1,287 matches
-
sfera teatrului, S.-G. a debutat cu poemul dramatic Don Juan sentimental (1915), situând personajul principal într-o ipostază mai puțin obișnuită, de erou aflat la „capăt de linie”, respins de Dona Bianca. Don Juan însuși realizează că e doar năluca celui de altădată. Urmează comedia Masca (1923), subintitulată „grotescă dramatică într-un act”, a cărei „acțiune se petrece în Europa”, în timpul unui bal mascat. Melodrama Femeia cu două suflete (1925) - dedicată celor două iubiri pe care protagonista le împărtășește: pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
personaj și narator martor. Este perioada războaielor culturale ale anilor nouăzeci, în care, la scandalul Monicagate se adaugă și cel al decanului și profesorului de limbi clasice, Coleman Silk, care a îndrăznit să se refere cu termenul injurios de fantome, năluci (spooks) la studenți pe care nu îi văzuse la cursuri. Lucrurile devin foarte serioase când află că este vorba de persoane afro-americane, în slang-ul american cuvântul folosit neînsemnând "fantomă", ci "om de culoare" în sens peiorativ. Efectul necunoașterii slang
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
gravuri pe motive antichizante evocă un timp legendar, al omului semizeu, pretext de abandonare în ficțiune a convențiilor lumii moderne, de exaltare a unei vitalități fruste, estetizată prin stilizarea mitologic-idilică sau prin sculpturalitate parnasiană: „Pe-armăsarul meu de stepă, ca nălucă orbitoare,/ Trec, vârtej de aur roșu, de nesip înfășurat/ Și când luna stoarce lapte peste iarba șoptitoare,/ Stele clare priveghează cortul meu nemăsurat”. Ca în Naiada, Avatar, Stepa, în același spirit al regăsirii energiilor primare, natura declanșează o violentă furie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
pe intransigența emirului (hotărârea de a ține drumul drept, înfruntând „jarul pustiei”) se întemeiază noblețea eroică a căutării înseși, chiar ducând la eșec: „Dar visu-i nu este un vis omenesc - / Și poamele de-aur lucesc - strălucesc -/ Iar alba cetate rămâne nălucă”. Sublimării în simbol a ecourilor propriilor ciocniri cu adversitățile, sugestiei de complexă dialectică, în care sacrificiul și fascinația sunt fețele aceluiași destin, poetul le adaugă un mare rafinament descriptiv, infuzat de oniric, și o ritmare de o muzicalitate obsesivă, dând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
o versiune a tragediei shakespeariene Romeo și Julieta cu mari libertăți față de original, s-a oprit la scena de magie din Faust de Goethe, la versurile lui Byron, geniul său tutelar, la Théophile Gautier și Maurice Rollinat, Putrezirea (1884) și Năluca crimei (1887) fiind între primele tălmăciri în românește din Rollinat. Rămânând înainte de toate un mare poet, la confluența romantismului său fundamental cu parnasianismul și, mai ales, cu simbolismul, creator al unui mit interior al „excelsiorului” și al „periheliei”, precum și al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Timișoara, 1997; Cartea de aur, București, 1902; Le Calvaire de feu, Paris, 1906; Flori sacre, București, 1912; Cartea nestematelor, pref. Gala Galaction, București, 1923; Poema rondelurilor. 1916-1920, București, 1927; Poezii, îngr. Ion Pillat, București, 1939; Albine de aur, București, f.a.; Năluci din vechime, București, f.a.; Opere, I-IV, îngr. și introd. Tudor Vianu, București, 1939-1946; Poezii, îngr. și pref. Mihu Dragomir, București, 1958; Poezie și proză, îngr. și pref. Mircea Zaciu, București, 1965; Opere, vol. I-V, îngr. și introd. Adrian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
tu ești? Păi noi ți-am făcut toate pomenirile. Văzând că nu ai mai venit, noi am crezut că ... și glasul i se stinse, iar pe obraji Începură să-i curgă lacrimile. Doamne, oare să fie adevărat sau văd o nălucă? Da, mamă, n-am murit, eu sunt. Se Îmbrățișară, iar lacrimile mamei se prelingeau pe barba feciorului crescută În dezordine. Se priviră de foarte aproape drept În ochi și mama observă că ochii feciorului atât de Încercat se umeziră. Toți
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
o amintire urâtă, din cauza rolului și impactului negativ asupra dezvoltării noastre pe care le-au avut toți comuniștii, fie cei ai fostului Partid Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS), fie cei din PCRM. Suntem martorii prăbușirii lor și sper ca si năluca comunismului să dispară odată cu ei. Adevărul este că, din păcate, locul comuniștilor este luat de alte partide, de extremă, precum Partidul Socialiștilor și așa-zisul Partid al Nostru al lui Usatîi, care sunt de sorginte veche, care ne cheamă pe
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
