1,896 matches
-
parlamentul Imperiului german. Inaugurată În 1894, a fost sediul acestei instituții până În 1933, când aici a avut loc un incendiu izbucnit În circumstanțe neclare, la foarte scurt timp după numirea lui Hitler În funcția de cancelar al Reich-ului - pretext pentru naziști de a suspenda aproape toate drepturile omului consfințite de constituția din 1919. Denumirea de Reichstag se referă atât la clădire, cît și la instituția parlamentară ( În zilele noastre, pentru aceasta din urmă se utilizează termenul de Bundestag, dar clădirea continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Înființat În 1867 (printre fondatori aflându-se Însuși Kaiserul Wilhelm I), are o suprafață de 65 hectare și adăpostește circa 200 de cai. Boxer german, campion mondial la categoria grea În perioada 1930-1932, care a refuzat să se alăture Partidului Nazist. Un coif care avea un fel de „țepușă“ metalică, ascuțită la vârf; designul lui a fost conceput În secolul XIX și coiful a fost purtat de soldații germani și adoptat, Într-o formă mai mult sau mai puțin asemănătoare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ca un popou. îl chema Măgălie, dar toți îi ziceau numai Gămălie și-și băteau joc de el în toate felurile. Acum era iar luat la mijloc. "Ia să vedem un băiat frumos, să-mi rezolve mie o problemă..." spunea nazistul, care din când în când se ridica de pe pat și dansa din buric, mișcîndu-și fesele ca o muiere. "Hai, cine se oferă?" "Gămălie!" strigau toți. "Fii atent, Gămălie! Uite, îți desenez aici o casă cu trei camere care dau din
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ac într-o ferestruică luminată și gradată. Stăteam acolo, între fetele transpirate de prea mult dans și cele neinvitate. în balta aceea de muzică asurzitoare, care făcea să-ți vibreze plămânii în cutia toracică, priveam cum tipul nesfârșit de lung, "nazistul", cu nădragii evazați de trei palme, își aluneca mâinile pe fundul blondei spălăcite cu care dansa și îi strecura mereu coapsa între picioare, lipindu-și-o de pubisul ei ascuns sub rochia sidefie. Lulu rânjea cu o dantură de negrotei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din dormitorul ei. Aveau să fie de altfel prinși, către sfârșitul taberei, într-un boschet, de către profesorul de serviciu din noaptea aceea. Erau complet goi când a dat peste ei. "A fost înainte sau după?", îl întrebase apoi unul pe nazist. "După, bă", răspunsese, atât de nepăsător și deschis încît nu te puteai îndoi. O luam apoi către marea cupolă de umbră a conacului. Părea un fum cafeniu-sti-clos, un fum sculptat, o sculptură în fum, făcută să țină o clipă pentru ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
făcut, mâine o să se-nhăiteze cu alții de teapa lui, or să spargă magazine, or să fure mașini, or să se 89 dedea la tâlhării și violuri, uitați-vă numai cum arată, cu tangalejii ăștia, cu mutra asta de golan..." Nazistul rânjea și ridica piciorul, ca să-i vedem mai bine nădragii cu ținte. Nu mai insist asupra lui, mi-e scârbă de așa specimene. Dar uitați-vă la colega asta a voastră, uitați-vă la ea, că e fată ca și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
afară. — Arde până spre Michigan și Soto. Drăguț. — Drăguț? — Mda, drăguț. Văd că știi o grămadă de chestii despre mine, Bleichert. — Lumea vorbește. Și despre tine vorbește. — Și ce se spune? Că bătrânul tău este un soi de simpatizant al naziștilor. Că ți-ai turnat prietenii cei mai buni ca să prinzi un loc în Departament. Că ți-ai umflat palmaresul cu meciuri jucate împotriva unor boxeri de la mijlocie trecuți peste noapte la semigrea. Vorbele lui atârnau în aer ca o condamnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de pe planeta Marte. Buck Rogers îl urmărește cu nava lui spațială, iar tu ar trebui să mergi acasă și să tragi un pui de somn. Lee căscă din nou. — Mai târziu. Pontul meu cel mai interesant a fost unul cu naziștii. Un tip mi-a spus că l-a văzut pe Hitler într-un bar de pe 39th, colț cu Crenshaw. Dumnezeule, Bucky! Lee își plecă ochii. M-am uitat spre masa de autopsie. Moarta zăcea descoperită, cu capul îndreptat spre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
