1,102 matches
-
pe Runa, ce ai de gând? - Pruncul meu o să Învețe să vorbească cu gura, răspunse Runa În locul meu. O să fie primul care Învață să vorbească de la Însuși Krog. - Femeie! - se Înfurie Vindecătorul. Treaba asta trebuie să mi-o spună chiar mutul! - O să-l Învăț să vorbească, m-am sumețit și eu. - Așa credeam și eu. Așa mi-au spus și bătrânii. Dar, tot ei mi-au spus că oricine trece brațul ăsta de apă cu luntrele mele, are să-mi dea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să mai facem? Noi pe tine te-am urmat și din cauza ta s-a iscat lupta asta de sânge peste tot pe unde ai trecut. Măcar de-ar afla Siloa lucrul ăsta, mi-am spus. Cum a reușit Krog, un mut, să păcălească toate neamurile, folosind vorbele. Hm. M-am apropiat și mai mult de malul mării și a trebuit să Îngheț bine de tot ca să-mi dau seama că, mai degrabă, voi găsi răspunsuri dacă mă urcam la loc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dacă așa auzisem de la Moru, sau din legămintele neamului meu, sau dacă așa mă gândisem fără să-mi fi spus nimeni. Of, of, ce pacoste cu vorbele astea, că simțeam deja cum dintr-un singur Krog, un ucigaș și un mut, apăreau ușor-ușor doi Krog, dintre care unul era dat la iveală numai și numai de vorbe. - Îți pare rău că nu i-am Înfruntat pe vrăjmași aici? - l-am Întrebat pe Barra deodată. Se fâstâci. I-ar fi plăcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și Omăt. Of, of! Când se supăra, Își găsea totdeauna cuvintele trebuincioase. Am privit-o pe Nunatuk. Femeia mea. Cea care se schimba sub ochii mei. Cea care știa să-mi țină de cald. Urâta uriașă care avea grijă de mutul ucigaș. Cea care punea vorbe la cale alături de Krog. - Mmh! făcu Marea deodată și se smulse de la țâța mumă-sii. Se lăsă să alunece pe iarbă și o luă de-a bușilea spre Unu. Îl apucă de păr și Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
negre ca pana corbului ce fâlfâiau, grele, În bătaia vântului de Miazănoapte. - Te știu prea bine, Krog, Încă de când ai venit În satul meu. Am auzit ce mi-ai spus dar, până una-alta nu văd În fața ochilor decât un mut. Mă și mir că-ți aud vorba Însă, ce să facă și biet Tatăl, așa de bătrân și neputincios cum a ajuns? Ia... a lăsat un fel de vorbă unui mut, ca să-l poată auzi un vânător năprasnic cum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
până una-alta nu văd În fața ochilor decât un mut. Mă și mir că-ți aud vorba Însă, ce să facă și biet Tatăl, așa de bătrân și neputincios cum a ajuns? Ia... a lăsat un fel de vorbă unui mut, ca să-l poată auzi un vânător năprasnic cum sunt eu... Hm! Scept nu se laudă nici cu strămoși și nici nu crede că-i curge prin vine ceva sânge sau vorbe de la Tatăl! Scept ți-a luat urma pe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Am pus la loc toate ustensilele, cârpele, măturile, periile, detergentul, aranjându-le cu cea mai mare grijă posibilă. În mod normal nu aș fi atât de obsedat de curățenie, însă voiam să le joc o festă celorlalți. Îi și vedeam dimineața, muți de uimire din cauza perfecțiunii restaurantului, pășind cu băgare de seamă, roși de ciudă până în adâncul sufletului. De-abia în acea clipă, când mă lăsam de pe un picior pe altul în fața ușii, mirosind parfumul dezinfectantului și felicitându-mă pentru destoinicia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe șira spinării, însoțit de o senzație de emoție copleșitoare. Pământul este din ce în ce mai mic. La început o sferă mare și de un albastru pur, pe alocuri presărată cu maro și verde, apoi sfera devine tot mai mică, predominând culoarea albastră. Mut de uimire și plin de o admirație covârșitoare înțeleg de ce planeta Pământ se numește Planeta Albastră. Secundele devin ore, iar miile de kilometri devin milimetri. Sunt complet debusolat. Pământul așa cum îl știu eu, mare și plin de forme de relief
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
și nu vorbea. Mut-mut! Întro zi, afară fiind cam răcoare, copiii au fost introduși Întruna din sălile largi, frumos Împodobite, cu de-ale lor, și lăsați să se joace pe la și printre mesuțele și scăunelele de care sala era plină. Mutul a văzut un dulap. Iar pe dulap - un căluț de lemn. Și-a pironit privirile În el. Și nu și le mai lua de-acolo. Educatoarea a observat. L-a făcut să Înțeleagă că știe ce vrea. Căluțul din lemn
