1,183 matches
-
de mustrare. Zach avea să se minuneze de felul în care ea avea să mânuiască apa; cum avea s-o respire și s-o curbeze în orice direcție. Cum avea să plămădească stânci care să se ridice sau să se năruiască după pofta femeii. În beznă, și-a imaginat orașe și parcuri de distracții, iar la răsărit a născocit caruseluri. Jina și-a dorit să fi fost mai slabă; în ritmul ăsta, ar fi putut să-și constriască raiul zile întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
uit apoi pe toate nescrise ramână teancuri de foi poete mă risipesc în cercul care se strânge se tot strânge un punct va rămâne latent apoi se va stinge clepsidra e goală și nimeni n-o mai răstoarnă destinul se năruie-n mine arunc cu nisipul din palmă în litere să încolțească să mă adun în cuvinte să mă trăiesc iar de va fi cineva să citească noapte de toamnă noapte de toamnă fără tine doamnă mi-e gândul pustiu că
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
gândești, că ești bună și înțelegătoare când vrei... totul... totul îmi place la tine. Și eu...? Eu ce ar trebui să plac la unul ca tine? Nu știu, răspunse stins Titi, cu privirile în pământ simțind cum lumea lui se năruie fără motiv. Păi vezi? Nici eu nu mai știu ce ne poate lega, așa că te las să-ți găsești pe o alta. O să punem punct prieteniei noastre chiar acum, fiindcă vezi tu măi Titi, deja mă gândesc la un tip
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ce urma să-l prezint, În așa fel Încît să pară plauzibil. Altfel, călătoria mea de două ore și jumătate nu se putea asemui decît cu aruncarea undiței Într-un heleșteu. În momentul În care toate posibilitățile păreau să se năruie una după alta, În pieptul meu se stîrni freamătul sîcÎitor al unor larve sîngerii de molii uriașe, gata parcă să iasă din găoace și să-și ia zborul. De Îndată ce se eliberau aceste larve Însîngerate țîșneau drept spre fereastra lămîiatică. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se strecurase pe buze. Era cu totul altfel decît rînjetul ei obișnuit și cu toate acestea, am descifrat În el și oarecare neliniște deși Încercase s-o disimuleze. Își plecă ochii și iar am avut impresia că mi s-au năruit toate planurile. Mă simțeam exact ca un negustor căruia i se Întoarce spatele politicos. Mi-am luat iar avînt: — Așa că... poate n-ar trebui să mă preocupe atît de mult jurnalul acela. Jurnalul este, la urma urmei, la fel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
știință de carte ca să nască și să îngrijească bărbați, singurul scop și singura justificare a prezenței femeilor pe această lume viril-războinică. Noi le arătăm computere și Internet, iar ele predau într-o universitate în ruină, fără încălzire și pereți exteriori, năruită de mujahedini. Am să păstrez cât voi putea pe yahoo primul mesaj de la Walizada. Am învățat-o să îmi scrie. Stăteam alături la două computere, al ei și al meu, și îi arătam cât de repede ajunge mesajul de la una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nici mijloace sigure de îndeplinire a oricăruia din țelurile tale. Era ca o condamnare la moarte confirmată, fără drept de apel. Fără cale de întoarcere. Țelul lui de atâtea secole, acela de a reveni la o viață normală, îi era năruit, iar țelul său mai nou, acela de a trăi mulțumit în K, era distrus. Vultur-în-Zbor era un om pustiit, o Carapace fără Formă. — Pe toți dracii! zise el. O s-o fac oricum. De ce nu? Virgil Jones avea din nou același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
renunți la putere așa ușor. Vultur-în-Zbor era gata să vorbească, dar ea îi făcu semn să tacă. — E timpul să ne uităm pe carte, zise ea și băgă mâna sub pernă. Stând într-o cameră împuțită, cu speranțele de salvare năruite de ratatul care bombănea pe-afară, redus la statutul de pion în jocul altcuiva ca urmare a adevărului rostit de silueta acoperită de văl, Vultur-în-Zbor află povestea muntelui Calf; o află atunci când credea că nu se mai putea face nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vedere al lui Sir Richard Fine. I se pare foarte important să țină secret lucrurile care privesc banca. Dacă ar ști ce tot pune James la cale, l-ar da afară imediat. Fațada lui Jordan de discreție profesională s-a năruit deodată. Nu mă vei spune, nu? m-a rugat. L-ar distruge pe James. Nu l-ar mai angaja nimeni niciodată. Mi-am analizat unghiile ostentativ și am refuzat să vorbesc. Panica lui Jordan s-a amplificat. —Uite, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cuplat în „nodul de cale ferată F.“ cu un accelerat care venea de la Varșovia. Temere mare era și ca personalul să nu se defecteze pe drum și să rateze întâlnirea cu acceleratul. Dacă, Doamne ferește, s-ar fi întâmplat așa ceva, se năruia toată combinația de trasee și legături ulterioare: pierdeai acceleratul mai întâi, apoi trenul spre Mare și, culmea ghinionului, pierdeai și vaporul care să te treacă Marea. Iar dacă vaporul pleca fără tine era ca și cum ai fi jucat la loto și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
MAI RĂMĂSESEM... Mai rămăsesem rămas de pripas pe-un grâu verde-nverzit liniștit adunânduse-n adunare călare din întoarcerile-ntristărilor zărilor... Și-n inima lui, inimile desfoiau filele destrămările clipelor, clipe năruite-n aripe grele pătrundeau ca un cânt în pustiu-i mormânt încă purtat peste zări așteptat de uitări până atunci, până când s-o-mplini de-o mai fi... de n-o mai fi...
