1,096 matches
-
o amantă. De fiecare dată cînd ieșea, ea se irita. Într-o zi se întîmplă din nou. Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Of, vocea asta a lui Steyn! Dacă comparăm relația între "eul" narativ și ceea ce este narat în aceste patru fragmente, putem pune în opoziție d) și f) cu e) și g). "Eul"este subiect narativ în d) și f), dar nu este și personaj în povestirea pe care o narează, pe cînd naratorul din e) și
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
între "eul" narativ și ceea ce este narat în aceste patru fragmente, putem pune în opoziție d) și f) cu e) și g). "Eul"este subiect narativ în d) și f), dar nu este și personaj în povestirea pe care o narează, pe cînd naratorul din e) și g) este și personaj. Uitîndu-ne la exemplul a), observăm că fraza de acolo se repetă neschimbată în cele patru fragmente. În fiecare din ele avem: 1. o instanță vorbitoare ce numește evenimentul și perceperea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Ottilie (un foca-lizator-personaj sau FP), iar instanța vorbitoare este un NE. Din moment ce avem de-a face cu un roman, ne putem aștepta ca fabula să fie inventată, dar nu prea contează în acest caz. Acum, putem interpreta fraza ca: (Eu narez: (Eu inventez: (Ottilie focalizează:))) Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Dacă vrem să arătăm pe scurt cum funcțonează fraza, o putem formula astfel: NE[FP(Ottilie)-Steyn]. Naratorul, focalizatorul și actorul, fiecare are identitatea sa, naratorul este NE
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
se pare că avem un narator a cărui intenție este de a relata evenimentele vieții sale într-o povestire ce va explica eventualul său final (să presupunem că va avea loc un divorț). Putem interpreta fraza în acest mod: (Eu narez: (afirm autobiografic pentru a explica:)) Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Această frază relatează evenimentul cauzat de actorul Steyn, perceperea lui de focalizatorul "eu" și actul narativ de naratorul "eu", ambele "eu"-ri numindu-se Ottilie. Astfel avem
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nou că acest fragment face parte dintr-un roman, îl considerăm fictiv. Dar naratorul poate fi în plin proces de explicare a unor situații ca aceea din roman în termeni mai generali de unde părtinirea semnalată mai devreme. Astfel, avem: (Eu narez: (Eu inventez cu intenția de a explica:)) Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Acum voi lua în considerare faptul că naratorul se manifestă el însuși în textul său, se referă la sine ca "eu", în același timp gîndindu-ne
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mai poate fi pusă. Textul abundă în indicații cum că povestirea trebuie considerată ca fiind "adevărată". Desigur, nu se dovedește că ea chiar ar fi adevărată; ea abia dă seama pentru dreptul implicit al naratorului. Interpretarea acestei propoziții este: (Eu narez: (Eu declar ca martor:)) Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. De vreme ce naratorul pretinde fără dubii că depune mărturie, s-ar presupune că trebuie să lămurească cum a primit informația. În prima propoziție din g) așa se procedează: sursa
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
narativ care vorbește despre sine și un "eu" narativ care vorbește despre alții, s-a dovedit a fi prea generală. Sînt necesare mai multe distincții între diverse "eu"-ri pentru a trasa o imagine mai clară. Uneori acest "eu" narativ narează în exclusivitate, ca în d); el poate de asemenea să observe, ca în e), f) și g); sau poate de asemeni să acționeze, ca în e) și g). Cînd acționează, această acțiune poate rămîne la stadiul de mărturisire, ca în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
În exmplul d), NE dă temporar cuvîntul Ottiliei. Astfel, personajul Ottilie devine vorbitor în plan secund, ceea ce notez cu NP2. Să observăm, totuși, că folosirea simbolului NP2 nu este pe deplin convingătoare. Deși Ottilia vorbește, cel puțin temporar, ea nu narează: ceea ce spune nu este o povestire. Totuși, voi folosi acest simbol, întrucît el precizează că personajul este un vorbitor, asemeni naratorului. Ceea ce spune naratorul reprezintă o altă chestiune, la care voi reveni în subsecțiunea "Relații între textul primar și textul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
