1,013 matches
-
noastră. Mi-am întors privirea spre el pentru că stătea nemișcat și am simțit cum fiori reci mă învăluie. Smocul alb de pe cap străluci o clipă ca și cum ar fi fost nins. Altceva nu mai știu, pentru că, pe nesimțite, sub mine, apa năvalnică a săpat o văgăună neagră. Malul s-a surpat și ochii corbului mă trăgeau tot mai adânc spre fundul râului. Mă rostogoleam printre bolovani și nisipul îmi intra în gură. Ochii îmi erau larg deschiși și am văzut în apa
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
încape discuție, vocea inimii. Jurnalistul își etalează cu ostentație simpatiile și idiosincraziile, se agită continuu, nu face niciun pas în spate în fața puhoiului de contraargumente. Atitudinea sa mă irită și mă fascinează în același timp. Mi se pare mult prea năvalnic, adesea lasă impresia partizanatului pe față, pare imun la orice posibile argumente contrare, viziunea sa pare de neclintit. Dacă cei doi ar putea fi transformați în personaje de western (pentru că tot este Cristian Tudor Popescu specialist în filme), ca psihologie
Secvențe din România de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6715_a_8040]
-
București, iar în vacanțe, de la Miorcani, din județul Botoșani, unde se afla moșia Pillat, și de la Predeal, unde părinții lui Nelli aveau o vilă. (Tatăl ei, Gheorghe Ene-Filipescu fusese unul dintre fruntașii Partidului Social Democrat Independent.) Dragostea lui Dinu este năvalnică, nestăvilită, atotcuprinzătoare. O vede mereu, pretutindeni pe fata iubită întruchipând frumusețea și feminitatea, "obsedantă și tulburătoare": "Tumultul părului tău bogat, ochii aceia mari și adânci, mersul tău lenevos, cu ondulări orientale". Altă dată, aceeași ochi "mari și gravi" îi amintesc
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
P. G. XLIV, col. 789A; PSB vol. 29, p. 133. footnote>. Atunci când face referire la tinerețea tumultuoasă și la tentațiile ei multiple, Sfântul Grigorie de Nyssa Îl oferă ca paradigmă a curăției pe fratele său Naucratios, care Își domolea tinerețea năvalnică prin osteneli, supunându-se cu zel și râvnă voinței materne, dacă se Întâmpla (ca mama - Sfânta Emilia - n. n.) să-i ceară aceasta, desăvârșindu-se pe două căi: cu osteneli Își istovea tinerețea, iar prin supunerea față de mamă era bine călăuzit
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
fost adorată. Invitația asta i s-a părut formidabilă și o emoționa. Ca și revenirea. Și iarăși podul de piatră s-a dărîmat, a venit apa și l-a luat. A luat și rîsul formidabil al Vasilicăi Tastaman, un rîs năvalnic și cotropitor, care îi antrena toată ființa, cu toate împlinirile și neîmplinirile, cu toate iubirile, tăcerile, cu toate aplauzele din lume. Valul acesta nu s-a mulțumit cu atît. De ziua Poetului, a luat o poetă. De acum înainte ne
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
în subsolul facultăților, în cluburile uzinelor și șantierelor, pe pistele de dans amenajate în parcuri și în sufrageriile mizere ale noilor blocuri construite pe fugă pentru poporul muncitor. Eram noua rasă de intelectuali în slujba țării, în vinele noastre curgea năvalnic sângele dezmoșteniților de altădată, destinul nostru se anunța fastuos! Dacă Lisa n-ar fi luat în serios povestea rocambolescă a refugiului în România, după revoluția bolșevică, a contelui și a contesei Komarovsky (născută Pavlovich) - nobilii mei genitori, cum mi se
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
mea recuzită. Veniți-mi în preajmă voi, sute și mii De flamuri, drapele și steaguri, Să fluture-a voastre văpăi purpurii Pe-a versului falnice praguri. Și voi buciumați-mi mărețul avînt, Sirene, ciocane, baroase, Spre slăvi să se-nalțe năvalnicul cînt Cu note înalte ori joase. V-aprindeți în clocot voi, zori de rubin, Voi torțe, voi facle, voi stele, Șuvoi de căldură, puhoi de lumini Reverse cîntările mele. Voinica vîlvoare a jarului vast Zvîcnească spre zarea senină, Iar voi
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
Dar și judecând numai estetic, adică fără a mai face raportări la contextul istoric și la oportunitățile zilei, legături prea multe nu sunt de făcut între formula stilizată, elaborată și rece a celor "8 proze" din Euridice și epicul neîndiguit, năvalnic, torențial din Cronică de familie și din celelalte opere de maturitate ale lui Petru Dumitriu. Ion Vartic consideră totuși, în Dicționarul scriitorilor români, că aceste scrieri din epoci diferite ale lui Petru Dumitriu, despărțite de falia proletcultismului, undeva se întâlnesc
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
