1,457 matches
-
tinerea sub ochi polițienești a confesiunilor de naționalitate nemaghiară (daca greutatea principală nu se va fi punând pe maghiarizare) - nu numai că, n-are nici un temei, dar încă neîncrederea producând după natura ei neîncredere reciprocă poate fi stricăcioasă intereselor mai nalte ale statului, mai cu seamă în relațiunile politice nu tocmai consolidate de astăzi, după a cărora matură cumpănire ar trebui ca, în sânul popoarelor patriei de diferite religiuni și naționalități, să se cultive alipirea cu conștiință către statul bine închegat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
abstracto, ci... veneticul. În fundul neconștiut al existenței sale a încolțit veneticul, pentru a dovedi din nou toată mizeria și perversitatea acestui caracter, incapabil de-a se înălța un moment măcar, unul singur, asupra urelor unei inime înrăutățite, la ideea mai naltă și mai luminoasă a patriei, care e una pentru toți, și a respectului pentru acea reacțiune în țara căreia trăiește de ieri alaltăieri și dumneasa și din birul căreia 'și ține zilele. De aceea nicicând nu credem afectațiile de nevinovăție
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sănătatea și moralul tocmai a acelor clase pe cari liberalismul esploatator și ignorant pretindea a le emancipa. Ceea ce dar a adus dezvoltarea de pîn' acum n-a fost o nouă clasă de producători, nu ridicarea muncitorului la un nivel mai nalt de cultură și de bun trai, ci o nouă clasă de stăpânitori, o aristocrație nouă, compusă din oameni cu puțină știință de carte dar cu multă impertinență, cu mult spirit de șicană și de-o rușinoasă mlădioșie de caracter. Congresul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mai pronunțat. Noi forme de conviețuire se dezvoltă, cu un specific aparte față de sate. Apar structuri ce (ncurajează creația culturală ș( științifică. Apar de asemenea noi societăți de g(ndire, reviste (n jurul cărora se agregă grupări ce promovează idealuri (nalte. Dezvoltarea structurilor economice generează la r(ndul ei noi forme de agregare ș( diversifică treptele stratificării sociale. Legăturile dintre diversele localități se multiplică, satul (nsuși (ncep(nd să se transforme timid. Deschiderea tinerilor către școală, contactul ((ndeobște mediat) cu noi
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
solidarității omenești fiind una dintre pietrele de temelie ale viitoarei cetăți. "Unul pentru toți, toți iar pentru unul", indivizii fiind (ndreptățiți la sprijiin din partea comunității. Libertatea, "libera voe", egalitatea, "soarta nivilată" (nsoțeau ideea fraternității, a solidarității. Asta e cetatea ideale, naltă, Aci justiția este domnitoare Aci frăția e realisată, Aci e virtutea forță, valoare Și orice nevoie este ușurată: Unul pentru toți, toți iar pentru unul, Liberă voie, soartă nivilată, Verul, frumosul, marele ș( bunul, Eternă pace, viața soțiale, Propriul sacru
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
a acesteia. "Dacă ni se pune (ntrebare: arta (n genere ș( (n special arta dramatică are sau nu are ș( o misiune morală? contribuie ea la educarea ș( (nălțarea poporului? Noi răspundem fără șovăire: da, arta a avut totdeauna o (naltă misiune morală, ș( orice adevărată operă artistică o (ndeplinește" (Maiorescu, 1966, p. 422). Cum sublinia Lovinescu, "...se acorda, așadar, (nsăși artei o valoare critică, educatoare chiar, (n domeniul ei exclusiv de acțiune, ca ș( cum existența unor oameni de o
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
scop clar, așa cum arată (n "Tendenționismul și tezismul (n artă". Atunci c(nd scrie despre Caragiale (cu care era prieten apropiat), de exemplu, el arăta că "D-l Caragiale e indiferent (n materie de politică socială; el n-are acest (nalt ideal trebuincios, ceea ce scade (n parte (nsemnătatea satirei sale" (Dobrogeanu Gherea, 1978: 238, vol. 6). Interesul deosebit manifestat pentru condițiile concrete ale existenței sociale este relevat ș( de pasajul următor, care (l evocă pe Marx, "care a făcut mai mult
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
