1,317 matches
-
2013, cartea sa Under de dype skyggene av løvtunge trær (încă netradusă în română: Sub umbra grea și adâncă, aproximativ). Vorbind despre felul în care s-a ivit ideea cărții, prozatoarea a descris locul care a somat-o să-i născocească povestea. E vorba din nou despre un anume dramatism al naturii norvegiene, despre povestea pe care orice colț de pădure o poate găzdui sau inspira. Detalii fine, psihologii în filigran sunt exaltate de aceeași privire scandinavă pentru care fiecare linie
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
e bătrîn tare... of, of... - Dar mama Eva? - Uau! 6. Reciclarea Șeherezadei Așa cum știi, Șeherezada, ca să-și scape viața, era nevoită să-i povestească gelosului și tiranicului ei soț, Riar-șah, cîte o frumoasă poveste în fiecare noapte. Ba tot ea născocise și poveștile cu continuare pe a doua zi, pe a treia și chiar a patra zi și uneori a cincea. Îți dai seama de ce: îl ținea pe Marele Rege cu răsuflarea tăiată, îl făcea nerăbdător, știind bine că atîta vreme
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
revista "Flacăra" și fost colaborator la "Cotidianul", și autor a două romane (deja!) dintre care unul recent cu titlu trendy - Sfârșitul lumii și altul voit pleonastic, tot ca să râdeți voi, Reluare cu încetinitorul ! În cinstea voastră și a bunei-dispoziții am născocit și cartea asta de proză scurtă, i-am dat un titlu cam prăfuit ce-i drept (îmi cer scuze de o mie și una de ori, Viața ca troleibuz suna mai bine, nu?) și m-am dat de trei ori
Să râdem cu orice preț by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10171_a_11496]
-
precum am auzit de mireasă spunând la Începutul Cântării<footnote E vorba de cartea biblică „Cântarea Cântărilor” din Vechiul Testament. footnote>, că neîngrijirea viei a făcut-o neagră. Dar Dumnezeu, Cel ce toate le Întocmește cu Înțelepciune, tămăduind urâțenia ei nu născocește o frumusețe nouă În ea, care nu era mai Înainte, ci o aduce din nou la harul cel dintâi, Întorcând la starea de curăție, prin desfacerea de răul adaos, pe cea Înnegrită prin rău. Precum deci, meșterii pricepuți În aur
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Socoți că te-am momit cu vicleșuguri Și pot, ca pe o slugă, să te cert; Al meu pe jumătate, ba pe sfert, Tu ai, e drept, cătușe și lănțuguri. Iar domnii tăi, la care tu ești șerb, Mi-au născocit mulțimi de beteșuguri Și, puși pe clevetiri și pe buclucuri, îmi iau obrazul oacheș în deșert. Iar când ne văd, naivule,-mpreună, Asmut în gând asupră-ne dulăi Și fac ce răutăți le mai cășună, încât, știindu-i nărăvași și
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
Emil Brumaru Doamne, născocește-mi rostul. Am umblat destul ca prostul După coapse de femeie Ce se-ncleie și descleie Fără nici un fel de cheie. Și mi-am străduit dorința Prăbușit lin sub catrința Lelei ce-și rînjea ființa. Și ne-am dus, Doamne
Epigramă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10253_a_11578]
-
de sub pături, urmărind pofticios o soră blondă, cu ochi verzi, coșuroasă, șoldurie, destul de semnificativă-n avîntul sînilor, chicotitoare cînd umple seringa cu habar n-am ce... Noaptea, trezit de omul care-și înjura durerea. Se așeza pe marginea patului și născocea o sudalmă infinită, ingenioasă, estetică, clocotind de ură și totodată de bucuria de-a blestema soarta, toracoplastia... Ca să-i acopăr ritmul delicios-infernal, mă concentram intens pe imaginea sorei zărite ziua. Îi șopteam, o mîngîiam... Al treilea pacient (oricînd există și
Cui îi place să interpreteze? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16159_a_17484]
