1,118 matches
-
ceva neviu afară din ascunzătoare? Asta l-a amuțit momentan pe scriitor. În cele din urmă tăcerea m-a îngrijorat. Scriitorul a fost reactivat când m-am dus la fereastra din camera lui Sarah, privind spre gradul viu și pisica mutilată. Scriitorul a propus să mergem în camera lui Robby. Am ezitat pe coridorul din afara camerei lui Robby și m-am uitat la zgârieturile de la baza ușii, apoi am apăsat pe clanță și am intrat. Camera era imaculată. Era în cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acolo am văzut fenomenul acesta sinistru, încercarea de a șterge orice urmă din ce a fost înainte, de a inventa o altă identitate, artificială. Și n-a ieșit nimic. Kaliningradul, așa cum arată astăzi, este un loc profund neeuropean, o umanitate mutilată. - Nu crezi că rușii, luând ca exemplu concludent Kaliningradul, au o problemă, nu se pot împăca deloc cu o istorie pe care au distrus-o la un moment dat? Ei nu pot înțelege că trebuie să se integreze într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
această pagină, să-i trivializez atenția și memoria lectorului, înșirând numeroasele dispute și certuri care au coborât, încă o dată spre stupefacția literaților și gazetarilor parizieni!, până la marginile mahalagismului cultural... Da, am luptat și am ieșit, unii dintre noi, răniți și mutilați, vezi ultimii ani de existență și moarte înainte de vreme a multor creatori de prima mână, un Preda, Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu, Dimov și atâția alții!... Chiar și noi, cei care am „salvat aparențele”, purtăm cu siguranță sechelele acestei lupte îndelungate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apei, lumea stă fără apărare în calea distrugerii cu chip ofidian. Pe de altă parte, setea din timpul rătăcirii acționează ca un indicator al traseului de consacrare. Feciorii din baladă ajung astfel la bestia amenințătoare și o înfrâng, iar fata mutilată își recâștigă brațele în basm: „Ei, e o plecat pin păduri-așa, hârâindu-sî. Și mergând așa, hârâindu-sî, i-era săti di apî! S-o-ntâlnit c-un moșneag. - Moșule, tari n’i-i săti, moșule, di apî! - Du-ti, moșule, colo-n
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să-și demonstreze natura de inițiat. La fiecare nivel Viliș își ajută tovarășul. Abia după aceste trei câmpii vitejii fac călătoria până la palatul zmeului, ajutați de Sfânta Duminică și animalele ei printre care se numără adevăratul adjuvant al inițierii: vulturul mutilat de contactul cu tărâmul sacru. Călătoria voinicului căruia i s-a promis la naștere tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte parcurge trei câmpii, dintre care cea din urmă e la fel de mirifică. După trei zile și trei nopți de călărit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pasărea măiastră permite observarea ei prin intermediul imperfectului, care caracterizează inclusiv lăcașul mitic, prin continuitatea specifică a începuturilor de lume. Vânătoarea îndreaptă feciorul prin tărâmul labirintic către nucleul căutat și conține epifania ființelor infernale. Feciorul născut în afara legii omenești de către mama mutilată și exilată în decorul silvestru specific are o singură ocupație: „Și copilu când s-a făcut mare, a devenit șî cam năzdrăvan copilu. Șî i-a făcut mă-sâi o covercă așa. Șî pe urmă copilu sî duce pân’ pădure șî
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a adjuvantului folosit de zeul călătoriilor este specifică ritualului inițiatic, în cadrul căruia trebuie asimilate forțele sepulcrale. Personaj specific frontierei dintre creație și haos, prezența babei trebuie recunoscută și respectată. Feciorii cei mari pierd astfel informația salvatoare și revin în profan mutilați: „S-o dus, ș-o luat armata și s-o dus până la o pădure. Și când o mărs, o trecut pă lâng-o babă și nu i-o dat bună-zâua la babă. Baba a zâs: «- În zădar mereț»” (Urmeniș - Maramureș). Feciorii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
speciei și de aceea este singurul care simte intruziunea mireanului. Deși are un singur ochi bun, starea de alertă metafizică și sensibilitatea percepției compensatoare îl transformă într-un gardian eficient. Dracii care dețin obiectele năzdrăvane au printre ei și un mutilat, el fiind menționat al treilea. Alteori, neînțelegerile dintre ei care provoacă pierderea uneltelor miraculoase în favoarea eroului sunt cauzate tocmai de diavolul șchiop: „Io - zîce - sîn șk’iop șî vrau sâ li am ieu, șî ișt’ia doi vrau sâ li
