680 matches
-
sângele Basarabilor... Am sperat să stăm împreună la Dunăre stavilă păgânătății... E greu cu iataganul la beregată. Vai de capul lor, îi căinează Vlaicu. Toți domnii munteni până la urmă... Ce să facă și ei? Taci, cloșcă muntenească! își varsă Ștefan năduful. Toți?! Toți, în afară de bunică-su Bătrânul Mircea. ...Și de Vlaicu!... Și de Țepeș!... Parcă s-au înțeles cu toții! spune Ștefan revoltat. Toți au țâfne! Numai noi... noi, singurii care dăm totul și nu primim nimica! Mă tot îmboldesc: Fă război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o păsărică nici nu te văd de foame! Mă prăpădesc cu zile, zău așa! Alexa și Negrilă își mușcă buzele să nu se prăpădească de râs. Ce vă râdeți?! se stropșește Cupcici jignit. E de plâns!... Lasă, zice el cu năduf, o să i se tragă din aiasta: l-am blăstămat! Am dat acatiste pe la biserici: "Să-l trăznească Dumnezău pe ăla de-l știu eu!"... I-am pus și lumânări întoarse, hohotește el jucându-și pântecele revărsat peste brăcinar și hârâind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din coșciuge, salcia în noi cât stânjenul... și tot la fofoneață ne stau gândurile. Dracu' s-o ia de fofoloancă; cât îi de mică o aia și te bagă-n draci afurisita, de parc-ar fi "Regina Lumii"... oftează cu năduf Alexa. Isaia se apropie pe alee; e înfășurat într-o pelerină neagră. Vine?! îl întreabă într-un glas, și Alexa și Negrilă. N-a mușcat. Și pe aista l-o îmbrobodit Vodă! De-l trăgeam pe bătrân de partea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
era un ger de crăpau pietrele... Întorcându-se de la școală peste câteva ceasuri, autorii isprăvii l-au putut vedea - cu ce satisfacție, nu mai e nevoie să o spun - la lucru pe gospodarul ce le stârnise antipatia, trebăluind plin de năduf în jurul lacătului de la intrarea în pivniță, încercând - cu ajutorul unui ceainic cu apă fiartă - să dezghețe grămăjoara solidificată ce obtura atât de necesara gaură a cheii. O farsă de o simplitate diabolică, într-adevăr... * Prea multe amintiri cu lecții de pian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în Corbeni, veniți ca și Tata Mare din satul Corbul Nou. MOȘ DUMITRU. Mi-a rămas în minte o întâmplare din viața lui Moș Dumitru, fratele Mamei Mari, pe care bătrânul sfătos, evlavios și bun la suflet, o repeta cu năduf. Spunea moș Dumitru: „Într-o vară a început să scadă numărul găinilor din coteț. Nu erau nici pene nici sânge, pentru ca să dea vina pe vulpe sau pe dihor. Din discuțiile purtate cu vecinii, a dedus că un flăcău chefliu, când
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cu o oră mai târziu. La telecabină o coadă de câteva sute de persoane, femei, bărbați, copii, câtă frunză și iarbă! Credeam că s-a defectat instalația și-l întreb pe un cetățean care-i treaba, acesta răspunzându-mi cu năduf: "De o oră nu mai urcă telefericul din cauza unor nenorociți de umflați de la București!". Realizând pericolul unei "mișcări spontane de masă" de culoare roșie sau portocalie, ne-am prelins pe lângă coadă, am intrat în cabină și am răsuflat ușurat când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Și pe mine mă potopiseră ciorile, ciori dintr-o specie mai periculoasă, "cu ochi albaștri", pe care n-aveam cum să le sperii, puștile fiind ale ciorilor! Și pe mine tot ciorile m-au "răspopit"! Atunci cred că plin de năduf am scris o poezie: Faliment total! La casă de om sărman nici opinci și nici suman, nici merinde nici fiertură, nici câine în bătătură! La casă de om calic nici oghial și nici țolic, nici icoană pe perete și nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
secretarii de raion și regiune) erau, mai tot timpul, pe teren sau în ședințe, muștruluind pe cei convocați de la comune și aceștia întoriși de la ședință, fie președinte, fie vicele, sau directorul școlii de centru, care la rândul lor, își vărsau năduful pe cadrele didactice și salariații sfatului popular, cerândule să-și intensifice munca după care mergeu cu lămuritul pe teren. Prin anul 1950, la Hlipiceni vin în vizită la mătușa lor, Aurelia Dumitrescu, nepoții, după soră, Dan și Florin Iordăchescu, pentru
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
secretarii de raion și regiune) erau, mai tot timpul, pe teren sau în ședințe, muștruluind pe cei convocați de la comune și aceștia întoriși de la ședință, fie președinte, fie vicele, sau directorul școlii de centru, care la rândul lor, își vărsau năduful pe cadrele didactice și salariații sfatului popular, cerândule să-și intensifice munca după care mergeu cu lămuritul pe teren. Prin anul 1950, la Hlipiceni vin în vizită la mătușa lor, Aurelia Dumitrescu, nepoții, după soră, Dan și Florin Iordăchescu, pentru