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și m-am simțit dator să explic în detaliu situația lui. Hârtiile și filmele nu mi s-a părut că sunt suficiente. Atunci am întâlnit-o... Pe ea a umflat-o râsul când m-a recunoscut, iar eu am rămas mut de uimire și jenat de amintirea aceea. Era de o frumusețe sclipitoare... Îmi amintesc că a avut rezultate de excepție, incredibile, în ambele cazuri. Nu m-a refuzat, din contra... Nu am fost atent și nici curios să întreb de când
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
existența lor, administrîndu-le totodată gospodăria. Titi gustă aceste propuneri, devenind discret față de ceilalți, spre ciuda Aurichii și Olimpiei, care începură să-l urască și să-l bârfească. Însușindu-și aceste sentimente, Stănică le comunică lui Felix: - Domnule, să știi că mutul ăsta se procopsește! Soacră-meaare parale, nu glumă, am mirosit eu! Și știi dumneata cât e de prost Titi? Fenomenal! E imbecil, completamente idiot. M-am interesat eu, n-ai grijă. N-are absolut nici un talent. Să nu te superi că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Își mușca buzele mici și scormonea țarina cu piciorul. La despărțire i-a întins repede mâna și-a fugit. Ajunsă acasă, a căzut pe pat, ostenită și înfricoșată. Când sosea Stere, își ștergea lacrimile și se așeza lângă el. Tot muți îi găseau oamenii. Cîrciumaml își schimba numai locul, pe alt scaun, și tot în ochii ei se uita. Lina era altfel decât femeile pe care le cunoscuse. Cu acelea era ușor: puneai mâna, și gata! Fata lui Roșioară însă îl
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să fie zgârcit când este vorba de iubire. O jura să-l aștepte și se întorcea la a lui, mai posomorit și tăcut. Aglaia, muiere bătrână, 1-a simțit. I-a spus Linei: - Fată, ascultă la mine, s-a legat mutu ăsta al tău de cineva pe-acolo pe unde se duce. Prea mare graba! Dar nici el nu era prost. Ca să nu-l simtă nevasta, a început s-o scoată în lume. Într-o duminică s-a îndurat, au închis
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
drept în ceri, lacrimele ei rămâneau în ochi, căci fața ei sta orizontal. Fața era palidă și durerea ei - o durere sublimă. Însuși aerul camerei era mort și trist, flacăra luminei tremura ca suflată de-un spirit nevăzut. Era toți muți ca morți, privirea bătrânului devenise fixă și disperată, când deodată mînele celei de lângă piano se mișcară. Electric inspirate, zburau ca nevăzute asupra clapelor, aerul se auri de note divine, cerești: bătrânul se plecă ca pentru a îngenunchea, ochii murindei se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
brațele bătrânului meu tată, care mă crezuse mort. Am stat mult coprinși astfel, tatăl și fiul, ochii bătrânului meu se împluse de lacrimi și nu vorbea neci un cuvânt, decât îmi mângâia părul și fruntea și mă săruta plângând și mut de bucurie. O zi ș-o noapte i-am tot povestit, dar el nu se sătura de auzit... Când îl întrebai cum se purtase el în răzmiriță, el îmi arătă surâzând cu viclenie o lance atârnată în cui. - Apoi am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bărbatul a văzut că Lincoln se oprise să se odihnească. Hotărât să i-o ia Înainte, a continuat să crape lemne fără a se odihni până la prânz. Oprindu-se În cele din urmă la pauza de masă, el a rămas mut de uimire văzând că grămada de lemne a lui Lincoln era mai mare decât a lui. Întrebându-se cum de a fost posibil așa ceva, a decis să taie lemne și În timpul pauzei de prânz. A continuat să taie Înverșunat până la
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
filosofie, de exemplu, inteligența era numită gândire și era considerată deseori limbajul interior. De altfel, unele personalități religioase credeau că limbajul este propriu sufletului omenesc. Exista totuși o piedică serioasă pentru asimilarea limbajului sufletului omenesc din cauza existenței surzilor și a muților. Astfel, Victor de l’Aveyron, descoperirea în pădure, pe timpul lui Napoleon, a unui tânăr care nu vorbea punea probleme filosofice savanților și filosofilor din epocă. Începând cu ultimii ani ai secolului al XIX-lea, această imprecizie a semnificației termenului inteligență
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