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tace și cât o să mai tacă Ileana Zubașcu? Poate că o să vorbească, în cele din urmă, sau măcar o să-și scoată cartea de debut Întru totul, în forma în care a fost trimisă la editură, dar a apărut atât de mutilată, poate și alte cărți pe care cred că le-a scris în tăcerea sa de 30 de ani, de sub calota de gheață a comunismului, inclusiv cel postdecembrist. Dar mai cunoști vreun caz similar în cultura română, ca un scriitor tânăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să mai aibă atâtea guri de hrănit, le propuseră să treacă în Moldova în schimbul celor din Muntenia, ca prizonieri evadați, și să facă acolo propagandă pentru vrăjmaș. Col. Lapedatu, odată sosit în țara dorită, spuse tot adevărul. 2. Prizonieri și mutilați veniți din Moldova povestiră cât de sus erau spiritele acolo, că regele era continuu pe front și admirat de soldați. Nimic nu lipsea, starea sanitară și morală bună. 3. Că Spitalele Colței, Poduri și Șosele au fost luate și s-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
gardiștii, ei se vor discredita în curând și vor putea fi înlocuiți cu elemente mai capabile. În acest caz, putem aștepta cu încredere, chiar făcând unele sacrificii vremelnice, victoria Angliei, ca să ne scape din gheara germană și să redobândim Transilvania mutilată. Generalul Antonescu a luat unele măsuri drastice, cum cerea situația, dar bune, precum verificarea averilor, scoaterea din armată și din funcțiuni pe toți cei care nu numai s-au supus orbește unui rege nebun, dar chiar au depășit în excesul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
timp, soldații de pază auziră gemete și țipete în partea închisorii păzite de legionari. Legionarii nu mai erau, dar, conduși de vaiete, găsiră pe pluto nierul zăcând în sânge. Îl luară cu ei și, inspectând restul închisorii, găsiră cadavrele groaznic mutilate ale celor 52. Înștiințară poliția, care, sosind, luară cadavrele și raportară cele petrecute. A doua zi, 27 noiembrie, mai mulți legionari armați se prezentară la Madgearu și îl poftiră să facă o depoziție la poliție. Le ceru actele justificative. Nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de o mașină infernală, fâsâitoare și foarte periculoasă. Din cauza uzurii, a ajuns să smulgă sigiliul de ebonită cu gâtul sticlei cu tot. Sticla ne poate exploda în mână în orice moment. Patronul însă preferă să arunce sticla de vin astfel mutilată decât să o lase neîncopciată. Îi este frică să nu bem noi, angajații, pe ascuns ( mai mult de jumătate sunt musulmani, în treacăt fie spus). Chiar și cafeaua trebuie să ne-o plătim, suprema jignire ce poate fi adusă unui
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
tricou lălâu dintr-o pânză asemănătoare cu cea de sac; semănă cu costumele purtate de Marcel Iureș în piesele de teatru vizionate ca student la București. La prima vedere, te cam sperie prin felul cum arată și vorbește un dialect mutilat ca și propria sa persoană, ininteligibil. Un personaj viu al gravurilor lui Bosch. Doar prețul final al cărții îl pronunță clar, apoi îl scrie într-un carnet cu scoarțe tari, prezentându-l clientului cu un gest scurt, repezit. Rău ca
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în sprijinul acestei supoziții vine și comentariul lui Virgil Ierunca la poezia lui Alfred Margul Sperber din cadrul „Antologiei“, acesta fiind singurul caz când criticul ține să comenteze un text selectat). Într-adevăr, în întreaga propagandă comunistă, limba română este pervertită, mutilată, anchilozată și, prin consecință, scriitorul român își pierde izvorul esențial. Poetul Nichita Stănescu spunea că limba română este patria lui. A fost, în mod cert, pentru el și pentru alții. Dar, în același timp, marea majoritate a scriitorilor, și printre
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Elada. Si, pe urmă, Îmi place prea mult ideea că ochii personajelor desenate de manieriștii florentini ascund ochii sfinxului. Ei se deschid parcă din nou... Poate că povestea barocului pornește mult mai departe decît de la Marsyas, de pe buzele unei guri mutilate care surîde nisipurilor altfel de cum statuile grecești, dar nu neapărat altfel decît ar fi făcut-o un satir sau un silen. Plutarh povestește despre un satir descoperit adormit, Într-un Nymphaeon, cînd Sylla a ajuns În Epir și care avea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pom, să auzim pârâitura despărțirii; dar eu doresc ca această creangă să-și găsească și în altă parte pământ de aclimatizare și înflorire, chiar dacă ruptura a fost atât de adâncă, încât a făcut să se piardă întreaga sevă a copacului mutilat. Mouetta, Mica, trec prin momente grave, din ce în ce mai grave, dar îți făgăduiesc să rezist până la maximum de rezistență. Aș vrea să te întreb urlând: „Ce să fac, Mica dragă?