-
peste / reclamele imense de pe autostrăzi/ copilul mexicanilor împroșcând cu lacrimi predica irlandeză, blondă, argumentată, strălucitoare, stranie, în bătaia reflectoarelor/ vitralii/ intru de fapt oriunde sunt vitralii sub care mă ascund de ce-ar putea să mai fie, să nu mai născocesc/ cădere din cădere." n Daniel Bănulescu, Te voi iubi pân'la sfârșitul patului, Ediția a II-a, revăzută, Ed. Axa, Botoșani, 2002, 97 pag. Horia Gane, Calm, pus deoparte, București, 2002 Irina Mavrodim, Capcana, Le piège, Ed. Curtea Veche, București
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
în 1784), tocmai se încheiase epoca napoleoniană cu campaniile sale militare, iar invențiile de război rămăseseră în aer. Una din acestea era și cea a căpitanului de artilerie Charles Barbier, fost coleg al lui Bonaparte la colegiul din Brienne. Artileristul născocise nici mai mult nici mai puțin decât o scriere nocturnă, după cum o numise chiar el, un sistem de semne bazat pe opt puncte scoase în relief prin perforarea unei plăcuțe subțiri de lemn ori din alt material potrivit. Pe fronturile
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
necreate ies la iveală. Ce se întîmplă cu poetul e patognomonic: logosul, coborînd peste oameni, ia o expresie care nu e nici estetică și nici rațională, ci concisă ca un aforism și criptică ca o pericopă. Mai mult, Nichita nu născocește nimic: el redă întocmai ce i se suflă, de aici impresia de scriere anapoda, împotriva uzanțelor firești, cînd de fapt el expune riguros un mesaj a cărui paternitate nu-i aparține. Prin Nichita, glasul Paracletului dă naștere Nodurilor și semnelor
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
ei în zid tăiată; De-o candela e luminată, Un oaspe parcă așteptând ! Și , iată, prin tăcerea lină, Cingarul, zumzetând, suspina ; Din cântec sunete se scurg, Asemeni unor lacrimi curg ; Curg molcom, unul după altul, Si cântecul cernea mister, De parcă născocit în cer Fu pentru-acest pământ stingher ! Vre-un înger, au, lăsând înaltul, Ca vechi prieten a-nceput Să-i cânte-aici despre trecut, Voind să-i potolească dorul ?... Tristețea dragostei, fiorul, Azi, Demonul, întâia oară, Îl simte-n suflet cum
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
ideea că au primit un vot pe deasupra partidului din care făceau parte. Un exemplu în această privință e actualul primar general al Capitalei, dl Viorel Lis, sau primarul Iașului, dl Simirad. Iau lucrurile în ordine inversă. Dl Simirad și-a născocit un partid al moldovenilor, pornind de la ideea că e un primar destoinic, iar dl Viorel Lis a părăsit PNȚCD-ul și s-a atașat unui partid de buzunar, cel al Tinerei Generații, avînd impresia că a cîștigat o mare suprafață
Cît contează un primar by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17134_a_18459]
-
facă pe „negrul” lui Dumnezeu și să scrie romanul lumii din perspectiva creatorului ei, Jean d’Ormesson nu-și refuză nicio libertate. Iată cum îi deosebește Bătrânul pe oamenii de știință, care „descoperă ceea ce ei numesc adevărul” de artiști, care născocesc „ceea ce ei numesc frumusețea”: „Adevărul e constrângător ca natura. Frumusețea e liberă ca imaginația. Copernic descoperă. Galileu descoperă. Newton descoperă. Einstein descoperă. Și fiecare distruge sistemul dinaintea lui. Homer născocește. Virgil născocește. Dante născocește, Michel Angelo, Tițian, Rembrandt, Shakespeare, Racine
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
