare. - Am făcut muzica pentru nunta fetei primului-ministru! La botezul nepotului generalului Mironescu am interpretat împreună cu trioul Ambrawwa un vals pentru sticle sparte! La înmormântarea mamei generalului Cazan am compus un recviem pentru Corul Preoților Muți! Lumea din secție ne privea cu interes. Se șușotea, se dădeau ghionturi. - Pe cine mi-ai adus, Marine? îl întrebă un mustăcios pe polițistul care mă oprise. - Pe nebunul ăsta, șefu’, îl cheamă Tocilescu, zice că-i compozitor sau știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și tu ești obiect de lectură, Cititorule: Cititoarea ba trece în revistă trupul tău, de parcă ar parcurge tabla de materii, ba îl consultă, cuprinsă de o curiozitate rapidă și precisă, ba întârzie, interogându-l și așteptând să primească un răspuns mut, de parcă fiecare constatare parțială ar interesa-o numai pentru o recunoaștere spațială mai vastă. Se oprește asupra unor detalii neglijabile, ușoare defecte stilistice, de exemplu mărul lui Adam proeminent, sau modul de a-ți înfunda capul în umeri, folosindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
altfel aș fi putut să-l cred surd), dar imediat și-a îndreptat privirea înainte și a continuat să călărească fără a găsi de cuviință să-mi răspundă sau să schițeze un salut. — Ei! Cu tine vorbesc! Ești surd? Ești mut? am strigat, în timp ce el continua să se legene în șa în pasul calului său negru. Cine știe de câtă vreme avansam așa, ca o pereche, în noapte, separați de panta torentului. Ceea ce mi se păruse ecoul neregulat al potcoavelor iepei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în groapă. S-au bătut așa până în zori, iar pe pământul din jurul gropii dispăruse praful, atât era de îmbibat de sânge. Toți indienii din Oquedal făceau cerc în jurul gropii goale și al celor doi tineri gâfâind și însângerați, și stăteau muți și nemișcați, ca să nu tulbure judecata Domnului, de care depindea soarta tuturor, nu numai a lui Faustino Higueras și Nacho Zamora. — Dar... Nacho Zamora sunt eu... — Și pe tatăl tău, pe vremea aceea, îl numeau Nacho. Și cine a învins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o uiți... Zi și tu, Sclivi, dacă nu-i așa... se întoarce Anatol, în vreme ce-și desface cureaua de la pantaloni, să mai dea ceva spațiu scriiturii. Bă Bulă, ascultă aici... ai geniu... să-ți fie clar, ge-ni-u... Te lasă mut ăsta micu’, ai? A rămas în niște boxeri cu drăcușori ce-și înfig furcile în baloane în formă de fese. - A, ăștia-s din Germania... mi i-am cumpărat când am fost acolo la recital... Mă abțin să-l întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
salon, le-auzi potcoavele pe lespezi, când gândesc, li se mai întâmplă, nu te hlizi, se freacă pietrele de moară și te-asurzesc zbaturile, când sunt subtili, ar trebui să strigi ca ardeleanu’... „pușcăăă măăă!”. Dar știi ce te lasă mut ca popândăul și-ți dă brânci să faci stânga-mprejur în tine însuți, să tragi podul de la mal? Te uiți și nu-i vezi, nu-s, deși sunt în proximitatea ta. Ăștia te-aruncă-n paradox direct de pe laviță, îți trag rogojina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să strige, dar amuți terorizat cînd simți tăișul ascuțit al unui cuțit atingîndu-i beregata. - O vorbă numai și te scurtez de-un cap, l-a anunțat Oberlus pe un ton care nu admitea replică. Întinde mîinile. Celălalt ascultă pe dată, mut Încă de groază, iar Iguana, cu mișcări precise, Îi legă mîinile cu lanțul, petrecîndu-i-l apoi, În așa fel Încît să formeze un fel de laț, pe după gît. Ascunse În tufișuri butoiașul, ibricul și pîlnia și, dintr-o singură smucitură bruscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