existența lui Dumnezeu. Într-o lume pecetluită de „veșnica taină”, omul, „finit” în alcătuirea lui, nu poate decât să bâjbâie printre atâtea lucruri „insondabile și minunate”. Tot ce obține el este un „sens împăienjenit”. Sondând cu încăpățânare insondabilul, vânătorul de năluci, care nu-și pierde simțul relativității, scapă de anxietăți și printr-un surâs nastratinesc, prin (auto)ironie, dar mai ales prin replierea în credință. Dacă filosofarea se pierde în prelungi bâjbâiri printre indescifrabile noime, credința incendiază orizontul mirării cu luminoase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
fi însă trecute cu vederea contribuțiile din anii ’50-’60 la evoluția literaturii românești de anticipație: Inimă de ciută (1955) și Uraniu (1956), ambele scrise în colaborare cu Christian Ghenea. Planeta Mrina în alarmă (1959), dar mai ales Omul și Năluca (1965), romane pe tema aspirației spre stele, atrag atenția prin aceeași combinație, proprie autorului, între valențele literare ale jocurilor infinite ale posibilelor logice. În special cel de-al doilea combină plăcerea gândirii ordonatoare din prima parte (preparativele zborului cosmic) cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
fost R. SCRIERI: Martin Rogers descoperă America (în colaborare cu C. Constantin), București, 1953; Inimă de ciută (în colaborare cu Christian Ghenea), București, 1955; Uraniu (în colaborare cu Christian Ghenea), București, 1956; Planeta Mrina în alarmă, București, 1959; Omul și Năluca, București, 1965; Prețul secant al genunii, București, 1974; Inima rezistentă, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1981; Roman aforistic, Norresundby (Danemarca), 2000; Privire din pom asupra realității, București, 2003. Traduceri: A. Gonciar, Stegarii, București, 1949 (în colaborare cu Maria Z. Vlad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
Sfînta Marie de la Nicula, ca viermele în măr în atîta roadă, Sadoveanu zicea de Măr-Putred, poiană în vechimea lui, cu mărul putred, putred la noi într-adevăr! B.P. Hasdeu P.A. Călescu, putred cu rodnicie Coldău, luptă cu nălucirile spoite în năluca viteză, ca să te uiți la roți năluca locurilor, ca să te uiți la ochi! calupuri de alb halele de producție, roșii ochiurile în gardul de cărămidă, iarbă tunsă, galben lămîi pe corpul central, fostul complex agricol tip cu distribuțiile orizontale în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
măr în atîta roadă, Sadoveanu zicea de Măr-Putred, poiană în vechimea lui, cu mărul putred, putred la noi într-adevăr! B.P. Hasdeu P.A. Călescu, putred cu rodnicie Coldău, luptă cu nălucirile spoite în năluca viteză, ca să te uiți la roți năluca locurilor, ca să te uiți la ochi! calupuri de alb halele de producție, roșii ochiurile în gardul de cărămidă, iarbă tunsă, galben lămîi pe corpul central, fostul complex agricol tip cu distribuțiile orizontale în estetic, înainte de Beclean, km 304, mult în afara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
muchiile, îi duce părțile line, microcentrală, cîinele pînă la gard sare prin zăpadă, tablier cu tunelul, căci distrugerea naturii putea fi și oprită, dar absolut interzis a rămas omul, Goioasa ninsoarea soare adînc albastru, cum se desfundă de senin cerul năluca ființă trecere! soluții constructive artizanale în arhitectura muntele, stația Simbrea alb tăiat în felii de brînză calea ferată, Agăș cu troiță la intrare, Palanca scris-cititul ia din lume ce-i aparține, șoseaua rectilinie prin contrast, nori pe mijlocul pieptului în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
amurgul viscolește jar în pulberea de spume;/ Un plămân tăcut bea stele prin fisurile de iască,/ E o liniște-a durerii parcă lutul vrea să nască,/ Niciodată n-a fost iarba mai gătită pentru nuntă,/ Când lumina-n degradeuri cu nălucile se-nfruntă”. Unele cărți de versuri publicate după 1989, îndeosebi Orașul martir Timișoara (1990), ca și alte poeme apărute postum sunt documente lirice despre destinul tragic al țării și al poetului trăitor în ultimul deceniu al dictaturii. U. este și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
moi pe pieptul său, iar el i-a strâns șoldurile. Puternic, cât pentru șapte ani de așteptare. Șapte ani în care n-o mai zărise niciodată, aproape că nici nu știa dacă a existat cu adevărat sau a fost o nălucă, cum Pribeagu glumise de atâtea ori. Șapte ani de zeci, poate chiar sute de întrebări despre ea, șapte ani în care își pierduse speranța c-o va mai întâlni vreodată, măcar să-i spună că datorită ei devenise celebrul Cristian Vasile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