MAI R?M?SESEM... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83828_a_85153]
-
îndemână. În ce scop sunt transferat aici, la Iași? Peste puțin timp mă ridic și încep să mă plimb. Pasul mi-i ușor dar fruntea tot mai grea. Nu știu pentru ce sunt adus, aceasta-i întrebarea ce stăruie și năruie liniștea mea. Deodată, se aud mișcări la lacăt. Se trag zăvoarele. Era pe la cântatul cocoșilor. Eu tresar și îmi îndrept privirea către ușă. Ușa se deschide! În prag îmi apare un sfânt aureolat de contrastul luminii de pe sală și întunericul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de exterminare a legionarilor. Întorceți-vă la demnitatea de altădată a părinților noștri creștini sărmani. Oare nu mai dispuneți de niciun dram de rațiune? Reglați-vă mecanismul celebral, și nu mai repetați ororile și crimele din trecut, căci totul se va nărui iarăși și veți îngropa viitorul neamului și al copiilor noștri sub dărâmături de foc și blestem, și nu veți putea stinge niciodată dragostea noastră de neam, devotamentul, fulgerul credinței noastre în slujba lui Hristos și a aproapelui. Nu poți fi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Sus soldățeii lui Stefan continuau să dănțuiască în ușa crăpată și ciobită a camerei lui. Mal se gândi că în curând toată vopseaua de pe ei se va coji, ei vor rămâne niște soldați fără uniformă, iar acest fapt simplu va nărui tot ce construise el de la terminarea războiului. În ’45 era maior de armată și era încartiruit în barăcile temporare ale Poliției Militare de lângă lagărul de concentrare de la Buchenwald, eliberat recent de Aliați. Misiunea lui era să-i interogheze pe prizonierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se deschidea tot cerul, ce potrivire lăuntrică era între noi! Ce fericire să poți avea cu cine împărți bogăția fiecărei clipe! Adesea, ne înțelegeam fără cuvinte, eram cuprinse în căușul acelorași emoții. Îți dai tu seama cum mi s-a năruit viața când le-am pierdut? O parte din mine a 98 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE înghețat. Apoi, de amintirile mele a rămas agățat chipul unei copile de optsprezece ani cu ochii albaștri, cu mâini de porțelan. Când am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
văzu ochii lui Pietro Îndreptați În sus, spre ea, și abia atunci Își dădu seama că totul e adevărat și că nimeni nu găsește cuvintele care pot dezvălui acest adevăr. Și țipătul ei străbătu coridoarele, lovindu-se de pereți și năruindu-se asupra celor de afară, care se opriră, privind spre ferestrele Sălii sfatului. - Măria ta!!!! Era un strigăt de neputință. Dacă cineva putea face ceva, orice, acela era numai voievodul. Și Dumnezeu. Erina căzu În genunchi și abia atunci lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nici un mijloc de a ataca la sudul Dunării. Nici Țara Românească, unde Vlad Dracula nu fusese Încă Înscăunat. Singura mișcare de trupe putea fi a Ungariei. Iar generalul armatei ungare era, Încă din octombrie, Vlad. Și apoi toate acestea se năruiseră În starea de rău și de sfârșeală, care se transformase din nou În leșin. Când deschise din nou ochii, era seară și nu se auzea decât fâșâitul saniei pe zăpada Înghețată. După o vreme sania se opri, iar chipul doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al munților. Dar, prin ceața fluidă, nu se zărea aproape nimic. - Misiunea Istanbul a fost anulată din ordinul lui Ștefan, iar decizia a fost aprobată de mine. Catastrofă În țară este momentul În care tot ce ai construit se poate nărui la cea mai mică adiere. Dispariția tatălui tău este un astfel de moment. Alexandru trase puternic frâul. - Dispariția... cum adică?! Ce s-a Întâmplat? Unde? - Îmi pare rău... Mai rău decât Îți poți imagina. Acum aproape o viață, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și Pietro, care se cunoșteau de mulți ani, oștenii italieni și cei moldoveni duseseră pumnul În dreptul inimii, ceea ce era nu doar un semn de recunoaștere, ci și un vechi salut al oștenilor vechii Rome. Dar Întreaga solemnitate a momentului se năruise când arcașul Simion ajunsese În preajma căruței În care se afla căpitanul Oană. Căpitanul se simțea mai bine, dar nu Într-atât Încât să poată călări. Nu-și putea mișca aproape deloc picioarele, respira greu, iar brațul drept rămăsese inert. