12,372 matches
-
indefinisabilei noțiuni de "Acasă". Maestru al surprizei, romancierul ne promite o continuare a istorisirii, blocate într-o situație aparent fără ieșire: scenă în care Sandi îi mărturisește soției infidelitatea comisă. De-aici încolo vom fi iarăși la cheremul imparabilului șarm narativ al lui Mihai Zamfir.
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
episoade. La apariția Cronicii de familie, Petru Dumitriu se găsea ăntr-o stare efectiv euforica și, imediat, i-a dat prin gând că ar putea repeta performanță, ămpingând radiografia socială până an mediile proletare, pe dimensiuni similare și cu un suflu narativ identic. Cu experiența acumulată, ăndrăzneala scriitorului se alia cu o anumită nerăbdare. Nici nu apucă să finalizeze primele capitole (inaugurate an Steaua de Nexus) și pe foi volante aproximă viitoarea arhitectură. ăntr-o prima fază, ai ieșeau la socoteală 14 episoade
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
Dincolo, se aude un glas, - vorbea Finot! - care exclama: - Ia te uita, alături era lume, - exclamase el auzindu-ne că ieșeam: autorul veșnic pe fază care tocmai lua prînzul cu Doamna... nu spune care, nevrînd s-o compromită. E lovitură narativa... Dată ediției din 1896, (traducere personală, n.n.), cu adăugirea balzaciana Paris, noiembrie 1837. Ce mai discutau alături Bixiou și amicii lui, la cabaretul Very, se va vedea... De mult nu se mai citește Balzac. Ce as îndrăzni să propun, e
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
de zile mari.În felul acesta, scriitorul contemporan cu noi s-a situat într-un raport de continuitate cu I.L Caragiale. Capacitatea de a face fără efort, aproape în joacă o literatura rafinată, plăcerea vizibilă de a scrie, ritmul narativ alert și antrenant - totul dovedește că Petru Dumitriu își trăia, la sfârșitul deceniului șase, vârsta lui de aur. Terminase de scris o operă epica grandioasă - adevărată piramida faraonica a prozei românești -, Cronică de familie, si era pentru moment un răsfățat
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
LVI). Cu emoția regasirii acestei comori a istoriografiei și literaturii române din primele decenii ale secolului al XVIII-lea, constatăm că abia acum ea își poate găsi adevăratul loc de frunte în creația românească de expresie latină, cu reale valori narative și artistice. Emoția este cu atât mai mare, cu cat ea revine acasă, în forma ei originală, tocmai de dincolo de Ocean, unde cel mai puțin se așteptau exegeții s-o găsească. Nu putem decât să felicitam pe savantul istoric ce
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
Andreea Deciu În ultima vreme narativul s-a extins, ca model teoretic de explicare a unor fenomene, fie ele ale lumii din jurul nostru ori ale celei dinlăuntru, în tot mai multe domenii. E o chestiune destul de recenta, ca amploare și calibru în același timp, pentru că una
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
morale. Dar, tot el ne avertizează de la început, isi îngăduie și subtile, insesizabile schimbări, de accent, de nuanță. Povestitorul înflorește unde vrea el, la urma urmelor. Plăcerea istorisirii e o formă de inspirație, o resimțim cu toții în micile noastre exerciții narative cotidiene, cînd adăugăm un minuscul detaliu ici, omitem altul dincolo, totul doar pentru că există un entuziasm al povestirii, care stimulează în oricine o vocație creatoare, novatoare. Micile retușuri, discretele intervenții sînt precum niște inflexiuni de glas, ori alegeri de gesturi
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
plină de grație și de blîndețe, dar totodată prizoniera unui ascultător vorace, gata oricînd să o ucidă. A povesti este, astfel, echivalent cu un act atît de iubire posesiva, cît și cu exercițiu de supraviețuire. Poate de aceea este modelul narativ atît de util și de adecvat unei teorii neurobiologice. Urmînd îndemnul lui Carrière, că fiecare dintre cititori să devină, la rîndul său, povestitor, spunînd altora poveștile din această carte, după propria să inima, înflorindu-le așadar cît poftește, închei istorisind
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
și caracterul săltăreț; Valsul a lăsat în urmă Viena, parfumurile și cochetăria ei; Studiile (Leș Etudes a ce fel de "Gradus ad Parnassum"?) au mutat exercițiul diabolic în câmpul tehnicii transcendentale; Baladele povestesc tot ce scrie Mickiewicz în poemele lui narative fără să istorisească ceva; Sonatele nu mai asculta decât de vântul care matură viețile și mormintele. Am înțeles, târziu, ca instrumentul pe care il ascultau fidelii lui admiratori nu a existat niciodată decât sub degetele lui Chopin. O confirmă zeci
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