“ Cât voi putea, voi lucra și voi aștepta viaticul: revederea noastră. Tu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe cât cu putință să renunțăm prin poștă la „poeți“, „editură“ etc. Dacă vrei, comunică-mi un nou cod. Stana e o foarte dibace persoană, în meseria ei: a început să fotografieze ce o interesează, iar plicurile ajung aici la mine mutilate și lipite pentru veșnicie, uneori chiar de hârtia scrisorii. Îți scriu în grabă și fără șir; aici se închide electricitatea pe negândite, după un semnal scurt de 3 ori. Astă seară, ca aproape în fiecare seară, m’am așezat pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cunoscut foarte mulți evrei dușmani ai germanilor, pe când mulți români erau prietenii lor. Am cunoscut ziariști evrei Închiși ca ostatici, pe când ziariști români scriau În gazetele germane. Am cunoscut evrei care au luptat pe frontul moldovenesc și s-au Întors mutilați, pe când mulți români s-au furișat În București, și au rămas ascunși sub ocupație” <endnote id="(453)"/>. Chiar și unii Înalți ofițeri au resimțit ca pe o datorie de onoare să confirme loialitatea de care au dat dovadă militarii evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lungit sub un gherghin Înflorit, te făceau să te Întrebi cine oare se ostenise să care aceste obiecte și altele răspândite peste tot, Într-un loc atât de depărtat dintr-o pădure fără poteci. Odată am descoperit o oglindă grav mutilată, dar Încă promptă, plină de reflexii silvestre - de parcă s-ar fi Îmbătat combinând bere cu lichior - sprijinită cu o dezinvoltură suprarealistă de un trunchi de copac. Poate că aceste apariții nedorite pe terenurile de agrement ale orășenilor erau un crâmpei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
duhoare înecăcioasă de pulbere, de sânge, de catran... Învălmășite: un cal cu burta în sus; țeava înflorită a unui tun; un chervan răsturnat ce fumega încă; un steag verde al Profetului ce flutura ca o zdreanță pe craca unui arbore mutilat; pământ mocirlit, răvășit de copite, frământat cu sânge; iarbă pârjolită; arme: scuturi, securi, spade, risipite; focuri ce licăresc fumegând printre arbori... În acest imperiu încremenit al morții, o singură viață: un cal fără călăreț aleargă năuc, nechezând, căutându-și stăpânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai folosește și iarăși caut idei de copertă. Întorc Internetul pe ore și zile căutând grupuri de refugiați și mă doare durerea lumii pe istoria mai veche sau mai nouă până în ziua în care înțeleg, în sfârșit înțeleg că marii mutilați ai războaie lor, ai refugiilor au fost în primul rând femeile și deasupra lor mamele, scuturi vii ale existenței și veșnicirii prin copii, esențialele boccele de speranță ale peregrinărilor deloc victorioase. și abia acum, în momentul când ar trebui să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în cârjă fiind, îl transportam în grădină, pe c bancă. Nu știu cine i-a dat lui Burcea o trompetă. Încetul cu încetul Burcea a învățat să cânte, la trompeta aceea militară, "Tatăl nostru". Cânta greu, destul de fals, dar sufletul lui de tânăr mutilat se mai înviora. Nu avea importanță că era fals, cine trebuia să-l audă l-o fi auzit. Mie îmi venea să plâng, dar îmi rețineam lacrimile. Tatăl nostru, cântat astfel, la trompetă, a însemnat, pentru mine, cât toată durerea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu cuvinte, nu expresii medicale, mi-ar trebui pentru aceste note. Poate că, de fapt, scrierea mea ar trebui s-o intitulez "Trompeta lui Burcea". Dar cine mai știe de dânsul, ce Floricuță l-a mai luat pe un flăcău mutilat? De când s-o fi prăpădit Burcea... * Mi-am propus ca în răstimpul în care voi fi la Câmpulung să nu pierd nici o oră, nici o clipă, să-mi aștern ceea ce am de spus, "pe curat", extrăgând din manuscrisul pe care l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu avem mai mult de un mort pe regiune (!)". Or "acolo" însemna soarele implacabil, tranșee primitive, lupta împotriva trupelor neregulate turcești comandate de aventurierul Enver bei, bașbuzuci sălbatici care îi ucideau pe răniți și-i trimiteau înapoi pe prizonieri îngrozitor de mutilați. Se poate imagina starea sufletească a combatanților martori ai unor asemenea practici crude, mai rele decît moartea ce o aveau de înfruntat, neputincioși, în înghesuiala din tranșee, să se înțeleagă între ei, fiecare vorbind într-un dialect de neînțeles pentru
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]