751 matches
-
acolo?“, se interesa Andrei Vlădescu. „Am venit până aici, se poate și într-acolo“, se mândrea Iuliu Sofronie, încăpățânându-se asupra ambreiajului care mi se părea că scoate un zgomot infernal. În cele din urmă mașina s-a urnit dintre nămeți, alunecând ușor. L-am văzut pe Iuliu Sofronie cum se apleacă și apasă nu știu ce butoane și interiorul a explodat în muzică, mai ales la difuzorul din spatele meu. L-am rugat să o dea mai încet, dar n-a vrut sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai duc la capăt, pentru că simțeam cum mă pierd, exact cum așteptasem să se întâmple, și mescalii ăia îmi alergau ca niște nevăstuici prin tot trupul. După care nu mai știu ce s-a petrecut, nici cum am plecat prin nămeții înghețați, dacă m-a dus careva ori am mers singur. A doua zi am încercat să-mi amintesc și primul lucru la care m-am gândit a fost că avusesem o idee pe care n-o dusesem la capăt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i bărbatul tău?“ „Nu mai e.“ Nu i-a spus ce înseamnă asta. Au hotărât să se vadă a doua zi. „Pot oricând și la orice oră, sunt liberă să fac ce vreau“, i-a zis. Tramvaiele înaintau anevoios prin nămeții din nou proaspeți. A așteptat-o îndelung, credea că nu mai vine, când a apărut, tremurând de frig. „Hai să intrăm undeva“, i-a spus repede. „Nu vreau într-un restaurant, nu-mi place. Du-mă la tine, dacă stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
afară, Cum vîjîie Crivățu-n ramuri Regret că n-am pus astă vară Și rîndul al treilea de geamuri. Gem plopii, la vînt țin isonul Iar creieru-ncepe să-mi arză Că n-am etanșat și balconul Și-ngheață butoiul cu varză. Nămeții-s cît gardul pe stradă, Pendula măsoară secunde, Iar mîine ieșim la zăpadă Și nu știu lopata pe unde-i. Aștept să dea-n clocot și ceaiul La gazul cu flacără fină Că-și face de cap guturaiul Și n-
DECEMBRIE (?n epoca de aur) by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84342_a_85667]
-
moarte, iar mama înnebunește. „Prin zăpada albă vorbesc în neștire...” Nebunia ei e legată, ca și în cazul întoarcerii fantomei, de chinuitoarea despărțire prin moarte, prelungire a la fel de chinuitoarei despărțiri din timpul vieții. Intensitatea amintirilor o împinge să caute printre nămeți trupul copilului. Obsedată de imaginea „încețoșată de lacrimi” a bietului micuț, care „o atrage cu o forță irezistibilă”, mama scormonește prin zăpadă, rostind în clipa cumplitei descoperiri: „Oare cu ce-ar putea fi asemuită despărțirea?”. Refuzul mamei de a accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
din praguri, dă erau să cază acolo, peste ele, și au borât și mațele din ei, rău, tot pă lângă garduri, sprijiniți cu un umăr, așa, dă ele, că li se tăiaseră picioarele dă frica morții. Apoi mișcă ceva printre nămeți și văzurăm, fraților, o arătare, un strigoi, gol și vânăt. Tot întindea mâna înghețată spre Glavnoe Komandir. Să-ndură careva și-i aruncă un posmag. Și, drept spui, pă crucea mea, că nu l-a mai mestecat, nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca de ardezie. — Alo, sergent McRae? Inspectorul Insch zice că sunt pe drum. Iar agenții de la Bucksburn ar trebui să ajungă În două minute. Auzea deja urletul slab al sirenelor, amortizat de zăpada care cădea. Logan forță mai departe printre nămeți, cu apa Înghețată scurgându-i-se În pantaloni, Îngreunându-i picioarele. Șuiera ca un tren, iar respirația Îi ieșea sub forma unor nori groși de abur, care stagnau În jurul capului său În noaptea liniștită, ca un banc personal de ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
celelalte n-am simțit deloc iarna, ale cărei urme au Început să se vadă Încă Înainte de intrarea În Tecuci, când albul zăpezii a Început să ne acompanieze, stratul de zăpadă trecând pe alocuri de 10-15 cm. Am găsit Bacăul sub nămeți și m-a salvat Ionuț de căratul bagajelor, venind tocmai cu mașina tocmai când Încercam să iau un taxi. Înainte de asta am avut și cumpănă, căscatul de șofer fiind cât pe ce să-mi crape țeasta, grăbindu-se să tragă
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
a părut ceva mai adâncă pe alocuri și, semn al intrării În Europa, am remarcat apariția containerelor pentru colectarea selectivă a deșeurilor din gospodării. Nu și al civilizației, pentru că erau destule resturi aruncate lângă acestea. Am pus-o Însă pe seama nămeților, care depășeau 20 de centimetri, Îngreunând colectarea. A venit destulă lume să o petreacă pe ultimul drum pe tanti Dinuța, pe care abia acum am aflat că, de fapt, o chema Alexandrina. O fi alintat-o, cât a fost mică