dar nu identice cu viitorul text oficial, iar refrenul este pe jumătate altul: "Unite popoare/ În patru hotare/ În marș/ Revărsate șuvoi,/ Muncitori și țărani,/ Cărturari și ostași,/ Zidim România/ Republicii noi" (în loc de: "Trăiască, trăiască Republica noastră/ În marș de năvalnic șuvoi revărsat,/ Muncitori și țărani..." etc.). 4. Zdrobite cătușe a fost înlocuit în 1953 cu Te slăvim, Românie (versuri: Dan Deșliu și Eugen Frunză; muzica: Matei Socor) nu pentru că "nu impunea solemnitatea cuvenită", ci pentru că se ofilise iremediabil. Cît timp
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
din prietenia și dragostea lui Ovidiu Constantinescu pentru Alexandru Vona și din spiritul de editor dovedit de Liviu Călin, în ciuda vitregiei vremurilor, s-a ivit o carte, Ferestrele zidite, romanul ce și-a făcut loc în lume, într-un fel năvalnic, strălucind, trăgându-l pe Vona în mijlocul a ceea ce lumescul numește glorie, mai întâi pe tânărul ce-l scrisese cândva dintr-o răsuflare, apoi pe bărbatul sceptic, cel ce nu-și mai făcea iluzii, care nu mai avea puterea să creadă
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
centre de puissance, actif et soudain comme l’étincelle et la volonté" 14, focul Rașelicăi, în imensa sa putere distrugătoare, ne va apărea foarte departe de acea "tiédeur" acordată de Bachelard principiului feminin, fiind în realitate mai curând manifestarea mai năvalnică a unui foc "masculin" dar "dublu", pentru că "dezintegrează" în același timp dinlăuntru și din afară. Din acest motiv putem afirma că și în structura sa mai lăuntrică Rașelica este produsul unei construcții decadente a femininului: însușindu-și, cum am mai
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
îți obligă mintea la dureroase adaptări estetice, sub presiunea unor ruperi de ritm pe care umoarea fiecărui autor le imprimă cuvintelor. Și astfel, în locul unei creșteri narative desfășurate sub arcușul unui singur scriitor, te pomenești asaltat cînd de o diversitate năvalnică și înghesuită, cînd de o curgere bleagă și astenică, după cum temperamentul din care s-au ivit a suferit variații ale intensității dramatice. Singurul mod prin care un astfel de bazar epic poate risipi senzația de pestrițătură dizarmonică este prezența unor
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
a subiectului selectat și a-l fi trădat ar fi însemnat o gravă încălcare a veridicității. Apoi, cine citește cu atenție și fără prejudecăți opera validă a scriitorului încearcă surpriza de a descoperi că sub "cătușa etică" trăiesc cele mai năvalnice impulsuri erotice, care irump natural din adîncuri, rupînd zăgazurile și opreliștile convențiilor sociale. Eroii din Pădureanca sau Gura satului, Ana din capodopera Moara cu noroc sau Persida din extraordinarul mic roman Mara sînt exemple concludente care demonstrează că Pompiliu Constantinescu
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
mai largă, creația artistului este privită prin grila marilor evenimente ale istoriei generale, iar existența publică a pictorului și ființa sa determinată nu sînt altceva decît niște barometre hipersensibile ale ritmurilor, de multe ori sincopate, pe care le-a cunoscut năvalnicul și istericul secol XX. Corneliu Baba este aici, în film și în veacul său, - iar acest lucru trebuie reținut în mod special - un artist, un martor și o instanță, un apologet al umanismului și un exeget melancolic al omului, un
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
pe termen nedeterminat, omul se pomenește captiv într-un terminal aviatic, fără niciun control asupra viitorului său apropiat. Și astfel, plictisit, nervos și mai ales frustrat, protagonistul începe să scrie o lungă scrisoare adresată companiei American Airlines în care îngrămădește năvalnic bucăți de biografie, flux al conștiinței, digresiuni, divagații și chiar un roman în roman (pretextul este că personajul tocmai traducea o carte). Avem astfel o poveste clasică în ramă - poate prea evidentul cadru narativ constituind unul dintre puținele minusuri ale
Cronica unui zbor amânat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5549_a_6874]
-
de al doilea era un vulcan la limita erupției. Un munte de nativitate. Personajele interpretate de el, de la rostirea replicilor la reacțiile cele mai neașteptate, dădeau senzația că au ajuns pe scenă după o teribilă hăituială în labirinturile unui eu năvalnic. "Demonismul" lui Victor Rebengiuc, în schimb, aparent cenzurat, umanizează și piatra seacă. Disponibilitățile lui interpretative sînt realmente imense. Nu cunosc inhibiții și complexul barierelor dintre genuri. Mă obsedează și acum, când scriu aceste rânduri, amestecul de ingenuitate și uimire din
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
apoi în jurnalul publicat postum - cu homoerotismul său reprimat). Muzicienii romantici și mai ales multivalentul Wagner i-au inspirat o „dragoste fără credință - căci mereu mi s-a părut pedant să nu poți iubi fără să crezi”. Această pasiune deopotrivă năvalnică și sceptică, dar și stimulatoare, însoțită de descoperirea gândirii lui Schopenhauer și a lui Nietzsche, avea să deschidă o linie inconfundabilă în proza lui Thomas Mann. Raportându-se la Wagner în diferite etape, este evident că scriitorul încerca să își