așază-te pe piatră și lasă-l pe „prietenul” tău să pună mîna pe macetă, adăugă batjocoritor. Dacă nu-ți taie capul, cel puțin o să țină gura Închisă... Dominique Îl cercetă, confuz. Își Întoarse apoi privirea spre cei doi martori muți la scenă ca și cum ar fi căutat un ajutor pe care știa dinainte că nu avea să-l găsească și coborî privirea În cele din urmă asupra lui Georges, care-și Încetase cu totul plînsul și părea să aștepte, tensionat, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pat, Începînd s-o dezlege Încet. În cele din urmă, o obligă să se Întoarcă și Îi strînse cu putere fața, apucînd-o de bărbie: - Privește-mă! Îi porunci. Îți par cu adevărat o ființă umană, o persoană? - În fața afirmației ei mute și terorizate, rîse amuzat. Cea mai Înspăimîntătoare dintre toate, nu-i așa? Dar tot un om rămîn, pînă la urmă - plescăi din limbă. Nu există decît un singur lucru pe lumea asta care să stîrnească mai multă spaimă decît chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care adversarul său nu era atent să-și apere testiculele și ridică brusc genunchiul, strivindu-le cu o lovitură seacă, dată cu sălbăticie. Portughezul Gamboa observă că aerul refuza să-i intre În plămîni, deschise mult gura, cu un strigăt mut, pe care nu reuși să-l scoată, și, Înainte de a reuși să reacționeze, descoperi, neputincios, că vîrful macetei Îi pătrundea prin coasta stîngă și se Învîrtea cu furie, căutînd să-i facă ferfeniță stomacul. Încă agoniza cînd călăul lui Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe culme, la zece metri deasupra capului său. În lumina difuză care pătrundea prin fisurile din pereții de stîncă, se așeză În fotoliul lui, Își aprinse pipa și Începu să aștepte cu ochii ațintiți Niña Carmen, care stătea pe pat, mută și impasibilă, cu mîinile suav așezate pe pîntecele umflat. În cele din urmă, după o liniște grea care ajunsese aproape apăsătoare, ea arăta spre tavan și Întrebă: — Cine sînt? — Englezi... Un vas de război englezesc. În ultima vreme sînt peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
răposatului Ferreira. Aruncă ce mai rămăsese la bord și apoi azvîrli mortul În apă, observînd cum se Îndepărta puțin cîte puțin, Împins de curent În timp ce se scufunda. În cele din urmă, Îi arătă prada de război Niñei Carmen, care rămăsese mută, atît de vlăguită, și nici măcar nu-și putea exprima entuziasmul că În curînd avea să mănînce. - Vezi? o Întrebă el. S-au terminat problemele... Nimeni, niciodată, nu ne va putea acuza că am fost antropofagi. - Nu știu ce e mai rău, comentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dacă s-ar sinchisi măcar să-ți întoarcă privirea, asta, asta-i răzbunarea ta. Prin voalurile mele, agenta imobiliară scapără roșie și aurie, încețoșată pe la margini. Domnișoara MacIsaac, zice Brandy, cu mâna ei mare încă deschisă înaintea mea, domnișoara MacIsaac e mută și nu poate să vorbească. Agenta imobiliară cu ruj pe dinți și pudră aplicată-n straturi pe crepul de sub ochi, cu dinți prêt-à-porter și perucă ce se poate spăla la mașină îi zâmbește lui Brandy Alexander. — Iar aceasta..., mâna mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a doua treaptă, apoi următoarea, până ce ajunge suficient de sus ca să poată risca o privire înapoi. Numai atunci își va întoarce toată brioșa de căpșune a capului său. Cu prora aia masivă, sânii reliefați ai lui Brandy Alexander, cu frumusețea mută a gurii ăleia profesioniste cu totul la vedere. — Proprietara casei ăsteia, zice Brandy, e foarte bătrână și ia suplimentele hormonale, și încă locuiește aici. Covorul e atât de gros sub picioarele mele, de parc-aș urca pe pământ afânat. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
n-ați văzut niciodată emisiunea noastră Miraculoasa lecuire creștină! zice Brandy. Își joacă pe degete cruciulița de aur de la gât. Dacă ați fi văzut măcar un episod, ați ști că Dumnezeu, în înțelepciunea Lui, l-a făcut pe ginerele meu mut și că nu poate să vorbească. Tipul de la graniță tastează rapid ceva. S-ar putea să fi scris „CRIMĂ“. Sau „DROGURI“. Sau „TRAGE“. Ar putea fi „CONTRABANDIȘTI“. Sau „AREST“. — Nici un cuvânt, șoptește Brandy aproape de urechea lui Seth. Vorbește, și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
