825 matches
-
se străduiau să intre toți decadenții. La ora când Îl cunoaște, În casa lui Mallarmé, pe contele de Fezensac, parizianul de adopție, olandezul-francez Joris-Karl Huysmans e deja un scriitor consacrat, acceptat de mediile literare (ce-i drept, cu precădere de către naturaliștii lui Zola, pe care Însă Îi va trăda estetic În curând). Întâlnirea cu Montesquiou Îl tulbură cu asupra de măsură pe modestul funcționar din Ministerul de Interne, slujitor zelos al administrației franceze. În fața sa se află un om din altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și fulgerul albastru din Cântec pentru oastea lui Igor (acea incomparabilă și misterioasă epopee de la sfârșitul secolului al doisprezecelea sau al celui de-al optsprezecelea), poeziile lui Pușkin și Tiutcev, proza lui Gogol și Tolstoi și minunatele lucrări ale marilor naturaliști ruși care au explorat și au descris pustietățile Asiei Centrale. La un stand de cărți din Market Place am descoperit Întâmplător o lucrare rusească, un exemplar la mâna a doua din Dicționarul interpretativ al limbii ruse vii de Dahl, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Boone ura civilizația și prefera să trăiască în selvă, printre indieni... Paula - care îl citește mult pe Udall - e de părere că eu aș putea fi un Audubon al selvelor amazoniene, iar dumneavoastră, Daniel Boone... — Cine a fost Audubon? — Un naturalist. A fost primul care, acum mai bine de un secol, a rostit acea frază celebră: „Unde pot merge să vizitez Natura neprihănită?“ Și-a devansat epoca și a prezis distrugerea marilor păduri și a resurselor naturale din America de Nord. A desenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu e să punem față în față sulițele otrăvitoare cu gloanțele și cu buldozerele într-o bătălie locală, ci să punem față în față acțiunea cu indiferența, adevărul cu uitarea, viitorul cu prezentul... Poate că asta e misiunea ta ca naturalist, admise el. Dar nu este deloc a mea... Ceea ce mă preocupă este să apăr locul în care trăiesc, pământul pe care îl iubesc și indienii care mi-au oferit prietenia lor. Și asta nu mai poate aștepta. Opinia publică se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
alb dezertor. Ei luptau și împotriva unei părți a lumii pe care eu vreau să o reprezint mâine. Cea care se răzvrătește împotriva abuzului de putere, a bestialității și a ambiției. Când cineva va citi că a fost ucis un naturalist, va trebui să stea să mediteze de ce a fost ucis și ce înseamnă asta. Voi reuși să fac mai mult în acest fel decât scriind o sută de cărți... Nu vei obține nimic. Și chiar dacă ai reuși... La ce îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
deposedat de pământ de către Guvern, și-a construit o colibă pe malul fluviului Missouri, în care s-a retras. A fost imortalizat de Fenimore Cooper în romanele lui, sub numele de Carabina Lungă sau Ochi de șoim. J.J. Audubon (1785-1851), naturalist american, autorul lucrării Păsările din America. Ansamblu al triburilor amerindiene din marile câmpii ale Statelor Unite ale Americii, în special în Dakota de Nord și Dakota de Sud, precum și din Canada, Statul Alberta. După masacrul, în anul 1890, al acestei populații, supraviețuitorii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Denumire a Parlamentului în mai multe țări latino-americane. Eliberatorul, supranumele lui Simón Bolívar (1783-1830), general și om de Stat venezuelean, conducătorul războaielor de independență de sub dominația spaniolă din mai multe țări latino-americane (n. tr.). Alfred Edmund Brehm (1829-1884), explorator și naturalist german, autor al lucrărilor Note de călătorie prin Nord-Estul Africii, Viața păsărilor și Viața ilustrată a animalelor. Călătoria pe mare a lui Hannon (în lat., în orig.), lucrare scrisă de Hannon Navigatorul care a trăit în secolele VI-V î
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
