1,621 matches
-
--Atunci, stai acolo, că stai bine! Mototolea își dădu seama că avea-n față tot un tunar. Înjură în gând: și acesta e tunar, mă? Înțeleg, la oraș mai trecă-meargă, dar în fundătura asta de Cucuiată...și p-aici au năpădit, mă? Parcă o aud pe nevastă-mea: Trache, Trache, ce credeai că ești singurul tunar din țară? Colcăie țara, mă! Colcăie țara de tunari! Iar el, în loc să lovească, este lovit cu tunul de o căciulă cu ochi. Tăcu resemnat. Își
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
încă una și descoperi o lădiță. „Aici erai ascunsă micuță comoară!” și fără s-o mai deschidă, o luă sub braț și coborî treptele scării întortocheate. Ajuns în curtea castelului, încălecă, și aruncând o ultimă privire înapoi spre grandiosul castel năpădit de liane și bălării, luă calea de întoarcere spre casă. Referință Bibliografică: COMOARA BLESTEMATĂ - XI. Castelul bântuit / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1414, Anul IV, 14 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
fostei păduri care acum nu mai era decât un fel de maidan plin cu buturugi și crăci aruncate în toate părțile înlocuind fără pic de milă răcoarea binefăcătoare pe care o știam cu o duhoare de putregai și buruieni care năpădiseră fericite pârloaga ce le fusese astfel oferită în mod nesperat iar odată ajuns în poiana de la livada de sus unde știam că se află renumita Fântână a Bârzei, locul cu apa cristalină jinduită de toți călătorii, mi s-a încleștat
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
achiziționat o saltea zburătoare pe care are un fotoliu...Salteaua are ventilatoare verticale încorporate și un set de baterii performante care o fac să plutească pe deasupra localității și-i dau posibilitatea primarului să-și plimbe nepăsarea peste străzile din pământ năpădite de buruieni, peste acoperișurile caselor care stau să o ia la vale, peste școala părăsită de copiii ce au hotărât să se nască și să învețe prin alte țări. Ce să mai aștepți de la nepăsare atâta timp cât ea duce la uitare
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.7 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377026_a_378355]
-
Emanuela. S-a frământat pe toate părțile, fără sorți de izbândă să-și găsească somnul. A ațipit de vreo două ori, dar s-a trezit imediat, transpirată și speriată cumplit, de vise groaznice, aproape reale, ce-i bântuiau mintea... O năpădi o sudoare ca de gheață. Începu să sufle greu și să tremure. Avea gura uscată, voia să strige, dar nu-și putea dezlipi buzele. Vedea o femeie ce se îndepărta privind în urmă, spre ea, rânjind și ținând ceva în
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
împins cu forța în baie și l-a ajutat să se dezbrace și să intre în cadă. L-a spălat ușor pe spatele plin de vânătăi și, cu toată durerea adunată în suflet, își oprea cu greu lacrimile ce o năpădeau. Dorea să-l mângâie, să-l sărute, să-l alinte, dar teama că el va înțelege altfel gestul ei, a oprit-o. L-a învelit în prosoape și l-a uns cu ceva alifii găsite prin dulăpiorul în care mama
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
de anul trecut și nu sunt cerul acesta ca o perlă albastră la degetul mic al infantei este același și nu este ciudat aceste două imagini nu se mai suprapun pe retină ceva între timp s-a schimbat ne-au năpădit ghioceii în tâmple și toporașii albaștri ne-au mai crescut cioturi ne-am mai uscat așa-i de când lumea în luna lui Martie nu poți să te scalzi de două ori în aceeași lacrimă... Referință Bibliografică: Astenie / Aurel Conțu : Confluențe
ASTENIE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378029_a_379358]
-
o buturugă cu gândul să țină focul viu cât mai mult, m-am lansat într-o plăcută contemplare a unei porțiuni destul de generoase de cer oferit de deschiderea cortului, cer încărcat de stele strălucitoare, lăsând frâu liber amintirilor ce mă năpădeau. ** Cetatea se ridica maiestoasă pe culmea dealului, străjuind drumul ce vine de la cetatea Sucilor, Sucidava și urcă spre Sarmisegetusa, în inima munților. Cetatea, construită din valuri de pământ întărite cu piatră pe care au ridicat ziduri trainice de apărare din
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
în noapte toți îngerii în zbor, Să vă pătrund în suflet cu farmec tuturor! Sunt semnul tău de întrebare În mine-mbobocește timpul Venit din ochii tăi de stele, Mă tot cuprinde, crește dorul Și ne ascundem printre ele. Mă năpădesc din amintire Frumoase clipele trăite Și sufletul mereu mă arde, Rămân pe căi nedeslușite. Urmează raza lungă-a rugii, Devastatoare în chemare, Deși rămâi iubirea mea, Sunt semnul tău de întrebare! Să nu iubești cu dus și-ntors În viață taci
