801 matches
-
ca povestirea a cel puțin două evenimente reale sau fictive (sau a unei situații și a unui eveniment), nici unul din acestea presupunîndu-l logic sau implicîndu-l pe celălalt. Pentru a o distinge de relatarea unei serii întîmplătoare de situații și evenimente, naratologii (Danto, Greimas, Todorov) au mai argumentat că narațiunea trebuie să aibă un subiect unificator și să constituie un întreg. Mediile narative de reprezentare sînt diverse (oral, scris și limbajul gestual, de ex., tablouri cu natură moartă sau vie, gesturi, muzică
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
termeni majori se reiau parțial unul pe altul, o structură avînd, în terminologia lui Aristotel, un ÎNCEPUT, un MIJLOC și un SFÎRȘIT. Dacă descrierea aristotelică a structurii povestirii a fost extrem de influentă, descrierea cea mai cunoscută a acestei structuri în NARATOLOGIA modernă îi aparține, probabil, lui Vladimir Propp, cel ce a dezvoltat noțiunea de FUNCȚIE, a argumentat că fiecare basm (rusesc) constă dintr-una sau mai multe MIȘCĂRI și a categorizat participanții la poveste în funcție de ROLURILE fundamentale pe care și le
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de lucruri la timpul to și continuînd spre o altă stare de lucruri la timpul t1 ar fi surprins într-o regulă de genul Povestire Minimală → Povestire la to + Eveniment + Stare la t1. Regulile de rescriere au fost importate în NARATOLOGIE din gramatica generativă și joacă un rol important în GRAMATICILE POVESTIRII. ¶Chomsky 1957, 1962; Pavel 1985; Prince 1973, 1982; Thorndyke 1977. Vezi și GRAMATICĂ NARATIVĂ, REGULĂ TRANSFORMAȚIONALĂ. regulă transformațională [transformational rule]. O regulă care permite executarea de schimbări în anumite
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
chiar dacă îl precede pe acesta în timp (ca în "Ea a mîncat o tartină; mîncase înainte o pizza"), ar putea exista o regulă transformațională ca: AS: A apoi B MS: 3 înainte de 3 1 ¶Regulile transformaționale au fost împrumutate în naratologie din gramatica generativ-transformațională și joacă un rol important în unele gramatici ale narațiunii. ¶Chomsky 1957, 1962, 1965 [1969]; Prince 1973, 1982. Vezi și GRAMATICĂ NARATIVĂ, TRANSFORMARE. relatare [telling]. Împreună cu REPREZENTAREA, unul din cele două feluri fundamentale de DISTANȚĂ care regularizează
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
T. Wright 1985. rol [role]. Un set tipic de FUNCȚII performabile de către o entitate, ca și de ATRIBUTELE atașabile unei entități. S-au propus mai multe tipologii ale rolului, dintre care cîteva s-au vădit a fi foarte influente în NARATOLOGIE. Astfel, Propp a identificat în structura basmului șapte DRAMATIS PERSONAE, sau roluri funcționale de bază, fiecare corespunzînd unei anumite SFERE DE ACȚIUNI: RĂUFĂCĂTORUL, DONATORUL (furnizorul), AJUTORUL, fata împăratului (PERSONAJUL CĂUTAT) și tatăl ei, TRIMIȚĂTORUL, EROUL și FALSUL EROU. ¶Souriau a
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sau interne (bazate pe sentimente și tranzacții interioare), simple (lipsite de PERIPEȚIE și/sau RECUNOAȘTERE), sau complexe, epice (episodice, conexate lejer), sau dramatice (împletite strîns) ș.a.m.d. ¶Între încercările moderne de a avansa o tipologie a intrigilor relevante pentru NARATOLOGIE sînt notabile în special cele ale lui Crane și Friedman. Crane face o clasificare tripartită: intrigi de acțiune (implicînd o schimbare în situația protagonistului: Frații Karamazov), intrigi de personaj (implicînd o schimbare în caracterul moral al protagonistului: Portretul unei doamne
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și OBIECT și, mai general, ele duc de la o stare inițială la una finală, care constituie contrariul sau contradictoriul acesteia (inversiunea sau negația sa). Dacă, pentru Todorov și Greimas, transformările sînt intratextuale și apar la același nivel structural, pentru unii naratologi îndeosebi cei ce au fost influențați de gramatica generativ-transformațională (van Dijk, Pavel, Prince etc.) transformările sînt intratextuale, dar leagă (de obicei) două nivele structurale diferite (STRUCTURA PROFUNDĂ sau de susținere a unei narațiuni și STRUCTURA DE SUPRAFAȚĂ). Mai exact, ele
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Opoziția saussuriană între limbă (care constituie obiectul propriu-zis al lingvisticii) și vorbire e analoagă aceleia între COD și MESAJ, SCHEMĂ și uz sau competență și performanță. Ea a exercitat o influență profundă asupra studiului sistemelor semnificante și, mai precis, asupra NARATOLOGIEI: se poate spune că aceasta din urmă studiază limbajul narațiunii, sistemul de reguli și norme care explică producerea și înțelegerea narațiunilor individuale (echivalente vorbirii). ¶Greimas, Courtés 1966. vorbire cvasi-directă [quasi-direct speech]. DISCURS CVASI-DIRECT, în special acela prin care sînt reprezentate
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