buci de la un măgar. Mașinile turiștilor erau deja aliniate în fața dughenelor care le schimbau tapițeria la preț redus, iar jandarmii mexicani, la volanul Chevy-urilor de dinainte de război, patrulau ca vulturii în uniformele lor negre, care semănau binișor cu cele ale naziștilor. Am bătut străzile, în căutarea lui Lee și a mașinii lui Ford din ’40. Mi-a trecut prin cap la un moment dat să cer ajutorul vreunui post de grăniceri sau vreunei secții de jandarmi, dar mi-am amintit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un pic notele. „Ce fel de mamă le cântă copiilor Kurt Weill?“ întreabă soacra mea. Ce fată se căsătorește cu un nou-venit despre care nu știe mai nimic, un străin care ar putea fi un hoț, un criminal sau un nazist, în ciuda numărului de pe braț, pentru că știm cu toții de ce au fost unii în stare ca să supraviețuiască, vrea să zică ea. Soacra mea habar nu are de ce au fost unii în stare ca să supraviețuiască, dar asta e altă poveste. Are ceva împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ca un arc îmi străpungeau inima. Nu ne mai putem vedea, mi-a spus. Îmi pare rău, dar nu mai putem. Am iuțit pasul ca să o ajung din urmă. —E ridicol. Nu înțelegi. Nu, și nu am înțeles nici legea naziștilor care interzicea legături între evrei și neevrei. —E oribil ce spui tu. Poate, dar e adevărat. S-a oprit și s-a răsucit spre mine. I-ar răni pe părinții mei. Părinții tăi mă plac, am spus, deși știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
meu, întinse mâna stângă spre asistentă. —Bineînțeles, eu doar îmi dau cu părerea. Aceasta îi puse un instrument în mână. Nu mi-a spus că era un tatuaj SS, și desigur eu nu am întrebat. Zâmbi afectat privindu-mi numărul. Naziștii care reușeau să treacă neobservați erau mica noastră glumă. Am încercat să îmi trag mâna. El mi-o prinse mai bine. Nu aveți de ce să vă temeți, spuse fără să își ridice privirea. Nu veți simți nimic. Am tras din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
teamă când aud o sirenă apropiindu-se și își imaginează că îi văd pe cei morți. Denumirea bolii, un cuvânt german, evident, este Verfolgungsbedingt. Înseamnă că tulburarea, orice ar fi ea, este rezultatul a ceea ce a îndurat individul în mâinile naziștilor. Înseamnă și că sărmanul nenorocit are dreptul la o despăgubire mizeră din partea guvernului german. De aceea Verfolgungsbedingt este așa de greu de dovedit. Am citit despre câteva dintre regulile stabilite de comitetul german de psihiatri. Chinuit de depresii? Ce legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
noastră pe lista pentru emigrare. Chiar înainte să înceapă războiul. Tot nu a fost suficient de devreme. Deci, ce vrei să spui, că am așteptat prea mult? Da, fir-ar să fie. Nu îmi vorbi așa! Sunt încă tatăl tău. Naziștii nu au putut să șteargă asta și nici tu nu poți. Nici nu încerc. Doar pentru că nu trâmbițez că sunt evreu, nu înseamnă că te-am trădat. Să trâmbițezi? Numești a le spune soției și copiilor trâmbițat? Dar nu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
interpreta pe Broadway pe mama Annei Frank, dar era despre cariera ei dinainte de a veni în America. Vorbea despre cum refuzase să joace cu actori și regizori evrei, în Viena, înainte de război și cum a continuat să facă filme pentru naziști până la sfârșitul războiului. „În timp ce Anne era ucisă în Bergen-Belsen, Gusti era ocupată cu filmările la o comedie intitulată Wie ein Dieb in Der Nacht - Ca un hoț în noapte.“ Acesta era un alt lucru care îmi plăcea la America. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
iar duzini de versiuni ale tatălui meu, înalt, scund, gras, slab, îmi luau pâinea de la gură. Peste tot în lume. În Amsterdam, regina asistase la o reprezentație și fusese impresionată, oameni de rând ieșeau din sală transfigurați. Ei nu erau naziști. Ei încercaseră să își salveze evreii. Nu contează că oricum aveau mai puțini și că renunțaseră proporțional la mai mulți decât orice altă țară. În Germania, iubitorii de teatru și-au exprimat șocul și groaza. Dacă ar fi știut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Hoțule! Hoțule! striga doamna Frank. Să iei pâinea de la gura copilului, se tânguia ea. Ți-am auzit fiul gemând în somn de foame, urlă ea. Otto face un pas în față și ia cuvântul. — Nu e nevoie să ne distrugă naziștii. Ne distrugem și singuri. Pentru Dumnezeu, am mormăit. Femeia din fața mea se întoarse din nou. — Îmi pare rău, am șoptit; dar Otto ar fi trebuit să știe mai multe. Oricine ar fi trecut prin ceea ce trecuse Otto ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
