883 matches
-
de diferite tipuri de socialism și mai ales de anarhism, mult mai puternic și mai numeros în Spania decât oriunde altundeva în Europa, cu excepția (poate) a Rusiei. Spania a experimentat mai multe sisteme de guvernare diferite în perioada dintre războaiele napoleoniene de la începutul secolului al XIX-lea și izbucnirea războiului civil. În mare parte din secolul al XIX-lea, Spania a fost monarhie constituțională, dar sub atacuri din diferite direcții. Prima republică spaniolă, fondată în 1873, a fost de scurtă durată
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
(18 septembrie 1814 - 9 iunie 1815) a fost o conferință a statelor europene desfășurată la sfârșitul războaielor napoleoniene cu scopul de a reinstaura în Europa ordinea conservatoare existentă înaintea izbucnirii Revoluției Franceze. Scopul Congresului de la Viena a fost restabilirea vechilor regimuri absolutiste, și înlăturarea urmărilor ocupației franceze în Europa. Între preocupările majore ale congresului s-a numărat favorizarea
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
să facă uitat faptul că Franța era o putere învinsă. În cele din urmă, obiectivele britanice și austriece au învins, iar Congresul de la Viena va redesena harta Europei pe baza principiului echilibrului european. Congresul de la Viena a pus capăt războaielor napoleoniene și a stabilit noile granițe din Europa. Un rol important în desfășurarea lucrărilor l-au avut Castlereagh, reprezentantul Angliei, Nesselrode, reprezentantul Rusiei, Hardenberg, reprezentantul Prusiei, și Metternich, cel al Austriei. Fiecare reprezentant căuta să câștige numeroase avantaje pentru țara sa
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
pregăteau să declanșeze marșul spre Dunăre, în teritoriile locuite de bulgari se înmulțeau formele de nesupunere active și lua amploare fenomenul haiduciei, iar albanezii se ridicau la luptă, alăturându-se Eteriei sau sprijinind cu voluntari revoluția lui Tudor Vladimirescu. Războaiele napoleoniene și războiul ruso-turc din 1806 - 1812 a influențat într-o anumită măsură, în special din punct de vedere militar, revoluția română de la 1821. În Țările Române, puterea suzerană - Imperiul Otoman - impusese la începutul secolului al XVIII-lea înlocuirea domniilor pămantene
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
Războiul ruso-turc din 1806-1812 a fost un conflict armat din lunga serie de războaie dintre Imperiile Rus și Otoman. Războiul a izbucnit în contextul războaielor napoleoniene. Sultanul otoman, încurajat de înfrângerea suferită de ruși la Austerlitz, a detronat domnitorul Munteniei Constantin Ipsilanti și pe cel al Moldovei Alexandru Moruzi, amândoi fiind considerați rusofili. În același timp, francezii, aliați în acel moment cu Turcia, au ocupat Dalmația
Războiul Ruso-Turc (1806–1812) () [Corola-website/Science/306304_a_307633]
-
23 noiembrie. Pe 28 mai 1812, Kutuzov a semnat Pacea de la București, prin care Imperiul Otoman ceda Basarabia. Tratatul a fost aprobat de țarul Alexandru I pe 11 iunie 1812, cu doar o zi înainte de declanșarea invadării Rusiei de către armatele napoleoniene. După un șir de războaie cu puterile vecine, criza Imperiului Otoman s-a acutizat și a cuprins toate sferele vieții, de aceea rezolvarea problemei orientale devenea tot mai acută. Puterile europene urmăreau scopuri expansioniste acționând sub lozinca "eliberării creștinilor". Scopul
Războiul Ruso-Turc (1806–1812) () [Corola-website/Science/306304_a_307633]
-