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
bată la cap și să mă împiedice să-mi scriu articolul. Mă ridic din fața computerului și, nici una nici două, îl îmbrâncesc în sala de baie și-l încui acolo. Fă un duș, să te mai răcorești! îi strig eu cu năduf. Cotidianul, 1 septembrie 2001 Maramureș Pentru mine era clar: trilogia românească începută cu Hotel Europa și continuată cu Pont des Arts era musai să se încheie în România, nu în altă parte... — Dar de ce în Maramureș? Pentru că așa am învățat
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Iudeea, iar cazarii de pe Volga se numesc așchenazi ca să se știe și ceva adevăr în această mare de minciuni ivrite, toate scornite și revelate doar lor pentru a ilumina Neamurile! Un alt înveninat de atîta străinătate Țefania proorocește cu mult năduf împotriva băștinașilor filisteni ,,2,4 Căci Gaza va fi părăsită, Ascalonul va fi pustiit, poporul din Asdod va fi izgonit ziua în amiaza mare, și Ecronul va fi smuls din rădăcini. 2,5 Vai de locuitorii de pe malurile mării, vai
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în Corbeni, veniți ca și Tata Mare din satul Corbul Nou. MOȘ DUMITRU Mi-a rămas în minte o întâmplare din viața lui Moș Dumitru, fratele Mamei Mari, pe care bătrânul sfătos, evlavios și bun la suflet, o repeta cu năduf. Spunea moș Dumitru: „într-o vară a început să scadă numărul găinilor din coteț. Nu erau nici pene nici sânge, pentru ca să dea vina pe vulpe sau pe dihor. Din discuțiile purtate cu vecinii, a dedus că un flăcău chefliu, când
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
este Dostoievski, iar ideea ce se repetă este aceea de cunoaștere prin suferință. Eseistica lui S. se bizuie pe un estetism moral exprimat - și aici este orginalitatea sa - într-un limbaj în care se răsfață vocabulele dâmbovițene. De la „țicneli” și „nădufuri”, „împănoșați boieri” și de la craii care s-au „pirguit”, eseistul evadează spre Hegel și lumea conceptelor. În studiul despre poezia lui Geo Bogza aplică o retorică neobișnuită, trasă în pseudoconcepte computerizate (ECD, adică: efect de contrast, prin folosirea declamatoriului sau
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
sînt singur! După ce adorm cei trei mîrlani, deschid geamul. Ca și la Udești, aci simt stelele aproape. Le privesc intens pînă îmi obosesc ochii, cum nu fac niciodată acasă, la bloc. Nevăzut, în întuneric, aseară un bărbat cînta plin de năduf: „Cătălină, Cătălină, Mi-ai distrus, tu, viața lină... Într-o noapte de pomină...” Am zîmbit, dar în același timp m-am emoționat de faptul că mai există suflete simple, pentru care dragostea e un eveniment crucial („seara de pomină”), o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dispară sau să scoată flăcări pe nas sau șerpi din buzunare. - Să nu mori, să reziști... Am citit lăturile alea aruncate asupra ta. Să nu-ți pese. Să reziști, bătrâne, trebuie să reziști. Eu nu mai pot! O, la acest năduf previzibil merita să fiu totuși atent. Lungile monologuri ale Poetului aveau, până cu doar câțiva ani În urmă, altă candoare și altă tematică. Tăcerea mea prelungită traducea scepticism și Nichita sesizase. Reflexele sale de până mai ieri erau ușor de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Maastricht, În Olanda, În primăvara 1989. Faptul că eram singurii români la acel congres nu ne-a apropiat. Vara fierbinte a anului 1989, când Europa de Est scrâșnea din toate Încheieturile, adusese România pe prima pagină a presei internaționale. Ajuns la limită, năduful românesc primise un brusc stimulent dinspre țările din jur și explodase prin vocea câtorva scriitori și ziariști. Eram autorul, la acel congres, al unei moțiuni de solidaritate, propusă de delegația americană, cu intelectualii români arestați sau tracasați de Securitate. Ca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