să nu existe nici un fel de discrepanta. Paliere aparținînd unor zone diferite capătă coerentă în ansamblu, ceea ce nu ferește însă întregul de momente de plictis ori amorțeala. Deși apelează în egală măsură la combinarea efectelor speciale cu cele ale tehnicilor narative provenite din surse variate, Mumia are parte de un paradox a spectaculosul și diversitatea nu sînt suficiente pentru a-l transforma într-un film care te ține cu sufletul la gură de la început și pînă la sfîrșit. Fără doar și
Super-productiile timpurilor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17612_a_18937]
-
cu Cervantes (G. Călinescu), fie cu Dionisie Areopagitul și Simion Noul Teolog (Nichifor Crainic), fie, în fine, cu Byron și Edgar Poe (Dan Petrasincu), F. M. Dostoievski a marcat indiscutabil literatura. Astfel, R. M. Albérès decela în Occident un nou tip narativ: "românul dostoievskian", caracterizat preponderent prin schimbarea unghiurilor auctoriale de abordare, mai precis prin adăugarea unei a treia dimensiuni: cea spirituală. Omul devine astfel, pe lîngă "animal psihologic" și "animal social" (inclusiv politic) și "animal metafizic"3). Unul dintre pertinenții exegeți
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
încadra, cu strictețe, în vreuna din categoriile de care face uz, în astfel de cazuri, critica literară: roman social, roman psihologic, roman politic, roman de idei etc. Impresia la care ajungem, la capătul lecturii, este de asamblare abil închegată, construcție narativă care izbutește să lege într-un tot și să armonizeze elemente de semn diferit. Vedem cum în romanul său Eugen Uricaru conjugă realismul reprezentărilor despre o lume comună, chiar ternă cu o sumă de proiecții care îi imprimă acesteia sensuri
Un roman complex by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2496_a_3821]
-
tot în romanele lui, concepute în virtutea unei solide credințe în puterea de iradiere a basmului. (De altfel, scriitorul a și glosat pe marginea acestei idei, inclusiv la un relativ recent Colovciu al romanului). Oricât de deprinși am fi cu sofisticăriile narative, cu trucurile și găselnițele de ordin „tehnic”, cu abisurile psihologice, până la urmă recurgem automat la asemenea scenarii ancestrale și deloc perisabile. Spun, probabil, platitudini, dar suntem mai marcați de ele decât suntem dispuși să acceptăm. Lupta dintre bine și rău
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
cel mai valoros manuscris pe care îl avem, „Cartea regelui”, care conține poemele „Edda”. E un manuscris pe pergament unsuros și fără interes ca atare, dar care conține un tezaur cultural de o incomparabilă valoare, întreaga moștenire a vechii tradiții narative nordice și germanice. Adevărat monument al literaturii lumii. Am vrut totodată să le reamintesc cititorilor mei că nu suntem un popor de bancheri, ci unul care iubește cărțile.” Oare de câte ori trebuie să repetăm că un popor posedă bogății mai însemnate
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2513_a_3838]
-
sau de reflecțiile amuzante se ghicesc însă în permanență hiperluciditatea autodistructivă, teama de ratare și tentația introspecției duse până la ultimele ei consecințe. Unele stridențe stilistice s-ar fi cerut remediate în roman, și un mai atent dozaj al fluxului evenimentelor narative ar fi oferit cu siguranță impresia unei narațiuni mai bine conduse, dar Noaptea soarelui răsare incită mereu prin amestecul deconcertant al confesiunii oneste, dublată de autoironie și umor, cu reconstituirea amplă a imaginii unei epoci, trăite din perspectiva și condiția
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
Gabriel Dimisianu Am în față două cărți memorialistice, diferite una de alta prin multe aspecte (construcția narativă, mediile evocate ș. a.), dar apropiate prin ceea ce numim îndeobște problematică. Mă refer la Cronica unei vieți. Internaționala mea de Ion Ianoși și la Ce a fost - Cum a fost, convorbirile lui Paul Cornea cu Daniel Cristea-Enache. Au apărut amândouă cam
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
noir, în accepțiunea franțuzească a termenului, dar nu roman polițist. Cred că particularitatea acestei cărți (La revedere, acolo sus, traducere din franceză de Tristana Ir, Editura Trei, 2014 - n.red.) stă în tratarea unei teme de roman noir cu mijloace narative care vin din arsenalul romanului polițist. Am păstrat savoir-faire-ul romanului polițist, cu piste false, surpriză, suspans, farsă, tehnici care vin din ceea ce am scris înainte. De fapt, n-am schimbat foarte mult registrul. Povestesc pur și simplu o istorie în
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