surâsul neîncrezător. O dată la câțiva ani cineva susținea că este prințesa Anastasia. Mai erau femei care insistau că l-au văzut pe Rudolph Valentino. Erau o groază de Houdini. —Și? —Mă crezi? — Ce e de necrezut? Lumea e plină de naziști care nu au existat niciodată. De ce nu ar fi dați dispăruți câțiva evrei? —Nu toți văd lucrurile așa. Ai făcut vreun sondaj? — Întreaga lume crede că eu sunt mort, Pfeffer e un prost și tata e un hoț. — Nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
piesă și în film, el fură pâine. Știi de ce? Ca să nu se plictisească spectatorii. Poliția Verde ne suflă în ceafă; cetățenii olandezi onești sunt gata să ne vândă pentru 75 de florini de persoană și prețul poate crește; nenorociții de naziști, cărora nu le pasă de bani și care o fac de plăcere, nu sunt de-ajuns ca să îi țină lipiți de scaune. Au nevoie de un tată care ia pâinea de la gura fiului său. Au nevoie ca tata să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
scria că Otto Frank supraviețuise la Auschwitz doar datorită relațiilor sale comuniste și, ca dovadă, erau detaliate călătoriile sale pe teritoriu sovietic, în drum spre Amsterdam, când a plecat din lagăr. Îl acuza pe Otto că îi condamnase piesa, așa cum naziștii o condamnaseră pe Anne, pentru aceleași motive. Piesa lui bătea cu o inimă de evreu și ardea cu un suflet de evreu și Otto era un comunist antisemit care își ura rădăcinile evreiești. Îmi atașase și numărul de telefon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lui nu e Dussel, ci Pfeffer. Fritz Pfeffer. Eu sunt văduva lui. — Piesa nu zice că el era căsătorit, am spus eu, deși era și acesta un gest crud. Eram soț și soție. Bărbia moale deveni dârză. —Legile rasiale ale naziștilor interziceau căsătoria între evrei și creștini, dar noi eram oricum soț și soție. După război, guvernul olandez a recunoscut căsătoria. Am certificatul. Vezi, Mammichen, a făcut-o până la urmă femeie cinstită sau guvernul olandez a făcut-o. — Acesta este unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
trecut. Eu l-am lăsat în urmă. Dar aveți această poveste în comun. Hârtia pe care tocmai ați citit-o este înregistrarea unui interviu dintr-un lagăr DP. —Bine, deci nu sunt singurul tip care a ciopârțit un nenorocit de nazist într-un hambar. Aici aveți probabil dreptate. Multe lucruri din astea se petreceau pe atunci, deși noi nu vrem să o recunoaștem. Poate sunteți unul dintre criminali. Dar nu cred asta. Nu mă întrebați de ce. E doar o bănuială. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
petrecut jumătate din timp făcându-și griji ca tine - care spui că nu ești -, clădirea asta ar fi plină în fiecare dimineață. Nu spun să te plimbi cu steaua lui David pe braț. Am purtat-o destul când au fost naziștii. Vorbesc despre a fi un mensch. Știi ce e un mensch? — Un bărbat. Puțin mai mult de atât. Un tip decent. Pe care te poți baza. Un tip care își susține ideile. —Și? — Și, dacă aș fi în locul tău, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Baltice, un sat În pădurile din jurul căruia șuiera viscolul, biciuind zăpada de pe câmpuri, smulgând acoperișurile de paie ale caselor și făcând clopotele bisericii să sune. Iar lupii urlau prin apropiere. Avea deja În minte o povestioară despre satul ăsta, despre naziști, evrei și partizani, poate că diseară i-o va spune lui Dimi și va primi În schimb o gărgăriță Într-un borcan sau o navă cosmică tăiată dintr-o coajă de portocală. De la etajul doi se auziră acordurile pianului, viorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aici nici un suflet viu. Nu tu Yoezer, nu tu șopârlă, nu tu gândac. Gândindu-se mai bine, Fima respinse denumirea de „holocaust“, pentru că aceasta putea fi asociată cu calamitățile naturale, cum ar fi inundațiile, epidemiile, cutremurele de pământ, pe când faptele naziștilor nu fuseseră un holocaust, ci o crimă premeditată și organizată, căreia trebuia să i se spună pe numele ei adevărat: asasinat. Nu „holocaust“ sau „judecată de apoi“. Fima respinse și cuvântul „conflict“, potrivit poate situației dintre Annette și soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]