Illarionovici Golenișcev-Kutuzov (în limba rusă: "Князь Михаи́л Илларио́нович Голени́ щев-Куту́зов") (*5 septembrie/ 16 septembrie - 1745 — † 16/28 aprilie 1813 a fost un feldmareșal țarist, căruia i se atribuie meritul salvării țării în timpul invaziei napoleoniene din 1812. Mihail Illarionovici Golenișcev-Kutuzov (cunoscut mai degrabă cu numele de Kutuzov) s-a născut la Sankt Peterburg. A intrat în rândurile armatei imperiale în 1759, ori poate în 1760. A participat la luptele din Polonia (1764 - 1769) și împotriva
Mihail Kutuzov () [Corola-website/Science/306321_a_307650]
-
Gubert și Ordinul Leoaicei de Aur (Bavaria), Ordinul Carmelitelor Sfintei Fecioare (Franța), Ordinul Vulturului Alb și Ordinul Sfântului Stanislaus (Polonia). Mai mulți urmași ai generalisimului au îmbrățișat cariera militară: fiul său Arkadi (1783 - 1811), general al armatei ruse în timpul războaielor napoleoniene și a războaielor cu turcii de la începutul secolului al XIX-lea, iar nepotul său Alexandru (1804 - 1882) a avansat de asemenea până la gradul de general al armatei ruse. În anul 1900, la 100 ani de la moartea generalisimului, la Sankt Petersburg
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
între Franța și Marea Britanie, care vor avea ca rezultat final distrugerea celei mai mari părți a primului imperiu colonial francez. Aceste conflagrații au fost războiul pentru succesiunea austriacă (1744-1748), războiul de șapte ani (1756-1763), războiul revoluționar american (1793-1802) și războaiele napoleoniene (1803-1815). Deși războiul pentru succesiunea la tronul Austriei a avut un rezultat neconcludent și în ciuda succeselor lui Joseph François Dupleix, Guvernatorul general francez din India, și a victoriilor de început ale francezilor în Minorca și America de Nord din războiul de șapte
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
pe Bonaparte că menținerea acestei posesiuni ar fi foarte costisitoare, ceea ce a dus la vânzarea regiunii Statelor Unite în 1803. Încercare francezilor de a înființa o colonie în Egipt în 1798-1801 a fost un eșec. În perioada de sfârșit a războaielor napoleoniene, cea mai mare parte a coloniilor franceze a fost restaurată : Guadelupa și Martinica, Guiana Franceză, mai multe posturi comerciale din Senegal, "Île Bourbon" (Réunion) și cele câteva mici posesiuni din India. Până în cele din urmă, Marea Britanie avea să anexeze definitiv
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
Provincii Unite, care nu a fost recunoscute de Imperiul spaniol în Pacea westfalică din 1648. Republica Provinciilor Unite a durat până la invazia forțelor revoluționare franceze în 1795, înființând o nouă republică denumită Republica Batavă care va fi înlocuită de către regatul napoleonian Olanda. Olanda și-a recâștigat independența față de Franța în 1813. În tratatul anglo-olandez din 1814 s-au folosit numele "Provinciile Unite ale Țărilor de Jos" și "Țările de Jos Unite". În 1815 a fost unită cu Țările de Jos Austriece
Provinciile Unite () [Corola-website/Science/305884_a_307213]
-
locuitorii acestora de ambele sexe și cu averea lor", specificându-se că "fluviul Dunărea va fi de acum înainte granița dintre cele două Imperii". În timp ce, din partea țaristă, Mihail Kutuzov depunea toate eforturile necesare pentru încheierea păcii mai înainte de previzibila invazie napoleoniană, mediatorii britanici și francezi tărăgăneau tratativele de pace în speranța de a limita pierderile otomane, nu de dragul „Sublimei Porți” ci pentru a stăvili expansiunea rusească spre Balcani și strâmtori. Constantinopolul a refuzat ferm propunerile inițiale țariste, și atunci Rusia s-
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
