2,938 matches
-
o bună lucrare de analiză literară cu clasificări dintre cele mai curajoase, inedite, ale speciei portret, din perspectiva extinderii sensului conceptului numit”. După ce face o incursiune captivantă, dar deosebit de succintă, de la vechea critică impresionistă (,,decisă să dovedească faptul că, printre muzele care inspiră artele, se află și o muză a criticii literare: a zecea muză”), care a dat o mare strălucire artei portretului - până la noua critică postbelică (aceasta l-a eliminat, multe decenii portretul rămânând ostracizat), Eugen Simion exemplifică la modul
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
dintre cele mai curajoase, inedite, ale speciei portret, din perspectiva extinderii sensului conceptului numit”. După ce face o incursiune captivantă, dar deosebit de succintă, de la vechea critică impresionistă (,,decisă să dovedească faptul că, printre muzele care inspiră artele, se află și o muză a criticii literare: a zecea muză”), care a dat o mare strălucire artei portretului - până la noua critică postbelică (aceasta l-a eliminat, multe decenii portretul rămânând ostracizat), Eugen Simion exemplifică la modul foarte convingător prin: Nicolae Iorga - un rafinat portretist
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
speciei portret, din perspectiva extinderii sensului conceptului numit”. După ce face o incursiune captivantă, dar deosebit de succintă, de la vechea critică impresionistă (,,decisă să dovedească faptul că, printre muzele care inspiră artele, se află și o muză a criticii literare: a zecea muză”), care a dat o mare strălucire artei portretului - până la noua critică postbelică (aceasta l-a eliminat, multe decenii portretul rămânând ostracizat), Eugen Simion exemplifică la modul foarte convingător prin: Nicolae Iorga - un rafinat portretist (,,așa cum se arată în carte”, punctează
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
din ultimul ei volum bilingv (-româno-englez-) intitulat Cartea florilor, o idee în sine plină de candoare și finețe. Scriitoarea Anca Sîrghie, profesor la Universitatea “Alma Mater” din Sibiu, a sosit cu două apariții ale sale recente, Lucian Blaga și ultima lui muză, o contribuție la istoria literaturii române contemporane, și Radu Stanca. Profil spiritual, completare esențială a exegezei acestui genial dramaturg român, amenințat pe nedrept de umbrele uitării. În mod neobișnuit pentru cele 30 de cărți la care a lucrat până în prezent
CÂND ARTELE ÎȘI DAU MÂNA LA BISTRIȚA [Corola-blog/BlogPost/93508_a_94800]
-
efectul liric inițial. Poetul are o înclinație barocă în a dezvolta, cu contraforți vizibili de inițiați, schița lumilor lui de vis: „Noaptea se-nghesuie pe vale,/ Pârâul e o sinfonie/ Ce-mi intră-n inimă agale,/ La fel precum o muză vie” (La Băișoara). Există în această poezie o adâncime a orizontului ontologic, exemplificând trăirile cu spiritualismul și extazul, creând o coloratură omogenă între ceea ce este creat și trăit, încât poetul reușește să întruchipeze o dragoste universală cu răsunet filozofic, desprins
CRONICĂ DE CARTE – GAVRIL MOISA: “ARHIPELAGUL IUBIRII” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383187_a_384516]
-
Noi știm să așteptăm. Te vei Întoarce la noi, În cele din urmă, și numai de domnia ta atârnă să hotărăști dacă o vei face ca un fiu risipitor, ori În lanțuri. Ești făcut din țărână, ca toată lumea. Navighezi În cerurile muzelor, Însă corăbioara dumitale se sfărâmă pe valul câtorva florini. Priorul sări ca ars. — Numai Dumnezeu e păzitorul destinului meu! Nici măcar Bonifaciu nu are putere asupra lui, câtă vreme Florența Îl va Înfrunta cu fruntea sus. Cât despre mine, Îmi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a orășenizaților veniți de la țară În căutarea norocului. O crăpătură ascunsă precum fisura nevăzută din bronzul unui clopot, pe care numai o ureche exersată o poate percepe Înainte ca acesta să crape pe nepusă masă. Iar urechea poetului, rafinat de muze și de obișnuința cu glasul anticilor, percepea În mod limpede acea disonanță, ca zgomotul unei cascade din depărtare. — Oraș de tâlhari, repetă el plecând de la fereastră. În sfârșit, un slujbaș, Îmbrăcat În uniforma țipătoare a Artei, Îl chemă fără politețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ales-o pe cereasca Venus ca stăpână a Întrunirilor voastre? Ceilalți se priviră unii pe alții, ca și când i-ar fi cântărit cuvintele. — Însă ați trecut cu vederea un lucru, atunci când ați ales-o pe Venus și nu pe Minerva ca muză a consfătuirilor voastre. Iubirea este forța iluminatoare, dar, dacă