AMINTIRE ASCUNSĂ-N NOI DE DUMNEZEU de MARIN MOSCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376529_a_377858]
-
ta, te vei numi Iarna! Cu privirea ta aspră, vei supune toată natura, iar când îți vei arăta zâmbetul sec, totul va încremeni; apele se vor transforma în poduri de gheață, iar pomii vor înmărmuri, cuprinși de teamă. Spaima va năpădi întreaga suflare, de aceea vei fi cea mai severă și nedorită crăiasă. Totuși, dacă vei asculta sfaturile mele, până la urmă te vor accepta și vei fi chiar iubită! Fiica cu fața rece, fără să schițeze măcar un zâmbet, își asculta
REGELE TIMP ȘI FIICELE LUI de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375919_a_377248]
-
ar ploua Peste lumea nădușita, Tuna aprig undeva, Zvon de ploaie nevenită. Pe la colțuri tot mai vezi, Crescând, câte-o buruiana, Numai paie prin livezi, Nu-i otava prin poiana. Gâzele-au înnebunit, Bâzâie ca niște mig-uri, Peste tot au năpădit, Când le vezi, te ia cu friguri. Nu mai plouă nicidecum, Forfotesc degeaba, toate, Praful fâlfâie pe drum, Ca un giulgiu , pește sate. Referință Bibliografica: Ar ploua și n-ar ploua / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2079
AR PLOUA ȘI N-AR PLOUA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375948_a_377277]
-
mulți nu văd această frumusețe, și pe bună dreptate că nu au cum aceia lipsiți de vreo valoare sau de nuanță specifică, însă unde putem spune c-o doare pe aceasta...? N-o deranjează pe cea Interioară, nu se oftică năpădindu-se precum o „mare” frumusețe ce face asta deseori când nu este băgată în seamă.Pentru Frumusețea Autentică această muncă de a capta mereu aprecier i se pare o muncă inutilă, precum interlocutoarei noastre, domnișoara Maria Burlacu. -Intuitiv parcă am
DOMNIŞOARA MARIA BURLACU! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375963_a_377292]
-
trebuie să fie, Emanuela tresări puternic. Din doar doi-trei pași, ajunse la ușă. O deschise cu mare grabă, deosebit de precipitată. Era într-o stare de agitație pe care nu și-o înțelegea și nu și-o putea stăpâni. Nerăbdarea o năpădise și emoțiile o copleșeau. Tocmai se gândea la Adrian. Regreta enorm că nu este acasă, că nu-i este alături, mai ales acum, când avea atâta nevoie de el... - Ai venit Simona? Ce bine. Hai, intră! își întâmpină ea prietena
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
amândoi un efect al educației austere primite de la părinți. Acum un mai aveam nicio reținere: puteam să-i mângâi corpul pe sub rochița ușoară de casă, să-i văd dezgolite picioarele subțiri, catifelate și pulpele ei frumoase, pline de nerv. Mă năpădea un fel de furie că nu pot poseda imediat această făptură, care, din clipa când am cunoscut-o, mi-a schimbat întregul curs al vieții. Ni se părea la amândoi că noaptea întârzia prea mult, că nu mai venea odată
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
munților,dinspre miazănoapte și apus, răsăriră, rând pe rând, mici norișori rotunzi, care se înmulțiră cam repede, împânzind cerul. Veneau și mai mulți nori, mai mari, mai întunecați. Și, foarte repede, tot cerul se întunecă, se făcu numai bucle întunecate, năpădit de valuri-valuri de nori, împinși unii de către cei din spate, ce se tot revărsau spre cerul încă senin. Un tunet înfundat, îndepărtat, se auzi în surdină dinspre miazănoapte. De asemenea, o lumină scânteietoare brăzdă peste norii negri adunați în partea
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
De ce adaugi crudu-ți anotimp La cimitirul meu de vieți banale? De ce te lasă Zeus, Afrodită, Să uiți pe veci ambrozie, nectar? Și să deprinzi un nou abecedar Ca zee pământeanului robită? Și ce te face să renunți la umblet? Fiorii năpădindu-te în pântec? Ori farmecele strecurate-n cântec De harpii ascunse-adânc în cuget? A! Te-ai deprins cu aspra mângâiere A mâinilor înfiorându-ți trupul Și, nesătulă, vrei să-ți umpli chiupul Cu sevă albă, nedivina, miere? Cât am râvnit
STĂPÂNA SIMŢĂMINTELOR LUMEŞTI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372594_a_373923]
-
amândoi un efect al educației austere primite de la părinți. Acum un mai aveam nicio reținere: puteam să-i mângâi corpul pe sub rochița ușoară de casă, să-i văd dezgolite picioarele subțiri, catifelate și pulpele ei frumoase, pline de nerv. Mă năpădea un fel de furie că nu pot poseda imediat această făptură, care, din clipa când am cunoscut-o, mi-a schimbat întregul curs al vieții. Ni se părea la amândoi că noaptea întârzia prea mult, că nu mai venea odată
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