au condus la o explozie odată cu Republica Batavă susținută de Franța, ocazie cu care burghezia olandeză a sperat să scape pentru totdeauna de nobilimea cu conștiință de sine tot mai crescută. Totuși, printr-o remarcabilă redeșteptare a nobilimii după Era napoleoniană republica va fi abandonată în favoarea fondării Regatului Unit al Țărilor de Jos. Astfel, cea mai veche republică a Europei s-a transformat într-o monarhie, care dăinuie până astăzi. Cucerirea diverselor teritorii în cele două Americi a făcut din Spania
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
Parti Socialiste") și gruparea de dreapta organizată în jurul UMP (franceză: "Union pour un Mouvement Populaire"). Actualmente, partidele de guvernământ sunt Partidul Socialist și PRG. Puterea judiciară este un sistem de drept civil organizat sub formă de coduri bazate pe Codul Napoleonian și respectând principiile Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului. Sistemul juridic este divizat în două mari domenii: Drept public și Drept privat, dreptul privat incluzând Dreptul civil și Dreptul penal, iar dreptul public incluzând Dreptul administrativ și Dreptul constituțional. În cadrul
Politica Franței () [Corola-website/Science/305951_a_307280]
-
Sighișoara - d. 31 mai 1806, Elbeteinitz, Boemia) a fost un general de cavalerie transilvănean, propietar al Regimentului Cuirasieri nr. 6 și deținător al Crucii de Comandor al Ordinului Maria Terezia, care a servit în armata Imperiului Austriac pe durata Războaielor napoleoniene. Michael Melas s-a născut ca fiu al pastorului luteran Bartholomäus Melas din Sighișoara fie la Roadeș, fie la Sighișoara. După ce urmează școala din deal din Sighișoara, intră în 1746 sau în 1752, împotriva voinței părinților, în regimentul de infanterie
Michael von Melas () [Corola-website/Science/313242_a_314571]
-
Armata imperială austriacă, sub numele oficial de armata cezaro-crăiască, (în germană: "Kaiserlich-Königliche Armee", în româna contemporană "Armata imperială-regală") a fost în perioada napoleoniană a treia ca mărime din lume. Poziția Imperiului Austriac în centrul Europei și ocupația exercitată asupra unor lumi latine, germanice și slave în același timp, au implicat în mod inevitabil armata acesteia în războaie care au răvășit Europa. Armata austriacă
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
au jucat un rol mai important decât cărțile (accesibile elitei) în conturarea conștiinței existenței unei comunități. Această conștiință a fost verbalizată prin împărțirea lumii între "America noastră" și "capitala regală din Europa". Deja prezent la nivelul elitelor burgheze în timpul războaielor napoleoniene, sentimentul de apartenență la o entitate națională s-a dezvoltat în Europa și în America de Nord și de Sud de-a lungul întregului secol al XIX-lea, în contextul în care ideologia romantică a insuflat indivizi din rândurile elitei burgheze (urmați
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
de cult, marele naturalist prefera o plimbare. Deși reticent în ceea ce privește opinia sa față de religie, în 1879, Darwin declară că niciodată nu a fost un ateu în sensul negării existenței divinității, ci mai degrabă agnostic. Darwin s-a născut în timpul războaielor napoleoniene iar tinerețea și-a petrecut-o într-o perioadă marcată de conservatorism, când partidul Tory domina întreaga viață politică engleză. Asistăm la o întărire a poziției Bisericii Anglicane care se opunea oricărui radicalism. Însă Iluminismul, apărut în secolul al XVIII
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
a existat între 1801 și 1807. Numele provine de la Etruria, vechiul nume roman folosit pentru desemnarea ținuturilor locuite de etrusci. A fost creat prin Tratatul de Aranjuez, semnat pe 21 martie 1801. În contextul unei înțelegeri mai ample între Franța napoleoniană și Spania, bourbonii din Parma au fost recompensați pentru pierderea teritoriilor, care fuseseră ocupate de către trupele franceze încă din 1796: deoarece Ferdinand, duce de Parma a renunțat la ambițiile teritoriale, fiul său Ludovic a fost recompensat cu , un nou regat
