3,927 matches
-
începuse să amețească. Și acum, spuneți-mi... - zise Gacel Sayah, care se străduia să fie cât mai precaut, dar era ros de curiozitate. Unde vă duceți atât de grăbiți în plin deșert? — La Cairo. Se lăsă o liniște apăsătoare, căci neîncrederea pusese stăpânire pe toți cei de față, cu excepția, bineînțeles, a celor doi francezi. — La Cairo? repetă Aisha cu un firișor de voce. Dar Cairo nu este un oraș mare, departe, în străinătate? — Ba da, este capitala Egiptului. — Și mergeți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
situația. — Și de cât timp aveți nevoie? — Ca să informez, de foarte puțin timp, dar mă tem că pentru a lua o hotărâre va fi nevoie de cel puțin o săptămână. — O săptămână? întrebă nomadul, cu un amestec de ironie și neîncredere. Aveți de gând să țineți acești oameni fără apă o săptămână, și mă acuzați pe mine că sunt sălbatic? - ridică din umeri, dând de înțeles că pentru el acest fapt nu avea nici o importanță. Dumneavoastră faceți ce credeți, dar vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ceea ce nu era cazul acum, nădăjduiam eu -, am pus acest lucru pe seama unor posibile sfere înalte în care s-ar fi aflat gândurile tânărului domn. Îmi doream din toată inima ca acest om să fie sufletul sălii, deși o oarecare neîncredere mai plana încă asupra mea, pentru că nu înțelegeam dacă un suflet al sălii poate fi îmbrăcat cu totul și cu totul în straie maro. În fine, privirea-i plină de umor, evident, maro, cu care mă cerceta la rândul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pentru dinți pe care îl va scuipa imediat. Permiteți. Mi se pare că ați spus ceva despre flori, despre un bilețel și altele. Ei, dar cum a fost cu adresa? Sau poate o cunoșteați dinainte? Ei? reluă el cu o neîncredere șovăielnică, traducând în cuvinte zâmbetul Soniei. Dar atunci, cum, cum? — Foarte simplu, spuse Sonia, am să vă spun. Nu știam nimic nici despre Vadim, nici despre dumneavoastră. Și iată cum am aflat. A doua zi dimineața, destul de devreme, am chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
relele ce li se întâmplă. E mai ușor să dai vina pe cineva care e proaspăt apărut în comunitate decât să îi bănuiești pe ai tăi. Într-adevăr și el era străin la Baia de Sus. Locuitorii îl priveau cu neîncredere, iar pentru forțele supranaturale de aici el reprezenta o țintă. Ei, Doamne ferește, iată că ajungea să gândească la fel ca dânșii. Își alungă gândurile acestea din minte și porni spre ieșirea din sediu. Unde mai pui și observațiile așa zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
năpădi. Era dispus să facă orice, mai puțin să reflecteze asupra celor întâmplate. Poate ar fi fost bine să îl informeze și pe Mihailovici, însă acesta era prins cu ale lui și, oricum știa că l-ar fi privit cu neîncredere. Nu l-ar fi crezut și cine îl putea condamna pentru aceasta? Lui însuși dacă cineva i-ar fi povestit așa ceva, l-ar fi trimis la plimbare, suspectându-l că a între cut măsura la votcă. Din păcate, patronul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui Antichrist sub forma triunghiului sau a două triunghiuri dispuse cruciș: pe galoșii produși de fabrica «Triunghiul» din Riga, În monogramele stilizate ale Împărătesei, În crucea Legiunii de onoare“. Domnul Duchelle, instruit În tradiția Iluminismului, Îi va urmări pledoaria cu neîncredere, solicitîndu-i dovezi pozitive: Carta Împărăției lui Antichrist era, fără Îndoială, o mistificare, asemeni celor lui Eduard Drimon sau Leo Teksil, care la vremea lor derutaseră Întreaga lume catolică. În timp ce neîncrezătorul discipol al pozitiviștilor Își exprima Îndoiala, părintele Serghei se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Graves, cred că X (iar această prescurtare vexantă este doar semnul unei discreții exagerate) a fost conștient de importanța descoperirii sale. Dacă În cartea cu autor necunoscut găsise originea misterioasă a Conspirației, care de două decenii tulburase spiritele, care semănase neîncrederea, ura și moartea, atunci el măcar Înlăturase amenințarea groaznică care s-ar fi lăsat asupra celor pe care cartea Îi numea conspiratori. (Și aici Îi apăru În fața ochilor privirea Îngrozită a unei fetițe din Odessa. Cu capul ițit de după ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ați cunoscut și pe fiul domnului Fortuny. — Julián? Păi, sigur. Am scos din buzunar fotografia arsă și i-am arătat-o. — Credeți că-mi puteți spune dacă tînărul care apare În fotografie e Julián Carax? Portăreasa mă privi cu oarecare neîncredere. Luă fotografia În mînă și Își aținti privirea asupra ei. — Îl recunoașteți? — Carax era numele de fată al maică-sii, nuanță portăreasa, cu o doză de reproș. ăsta-i Julián, da. Mi-l amintesc foarte blonduț, cu toate că În poza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
N-aveți cumva, din Întîmplare, un chiștoc? — Regret, dar vă pot oferi o bomboană Sugus de lămîie, care e dovedit că are tot atîta nicotină cît un Montecristo și, În plus, o grămadă de vitamine. Portarul se Încruntă cu oarecare neîncredere, Însă acceptă. I-am Întins Sugus-ul de lămîie pe care mi-l dăduse Fermín În urmă cu o eternitate și pe care Îl descoperisem În căptușeala buzunarului. Am sperat să nu se fi stricat. — E bună, aprecie portarul, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