strecoare printre gene, în timp ce s-a ridicat încet, împovărat și strivit de toate gândurile ce-l munciseră aproape o noapte. O noapte albă, o noapte unică și lungă, în care s-a lăsat pradă întâmplărilor și trăirilor ce l-au năpădit și s-au derulat atât de intens încât avea senzația că sunt prezente. A privit buimac în jurul său, căutându-și părinții. În ușa bucătăriei în care le-a povestit că s-a angajat și primise binecuvântarea tatălui, stătea ofițerul de
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
AUTOGRAF Am adunat filele, una câte una, între coperte; așteaptă la rând să li se pună etichete, să fie expediate la vreo editură. În cuprinsul lor, înlăuntru, eu - autorul - programat în următoarea tură. Totuși, e bine să speri, atunci când ești năpădit de idei. Cuvintele se-nvolbură în gând; majoritatea sunt negre, dar vor prinde altă culoare, când vor fi așezate în rând! De-ar fi o minte mai isteață, să le pună și pe note, toate-ar prinde altă viață, iar
AUTOGRAF de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373063_a_374392]
-
mă retrăgeam într-un colț și așteptam ca Nea Ilie să trăznească toți draci de pe pământ cu biciul său lung ca o flamandă și carul făurit din nori ce traversa de la un cap la altul bolta Cerului. Ce fericire mă năpădea când întâlneam curcubeul și sedentara rouă de pe florile din grădina împlută de prospețime, de parcă renășteam odată cu ea la fiecare întruntare cu Sf Ilie. Nu răspunde nimeni! Mama era foarte agitată. Am avut o tentativă de a o liniști dar am
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]
-
în când fluiera printre dinți la oițele ce priveau cu jind la apa limpede a Lotrului. După atâta mers, a strigat scurt la oi. Acestea s-au oprit ca la o comandă, privind la stăpânul așezat pe marginea unei stâci, năpădit de gânduri.” Puterea unui cioban se măsoară după greutățile biruite “. -Bârrr! Duceți-vă să beți apă! A strigat, aruncând spre ele cu un șomoiog de iarbă uscată. După o odihnă de mai bine de o oră, în timp ce autoturisme și basculante
ION ŞI IOAN, ÎNŢELEPŢII DE PE TRANSALPINA, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372179_a_373508]
-
dacă are destui bani și știe să-i dea cui trebuie, în ochii mei, poate deveni un om bun.(?!!) M-am scuzat frumos, motivând că vreau să vizitez toaleta terasei, am plătit integral consumația și m-am cărăbănit de acolo năpădit de gândurile mele contradictorii. Când i-a venit la mână, amicul cu pricina a bătut niște apropouri voalate, în foaia lui, la adresa mea, dar nu m-au deranjat prea mult. A mai făcut niște aluzii ulterior și după aia m-
AMICUL MEU ZIARIST de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372199_a_373528]
-
ca în cazul limbilor străine, „cuvânt înainte“ din care, nu spre încurajarea zâmbetului - amar, negru, ori pseudo-curcubeolat-din-cerul-gurii - la descoperirea ditirambicelor aserțiuni vanghea-mihanj-steryu-ice, sau la constatarea „absenței unei minime conștiințe național-onomastice“, ci spre a se observă - dincolo de buruienișul multimilenar ce-a năpădit limba noastră pelasga > valaha din fosta Macedonie Antică, din fosta Dacie Antică Sud-Dunăreană, din fosta Thracie Antică (datorită Imperiilor Antice, Evmezice și Contemporane ce-au ținut în beznă Pelasgimea > Valahimea Sud-Dunăreano-Balcano-Anatoliană, interzicâbdu-i școlile în limba maternă, interzicându-i Biserică în
POEZII PELASGE-VALAHE INTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON INCA NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376120_a_377449]
-
bilingvă, cu mirabilă poezie în ea. Nu are grosime de foi, nici aceasta, e ca prima zăpadă pe grădina așternută sub frunze, dar e adâncă pe cât este troianul din gând, încât de-ar fi hrană, grânar ar fi! Deschizând-o, năpădește mirarea că la noi, francofoni fiind din îndepărtată istorie și francofili din fire, ne este azi mai drag și mai ușor de citit englezește! Multe-s anapoda pe la noi, de-a lungul și de-a latul, de-a-naltul încă și
IOAN VODICEAN. „PRIMARUL REGELUI”, POET ÎN GRAIUL CURAT BĂNĂŢEAN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379781_a_381110]
-
să-și susțină punctul de vedere în fața lumii. De aceea spune cu năduf: „În neagra adversitate / Înfrunt capete de hidră”. (Gând de primăvară). De multe ori, poetul își acordă un răgaz din revolta de care este cuprins și atunci e năpădit de suave flori, de nescrise vise, de ape imaginare, buchete de narcise, țărmuri primitoare, de imagini tandre, ireale, armate de ondine, de crângurile milenare unde se adapă „caii poeziei”. Toate acestea chemate de nicăieri, în poezia „Suave flori”. Pentru Virgil
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]