lumi desfigurate etic. Fixând în pasta unui scris dens și translucid totodată, meandrele, trădările și dramele celor două dictaturi (dictatura antonesciană și apoi cea comunistă), scriitorul reface, în fond, arhitectura unui destin traumatic, în care diversele plăci tectonice ale structurii narative se întrepătrund și se completează, într-un spațiu al rupturilor violente și al interstițiilor unei culpe neștiute, redate cu percepția acută a unui martor necomplezent, de maximă intransigență etică. De altfel, istoria traumatică a eului e încorporată în sfera cuprinzătoare
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
în amprenta caracterologică a unor personaje emblematice (clovnul, „prostul”, marginalul etc.). Pe de altă parte, percepția bolii, a unei corporalități degradate, dar și decupajele anamnetice sau expresivitatea simbolică a dialogului etic dintre victime și călăi sunt fixate, cu incontestabilă expresivitate narativă, într-un fragment ce redă imaginea Tatălui, evreu bolnav de Alzheimer, îngrijit de un infirmier german, fragment elocvent prin plastica redării unor gesturi emblematice și a unor figuri exemplar reunite de metaforele suferinței, ale rănii, ale durerii împărtășite. Deloc întâmplător
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
o existență fracturată, desenând conturul unei geografii deopotrivă mutilante și utopice. Memorie, exil, marginalitate, ultraj - acestea sunt cuvintele-cheie ale romanelor lui Norman Manea, reiterate, problematizate, prin care „povestea vieții”, sau „istoria unei boli” sunt rescrise cu concursul printr-o gramatică narativă fracturată, ce restituie nu doar trecutul ființei, dar mai ales modul ei de reacție la negativitatea dizolvantă a ideologiilor. Problematică și densă, scriitura lui Norman Manea nu e, în fond, reductibilă la stereotipiile critice care au încercat să-i capteze
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
avea în colecția sa personală și discuri de jazz, a căror audiere pare a fi influențat textul în speță. Acesta din urmă etalează o scriitură mult mai puțin formalizată decât a prozelor ce-l consacraseră pe autor. O asemenea dezordine narativă, de sorginte jazzistică, i-a oferit lui Mann libertatea de a descrie istoria și actualitatea într-un mod mai direct decât în Muntele vrăjit. Pascale Cohen-Avenel, profesoară la Université Paris Ouest, ne-a prezentat o documentată cercetare despre Primele scrieri
Jazz în cuvânt la Universitatea din Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/2438_a_3763]
-
ale unui istoric literar, care în tot ce a scris - de la sinteze pe epoci și de la monografii la studii pe chestiuni particulare - și-a întovărășit, pentru cine a avut ochi de văzut, știința și disciplina pozitivă cu vocația descriptivă și narativă, de portretizare și reconstituire epică a faptelor, dând viață documentelor până și în notele și comentariile, în principiu ținute de seci, ale unei ediții critice. Astfel, Al. Săndulescu nu face decât să-și aducă la suprafață și să-și valorifice
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
la câte un sportiv de elită. Felul în care se orienta în câmpul creației îmi evocă simplitatea și viteza pe care, mai târziu, le-am identificat la un mare tenisman — Roger Federer. Mircea Nedelciu știa să facă orice: și construcție narativă, și dialog, și parodie, și subminare textuală, și analiză, și asumare a deriziunii pe care tocmai o exersase pentru a pune între el și lume un solid zid protector / despărțitor. În perioada în care ne-am înhămat, alături de Adriana Babeți
Nedelciu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2404_a_3729]
-
între lumi, între prezent și viitor. Dar nu o carte a amintirii și a retrospecției, cît mai curînd invers, a anticipării și călătoriei în viitorul personal. Personajul principal, Pu, este cînd copil, cînd adult, dar de cele mai multe ori vocea lui narativa și episoadele pe care le notează sînt ale copilului care voiajează, cu o înțelepciune intuitivă și misterioasă, către propria să viața de adult. Bergman, ca regizor, descoperă în acest român, o problemă fundamentală, implicită la un scriitor, dar scormonita pe
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
până la cineaști ai deceniului nouă - Pierre Salvadori (debut în 1993, cu Cible emouvante ) și Cédric Klapisch (debut în 1992 cu Rien du Tout ), - adepți ai unui cinema intimist, axat pe o problematică, adeseori, cu conotații autobiografice, mai liber ca structură narativă și cu o privire tandro-ireverențioasă asupra lumii. N-au lipsit nici cineaștii ultimilor ani, aflați la primul lor film de ficțiune și încercând să facă fie un cinema al notației cotidiene și al sensibilității feminine (Solveig Anspach), fie o "docu
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]