1,298 matches
-
Mi se părea că în fiecare umbră văd o trăsură sau un bețiv care mormăia "a la guillotine, a la guillotine". Pe urmă apăreau farurile unei mașini care măturau strada de umbre și-mi arătau că numai imaginația mea bolnavă născocea totul. Atunci mă linișteam. Mă duceam și mă întindeam din nou în pat. Peste câtva timp, însă, reluam totul de la început. Și astfel, nopțile mele deveniseră un continuu coșmar. Nu mai dormeam decât pe apucate și puțin. Câteva ore de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tac, ori să vorbesc singur, ceea ce nu e, poate, decât tot o formă de tăcere. Nu-i spuneam Eleonora. Numele mi se părea prea lung și pe urmă o suspectam că nu era numele ei adevărat. Aveam senzația că-l născocise ca să scape de mine. M-am obișnuit să-i spun "fetițo", deși nu mai era la vârsta când i s-ar fi potrivit acest apelativ. Se apropia de patruzeci de ani. Dealtfel, nici eu nu-i spusesem numele meu. Nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Să-i zic: Stai locului, femeie nebună, n-ai văzut că telefonul are firele rupte? Și pe urmă nu vezi că pustietatea asta n-are legătură cu lumea? Poate că trenul pe care-l așteptăm nici nu există. L-am născocit noi ca să avem ce aștepta. Singuri ne-am pironit aici. Sîntem propriii noștri gardieni". Sau aș fi putut să-i râd în nas. Dar m-am mulțumit să repet cu tonul cel mai normal din lume: ― Du-te. Mai aflăm
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
noastră. Nici înainte de a deveni pentru ceilalți un om ciudat nu râdeam de asemenea lucruri. Știam că irealitatea nu se opune totdeauna realității. Dimpotrivă, sânt situații când te ajută s-o suporți. În gară am învățat altceva, ce înseamnă să născocești din teamă o irealitate, să te îmbraci în ea, ajungând astfel la o realitate dublă în care te miști cu grijă ca nu cumva dintr-o neatenție să strici totul, devenind ridicol în propriii tăi ochi și, mai ales, fără
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o memorie, un trecut, o biografie, dar false. După care a început să sufere pentru vinile din acest trecut fictiv. În cele din urmă s-a sinucis, lăsând o scrisoare în care a explicat totul. Dumneavoastră credeți că poți să născocești alt trecut decât acela pe care l-ai trăit? Și că poți să-ți amintești lucruri care n-au existat de fapt, suferind apoi din pricina lor? Dar, atunci, fiara? Cum a apărut în mine fiara? Cine a trezit-o, cine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
plăcerea de a face bine, cât mai ales să-mi potolesc setea nemărginită de a fi regretat de fosta mea soție, de a-i arăta marele meu preț. Dar îmi lipseau împrejurările favorabile. Și-mi băteam capul ce să mai născocesc, ce faptă bună să mai fac ca să rămân necontenit viu și actual în conștiința Mihaelei. Atunci am ajuns să-mi creez eu însumi, ca odinioară la școală, ocaziile de care aveam nevoie. Soția șoferului, care de la o vreme își îndeplinea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
anulare a instinctului de răzbunare (explicabil în atare situații), o depășire a mea în înțeles bun. Considerată încă în ansamblul faptelor sugerate de inconștient, se dovedea a fi una dintre cele mai rafinate și crude răzbunări pe care o poate născoci o minte omenească. De asemenea, căsătoria mea cu Cecilia. Departe de a fi socotită de mine ca o lovitură de grație împotriva Mihaelei, o credeam, din contră, un omagiu adus ei, iubirii noastre. În Cici iubeam de fapt tot pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în plină dragoste, sforile nevăzute ne traseră în fața a două morminte proaspăt deschise. Nu-mi pasă dacă voi fi învinuit de moartea Mihaelei. Recunosc că eu am împins-o să facă supremul gest. Am dezagregat-o mai întîi cu abilitățile născocite de inteligență (iar când mi-am dat seama că o iubesc), cu puterea dizolvantă a iubirii. Dar asta m-a pierdut. Prin proporțiile ei uriașe, răzbunarea mea inconștientă m-a răsturnat și pe mine. Mă întreb dacă o fire ca
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