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
cu semnul scutului și spadei părea o reamintire a zăpezilor proaspăt topite, care transformaseră nordul Moldovei Într-un ținut alb, legănat de dealuri și străjuit de păduri. Până la mijlocul lui martie iarna oprise, parcă, orice freamăt, drumurile fuseseră Înecate de nămeți și biciuite de viscole. Nimeni nu se Încumetase să călătorească dinspre Suceava spre Țara de Jos. Călăreții măriei sale reușiseră doar să asigure legătura cu Cetatea Neamțului, cu Hotinul, Orheiul și Soroca. Ultimele trei erau cetăți din câmpia de Răsărit, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
De însoțit, mă însoțea un frig statornic. Pentru toți aceia care au trăit-o, această iarnă ce s-a instalat atât de timpuriu, la sfârșit de noiembrie, a rămas de neuitat. Ea a durat, a adus cu sine munți de nămeți și un ger care nu se mai termina. Râurile înghețaseră, conductele de apă plesniseră. În orașe nu existau hale încălzite. Transportul de cărbune și cocs se poticnise. Înghețații făceau foame, înfometații înghețau. Mai cu seamă pentru copii și pentru bătrânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
noapte Albăstrită de vise și adânci mângâieri Prin zăpezi infinite și dureri însetate. Iarna a venit ca o lume de dor, Mi-a lăsat moștenire trăirea, Din pământul de neam gânditor Prin trupul de stea nesecată-i iubirea. TRUPUL DE NĂMEȚI Mă las furată-n viață de toți letargii Și mă deprind cu gândul că nu sunt o învinsă. Sunt nopțile de veghe chiar de vor cheflii Să mă vândă morții pe-o geană prezisă. Și las a înțelege că amintirea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aveau magnet, nu alta, până când la un moment dat nici nu mai puteam ridica picioarele de la pământ, de grei ce erau. Ce căutam eu în mijlocul Bărăganului, fără nici un bagaj în mână, plin de noroi până la genunchi, luptîndu-mă acum cu niște nămeți imenși de zăpadă, pentru că zăpada erau petele alea lungi, rămase de la iarna ce nu trecuse încă, troienită de crivățul ce mătura câmpia de fiecare dată când ningea și netopită, slavă Domnului, ca să-mi salveze mie viața. Pentru că, dacă nu ar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
trebuie să știi că ne-au avertizat băieții din stație să nu plecăm după-amiaza chiar dacă vremea era frumoasă, sfat pe care nu l-am ascultat, pentru că aveam de făcut doar un traseu de două-trei ore și uită-ne înotînd prin nămeți cu rucsacurile în spate de nevoie, nu ca acum, de bunăvoie, pentru că nu m-a pus nimeni nici să mă dau jos din tren, nici să-i păzesc flocii Monicăi pe la Poiana Brașov, până am ajuns să nu mai îmi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să mă dau jos din tren, nici să-i păzesc flocii Monicăi pe la Poiana Brașov, până am ajuns să nu mai îmi respect planul inițial, de vizită familială și am întuneric în dreapta, beznă presărată cu luminițe în stânga, zăpadă adunată în nămeți de la opritoarele de protecție din fața șoselei și netopită nici acum, frig și multă umezeală ascunsă deja printre hainele mele, cam ăsta era decorul unde actor principal eram eu, cel mai prost român plecat, sau francez întors, înfundat până la brâu în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ce-ți povestesc toate chestiile astea, dar dacă ai puțintică răbdare o să vezi unde bat, pentru că în seara asta mi-am adus aminte de lucruri și întîmplări pe care le credeam șterse din memoria mea. Când mă chinuiam să traversez nămeții ăia, ți-am povestit de Valeria, de care a trebuit să mă despart o dată ce am acceptat să plec cu băieții pe munte. Mi se rupea inima să o abandonez, în căminul ăla de fete, fără să o fi tăvălit odată
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
vărul Ilie Avram, băiatul cel mai mare al mătușii Tinca, soră cu tata, au plecat la Iași ca să-l aducă în sicriu. Au găsit un căruțaș care s-a învoit să-l aducă cu sania până la noi, acasă. Dar din cauza nămeților și a troienelor nu l-a putut aduce conform învoielii, ci s-au oprit în satul Știoborăni, unde tata avea pe sora cea mai mică, Maghița, căsătorită cu moș Toader Lupu. El avea boi buni, puternici, și l-au pus