știință, care „descoperă ceea ce ei numesc adevărul” de artiști, care născocesc „ceea ce ei numesc frumusețea”: „Adevărul e constrângător ca natura. Frumusețea e liberă ca imaginația. Copernic descoperă. Galileu descoperă. Newton descoperă. Einstein descoperă. Și fiecare distruge sistemul dinaintea lui. Homer născocește. Virgil născocește. Dante născocește, Michel Angelo, Tițian, Rembrandt, Shakespeare, Racine, Bach și Mozart, Baudelaire, Proust, născocesc. Și niciunul nu distruge operele dinaintea lui.” Jean d’Ormesson declară că iubește mult această lume căreia n-a avut „ambiția de a-i
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
descoperă ceea ce ei numesc adevărul” de artiști, care născocesc „ceea ce ei numesc frumusețea”: „Adevărul e constrângător ca natura. Frumusețea e liberă ca imaginația. Copernic descoperă. Galileu descoperă. Newton descoperă. Einstein descoperă. Și fiecare distruge sistemul dinaintea lui. Homer născocește. Virgil născocește. Dante născocește, Michel Angelo, Tițian, Rembrandt, Shakespeare, Racine, Bach și Mozart, Baudelaire, Proust, născocesc. Și niciunul nu distruge operele dinaintea lui.” Jean d’Ormesson declară că iubește mult această lume căreia n-a avut „ambiția de a-i pătrunde secretele
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
ei numesc adevărul” de artiști, care născocesc „ceea ce ei numesc frumusețea”: „Adevărul e constrângător ca natura. Frumusețea e liberă ca imaginația. Copernic descoperă. Galileu descoperă. Newton descoperă. Einstein descoperă. Și fiecare distruge sistemul dinaintea lui. Homer născocește. Virgil născocește. Dante născocește, Michel Angelo, Tițian, Rembrandt, Shakespeare, Racine, Bach și Mozart, Baudelaire, Proust, născocesc. Și niciunul nu distruge operele dinaintea lui.” Jean d’Ormesson declară că iubește mult această lume căreia n-a avut „ambiția de a-i pătrunde secretele”, că n-
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
e constrângător ca natura. Frumusețea e liberă ca imaginația. Copernic descoperă. Galileu descoperă. Newton descoperă. Einstein descoperă. Și fiecare distruge sistemul dinaintea lui. Homer născocește. Virgil născocește. Dante născocește, Michel Angelo, Tițian, Rembrandt, Shakespeare, Racine, Bach și Mozart, Baudelaire, Proust, născocesc. Și niciunul nu distruge operele dinaintea lui.” Jean d’Ormesson declară că iubește mult această lume căreia n-a avut „ambiția de a-i pătrunde secretele”, că n-a denigrat-o niciodată, a luat-o așa cum este, i-a plăcut
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
Mama mă purta în brațe acolo unde căile de acces lipseau ca și acum după 23 de ani de la căderea comunismului. Pentru că nu aveam un scaun rulant, eram dusă la școală cu o bicicleta cu roți de sprijin. Atunci când colegii născoceau răutăți la adresa mea, mama îmi dezvolta propria filozofie de viață și îmi spunea că pot râde, pentru că în curând se vor plictisi și nu pot râde la nesfârșit de același subiect. Mai critic a fost când profesoara de geografie m-
Exclusiv: Interviu cu Adina Milac, un cercetător care a reușit în viață din scaunul cu rotile () [Corola-journal/Journalistic/22240_a_23565]
-
-se pe sine ca non-existență, ca neant. Neantul însă nu e ceva în sine, ci un simplu concept cu care se operează în filosofie, așa cum în matematici se operează cu numărul negativ. Agramatismul expresiei e pe măsura celui ce a născocit-o", a explicat mitropolitul. IPS Bartolomeu a subliniat că, "atunci când Domnul lipsește dintre cei morți, El trebuie căutat, neapărat, printre cei vii". "Moartea nu este altceva decât o sincopă existențială, asemenea unei pauze într-o partitură muzicală, despre care toată lumea