rostească cuvintele de facto. Dar, în dese rînduri, cuvintele puse în vorbirea directă se întîmplă să fie doar gîndite. Astfel, f) ar putea avea și următoarea variantă: f.III Of, acea voce a lui Steyn! gîndi Ottilia. Ceea ce NP2 a narat nu este perceptibil, întrucît alți actori care ar putea fi prezenți nu aud textul. Faptul că o rostire narată în plan secund nu este perceptibilă reprezintă, de asemeni, un indiciu al ficționalității, un indiciu că povestea narată este inventată. Dacă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Astfel, f) ar putea avea și următoarea variantă: f.III Of, acea voce a lui Steyn! gîndi Ottilia. Ceea ce NP2 a narat nu este perceptibil, întrucît alți actori care ar putea fi prezenți nu aud textul. Faptul că o rostire narată în plan secund nu este perceptibilă reprezintă, de asemeni, un indiciu al ficționalității, un indiciu că povestea narată este inventată. Dacă retorica realistă a naratorului caută să susțină pretenția că ceea ce relatează este adevărat, atunci nu se poate reprezenta altă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
lucru deoarece, cu această funcție emotivă, naratorul se referă la sine. Dacă, într-o afirmație, sentimentele vorbitorului sînt exprimate, atunci afirmația se referă la vorbitor. De asemeni, s-ar putea spune că o astfel de exprimare este comparabilă cu (Eu narez:) Mîine voi împlini douăzeci și unu de ani și nu cu (Eu narez:) Mîine Elisabeta va împlini douăzeci și unu de ani. Chiar dacă naratorul nu se referă în mod explicit la el, "eul" narează despre sine, ceea ce înseamnă că un actor cu aceeași identitate
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Dacă, într-o afirmație, sentimentele vorbitorului sînt exprimate, atunci afirmația se referă la vorbitor. De asemeni, s-ar putea spune că o astfel de exprimare este comparabilă cu (Eu narez:) Mîine voi împlini douăzeci și unu de ani și nu cu (Eu narez:) Mîine Elisabeta va împlini douăzeci și unu de ani. Chiar dacă naratorul nu se referă în mod explicit la el, "eul" narează despre sine, ceea ce înseamnă că un actor cu aceeași identitate ca naratorul este parte din fabulă. Semnele procesului emotiv sînt, prin
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
spune că o astfel de exprimare este comparabilă cu (Eu narez:) Mîine voi împlini douăzeci și unu de ani și nu cu (Eu narez:) Mîine Elisabeta va împlini douăzeci și unu de ani. Chiar dacă naratorul nu se referă în mod explicit la el, "eul" narează despre sine, ceea ce înseamnă că un actor cu aceeași identitate ca naratorul este parte din fabulă. Semnele procesului emotiv sînt, prin urmare, și semne de auto-referință. Există mai multe tipuri de astfel de semne. Aș vorbi chiar de două situații
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
discursul indirect. Pro-numele personal "eu" a fost transformat în "ea"; verbul este acum la persoana a treia și nu la persoana întîi. Pe baza acestei analize este logic să căutăm trei caracteristici care disting următoarele forme: 1) Discursul indirect este narat la un nivel mai înalt față de cel la care vor fi fost rostite cuvintele din fabulă. 2) Textul naratorului indică explicit că acele cuvinte ale actorului sînt narate cu ajutorul unui verb declarativ și al unei conjuncții sau al substituenților acesteia
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
să căutăm trei caracteristici care disting următoarele forme: 1) Discursul indirect este narat la un nivel mai înalt față de cel la care vor fi fost rostite cuvintele din fabulă. 2) Textul naratorului indică explicit că acele cuvinte ale actorului sînt narate cu ajutorul unui verb declarativ și al unei conjuncții sau al substituenților acesteia. 3) Cuvintele actorului par a fi fost redate cu maximă precizie și elaborare. Prima caracteristică face diferența între discursul direct și cel indirect. A doua caracteristică face diferența
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este forma cea mai pură de text naratorial. Conținutul este prezentat ca un act, un act verbal al actorului. Cuvintele prin care se rostește refuzul nu sînt menționate deloc. Discursul indirect, discursul indirect liber și textul naratorului în care se narează actele de limbaj sînt toate forme în care se redau cuvintele actorului la primul nivel. Gradul în care în această serie se face dreptate textului actorului descrește; pe de altă parte, gradul în care vorbirea actorului e văzută ca un
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
două texte se realizează atunci cînd cele două fabule sînt legate una de cealaltă. În acest caz există două posibilități. Povestirea în ramă explică povestirea primară, sau se aseamănă cu aceasta. În primul caz, relația este evidențiată de actorul care narează povestirea în ramă; în cel de-al doilea caz, explicația este de obicei lăsată pe seama cititorului sau este doar sugerată indirect, în fabulă. Fabula-în-ramă explică fabula primară În acest caz, fabula este considerată mai importantă de către cititor și depinde de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Fabula-în-ramă explică fabula primară În acest caz, fabula este considerată mai importantă de către cititor și depinde de relația dintre cele două. Ar putea fi foarte bine fabula-în-ramă. Adeseori, fabula primară nu-i decît un pretext pentru ca un narator-personaj perceptibil să nareze o povestire. Fabula primară, de exemplu, poate fi prezentată ca o situație în care transformarea necesară nu poate fi realizată deoarece... Aici urmează narațiunea în ramă. Un exemplu stereotip: un băiat îi cere unei fete să se căsătorească cu el