și pe ultima. Am asistat la lecții fără să mă turbur nici cît un pai la adierea zefirului. Și atunci cine ar mai înțelege că la cuvîntul lui Delavrancea sau Iorga ai fi ieșit „în stradă” să te bați cu nălucile. Cine din noi - cei de azi pot [sic!] înțelege că la cuvîntul lui Iorga, dintr-un amfiteatru, în 1906, studenții au ieșit în stradă și au împiedicat venirea la T[eatrul] N[ațional] chiar a „Palatului”?! Studiul dumitale pus la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
București, 1976; Prințul de hârtie, București, 1977; Moara lui Elisei, Iași, 1979; Prietena mea Cateluța, București, 1979; În norii ce vin și se duc..., București, 1980; La „Valsul dimineții”, București, 1981; Poiana de argint, București, 1982; Pânzele mamei, București, 1984; Nălucile nopții, București, 1985; Pădurea Mărgăritei, București, 1987; Călătorii, București, 1988. Repere bibliografice: Popa, Dicț. lit. (1971), 280-281; Grigore Mureșan, „Moara lui Elisei”, CNT, 1980, 22; Radu G. Țeposu, „În norii ce vin și se duc...”, RL, 1981, 16; Haralambie Țugui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287376_a_288705]
-
Toți umblă Încălțați? Ca să vă spun drept, vara la țară, mulți umblă desculți și mulți nu au haine de fabrică, de târg, ci au haine țesute În casă. Înlocuirea roții s-a terminat. Ne salută politicos și dispare, ca o nălucă În căutarea gangsterilor. Regret Încă o dată că i-am pierdut numele ce-l luasem din notițele multe ce le aveam, pierdute În timpul războiului. Sănduța, pe drum, e de părere că nu sunt gangsteri. O singura dată a fost de altă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Teohari Georgescu, încă din martie 1949: restaurarea regimului burghezo-moșieresc. Iată și de ce, după '89, Ion Iliescu va avertiza mereu asupra pericolului revenirii moșierilor (categorie socială -dispărută, în realitate, încă din 1921, după amplă reforma- agrara de sub Regele Ferdinand!). Și, probabil, năluca burghezo-moșierească îi mai bântuie și astăzi mințile, atunci când Iliescu vorbește de pericolul pe care îl reprezintă lupii tineri ai capitalismului românesc ori restitutio în integrum. Nu-l învățase Teohari Georgescu, încă din martie '49, ca "dușmanul de clasă se pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
bolnavă de Parkinson într-un stadiu avansat, s-a șters la gură și apoi a făcut sfânta cruce, mulțumind Domnului pentru bunătățile Sale cele pământești. M-a mângâiat pe cap cu mâna lui beteagă și a ieșit tăcut ca o nălucă în noaptea rece de primăvară, pe firmamentul căreia străluceau, nepăsătoare, stelele. 21. DRAGOSTE ȘI URĂ sau INGREDIENTE LETALE Bunica era tipul de femeie autoritar, milităros; nu mișcai în front în fața ei: orice opoziție, cât de puternică ar fi fost, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
N-o să dureze mult. Dar mie mi se părea că ploaia o să țină o veșnicie. Imaginea moșului mă urmărea, aveam impresia că se afla tot timpul aproape de noi. Ce vroia moșneagul? mă întrebam. Ce căuta el pe-acolo ca o nălucă? Ploaia a încetat deodată, așa cum pornise. S-a oprit, spuse tata bucuros. Bine că a fost numai atât. Să vedem ce facem cu lemnele și cum ajungem acasă. Să n-ai teamă, ești cu mine... Hei, ce faceți! se auzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
va liniști, că aerul proaspăt îi va înviora trupul și mintea. Rafalele de vânt se întețiseră. Pășea prudent și în urechi îi răsunau încă acordurile muzicii de jazz. Îl urmăreau ca o umbră adâncă, ca o femeie seducătoare, ca o nălucă în noapte. Vedea fulgii ușori de nea dansând în ritmul trepidant al mișcărilor de dans. Se gândea că n-ar strica ca în oraș, pe fiecare stradă, să fie amplasate difuzoare, să răspândească pretutindeni acea muzică frenetică. Oamenii s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
unor bunuri (terenuri) ale statului În loturi mici către țărani, legea minelor (1895), legea modificării tocmelilor agricole (1892-1893) și legea meseriilor. Acordând o atenție deosebită politicii naționale, În 1894 Carp declara În Senat că ideea unirii tuturor românilor este o nălucă: „lăsați chestiunea națională În sfera unei lupte care documentează În toate zilele unitatea de simțiri, de limbă, de gândire Între noi și Între toți românii, oriunde ar fi ei, și mulțumiți-vă deocamdată cu atât căci a cere mai mult
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
unitatea de simțiri, de limbă, de gândire Între noi și Între toți românii, oriunde ar fi ei, și mulțumiți-vă deocamdată cu atât căci a cere mai mult ar fi a jertfi un prezent care se anunță frumos pentru o nălucă, despre care nimeni, dar absolut nimeni, nu poate să zică de pe acum ce formă reală va avea În viitor”. Din octombrie 1895 până În ianuarie 1897, s-a retras la moșia de la Țibănești (Vaslui), revenind la București după alegerea sa ca
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]