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
hohotul devastator ŕ la italienne cu iz de Vlad Mugur - sînt suportul dramatic, și dramaturgic, pentru o călătorie nocturnă în vieți de actori, în alcătuirile palimpsestice ale acestor ființe. Se zgîrie cu degetul pojghița subțire, suprafața unui destin, pentru ca apoi, năvalnic, protagonistul să se năpustească tot mai adînc în interiorul său, în cercurile concentrice ale existenței sale - sumă de personaje, de roluri, de amintiri, de aplauze, de singurătăți. Ce este, la urma urmelor, actorul? O vulnerabilă alcătuire, o structură labilă care nu
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
pierderi, să simtă și mândria că e parte la o operație de excepțională anvergură, demnă să figureze în cartea recordurilor. Recte, o inginerie de fără precedentă amploare, întrecând în felul ei construcția de clădiri-orașe, de baraje în gura deltelor de năvalnice fluvii, tuneluri între continente, poduri peste ocean, cabluri înconjurând globul pământesc, vapoare transportând popoare. Fantastică inginerie prin a cărei mijlocire ne situăm ca unicat, forțând admirația celor mai cutezătoare creiere, invidia celor mai îmbuibați gangsteri. De priceput acum și din
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
constructor de avioane în Germania. Gologan, care era băiatul primarului Brașovului - români din neamul brav transilvan -, făcuse primele clase la Liceul german Honterus, cu care ne războiam la handbal, venind de acolo cu o purtare a lui liberă de schior năvalnic, doborând toate obstacolele. De unde îi și scrisesem pe tablă, unde era pozat pe sky în plin avânt de coborâre: E omul nou al lui Nichifor Crainic/ Vitezei lui amețitoare/ E mică chiar și Piatra mare../ E omul nou! Războinic, el
12 septembrie 1942 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12538_a_13863]
-
existență, trei bărbați separați, aruncați în cuprinsul Europei. Muzica îi separă și ulterior îi apropie pe Wlodek și Pawel care disprețuiește nu atât violoncelul, cât instrumentele ceva mai tradiționale precum acordeonul, ca și cântecele de lume care amintesc de tinerețea năvalnică și prea puțin controlată a tatălui. Însă, violoncelul (Wlodek) și pianul (Pawel) vor intra în dialog și se vor armoniza, muzica deschizând sufletul fiului înstrăinat. Reunirea familiei trece, este drept foarte discret, în simbolul recuperării polonității, cu un peisaj campestru
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
peste vocea seducătoare a lui Penciulescu, cu care vorbisem în Suedia, la Mînăstire, părinții speciali ai prietenei mele, O. S., în parc, atît de încercata familie C., în curtea Vilei Ceramica, Ovidiu Lipan Țăndărică, idolul fiului meu, pe o terasă, năvalnică și tumultoasă în relatări, prietena mea C. B.... Într-un fel, toți aceștia m-au aruncat în trecut ca să nu văd fața hidoasă a prezentului: un oraș sufocat de indolența contemporanilor, acoperit peste tot numai de gropi, mari, ca niște
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
nu privește nemijlocit nici pictura și nici poezia, ci încearcă să se apropie, prin amîndouă, de o lume imponderabilă și inefabilă, aceea care se naște la interferența limbajelor precum se naște fulgerul la interferența norilor; o lume fascinantă și volatilă, năvalnică și îndepărtată, invizibilă și orbitoare. El se numește Geometrie și incantație, adică: Geometrie și incantație Adîncindu-se ca un sinucigaș în apa verzuie a cuvintelor, perforînd viril, asemenea unui imens picamer, pămîntul lor diafan și străveziu, prăjindu-și genele și retina
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
un fel care-l depersonalizează: „Mai ales feriți-vă să-i spuneți un lucru adevărat/ Dar și mai și, feriți-vă să-i spuneți un lucru simțit”. Adică, nici trăire, nici adevăr, doar poezie care spumează sentimentele, iradiind o tinerețe năvalnică și nepăsătoare. Acolo unde modernismul primului val are închideri ermetice, neomodernismul are frumuseți care te lasă, ca să zic așa, fără aparat critic. Dacă jocurile logice ale lui Barbu, ori Arghezi, ori Blaga stimulează exegeza, mai mult sau mai puțin la
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
întindeau din Balcani pînă către Peloponez, poate că i se trăgea de la sîngele bunicii sale grecoaice, a cărei familie adunase bogății negustorind între Europa și Asia, sau poate că era o a treia fericire și dorință din cele tulburi și năvalnice care macină chipul omului și nu-i dă pace, arătîndu-l pentru o clipă ba cum o să arate la bătrînețe, ba cum o să arate cînd o să-și ducă prin lume doar urechile. Fiindcă fața omului respiră, permanent inspiră și expiră timpul
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]