toate după pofta inimii, dar mai întâi eu vreau una mare de Pitești să miroase tare a prună. Și ne așezam la masă, mâncam și beam iar conu Iancu găsea noi și noi aspecte la aventura pe care i-o născocisem noi, undeva nicicând , pe malul Ialpugului. Timpul trecea frumos la Tabacu. Ne duceam la Bolgrad, la gară, la Bulgărica, ba ne-am dus și la teatru, la Constantin Tănase. Tănase știa că la Bolgrad joacă în pierdere dar inima mare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Sau cât de limpede vi se pare moartea lui Icar? Să reconstituim faptele. Așadar, Dedal, constructorul labirintului, și fiul său vor să evadeze din labirint, unde au fost închiși din ordinul regelui Minos. Meșterul cel mai înzestrat al antichității, Dedal, născocește singura scăpare posibilă. Folosind aripi lipite cu ceară, vor zbura până în Sicilia. Dedal este, prin urmare, descoperitorul "metodei" de zbor care a intrat în legendă. El a avut meritul procedeului "tehnic", cum s-ar spune în limbaj modern. Lui i-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cinice, epicureice, a lui Petroniu, cu deosebirea că n-avea curajul lui Petroniu de a se sinucide. Și dacă "războiul Troiei" devenise "războiul Romei", cu alte tabere și cu altă semnificație, barbarii nu aveau nevoie de un Ulise care să născocească un alt cal troian. "Calul roman" era demult în Roma. Îl reprezentau viciile care o măcinau. În aceste condiții, n-ar fi o exagerare, poate, să spunem că anul 476 a fost, în fapt, o formalitate, că barbarii au învins
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
închipuit pe americani deschiși, direcți, insolent de sinceri? Adevărul e că e greu de găsit un a-mestec mai straniu de dezinvoltură aparentă și de ipocrizie puritană, de pudibonderie, ascunzând, adesea, veritabile obsesii. Mai mulți studenți din statul Ohio au născocit un cod amoros care cere ca, înaintea fiecărei faze a unei legături amoroase, băiatul să aibă consimțământul fetei. Universitatea Duke impune studierea lui Proust, a lui Oscar Wilde, a lui Byron sau a Emiliei Dickinson nu în contextul general al
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Bețaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminția lui Iuda. 3. L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înțelepciune, pricepere și știință pentru tot felul de lucrări, 4. i-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meșteșugite, să lucreze în aur, în argint și în aramă, 5. să sape în pietre și să le lege, să lucreze în lemn, și să facă tot felul de lucrări. 6. Și iată că i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
Domnul a ales pe Bețaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminția lui Iuda. 31. L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de înțelepciune, pricepere și știință, pentru tot felul de lucrări. 32. I-a dat putere să născocească planuri, să lucreze în aur, în argint și aramă, 33. să sape în pietre și să le lege, să lucreze lemnul cu meșteșug, și să facă tot felul de lucrări meșteșugite. 34. I-a dat și darul să învețe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
pune, puterea sa existențială, la încercare. De a i-o trece, ca într-un fulger, printr-un superb și sever examen. De maturizare și de maturitate. Pornind, evident, de la un banal și,încărcat de satiră și umor, ring, de ocazie, născocit de noi. LA SFAT CU SFINȚII Emil Râșcanu este un om cunoscut de toată lumea din municipiu. Muncește la Casa de cultură de aproape patruzeci de ani. Casa ’’lui’’ de cultură este, permanent, printre cele de frunte ale țării. Prin manifestări
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
azi, locul meu? M-am dus cu o strângere de inimă la Lisa, prima oară, după ce au murit și mama și sora mea. Ceea ce n-am prevăzut a fost că mă voi plictisi după o singură zi. A trebuit să născocesc un pretext ca să pot pleca, mai ales că ploile mă obligau să rămân în casă, iar aerul se îmbibase de o umezeală rece. Și n-a fost singura oară când mi-am scurtat șederile, și așa rare, cu sentimentul că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o bage În mormînt, o strînsese de gît. Era cît pe-aci să se repeadă iar asupra ei și numai prezența lui Julius a oprit-o; trebuia să renunțe la violență și să se folosească de cap: ce poveste să născocească? ce să-i spună doctorului? În după-amiaza aceea Îi puseră Vilmei degetul În ghips. Sărmana de ea, se schinuia de mama focului dar făcea tot ce-i stătea În putință pentru a-și ascunde durerea și a-și dovedi hărnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vorbă cu soția ambasadorului din Chile, cate era Întotdeauna foarte elegantă. Lui Julius Îi părea rău gîndindu-se la măicuța care-i dăduse lecții de pian, Își aminti de parfumul claviaturii mămico... — Filiația geniilor! exclamă Juan Lucas și era gata să născocească iarăși ceva, era Într-o dispoziție excelentă. Și tătucul Beethoven i-a alungat pe toți trei de acasă. I-a alungat pentru totdeauna. Acum cred că știi ce te așteaptă dacă nu reușești să faci nici o ispravă ca pianist. — Beethoven