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
care explică o serie de evenimente din fabula primară. În acest caz, relația dintre texte este atît de intensă deoarece fabula-în-fabulă, asasinatul din Indii, este întotdeauna prezentată numai parțial. Mai mult, comportamentul Naratorului-Personaj2 (Harold) este și el curios. Uneori el narează povestea Naratorului-Personaj2 (Harold), bărbatul mai în vîrstă care își amintește lucruri, apoi din nou narează povestea Naratorului-Personaj3 (Little Harold), băiatul care fusese martor fără să înțeleagă nimic. Sînt prezentate aspecte ale trecutului văzute atunci, ele sînt alternate cu imagini ale
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este atît de intensă deoarece fabula-în-fabulă, asasinatul din Indii, este întotdeauna prezentată numai parțial. Mai mult, comportamentul Naratorului-Personaj2 (Harold) este și el curios. Uneori el narează povestea Naratorului-Personaj2 (Harold), bărbatul mai în vîrstă care își amintește lucruri, apoi din nou narează povestea Naratorului-Personaj3 (Little Harold), băiatul care fusese martor fără să înțeleagă nimic. Sînt prezentate aspecte ale trecutului văzute atunci, ele sînt alternate cu imagini ale trecutului interpretate cu perspicacitatea prezentului. În acest subtext este narată o focalizare dublă sau variind
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
amintește lucruri, apoi din nou narează povestea Naratorului-Personaj3 (Little Harold), băiatul care fusese martor fără să înțeleagă nimic. Sînt prezentate aspecte ale trecutului văzute atunci, ele sînt alternate cu imagini ale trecutului interpretate cu perspicacitatea prezentului. În acest subtext este narată o focalizare dublă sau variind subtil. Aceasta, la rîndul său, se raportează la evenimentele fabulei primare, lenta, inevitabila pătrundere a trecutului în prezent. Influența sub-fabulei explicative, cu toată "duplicitatea" ei, este de o importanță decisivă. Cînd textul în ramă este
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
altă prejudecată poate fi eliminată: aceea că analiza structurală este anistorică. 6: Remarci și surse M-am limitat cînd a fost vorba să aleg subiectele pentru acest capitol. Am discutat doar statutul instanței narative și relația sa cu ceea ce se narează. Această restricție este efectul deciziei, emisă deja în Introducere, de a limita subiectul nostru de discuție. Naratologia studiază texte narative doar în măsura în care sînt narative; cu alte cuvinte, prin prisma narativității lor. Mai exact, subiectul acestui capitol, textul, apare și în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este o caracteristică principală a limbajului și se regăsește tot timpul. Cînd nu se operează nici o distincție între cei doi agenți diferiți este dificil să se descrie corespunzător tehnica unui text în care se vede ceva și acea viziune este narată. Impreciziile acestor tipologii pot duce uneori la formulări sau clasificări absurde, prea la îndemînă. A pretinde, cum s-a făcut, că Strether din Ambasadorii de Henry James "își spune propria poveste", în timp ce romanul este scris "la persoana a treia", este
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
că Strether din Ambasadorii de Henry James "își spune propria poveste", în timp ce romanul este scris "la persoana a treia", este la fel de absurd ca a pretinde că propoziția: a) Elizabeth îl privi cum stătea acolo palid și pierdut în gînduri este narată, de la virgulă încolo, de personajul Elizabeth; ceea ce înseamnă că este vorbit de ea. Această propoziție prezintă în mod clar viziunea Elisabetei: pînă la urmă, ea îl vede stînd. Dacă examinăm termenii actuali din acest punct de vedere, doar cel de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
zidit templul, după o scrisoare pe o piele de animal din timpul lui Cheops. S-ar fi găsit într-un mur din vremea lui Chios*. Cartea morților: în temple cu mult mai vechi, în locuri *** se găsesc scripte. Her[odot] narează de răutatea lui Cheops cumcă a închis templele ș-a cerut de la popoare iobăgie pentru zidirea piramidelor. Apăsarea - poate legendă. Pe vremea lui Cheops stare înflorită. Împrejurul mormântului lui Cheops morminte private. Afară de asta e puțin din vremea aceea (un
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]