scurtă încât nu are vreme nici ca să îmbătrânească! Și cu cât se apropie de sfârșit, cu atât mai mult simte că ar mai avea foarte mult de învățat, de trăit, de iubit... Și aici, ca și în alte cazuri, ideea naturalistului Häckel se adeverește: ontogenia repetă filogenia. Nici omenirea n-a ajuns la mari descoperiri până n-a dobândit conștiința morții. Omul adamic trăia într-un timp etern. Vârsta paradisiacă are corespondent în copilăria fiecărui ins uman - o etapă scurtă în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
eschivă: nu s-a gândit decât la binele ei etc. etc. - Dar ea este acum doi! Viața ei se confundă cu vietatea aceea plămădită în pântecul ei. Chiar nu poate înțelege?... Profesorul se simte total „descoperit”. Își amintește relatarea unui naturalist despre obiceiul leului mascul de a ucide puii, încât leoaicele să intre din nou în călduri, ca să-și asigure el „descendența”. Femelele se asociază și-și păzesc fragedele genituri. Domnul R. se simte vinovat și umilit, proiectat pe scara regresivă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
din urmă, dispăru și Încordarea și a doua zi era vlăguit și plângea foarte ușor din tot felu’ de nimicuri fără importanță. O istorie naturală a morților Am fost mereu de părere că războiul, ca obiect de observație pentru un naturalist, a fost neglijat. De la răposatul W.H. Hudson ne-au rămas fermecătoare Înregistrări cu sunet ale florei și faunei din Patagonia, reverendul Gilbert White ne-a transmis niște Însemnări foarte interesante despre pupeze, rezultate În urma ocazionalelor și neobișnuitelor vizite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
morți. În război, cei morți sunt de obicei masculii speciei umane, deși asta nu mai e adevărat când vine vorba de animale, eu văzând deseori iepe moarte. Un alt aspect interesant al războiului este că doar În acele condiții un naturalist poate observa catâri morți. În douăzeci de ani de observație civilă, n-am reușit niciodată să văd un catâr mort și Începusem să am Îndoieli În privința mortalității acestei specii. Rareori mi s-a Întâmplat să văd ceea ce credeam că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era fascinant, era să descoperim cum corpul uman poate fi făcut bucățele care nu explodaseră conform liniilor anatomice, ci mai degrabă fuseseră divizate la fel de capricios ca un obuz foarte puternic care explodează. Pentru a aduna observații pline de acuratețe, un naturalist ar putea să le limiteze la o perioadă anume de timp, și cea de care mă voi ocupa Întâi e perioada care a urmat ofenisivei austriece În Italia, În iunie 1918, considerând-o o perioadă În care s-a Înregistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sau ca mine trăiește mult și poate va mai trăi atât cât să vadă moartea vreunui membru al acestei secte literare și să vadă În ce fel nobil Își va face acela ieșirea. Tot timpul cât m-am amuzat ca naturalist mi-a trecut prin cap că, dacă buna-cuviință este un lucru excelent, unii trebuie totuși să fie necuviincioși, dacă e să facem ca specia noastră să meargă mai departe, și asta pentru că poziția care ne-a fost prescrisă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
culturale � că toate celelalte fenomene naturale � cer observa?ie, experimentare ?i, cu prioritate, un demers de tip cauzal. Lecturile sale, numeroase ?i variate, �l �ndeamn?, �ntre altele, s? cunune �nv???mintele din Smith (marele economist clasic) cu cele din Lamarck (naturalistul, teoreticianul transform?rîi speciilor ?i al eredit??îi caracteristicilor dob�ndite) ?i s? formuleze o doctrin? evolu?ionist? care trece drept una dintre cele mai coerențe pe care ?tiin?a social? le-a furnizat vreodat? (?i care a fost adesea
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
limba latină (n.t) 13 în original, în dialectul calabrez (n.t) 14 Titus Lucretius Carus (99-55 a.C.), poet și filosof roman, cunoscut mai ales prin poemul de inspirație epicureică De rerum natura (n.t.) 15 BernardinoTelesio (1509-1588), filosof și naturalist italian din Cosenza, inițiator al noii filosofii a naturii din Renaștere. Printre discipolii săi îi amintim pe Giordano Bruno, René Descartes, Francis Bacon, T. Campanella (n.t) 16 Galeazzo di Tarsia (354-430), poet de origine calabreză, din școala petrarchistă (n.