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar păru adâncit În gânduri. - Să nu uităm Țara Românească, interveni boier Ivașcu, fin cunoscător al vecinilor de la sud-vest. Laiotă Basarab a semnat tratatul de alianță cu Înalta Poartă și a mobilizat douăsprezece mii de oșteni pentru atacarea Moldovei. - A năruit tot ce a construit Vlad, vărul măriei tale... murmură pârcălabul Dajbog. - Care e misiunea lui Laiotă? Întrebă domnitorul. Bănuiesc că Mahomed Îl aruncă În avangardă, ca să ne pună În situația de a lupta români Împotriva românilor. - Exact, răspunse Ivașcu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de nenorociri: - Minte. Sunt iscoade ale lui Ștefan. Iar tânărul e o femeie. Duceți-i În coliba din marginea taberei și legați-i. Poate că unul din ei e chiar omul căutat de luminăția sa Mahomed. Pentru Oană, totul se nărui. Nu avea nici o Îndoială că el era cel căutat. Nu Înțelegea prea bine de ce, dar era socotit, fără Îndoială, o monedă de schimb. Făcea parte dintr-un joc care se desfășura cu mult peste capul lui. Un joc În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
refuzându-l, dar Balraj îi deschide gura cu forța și Ma-Ji i-l toarnă pe gât. Cei doi pleacă, încuind ușa după ei și se trezește singur în cameră. Încearcă să se gândească. Și printre cugetările sale, care se tot năruie, devin colaterale sau se contrazic, ajunge la concluzia că intențiile lui Ma-ji și ale lui Balraj nu sunt tocmai onorabile. Care sunt acestea, creierul lui nesigur și amețit nu reușește să precizeze. Și cu cât se gândește mai mult, începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui, un conducător fără putere, într-o epocă de înjosire. Curtenii erau pătrunși de aceeași simțire. Numai rândul de englezi din spate nu pare impresionat. Englezii în tunicile lor rigide, pe ale căror chipuri trandafirii iluzia unui trecut mugal se năruie ca o oglindă spartă, bună de aruncat. Englezii și Firoz, fratele mai mic al nababului, care pocnește din degete către un servitor și-și face de lucru nemulțumit, cu gulerul de celuloid al cămășii confecționate la Londra. Vocile care exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai amintește ce face când se îmbată) nu se mai atinge de Pran, ci doar face mișcări spasmodice din mână, în sus și-n jos, și scoate strigăte de vânătoare, nu prea mai au ce fotografia. Planul lor s-a năruit. Pagină separată Între timp, viața la palat continuă. Nababul încă se mai duce la zenana, de unde iese distrus și nefericit. Pare mulțumit doar când încalecă pe iapa sa albă preferată, la desele parade din Fatehpur. În zilele paradei, parcă are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de sclavi, numit St. James, deși la fel de bine se putea numi George sau John; unul din sfinții cu rezonanțe englezești care n-ar admite absurdități sau inepții și ar crea o bună imagine în luptă. De la parapetul fortului care se năruie, se ivește gura țevii unui tun modern, de 15 centimetri, îndreptat spre mare. Conținutul acestei perspective este nou pentru Johnatan, dar ceva din acest aranjament i se pare familiar. După ani petrecuți în Europa, se întoarce într-o lume cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]