IPS Bartolomeu, lecție de religie și gramatică pentru Băsescu. O expresie folosită de președinte – ”sechelă a limbajului comunist” by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/36584_a_37909]
-
care mai de care mai lipsite de noimă ori de logică. Astfel, aflăm că „orice om cumsecade ar trebui să fie urmărit de măcar un ucigaș”, sau că „minunile sunt considerate o normă”. Sunt fraze care seamănă perfect cu intertitlurile născocite de Dan Stanciu în „Cu ochiin 3,14”. Dar cam atât. Proza lui Zaza Burciuladze conține o doză importantă de exhibiționism, nițică exaltare, foarte puțin umor și încă și mai puțină poveste. Scriitorul georgian are condei, nimic de zis, nu
O apă chioară by Răzvan Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/4176_a_5501]
-
istoriei amestecă ame- țitor comedia și tragedia, realul și fantezia. Nu rezist ispitei de a cita calamburul unei distinse scriitoare și traducătoare, care a îmbrăcat splendid în straie românești pe autorii nobelizați din spațiul de limbă germană: Jan Koneffke a născocit un descântec fabulos despre țara pierdută, ce poate risipi deochiul aruncat de cărțile Hertei Müller.
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
unui univers fără creator i se pare o platitudine teribilă, pe cînd Dennett e un ateu pentru care intervenția unui Dumnezeu în mersul omenirii aduce cu o grosolănie vetustă, pe care numai lipsa de subtilitate a strămoșilor a putut-o născoci. Pe cît de incompatibili sunt cei doi, pe atît de răspîndite sunt tipologiile cărora le aparțin. De o parte, Plantinga e genul de intelectual care e încredințat că evoluția științei merge spre atingerea adevărului revelat, ceea ce înseamnă că oamenii de
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
sibilinic omenirii, i se pare o ofensă adusă inteligenței proprii. Cît de teșit trebuie să fie flerul unui filosof ca să admită asemenea fabule desuete? Tocmai de aceea Dennett nu vede nici o deosebire între Hristos, Poseidon sau Superman, trei personaje fictive născocite de imaginația surescitată a omenirii. Dennett e un evoluționist căruia ideea creației îi provoacă stupoare francă. Arena polemicii dintre Plantinga și Dennett e împărțită în două tabere - religia și știința -, cele două părți beligerante avînd domenii de valabilitate diferite. Altfel
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
Spre moarte mă îndrept în același fel: incompetent”, notează L.C., întro definiție lapidară a ființei muritoare. Competența absolută și albă - toată lumea moare - e întâmpinată cu zeci de pagini de șubrezire a absolutului ei implacabil. Specia de jurnal pe care a născocit-o instrumentează, ca-ntrun veritabil „proces”, trecerea. În viațaspre- moarte, „totul e să mergi în tine până dai de gol”. În forfota alterilor stârniți la vorbă, golul abia de se întrezărește. 3. Instalarea în trecere sau moartea adulmecată. „Disciplina finitudinii” ( G.
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
vedere. Mergeți la Barcelona și admirați „La Sagrada Familia“, călătoriți la Sydney (un simplu exercițiu teoretic, desigur) sau în Brazilia (cam tot așa) și spuneți apoi că Gaudi era „specialist“ sau că danezul Jorn Utzon, un renumit „om de știință“, născocea, pe la 1957, curburile inimaginabile ale celebrei sale Opere din Sydney, cam la același leat cu trasarea de către „savantul“ brazilian Oscar Niemayer a aspectului noii, pe atunci, capitale sud-americane. D.EX. -ul își lasă însă o portiță de scăpare, făcând o mică
Agenda2004-2-04-senza3 () [Corola-journal/Journalistic/281935_a_283264]