vânătoarea urșilor, dând informații de un interes acut pentru excelența-sa. Ba mai mult, la recepție relua temele din cârciumă, traducând ministrului Franței înjurăturile românești "Parastasul mă-ti", "Vedea-te-aș la morgă-n galantar", " Să i-o spui lui mutu", strângând cerc în jurul său. Prostul, cu sau fără știință, era un diplomat eminent. Hangerliu suferea de două complexe, de cel de inferioritate și de cel de superioritate, simultan. Se simțea inferior oricărui om din comun, mai ales mahalagiilor. Întrevedea în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-le limbajul. Imoralitatea merge însă mai departe, votul castității este încălcat fără remușcări, de unde și notațiile licențioase ale naratorului („Drept care, până a nu pleca, fieștecare vru să afle, nu într-un singur rând, ci de mai multe ori, cum știe mutul călări”539), care se amuză pe seama exploatării sexuale a bărbatului, devenit bogat în odrasle, atunci când, la bătrânețe, s-a întors în satul natal. Concupiscența este cu atât mai hilară cu cât poftele celor din cinul monahal se îndreaptă spre femeile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
peloponesiac, (C) cei din insula Delos, alungați din insula lor4, au primit, pe cât se spune, de la Delfi un oracol care Îi invita să descopere locul de naștere al lui Apollo și să celebreze acolo câteva sacrificii. Cum oamenii au rămas muți de uimire și se Întrebau cum de-ar fi posibil ca Zeul să se fi născut În altă parte decât În insula lor, Pythia le-a mai zis că: „O stăncuță le va arăta locul”. Iată ce s-a Întâmplat
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
-le limbajul. Imoralitatea merge însă mai departe, votul castității este încălcat fără remușcări, de unde și notațiile licențioase ale naratorului („Drept care, până a nu pleca, fieștecare vru să afle, nu într-un singur rând, ci de mai multe ori, cum știe mutul călări”539), care se amuză pe seama exploatării sexuale a bărbatului, devenit bogat în odrasle, atunci când, la bătrânețe, s-a întors în satul natal. Concupiscența este cu atât mai hilară cu cât poftele celor din cinul monahal se îndreaptă spre femeile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ai lui care s-ar fi pierdut în procente mici dacă n-ar fi tăicuțu și arbitru (?) și jucător ! ȘI ALȚII, adică ecologiștii, Ap-i știi, PNȚCD-iștii rămân cu ochii în soare și după 25 noiembrie. Au rămas prea mulți muți și pierduț i în spațiul electoral, deși pe ici pe colo niște tipi clonțoși vor să facă politică mare de pe vatra bordeiului. Unora nu li se ajunge cu prăștina la nas, deși dau în cenușă când să se ridice ! PC
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Pergam, care, la rândul său, a devenit centru de iradiere a multor noi fundații, dintre care cel puțin 200 pot fi documentate și astăzi. Se aștepta ca acest Asclepius salvator să fi redat vederea orbilor, șchiopilor uzul propriilor membre, celor muți graiul, să fi vindecat de maladii pulmonare și de hidropizie. Dacă avea loc vindecarea miraculoasă, se aduceau mulțumiri zeului prin prețioase daruri votive, adesea reproducând în aur sau argint mădularul vindecat, astfel încât toți cei care vizitau templul răspândeau faima virtuților
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
slobozi iar câteva cascade de râs gros și cleios, ăla era de cinci ori ca tine, numai cu un deget te-ar fi străpuns dintr-o parte în cealaltă, că l-ai terminat tu, asta să i-o spui lui mutu, cine să te creadă că l-ai înfruntat tu în față pe ăla, nici pe la spate nu ai fi îndrăznit să-l lovești” și iar râse arătându-l cu degetul, mirat că insul pipernicit din fața sa nu se face mici
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
aderă la Doctrină orbește, fără să cântărească bine consecințele, însă numai unul le conștientizează, văzând ce se întâmplă cu celălalt. Din momentul în care fenomenul începe să se producă, chipul i se șterge, urmând să fie apoi reconstituit de autorități: mut, incolor, mediocru, imposibil de readus la formele inițiale. Sentimentele o determină să încerce întreruperea operației, dar nu reușește: "Mi-am reprimat un țipăt. Gata, se întâmpla. Venise rândul ochilor. Se ștergeau, începând cu culoarea, pe care neglijasem s-o învăț
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]