Regatul Etruriei () [Corola-website/Science/313516_a_314845]
-
și fostul Electorat de Hanovra, cu Ducatul de Braunschweig-Lüneburg și Electoratul de Hessa. Capitala sa era Kassel, iar regele își avea reședința la palatul de la Wilhelmshöhe, redenumit Napoleonshöhe. Statul era membru al Confederației Rinului. Intenționat a fi un „stat model” napoleonian, a fost scrisă o constituție și un număr de reforme sociale au fost implementate în regat, inclusiv abolirea șerbiei, dreptul de liberă întreprindere și Codul napoleonian. Un sistem metric a fost adoptat pentru greutăți și măsurători. Ca și înainte de cucerire
Regatul Westfaliei () [Corola-website/Science/313528_a_314857]
-
redenumit Napoleonshöhe. Statul era membru al Confederației Rinului. Intenționat a fi un „stat model” napoleonian, a fost scrisă o constituție și un număr de reforme sociale au fost implementate în regat, inclusiv abolirea șerbiei, dreptul de liberă întreprindere și Codul napoleonian. Un sistem metric a fost adoptat pentru greutăți și măsurători. Ca și înainte de cucerire, libertatea de expresie a rămas îngrădită și s-a instituit cenzura. O povară semnificativă a regatului era aceea de a asigura suport financiar și trupe pentru
Regatul Westfaliei () [Corola-website/Science/313528_a_314857]
-
sistem metric a fost adoptat pentru greutăți și măsurători. Ca și înainte de cucerire, libertatea de expresie a rămas îngrădită și s-a instituit cenzura. O povară semnificativă a regatului era aceea de a asigura suport financiar și trupe pentru Războaiele napoleoniene. Un număr mare de soldați westfalieni au pierit în Campania din Rusia (1812); Gărzile westfaliene au atacat eroic însă fără succes Reduta Raevski în Bătălia de la Borodino. În septembrie 1813 cazacii ruși au înconjurat Kassel, i-au înfrânt complet pe
Regatul Westfaliei () [Corola-website/Science/313528_a_314857]
-
treilea fost o creație nouă pentru teritorii nespecificate din jurul Magdeburgului, iar al patrulea o combinație între Braunschweig, Diepholz, Lüneburg și Lauterburg. În jurul scutului sunt Ordinul Coroanei Westfaliei și „Marele Vultur” francez. Deasupra se află steaua lui Napoleon. Tipice pentru heraldica napoleoniană sunt sceptrele încrucișate.
Regatul Westfaliei () [Corola-website/Science/313528_a_314857]
-
împărțite între Prima Coaliție (1792-1797) și A Doua Coaliție (1798-1801), deși Franța a fost în război continuu din 1793 și până în 1802. Încetarea ostilităților s-a făcut pe baza Tratatului de la Amiens (1802). Pentru evenimente militare ulterioare, vedeți și Războaiele napoleoniene. Împreună, ambele conflicte au constituit ceea ce este uneori numit „Marele război francez”. "„Revoluția franceză avea să schimbe politica statală a Europei, să stopeze cearta dintre regi, și să o înceapă pe cea dintre regi și popor. Aceasta ar fi avut
Războaiele Revoluției Franceze () [Corola-website/Science/313604_a_314933]
-
în portul Copenhaga. În 1802, Britania a semnat Tratatul de la Amiens, sfârșind războiul și recunoscând cuceririle franceze. Astfel a început cea mai lungă perioadă de pace dintre 1792 și 1815. Acest moment marchează trecerea de la Războaiele revoluționare franceze la Războaiele napoleoniene, Napoleon fiind încoronat împărat în anul 1804. Prima republică franceză, pornind dintr-o poziție aproapiată de invazie și colaps, și-a învins toți inamicii și a produs o armată revoluționară care ar fi necesitat alți ani de putere pentru a
Războaiele Revoluției Franceze () [Corola-website/Science/313604_a_314933]