nu e cârmuită, duce spre pierzanie. Sub semnul Venerei v-ați Împărtășit din pâinea științei. Dar sub același semn a fost asasinat Ambrogio. Dante luă din nou cupa, pe care Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care Îl pusese la curent, Sebastian Corbu, nu dăduse credit istoriei, considerând-o rodul fanteziei dezlănțuite a unchiului său. „Scriitorii ăștia...”, mormăise el sastisit, prilej cu care am aflat că Noel Corbu fusese, În două rânduri, cel puțin, cutreierat de muze. În 1943 publicase un roman polițist cu un titlu cam sinistru: Mortul spărgător (de case, evident, nu de capete ori de căsnicii; În original Le mort cambrioleur) - e drept, Într-un tiraj confidențial -, iar În 1965 o carte documentară, Histoire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
totuși mâna i se oprește, privirea-i cade-n depărtare, ochii se închid, capul greu cade pe masă și, dacă nu doarme, nici mare lucru nu face în clipele acelea. Și nu doară că i-ar fi lene ori sprințara muză ar fugi sastisită de dânsul, ci altceva se-ntâmplă atunci: o sfială, o reținere, mai pe românește o jenă. Urmându-și pas cu pas făpturile, împărțind cu ele bucuriile și necazurile, frigul, foamea, setea, marșurile lungi, umezeala, șicanele, bătăturile, nedreptatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu în mijlocul stufului, ar fi putut deveni cu ușurință aviatoare, alpinistă, scriitoare, vatman, actriță, speaker sau cronicară de film. O mică, dar sistematică bibliotecă ar fi făcut din ea un gânditor; un poet inspirat ar fi văzut în ea o muză; o partitură și-ar fi găsit interpretul ideal; o complicată problemă șahistă și-ar fi aflat cu ea dezlegarea; un costum bikini i-ar fi venit ca turnat; emanciparea ar fi câștigat o adeptă coerentă etcaetera etcaetera. Nimic, vai, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care se adunau o țărancă Își suflă nasul În șorț prin fața muzeului satului elevii se plimbă de mînă sărutul se ascunde după ureche un trening albastru aleargă „se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge și muzele că vor rămîne amăgitoare năluciri“ parcă spun rugăciuni profane aici păgînismul capătă o aură creștină mă aflu Într-un Hyde Park bizantin trăiască libertatea kitschului jos lanțurile bunului gust sînt un pigmeu cu un inel de alamă În nas am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care îl joacă pe Richard al III-lea, pixul pierzându-i-se printre degetele lui ca bananele. —Bună, Sammy, a spus el vesel. —Te ții de haiku-uri? Tom nici măcar nu a clipit. De obicei când îmi băteam joc de muza sacră a poeziei își ținea arătătorul îndreptat amenințător spre mine, urlând „Anticristul“ pe cea mai groasă voce a lui. Probabil că îi mergea foarte prost. —îmi fac bagajele și mă duc să predau copiilor din clasele mici, a spus. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
din mână periuța de dinți sau paharul de plastic. Toate astea pentru că nu-mi amintesc visul. Fac duș cu apă rece, obligându-mi memoria să se întoarcă la mine. O învoc pe Mnemosyne și pe cele nouă fiice ale ei, muzele Clio, Euterpe, Thalia, Melpomene, Therpsichore, Erato, Polyhymnia, Calliope și Urania. Numele muzelor și al mamei lor au devenit o bucurie, un cântec pe care-l repet mereu. Apoi îmi țin respirația, puțin câte puțin, pentru a oferi suflul meu vital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nu-mi amintesc visul. Fac duș cu apă rece, obligându-mi memoria să se întoarcă la mine. O învoc pe Mnemosyne și pe cele nouă fiice ale ei, muzele Clio, Euterpe, Thalia, Melpomene, Therpsichore, Erato, Polyhymnia, Calliope și Urania. Numele muzelor și al mamei lor au devenit o bucurie, un cântec pe care-l repet mereu. Apoi îmi țin respirația, puțin câte puțin, pentru a oferi suflul meu vital și a avea acces astfel la „oracolele străzii“, ale zilei. Dar memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
permite lenea: - Mnu. Lasă-lasă. Am treabă. Cu o ultimă privire aruncată cu coada ochiului în timp ce își întoarce definitiv capul spre ecranul calculatorului, Ionel observă, de două ori mai supărat, apariția din spatele lui Titi a încă două personaje. Este vorba despre Muza, 3, ciobănesc scoțian, blană groasă, ochi verzi, și a pisicii, Ventuza, 8, birmaneză, blană mișto gri cu alb. Cele două animăluțe sunt peste măsură de vesele și dau din cozi, chemându-l pe Ionel la joacă. Din privirea aprigă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