unei teorii pe care el probabil nu o cunoaște, și anume concepția relativistă a lui Hayden White privind raportul dintre istorie și ficțiune. Potrivit lui Hayden White, care duce la extrem o linie de argumentare impusă în teoria istoriei și în naratologie după „cotitura lingvistică”, nu există adevăr, ci o pluralitate (dar nu o infinitate!) de adevăruri, echivalente ontologic și epistemologic. Cum spunea Paul Feyerabend acum mai bine de un sfert de secol în controversata sa Against Method, avem mereu de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
prozei), seriozitatea și [...] o putere de muncă nu tocmai comună în tânăra generație [...] sunt atuurile sale esențiale”. Spiritul analitic și aplicația la text sunt dublate de un apetit teoretic evidențiat de instrumentarul folosit (din câmpul structuralismului, psihanalizei, tematismului, semioticii și naratologiei) și de efortul personal de conceptualizare sau de nuanțare a conceptelor consacrate. Asemenea calități sunt ilustrate chiar de prima sa carte, Proza criticilor, care are ca obiect opera epică a lui E. Lovinescu și G. Ibrăileanu. Lucrarea a fost salutată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
Salonul refuzaților, Iași, 1993; Poarta lumii. Jurnal în China, Iași, 1999; Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași, 2003. Repere bibliografice: Al. Călinescu, Istorie literară, CL, 1983, 8; Paul Georgescu, Rațiune și analiză, RL, 1983, 38; Al. Călinescu, Încercări în naratologie, CL, 1984, 4; Mircea Mihăieș, Critica postuniversitară, O, 1985, 5; Nicolae Manolescu, Marea europeană în monografie, RL, 1985, 36; Marian Papahagi, Implacabila analiză, TR, 1985, 37; Radu G. Țeposu, Criticul I. Holban, TBR, 1987, 343; Mircea Iorgulescu, Analiza și sinteza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
și comentează „tehnicist” chiar enunțarea textului aflat sub ochii cititorului. Considerațiile asupra raportului ficțiune-realitate sunt cât se poate de „serioase” și se poate spune că ele sunt principalul factor de unitate a ansamblului, că susțin întreaga carte. Jargonul tehnic al naratologiei e utilizat cu umor, cu ostentație ghidușă - dar fără exagerare -, pentru a dezvălui articulațiile textului, configurarea viziunii și a scriiturii. Sub raport tematic, textele din Cazarma cu ficțiuni (în aparență o culegere de proze scurte, acestea alcătuind însă, de fapt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
că în curentul literar romantic se promovează o literatură narativă care acutizează opoziția angelic-demonic, cultivând obstinat idealul feminin angelic (și Eminescu este un exemplu), spre deosebire de protofeminiștii Prerenașterii (judecați în teza de față, ca și îndeobște, prin prisma de validare a naratologiei unui viitor realism, inclusiv a prefigurării adoptării de către scriitori a unei optici „poietice”). Din perspectiva mutațiilor și inovațiilor pe care Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer le aduc în ceea ce privește valorificarea și impunerea în prim-plan a personajelor feminine, și care pune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
idei noi, pe fundalul cărora se detașează diferențele, astfel mai expresive și relevante și ele în sine. Se cuvine să menționez întinderea materialului critic asimilat cu o acribie pe care-aș numi-o un puțin prea deferentă, precum și interdisciplinaritatea implicată (naratologia, feminismul, istoria mentalităților, studiile culturale), cu toată vastitatea acestor domenii. Date fiind diferențele, ca și emergențele științelor convocate la perspectiva dinspre care se instituie demersul lucrării semnate de Oana Simona Zaharia, eu cred că întregul organizării tezei ar fi beneficiat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Simona Zaharia, eu cred că întregul organizării tezei ar fi beneficiat de o necesară marcare în textul demersului a unei circularități a premizelor, așa cum, la intervale se face. Ar fi fost poate bine venită o scurtă incursiune teoretică în domeniul naratologiei, a istoriei 7 mentalităților și a studiilor culturale, chiar și a feminismului, deși preponderența comparativismului le poate suplini într-un fel. Într-o viitoare revenire asupra lucrării, pentru publicarea ei, care mi se pare oportună, ar fi salutare accentele mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
1046 Michaela șchiopu, Boccaccio, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969, p. 128. 280 Concluzii Lucrarea noastră a urmărit tratarea comparatistă a doi scriitori medievali, insistând pe imaginea personajului feminin, pentru a realiza o nouă abordare, de data aceasta din perspectiva naratologiei, a feminismului, a istoriei mentalităților și a studiilor culturale a doi autori care, în spațiul cultural românesc, nu se bucură, decât parțial, de monografii sau alte cercetări consacrate. Considerăm că am utilizat cu discernământ și cu moderație grilele de lectură
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Într-un fel oarecum asemănător comentariilor narativiste care promovează construirea nu a unei singure istorii, ci a istoriilor, lucrarea accentuează perspectiva relativistă asupra picturii, promovează multiplul și construirea nu a unei singure narațiuni, ci a narațiunilor picturale. Despre narațiune și naratologie A spune că picturile românești povestesc prin cărțile vechi, covoarele, pernele de divan, vasele de aramă gospodărești, oalele țărănești de ceramică, discursul urbanistic sau rural al timpului, zidăria sau lemnăria edificiului românesc sau că narează în detaliul recuzitei din grădina