textele unde este folosit numele YHWH, ’Elohm (sau ’Pl), însoțit sau nu de un epitet, este cel mai adesea predicat, spunând fie că YHWH este Dumnezeu, fie ce fel de divinitate este YHWH. 3.1.1.3. ‘ElyÄn: „Cel Nalt/Preaînalt” (SC); „Cel Preaînalt” (Blaj, BVA, G-R, BS, C); ho hýpsistos (LXX); „Altissimus” (Vg); „le Très-Haut” (BJ); „the Most High” (RSV). Formă adjectivala denominativa derivată de la ‘"l, „înălțime”, cu sufixul -Än178, după unele opinii nume împrumutat 179, cunoaște în Biblie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fiind un observator malițios și inteligent. În Satira jocului („Flacăra”, 1913), el realizează câteva tipuri - cămătarul, senatorul pehlivan, „un poețel simbolic”, „o văduvă trezită”, un gazetar vândut, un cartofor ș.a.m.d. -, care îi prilejuiesc ironii crude pe seama acestei „lumi nalte”, cu „spoiala ei de moravuri”. Broșura polemică Două măsuri (1898) conține o luare de poziție pătimașă într-o chestiune - situația evreilor în România - care îl obsedează pe autor. În această pleadorie tendențioasă, poate interesa sub aspect literar „icoana limpede a
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
divan, s-au cunoscut sfârșitul lor, că aduse vlădica pravila și au deschis la un loc și la un cap unde zicea: Boierul care va umbla împotriva domnului și a țării să-l spânzure și să-i facă spânzurătorile mult nalte cu un cot decât al altor oameni proști și i-au dat lui Staicu de au citit capul acela și și-au văzut osânda” [Anonimul Brâncovenesc] sau „peste/ fără pravilă”. Năravurile nu se schimbau. Ignoraseră legea - sunt de părere cronicarii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
atunci când poetul reface mari mituri folclorice - Miorița și Meșterul Manole. Singurătatea artistului ca ființă de excepție, un „ales”, fatalitatea cu rezonanțele ei de descântec („Trecea nesimțind/ În inimă cum/ Trandafir de fum/ Negru se tot suie/ Fără cărăruie,/ Negru înflorește/ Nalt, împărătește”) din Baladă, Cioban murind, Manole vorbește zărilor, și, deopotrivă, reînvierea unui etos eroic, ce nu apune odată cu moartea lui Avram Iancu sau a lui Horea, Cloșca și Crișan, din Crăișor de munte, Trei umbre, noaptea, restituie emoții adevărate în
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
voi rămâne-același sacerdot / slujind mereu prin grajdurile vieții”. P. se dovedește un poet cantabil, performant, conservatorist în temă și ingenios manierist în formă: „M-am îmbrăcat în cântec mai târziu / am așteptat să mi se-nchege chipul / la fel de-nalt cât pot de scund să fiu, / la fel să-mi știu granitul și nisipul”. SCRIERI: Patima muntelui, București, 1978; Lumile din strigăt, București, 1981; Locuitor în Oedip, București, 1983; Lacrima arlechinului, București, 1985; Stelele din adâncuri, București, 1988; Inițiere în
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
inima de cătră Dumnezeul lui Israel cătră dumnezeii lor, cât nu era nimic cu Dumnezeu inima lui, ci umbla tot după spurcatele și împuțitele lor lucruri și jertve.” Edificarea „capiștei” semnifică limpede această „dăspărțire de la Dumnezeu”: „Atunci zidi Solomon capiște naltă idolilor și alte lucruri spurcate și împuțite, așijderea făcu și tuturor muerilor sale deosebi și făcea jârtve dumnezeilor lor”. Mânia divină (materializată prin desfacerea țării după moartea regelui) va fi, prin urmare, o reacție justificată, iar comentariului lui N.B., care
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Bistrița e aproape Întotdeauna asemuită cu un mânz nărăvaș, căruia i se pune pentru prima oară frâul. În amintita poezie a lui Țațomir - ca de altfel și În alte poezii ale autorului - există serioase elemente formaliste: compasul unui inginer „saltă’nalt pe catalige”, iar În poezia În Munții Sibiului de Mircea Avram, un compas face „piruete”, trop ce trebuia evitat nu numai pentru că a mai fost folosit, ci și pentru că dansul compasului nu e potrivit pentru a sugera munca de concepție
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
drum. Popa era cam făcut și în casă n-a mai vrut să cinstească după obicei. Cum au terminat cântarea, au și ieșit afară, la ger. Când dau și eu să ies în urma lor, numai ce văd o umbră naltă călcând cam răpede dinspre șură. De cum amurgise se pusese un pospai de omăt și, pe albeața lui, se vedea limpede. Eu l-am dus pe părintele până la sanie și-apoi dau să intru în șură. Când colo, toporul nicăieri ! Măi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
A Mariței, a cui să fie ! - De ce-ai lăsat-o, măi, în trifoi ? Nu vezi că-ți piere vita ? Ochii copilului se făcură mari și tăcuți. Nu înțelegea. între timp, de la alte vite, se apropie un băiat subțirel și nalt, cu opinci late de gumă. Avea o față mică, delicată, de fată, cu spumă neagră de mustăcioară și ochi limpezi, prostuți. - Tu de-a cui ești, măi ? Băiatul vorbi gros : - De-a lui Dumitru Ciursă. - Ia trage o fugă până la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