despre așa ceva. Să analizăm o clipă acest scurt moment. Tocmai pentru că este banal, ne vedem nevoiți să facem apel la serviciile deosebit de însemnate ale literaturii pentru a vă explica de ce această secvență este, dimpotrivă, semnificativă pentru situația noastră. Ceea ce Titi, Muza și Ventuza nu știu, iar Ionel numai bănuiește, este destinul ieșit din comun al acestuia din urmă. Sortit să fie unul dintre cei mai importanți conducători ai umanității, Ionel revine încet, dar sigur la starea de reverie din care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
conversația și am hotărît să-mi omor timpul făcîndu-i o radiografie eminentei pupile. Poate că drumul făcut În pas vioi Îmi insuflase curaj, poate că erau cei optsprezece ani ai mei și faptul că Îmi petreceam mai mult timp printre muzele prinse În vechi tomuri decît În compania unor fete În carne și oase, care mereu mi se păreau la ani lumină de fantasma Clarei Barceló, Însă În clipa aceea, studiind fiecare cută din anatomia acelei eleve, pe care n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În proză În Nassau Literary Magazine. Dar geniul lui Tanaduke absorbea multiplele culori ale epocii, așa că, spre marea dezamăgire a celor doi, el s-a lăsat cucerit de viața boemă. Acum vorbea despre Greenwich Village În loc de „luni Învârtejite“ și cunoștea „muze hibernale“, neacademice, adunate ciopor la intersecția lui Broadway cu 42nd Street, În loc de pruncii shelleyeni de vis cu care le hrănise așteptările apreciative. Așa că l-au lăsat pe Tanaduke În mâinile futuriștilor, considerând că astfel el și cravatele lui extravagante vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
erau un singur Popa - poetul - și trei Contese: una cuminte, una cu buze roșii și una grasă și bătrână. Din copac privea originalul Popa, căruia visul Contesei îi plăcu foarte tare și se decise să rămână poet, împreună cu cele trei muze. Așa că se transformă în măr și căzu jos. Cele trei Contese începură să se bată pe măr și, neajungând la nici o soluție și iubindu-și părul din cap, îi cerură arbitrajul poetului Popa, care nu știu cum să răspundă, și războiul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
strofele bune unui lucru despre care mi-e totdeauna greu să-i pomenesc. Sunt bunuri ale scurtei sale experiențe monarhale. Chiar la cei mai orbiți disprețuitori contemptori ai Harului, aurul odăjdiilor dezbrăcate se amintește, posomorât numai. Inerțiile materiale ale acestei muze o coboară la adevărate pastișe eminesciene. " Mai mult, tu nu vei mai vedea Nimic, nici cer, nici flori. S-au prăfuit în zarea ta, Ca niște nori." (Doliu) " Am luat ceasul de-ntîlnire Când se turbură-n fund lacul Și-n
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ceea ce e încîntător și provizoriu, ca o corolă și nu voit și concludent, ca un rod. O ipoteză confirmată de altfel de toate legendele geometrilor-înțelepți. Platon a fost cel dintâi să dea focului o podoabă ce face mai mult onoare muzelor decât inspiratului. Cadența universală a semnului matematic consolidează ușor de pulsația greoaie a versului. * Primind invitația Universului literar să scriu aceste rânduri în marginea unui număr închinat omului care de 30 de ani înviază gândirea noastră matematică nu numai prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și nu din influențe ideologice îndepărtate, din Platon sau din legende mitologice; din dionisiacul lui Nietzsche sau din parnasianismul francez. Poetul nu se întoarce la poezia populară (sau într-o slabă măsură), ci la stratul balcanic al câmpiei dunărene, la muza de mahala bucureșteană și de folclor urban a lui Anton Pann. De aici, acea curioasă serie intitulată Isarlîc - "Gloriei lui Anton Pann" - cu Isarlîc, Nastratin Hogea la Isarlîc, Selim, în care mani-era e cu totul schimbată, deși virtuozitatea rămâne aceeași
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 951 din 08 august 2013 Toate Articolele Autorului Muza asta e nebună, Parcă și-a ieșit din minți, Se ascund și mai cuminți Sub ștergarele-n cunună Speriate de furtună Și icoanele cu sfinți; Nu vă mint, cam de vreo lună Am uitat și de părinți Și de Soarele
♥ MUZA ♥ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364298_a_365627]
-
Că nu vrea să mai compună Nici un vers de doi arginți, Chiar am vrut să-i dau arvună Venind și cu rugăminți, Dar în ochii ei fierbinți Și în trupul ei de jună, Decând suntem împreună Am găsit alte dorinți... Muza asta e nebună! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 951, Anul III, 08 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valeriu Cercel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
♥ MUZA ♥ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364298_a_365627]