postmodernă În accepțiunea lui Lyotard (care vede În postmodernism un „modernism născînd” și Încercarea de a „reprezenta neîntruchipabilul”) este anti-modernitatea, versantul galben, reactiv și reacționar al progresismului modern. II. 3. Postmodernitatea ca antimodernitate În momentul În care ne Întrebăm cu năduf, În România, „de ce nu moare socialismul”, uităm de existența maidanului ideologic În care stînga și dreapta au tot atît sens cît codul rutier pentru Tarzan (și Încă...) Ce altceva mai comod, pentru intelectualul român de succes, decît Întreținerea unor vechi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se înscriu însemnările din ultima recluziune (Malmaison, Jilava, Văcărești), cuprinse în Rogojina (1945). Un vagabond famelic și încrâncenat este Marin Dogaru, picarescul erou al romanului de substanță autobiografică De-a curmezișul (1935). Cu pumnii încleștați și fălcile strânse, înjurând cu năduf și înfuriindu-se întruna, ambițiosul acesta inadaptabil nu e un rebel fără cauză. Nemulțumirile, manifestate cu o brutală franchețe, au ca resort ostilitatea proletară împotriva celor ajunși, dar și voința trufașă de a răzbi într-o societate ale cărei legi
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
pescar al locului: e Ștefan Sileanu! Pe fundal de "Deltă mirifică", localnicul care vîslește la barca noastră (un tip între două vîrste, care, acum treizeci de ani, și-a făcut armata la București, și "a urît Bucureștiul") ne povestește, cu năduf, în ce hal își duc viața, pe aici, și cum, chiar dacă are balta pește, ei n-au după ce bea apă. Riscînd să ne facă figură de nostalgic, omul zice că pe vremea lui Ceaușescu cineva se ocupa de maluri, îngrijea
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
de redefinire a acestora. Numai data de publicare face din textul dramaturgului un document de istorie teatrală, nu și cauzele și nemulțumirile ce nășteau la vremea aceea verva lui Sebastian, care, lipsită de semnătură, ar putea foarte bine trece drept năduful unuia din contemporanii noștri. Și, de fapt, exact această senzație, de déjà vu, déjà vécu, e ceea ce însoțește cel mai adesea întreaga lectură a acestei cărți dedicate importantelor mișcări teatrale din interbelic și perioada imediat următoare. Teatralizarea și reteatralizarea în
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
nevinovate cireșul ăsta! Acuma trebuie să dea înapoi ce-a luat, spuneau bătrânii. Pe vremea când era tânără, soție și mamă a doi copii, femeia asta era mereu nemulțumită. Soțul ei, când mai depășea numărul admis de pahare, zicea cu năduf: doar pentru copii stau cu ea! Și atunci, în luna mai, ea făcea „buchețele”de cireșe și le vindea copiilor. Erau unii săraci, care nu-și permiteau să cumpere...dar erau copii și ei și pofteau. Nu le-ar fi
SE COC CIREŞELE! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349723_a_351052]
-
C. Rogozanu își descoperea capacități de sarcasm nebănuite. Mă rog, l-o fi detestînd pe autorul cu pricina. Dar asta e o problemă prea personală pentru ca C. Rogozanu să-și compromită prestigiul de cronicar vărsîndu-și, cînd și pe unde apucă, năduful. Unora le place Liiceanu - iată titlul lungului articol din Observator. Ca să vezi dispreț! Ca și cum Liiceanu ar fi un banal farsor care nu le poate cădea cu tronc decît unor gogomani. Pe lîngă tema antielitismului, de acum curentă în articolele lui
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14321_a_15646]
-
se laudă cu „capturile” sale și se fotografiază în diferite poziții teatrale, spunând că el a făcut demonstrația, iar în celelalte zile se va odihni și va pescui numai de plăcere. Având mai puțini pești cumpărați, directorul afirmă plin de năduf că pescuitul și vânătoarea sunt „rămășițele unei mentalități primitive”, criticându-l pe Eugen pentru lăcomie și risipă. După ciorba pescărească, directorul îl invită pe Corneliu la el în cort, cerându-i să-i spună o poveste frumoasă cu scopul de
Operațiunea Monstrul () [Corola-website/Science/298788_a_300117]
-
împreună cu gen acum va merge la tribunalul de arbitraj sportiv de la lozan încasările la persoanele juridice sunt sub nivelul celor de anul trecut noi nam cedat și lam chemat pe adi înapoi la acel restaurant avem asigurată masa spune cu năduf ancuța pop atacatorii au fugit de la locul faptei cu un autoturism b em v care avea numere de înmatriculare de polonia neam luat la revedere de la băieți astăzi lucrau pe pod doar doi muncitori cu lopeți un exemplu poate fi
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
-ul, „Jazz magazin” și a inaugurat o a treia emisiune, „Jazz à la quarte”. Mai tarziu, avea să mai modereze încă patru emisiuni de rock, pe lângă programele amintite (325 de minute săptămânal). La început, Chiriac și-a vărsat la microfon năduful împotriva celor care în România nu-l lașaseră să-și facă treaba în Radio. Ioana Măgura Bernard își amintește: "„S-a întâmplat de multe ori că, în urma unor acte necugetate, Cornel să aibă asemenea probleme cu autoritățile germane și cu
Cornel Chiriac () [Corola-website/Science/307317_a_308646]