au căzut. Și o fetiță trandafirie, goală pușcă, atârna din pumnul detectivului ridicat înspre tavan. Părul ei blond cădea în bucle, măturând podeaua. Brațele goale îi spânzurau de o parte și de cealaltă a capului. Gura căscată într-o uimire mută îi arăta dinții albi, mici cât niște perle, și cerul gurii roz și neted. O fetiță la vârsta vânătorilor de Paști după ouăle de ciocolată, a primei împărtășanii și a statului pe genunchii lui Moș Crăciun. Cum o gleznă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care, cu stângăcie, îl savurau în apartamentul ei, deși încercase să se adune și să se concentreze asupra momentului, el nu reușise să creeze o atmosferă destinsă și plăcută. Se ridicase și se retrase cu scuze ridicole, copilărești, sub privirea mută de uimire a femeii. Chipul frumos din spatele paharului nu-l făcuse să regăsească lumina din ochii jucăuși ai Luanei. Trupul înalt și proporționat al femeii, lipsit de finețea și promisiunea ascunsă pe care numai fosta doamnă Escu știa să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mesajul ilar și copilăresc. E nevoie de maturitate. Și de ce nu, de o nouă gamă de culori. Se înfierbântase. Obrajii roșii și exaltarea din priviri arătau că ea credea, cu ardoare, în tot ceea ce spusese. În urma monologului ei, Bariu rămase mut, incapabil să adauge ceva. Tăcerea lui o făcu să roșească și mai tare. Dacă lipsa de reacție a bărbatului voia să-i arate că spusese niște prostii mai mari decât ea, atunci, ei bine, se înșela amarnic. Când el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
știind că totul se terminase acolo și că mâine va fi nevoită s-o ia de la capăt, în altă parte. Voia, doar, ca el să-i mai spună un cuvânt, oricare ar fi fost acela. Cum Bariu o privea fix, mut ca o stană de piatră, ea se îndreptă spre ușă. Îmi voi strânge lucrurile... Vă doresc să aveți parte de tot binele din lume. Stai jos, Luana. Nu era convinsă că fusese vocea lui dar se întoarse și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fost cu neputință să-și aducă aminte. Precum ceața venită din larg Într-o zi friguroasă, după ploaie, când abia se mai vede, ici și colo, conturul nedeslușit al copacilor, o pânză se așternea peste peisajul trecutului și-l lăsa mut și lipsit de culoare. Uneori, când Karl Îi zâmbea și-l strângea ușor la piept, o Îmbrățișare scurtă, călduroasă, drept răsplată pentru că alesese discurile și dăduse drumul patefonului, vedea cutele fine din jurul ochilor și se simțea mai bine, ca după
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
locul său de sub masă, cu o precizie milimetrică. Alexe găsise o revistă uitată de cineva, o deschise reflex căutând cu privirea cine știe ce rubrici cunoscute. Se lăsase tăcerea, parcă și mașinile treceau silențioase, oamenii circulau de colo-colo ca într-un film mut. Poate e mai bine așa, își spuse Carmina și cercetă fața împietrită a lui Alexe. S-a apropiat de ei roșcovana, le-a așezat cafelele în față și a zăbovit lângă masă, mare, impunătoare, cu sânii bombați deasupra capetelor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o asigură în cele din urmă Alexe și ochii lui clar-albaștri parcă îi întăreau spusele. Altfel n-ar avea nici un farmec, întări și soția. Pe urmă Alexe își încrucișă pe piept brațele, împinse buza de jos în față și rămase mut. Contempla răbdător încăperea. Nina și ea, după ce-l cercetă atentă de câteva ori, se pleoști moale pe canapea și înțepeni cu privirile în gol. Secundele se scurgeau lent, chinuitoare. Bang, bang, bang, bang! Bătaia inimii resimțită în timpane era pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]