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
pentru că nu este și nici nu a fost undeva vreun popor lipsit de narațiune și pentru că fiecare comunitate umană are o poveste, deținută sau nu în comun, care rămâne, ca orice poveste, transistorică și transculturală ca viața. Din acest motiv, naratologia, ca studiu formal al narațiunii, a fost înțeleasă încă de la începuturile ei ca proiect capabil să depășească granițele disciplinarității și limitele media. Deloc întâmplător, Claude Bremond atrage atenția asupra acestui aspect important în orice discuție despre fenomenele narative nonliterare: . Această
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
mai mulți cercetători, în discipline diferite, sunt interesați de procesele, rezultatele și funcțiile povestirii, frecvent interpretate de teoreticienii narațiunii ca mișcare spre interdisciplinaritate care, înțeleasă ca schimb mutual, amplifică importanța bazei de idei, a conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii, neintegrate încă naratologic sau neintegrând încă suficient naratologia și erodează, în același timp, într un sens pozitiv, dar insuficient, granițele disciplinare. În aceste condiții, în ciuda interesului comun pentru narațiune, teritoriile comune de cercetare sunt dificil de stabilit
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
și funcțiile povestirii, frecvent interpretate de teoreticienii narațiunii ca mișcare spre interdisciplinaritate care, înțeleasă ca schimb mutual, amplifică importanța bazei de idei, a conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii, neintegrate încă naratologic sau neintegrând încă suficient naratologia și erodează, în același timp, într un sens pozitiv, dar insuficient, granițele disciplinare. În aceste condiții, în ciuda interesului comun pentru narațiune, teritoriile comune de cercetare sunt dificil de stabilit și fluxul rezultatelor interdisciplinare este încă redus. Încă se scrie despre
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
Roy Sommer,Narratology in the Age of Cross-Disciplinary Narrative Research, Berlin, New York, Walter de Gruyter, 2009, p. 2 </footnote> studiilor narative. Aceste insuficiențe, legate de integrarea și coordonarea cercetării, au o consecință pozitivă majoră. Diversitatea și pluralitatea interdisciplinară îi restrânge naratologiei posibilitatea de a furniza numai disponibilități de orientare generală sau de a se limita la statutul de teorie totalizatoare din etapa ei clasică sau de a deveni o altă: „mare teorie cu fundamente sărace”. Îi oferă însă șanse de împăcare
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
fundamente sărace”. Îi oferă însă șanse de împăcare cu aspectele lumii, cu experiența personală, cu edificarea colectivă a identității, cu descoperirea unor sensuri inedite ale trecutului sau cu anticiparea constructivă a viitorului. Toate aceste tentative de definire și caracterizare a naratologiei ca proiect interdisciplinar plasează cercetarea într-un câmp elastic a cărui extensie depinde de ceea ce este inclus sau exclus, conectat sau disconectat, prin istoricizare, abstractizare, teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
abstractizare, teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psychonaratologie. Există posibilități de studiu în relație cu un context referențial în mod simultan lingvistic, literar, istoric, biografic, social și politic. Granițele sunt dificil de trasat și consensul nu poate fi atins, pentru că fără încetare, într-
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
istoric, biografic, social și politic. Granițele sunt dificil de trasat și consensul nu poate fi atins, pentru că fără încetare, într-un fel expansiv și fără îndoială profitabil pentru narațiune, cercetarea caută și stabilește alte și alte seturi de limite. Această: „naratologie expansivă” contestă, așa cum spune Monika Fludernik , istoria despre: „ascensiunea și căderea naratologiei” care începe cu Tzvetan Todorov, Roland Barthes și Algirdas Julien Greimas și care atinge punctul culminant în contribuțiile lui Gerard Genette, Franz Karl Stanzel, Mieke Bal, Seymour Chatman
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
nu poate fi atins, pentru că fără încetare, într-un fel expansiv și fără îndoială profitabil pentru narațiune, cercetarea caută și stabilește alte și alte seturi de limite. Această: „naratologie expansivă” contestă, așa cum spune Monika Fludernik , istoria despre: „ascensiunea și căderea naratologiei” care începe cu Tzvetan Todorov, Roland Barthes și Algirdas Julien Greimas și care atinge punctul culminant în contribuțiile lui Gerard Genette, Franz Karl Stanzel, Mieke Bal, Seymour Chatman, Gerald Prince și Susan Lanser, după care cunoaște un declin. Ea se
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]