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
făurirea istoriei. Implicarea faptică și emoțională mi-au dat tăria de a le păstra și a le face cunoscute și altora. Puțin după noul an, se transmit multe știri alarmante privind viscolul ce s-a abătut asupra țării, cu mari nămeți de zăpadă, cu numeroase șosele, căi ferate și porturi închise traficului. Noi, aici, în regiunea de silvostepă în care ne aflăm, stăm liniștiți, cu doar un pospai de zăpadă și doar cu o avertizare sonoră a Crivățului, care, în mod
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de povești scrise de mine, sub titlul "Din țara basmelor". Îi făcusem o prefață în versuri, care nu erau așezate pe strofe, ci în formă de proză: "E iarnă, ger și viscolește, fulgi albi, ușori, cad în grămadă și cresc nămeții de zăpadă; bunicu-n casă povestește!" E cald și bine, căci în vatră, trosnind, focul ușor suspină, împrăștiind în jur lumină! Afară, câinii noștri latră!" Și așa mai departe! Dar odată cu apariția cărții mele de basme, am început să mă bucur
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fiecare silabă, fiecare cuvânt. Banii strânși pe colind Îi Împărțeau În pridvorul bisericii. Fiecare dintre copii se alegea cu mai mulți Tudori și cu câte un Bălcescu, ca să nu mai vorbim de mărunțișul pe care unii Îl aruncau iarna În nămeți, ca să-l Înmulțească primăvara, când bănuții galbeni aveau să răsară odată cu ghioceii și păpădia, năpădind Întreaga ogradă și toloaca din fața bisericii, unde cândva, În vremuri de demult, un mire și-a Înjunghiat mireasa. Bănuții Înfloriți aveau să-i culeagă bobocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și la suflet, babulea le pregătea din timp baia de aburi construită În spatele șurii, nu departe de Pârâiașul Alb ce traversa grădina și unde iarna copiii se trăgeau cu patinele și săniile. Un fum albăstriu, dens ca laptele, plutea peste nămeții de zăpadă ce se Înălțau până sub streșini, apoi, strecurându-se printre șiruri de mesteceni și mălini, urca alene la cer. După ce jarul spuzea, În cuptorul clădit din pietre de râu se Îmbăiau bărbații. Apoi venea rândul femeilor și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
stâlpii frumos vopsiți În trei culori, spuneai că a sosit vremea lui Anticrist; invazia ciorilor era doar un semn că Într-adevăr acest timp e pe aproape. Unii povesteau că ar fi văzut bulgării de pământ arat zvârcolindu-se sub nămeți și luând Înfățișarea funestelor păsări, alții ziceau că până și pietrele și rădăcinile plantelor și ale arbuștilor s-au transformat În ciocuri și gheare, ce se ridicau, iată, acum În aer, plutind amenințător deasupra caselor și creștetelor Înspăimântate ale oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu-i a sa. Era parcă el și nu era el, ci Ippolit. „Prostii“, Își spuse Nicanor, dând bici cailor și lăsând femeile În urmă. Cum ieși din sat, se stârni un viscol strașnic. Caii pufneau pe nări rătăcind prin nămeți. I se făcuse frig și foame. Și atunci, ca din pământ, Îi răsări În față un bărbat Înalt, Îmbrăcat Într-un halat alb, care, clătinându-se prin ninsoare, Îi Întinse o lipie caldă. „Abia am scos-o din cuptor, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de carne în frunzele de varză pregătite din timp, când aude soneria. Fiind singură, că unchiul se dusese în oraș după niște cumpărături, s-a apropiat de ușă întrebând: —Cine-i? — „Moș Crăciun cu plete dalbe A sosit de prin nămeți El aduce daruri multe Pe la fete și băieți.” Cecilia, cunoscându-i glasul lui Matei, extrem de surprinsă, deschide repede ușa și-l trage înăuntru nemailăsându l să-și termine cântarea. —Matei, băiatul meu din parc, dragul meu romantic, îl îmbrățișă fără
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
crâmpei din vâlva ce, neîncăpătoare, Cutreiera hiatul adâncii nopți dintîi? E mult de când ecoul vestirii-n tine moare, De când, rigide ghețuri te-nlănțuie-mprejur; De când, un cer de neguri și-a prăvălit tavanul Pe-al zidurilor muced și colțuros contur. Nămeți și nori apasă... Dar, deslușind colanul De piscuri sfidătoare, privește, am venit... Am coborât să-ți sprijin truditul pas de frate Ca, de pe-nalte praguri, s-asculte nengrădit Prelunga nechezare a lumei fecundate... - Tu nu știi încă? Imnul tumulturilor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]