deodată și pe cărarea ivită trecu o căruță trasă de-o mârțoagă scheletică, dusă de căpăstru de-un bărbățel cărunt. Rușinată că o privesc atâția ochi, cu mâinile în poală, în căruță ședea o femeie slabă, îmbrăcată mohorât. O bătrână naltă, cu fața zbârcită și curată și buzele subțiri răsfrânte în afară, asculta dojana unui bărbat pântecos care arăta o supărare foarte gravă : - Am auzit că domnu’ Iordache nu și-a ținut gura și a spus ceva de berbecii ceia. - Doamne
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
i se umfla ca o bilă. Cunoscuți ce nu se văzuseră de mult se întâlneau fără efuziuni, cu chipuri neclintite : - Ce mai faci ? - Bine. - Sănătos, voinic ? - Mulțămesc. Da cumătra ? - P’in târg și ea. Lângă căruțele cu var, un moșneag nalt și subțire, cu plete tăiate la ceafă, albe, curat îmbrăcat, privea în jur cu o seninătate aeriană, ca și cum el însuși s-ar fi mirat de strania lui delicatețe. Nasul subțire, puțin adus, pielea albă cu mărunțiș de vinișoare sângerii, îl
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
toate încât în tot satul se știa că nea Sandu e socru mare. Nașul, Auraș Cireașă, comandase costum nou în carouri, cu șapcă de jocheu care-i strângea țeasta. Cu fălcile lui sângeroase și priviri înguste, se pozase lângă nașa, naltă, frumoasă, în rochie violetă cu aripioare de fluture. La casa veche a Pitulicilor se ridicase în curte un umbrar, cu două șiruri lungi de mese și băncile lor. Porcul era tăiat și de dimineața, sâmbătă, începuse să se dea iama
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Sfântul Gheorghe era locuită de către pescari ruși, fiind situată în Delta Dunării, îa apropierea brațului Sfântul Gheorghe. Această localitate "are forma unui dreptunghiu cu strade drepte, largi și plantate pe la margine cu anini. Casele sunt tote de-o potrivă de nalte, simple și curate"975. Biserica rusească din satul Sfântul Gheorghe a fost reparată din temelii în anul 1880. Aici a fost construită, după 1878, și o școală. La sfârșitul secolului al XIX-lea comuna Sfântul Gheorghe avea 144 de case
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
clopotelor jale Vuiește în cadență și sună întristat; Căci ah! geniul mare al deșteptării tale Păși, se duse-acuma pe-a nemuririi cale Și-n urmă-i ne-a lăsat! Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt și mare, Colo unde te-așteaptă toți îngerii în cor, Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare Și-ți împletesc ghirlande, cununi mirositoare, Cununi de albe flori! Te plânge Bucovina, te plînge-n voce tare, Te plînge-n tânguire și locul tău natal
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Eol ce sboară prin valuri și țipă, Fugarul ușor Nechiază, s-aruncă de spintecă-n pripă Al negurei flor, O dalbă fecioară adoarme pe sânul De-un june frumos, Astfel cum dormită oftarea, suspinul, În cântul duios; Iar talia-i naltă, gingașă, subțire Se mlădie-n vânt, Și negrele-i bucle ondoală-n zefire, Sclipesc fluturând. I-adoarme pe sînu-i, se leagănă-n brațe În tandre visări; Pe când ca profume pe blânda ei față Plutesc sărutări. Iar aeru-n munte, în vale vibrează
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
EminescuOpI 43} EGIPETUL Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de Maur, Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc și aur; Pe-a lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adânc, Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plâng. Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese, Păsări îmblînzite-n cuiburi distind penele alese, Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor. Înnecat de vecinici visuri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dulce în mîțeasca-i fantazie? Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, ori în pod, în găvăună? De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș fi? Tot una: Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick, Ziua tologit în soare, pândind cozile de șoaric, Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizînd duios la lună. Filosof de-aș fi - simțirea-mi ar fi vecinic la aman! În prelegeri populare idealele le apăr Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu-l lasă. Cum a intrat el în vieață? Cât amor de drept și bine, Câtă sinceră frăție adusese el cu sine? Și răsplata? - Amărârea, care sufletu-i apasă. Dar prin negurile negre, care ochii îi acopăr, Se apropie-argintoasă umbra nalt-a unui înger, Se așază lin pe patu-i; ochii lui orbiți de plângeri Ea-i sărută. - De pe dânșii negurile se descopăr... Este Ea. - C-o mulțumire adâncă, ne mai simțită, El în ochii ei se uită. - Mîndră-i de înduioșere; Ceasul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]