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prezentă nici o bucătăreasă și Susan putu să se odihnească și să-și recupereze forțele după Întîlnirea cu Țanțoșa. Reconstituise scena cu umorul ei caracteristic și o găsea delicioasă; pe lîngă aceasta, se simțea fericită gîndîndu-se la porecla pe care o născocise pentru ea, Juan Lucas o să se prăpădească de rîs cînd o să-i spună: avem o servitoare nouă pe care o cheamă Țanțoșa și Țanțoșa o să apară umflîndu-se În fața lui Juan, o să-l salute cu acea Încredere deplină În viață pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cît timp mai stătea Lester la Lima. — Dar de ce, cînd și așa sînt fermecător? voia să știe petrecărețul, tolănit pe un taburet de la Freddy Solo’s, Înconjurat de cîteva femei care se tăvăleau de rîs de glumele pe care le născocea. — De ce fugiți de mine? Oare nu sînt fermecător? — Întotdeauna ai fost simpatic, Îi spunea una. Dar nici să nu te apropii de mine, spunea alta. Bietul Vlăjgan! exclama Puicuța. Nimeni nu-l bagă În seamă! Așteaptă pînă-ți trec vînătăile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ierusalim împărat al lui Iuda. Și acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoștința împăratului. Vino dar, și să ne sfătuim împreună." 8. Am trimis următorul răspuns lui Sanbalat: "Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu de la tine le născocești!" 9. Toți oamenii aceștia voiau să ne înfricoșeze, și își ziceau: Li se va muia inima, și lucrarea nu se va face." Acum, Dumnezeule, întărește-mă! 10. M-am dus la Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
nu le-ai auzit În viața ta despre orașul ăsta. — Serios? zic eu... — Serios! zice el. — Păi, Înseamnă că poți să-mi povestești o mulțime de lucruri pe care nu le-a auzit nimeni despre orașul ăsta. Poate că le născocești seara Înainte să te prindă somnul - zic eu - cum fac unii păpușele de hîrtie. — Serios? zice el. Da’ grozav te mai crezi! — Mde, știu și eu? Încă nu s-a gîndit nimeni să-mi ia capul de model pentru statuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se Înfățișează lumii și nu-i interesează, nici nu-i impresionează ceea ce văd În această lume. Dimpotrivă, trăiesc laolaltă Într-o lume de anomalii, ce le par a fi fost În mod inevitabil făurite de natură. Și ei iubesc, urăsc, născocesc, nădăjduiesc, urzesc comploturi și trădări, sînt fericiți, nenorociți și ambițioși, la fel ca ceilalți oameni: Uriașul de trei metri și piticul de un metru sînt prieteni apropiați. Se așază zilnic la masă de trei ori și mănîncă Într-o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o susțin și îi dau putere. La poalele lor, spre cele patru zări, se întind tărâmurile fantastice pe care le îngrijesc cei patru fii ai lui Verde Împărat. Cel mai mare dintre ei e Inventatorul. De mic, el descoperă și născocește tot felul de minunății. În el trăiesc inventatorii din toate timpurile care s-au născut în Țara lui Verde Împărat. Fratele lui geamăn e Învățătorul. La fel și el - îi întruchipează pe toți învățătorii din Țara lui Verde Împărat. El
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
poți ajunge dacă te încumeți să urci pe creasta Munților Carpați. Prințul nu prea coboară din munți. Merge, în schimb, să ceară sfaturi de la înțelepții care se adună zilnic în Calea Laptelui. Când stă în castelul lui din Carpați, el născocește culori. Da, el fabrică culori. Dar nu niște culori obișnuite ci culori vii, culori care pulsează, respiră, au viață și dau viață, la rândul lor. Ele împrospătează înfățișarea ființelor vii și capătă ele însele puteri noi. Una dintre culori are
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]