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un an se stabilește la București. În 1861 figurează ca membru al Curții Criminale, un an mai târziu al Curții Apelative, iar în 1866 va fi instalat director general la Regia Monopolului Tutunurilor. „Membru onorariu” al Societății de Medici și Naturaliști din Moldova, al Astrei și al Societății Junimea din Cernăuți, în 1868 este ales membru al Societății Academice Române. Fiica lui S., Marica, a devenit soția lui Mateiu I. Caragiale. Cu nonșalanță de poligraf, S., care mânuiește pana cu multă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
care evocă izolarea și singurătatea: „De-atocma cu pelecanul,/ Prin pustii petrec tot anul,/ Și ca corbul cel de noapte,/ îmi petrec zîlele toate,/ Ca o vrabie rămasă/ în supt streșină de casă”3). „Corbul de noapte” - mi-a precizat un naturalist - e stîrcul de noapte 4). Cel mai recent dicționar îl definește astfel: „Pasăre cu capul și ceafa negre, spinare cenușie și pîntece alb-cenușiu”5). La începuturile literaturii romîne moderne, corbii devin personaje de fabulă, avînd ca defecte îngîmfarea (la Asachi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
le reamintea „pamblicarilor în alte țări” păcatele tinereților (risipă, lene), pe care, parvenind, încercau să le acopere cu atitudini demagogice și ipocrite, cît și „contrastele” schițate de Bacovia în cîteva din poeziile sale. Textul e precis ca o descriere de naturalist; ceea ce pare exotism e o realitate istorică de puțini cunoscută în datele ei primare: „«Folies Bergères» e un teatru ca «Folies dramatiques», însă mai liber. Adică se fumează, se iau consumații și se primblă spre a admira «cocottes»-le. O
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
solemnitate, la ceilalți apar ca ridicole, antipatice, penibile. „Fetele bătrîne (fecioarele întîrziate) care n-au avut contact cu bărbații, din cauza abstinenței impuse, fie de prejudițiile sociale, fie din cauza vreunui defect organic, devin isterice, invidioase, intrigante, cîrtitoare”, le încondeiază, „științificește”, un naturalist ieșean, prof. dr. Nicolae Leon, pornind de la cîteva cazuri de „anonimografe”. Concluziile sale despre ele par, pur și simplu, ale unui om aproape speriat și ostil: „Femeile isterice și fetele bătrîne cu cît sînt mai urîte și mai decepționate, cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Așa Eloim, Spiritul și Materia formă prima lui Trinitate absolută superioară și activă...”)5), în Anton Pann („cere să-i dea vreunul materie de prisos”)6). Surprinzător, lipsește la Eminescu. în schimb, se întîlnește la Hasdeu, într-un poem filozofic („Naturalistul, care din jos în sus învață,/ Materie visează în universu-ntreg”)7) și la Al. Macedonski („Materia în față-i fierbe și se cerne”)8). Rescriind de mai multe ori „Lacustră” și înlocuind (după informația dată de Aurelia Batali lui Ion
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
consimțirea de altădată (resimțită ca o vină) citindu-l sau recitindu-l.4) Tabacaru a făcut mai mult pentru Bacovia decît unii din familia lui sau decît prietenii săi din Iași și din Capitală. Un tutore (în sensul pe care naturaliștii îl dau cuvîntului), el i-a oferit acestuia șansa unei activități (asociindu-l la conducerea revistei, o revistă - subliniez - alcătuită pe profilul său intelectual) și pe cea, ca să întrebuințez un temen la modă, a unei „socializări”. Dar, am spus-o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
capabili de a se transpune în rol) beneficiază de o elaborare psihometrică profundă. A.J. Ploticer, Unele considerații privind problemele frustrației, în „Voprosî psihologhii”, nr. 2, 1969. G.C. Ghipail, Bolnavul, chirurgul și operația, în „Revista medico-chirurgicalăa Societății de medici și naturaliști din Iași”, nr. 2, 1972, p. 482. Gh. Ionescu, Introducere în psihologia medicală, 1973, Editura științifică, București, p. 8-9. Vezi, de exemplu: J. Rouart, Pszchopahologie de la pubert Vasile Pavelcu, Limitele afectivității, teză doctorat, litogr., p. 58. J.A. Brown, The
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
chimice care include diverse ponderi ale unor elemente precum oxigenul și carbonul. Dar în timp ce chimiștii pot măsura cu precizie ponderile diverselor elemente ce formează moleculele, politologii nu pot face același lucru privind diversele structuri care "compun" un sistem politic. Asemenea naturaliștilor mai demult, ei pot afirma doar că într-un sistem politic dat grupurile de interese precum sindicatele sunt "mai" influente decât în altul, sau că parlamentul sau congresul este "mai" implicat în procesul de luare a deciziilor pe plan național
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
geografia mediului, valoarea de piață) și chiar să cuprindă o secvență argumentativă (contestarea unor teze anterioare, dezvoltarea unei noi teze așa cum este indicată prin prezența conectorilor "chiar", "totuși", "dar"). (22) Buretele nu-i un vegetal, după cum afirmă încă vreo cîțiva naturaliști, ci un animal, un polip inferior mărgeanului. Faptul că e un animal nu poate fi pus la îndoială și nici părerea celor vechi că ar fi ceva între plantă și animal nu poate fi admisă. Trebuie totuși să spun că
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ci un animal, un polip inferior mărgeanului. Faptul că e un animal nu poate fi pus la îndoială și nici părerea celor vechi că ar fi ceva între plantă și animal nu poate fi admisă. Trebuie totuși să spun că naturaliștii nu se înțeleg asupra alcătuirii buretelui [...]. Clasa spongierilor cuprinde aproape trei sute de specii care se întîlnesc în multe mări și chiar și în unele ape curgătoare, unde sînt numite "fluviatile"; dar apele în care se dezvoltă cel mai bine sînt
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]