același timp toate cunoștințele și resursele acestora. Ajuns, alături de China, una dintre cele două mari puteri ale lumii, califatul își fixează capitalele la Bagdad și Córdoba. Găsim aici toate produsele, toate religiile și toate științele, într-o coexistență impregnată de neîncredere, marcată de hărțuieli. Drumurile devin mai sigure. Piețele Europei și ale Asiei se trezesc din nou la viață. Astfel, negustorii, bancherii, cărturarii, muzicienii, poeții și soldații circulă dintr-un oraș în altul, dintr-un târg în altul. Târguri, orașe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
preț foarte scăzut, vor fi puse la îndemâna tuturor, în ciuda puternicii concurențe dintre experți. Supravegherea va deveni nomadă și autonomă. Toți își vor reînnoi plini de interes aceste instrumente: teama de degradare fizică și de ignoranță, familiarizarea crescândă cu obiectele nomade, neîncrederea din ce în ce mai mare în corporațiile medicale și în cele din învățământ, precum și încrederea în infailibilitatea tehnologică vor deschide imense piețe pentru aceste diverse game de aparate. Companiile de asigurări vor recurge din plin la utilizarea lor, fiind preocupate să-și ajusteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ai dnei Strickland a apărut o pată de culoare. — Cum arată femeia asta? Am șovăit puțin. Știam că ceea ce voi spune va cădea ca o bombă. — Nu e nici o femeie la mijloc. Colonelul MacAndrew și cu nevastă-sa își exprimară neîncrederea, iar dna Strickland sări în picioare: — Vrei să spui că n-ai văzut-o? — N-am avut pe cine să văd. Omul e singur. — Asta este absolut anormal, strigă dna MacAndrew. — Știam eu că trebuia să mă duc personal la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
riduri adânci. Părea că un ger puternic Îi stăpânește mădularele, acoperite până la gât de straie grele. Și mâinile Îi erau ocrotite de niște mănuși din piele Întunecată. - Messer Marcello, răspunse omulețul pe un ton În care se amestecau respectul și neîncrederea. Un mare doctor, se pare. Din Nord. Se duce la Roma să depună un jurământ. Sau cel puțin asta le-a spus Însoțitorilor lui. L-a auzit o slujnică de-a mea. Dante mai aruncă o privire spre grup, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cazul acesta, zvonul s-ar fi răspândit cu repeziciune; Însă nu existase nici o știre că vreunul l-ar fi Însoțit pe Împărat În regatul umbrelor. Poate că Frederic căzuse În capcană dintr-o neatenție, o mică breșă În precauția și neîncrederea ce-l stăpâneau; poate avusese Încredere În fiul bastard pe care se obișnuise să-l vadă prin preajmă de când era copil și căruia nu Îi mai acorda atenție... Aconitul acționează și prin contact, Își aminti el. Pe vremea studiilor, văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spate. Ai băut destul, bătrâne. Amory s-a zgâit la el prostește până când Wilson s-a săturat să mai fie scrutat. — Destul pe dracu’ a zis În cele din urmă Amory. Azi n-am băut nimic. Fața lui Wilson exprima neîncrederea. — Bei ceva sau nu? a strigat nepoliticos Amory. Au pornit amândoi În căutarea barului. — Un highball cu whisky de secară. — Eu mă mulțumesc cu un cocteil Bronx. Wilson a mai băut un cocteil; Amory a dat de dușcă mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de maimuțe. Pe Monkey Îl cucerise conceptul ciudat al videoclipului „De partea cealaltă a vieții, cot la cot cu vagabonzii“. Prin urmare, ne petreceam vremea de dimineață până seara În Bowery, Însoțiți de doi bodyguarzi pe fața cărora se citea neîncrederea În privința motivelor care ne aduseseră Într-un asemenea loc. Toată ziua nu făceam decât să sucim camerele video și să apăsăm pe butoanele aparatelor de fotografiat Îndreptate către vagabonzii care puțeau teribil a băutură și a jeg. După patru zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mine pentru a-mi vorbi despre urechea lui Van Gogh. Am reușit să vorbesc cu această femeie abia pe la sfârșitul după-amiezii. — Da. Femeia nu și-a spus numele când a ridicat receptorul telefonului și am perceput imediat o umbră de neîncredere și de iritare În vocea ei. Mi-am șters broboanele de sudoare care mi se formaseră instantaneu În palmele mâinilor. — Cine e la telefon? Am Închis ochii și am tras adânc aer În piept Încercând să-mi păstrez calmul. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
condamnam prea mult pentru asta. Din punctul lor de vedere, eu eram spionul lui Heydrich. În locul lor, probabil că și eu aș fi simțit la fel. Mai erau încă doi oameni, prezenți la invitația mea, care contribuiau la atmosfera de neîncredere. Unul dintre aceștia, o femeie, era psihiatru legist la Spitalul Berlin Charité. Frau Marie Kalau von Hofe era prietenă cu Arthur Nebe, el însuși un fel de criminolog, și era atașată oficial pe lângă comandamentul poliției în calitate de consultant în probleme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe Lais, dar că nu e posedat de ea; în sfârșit, el aduce într-o zi trei prostituate până în pragul casei, dar le lasă la poartă, considerând renunțarea la fel de semnificativă ca și trecerea la fapte. în toate cazurile, Aristip recomandă neîncrederea în cele trupești, nu ca fapt în sine, ci pentru că îți pierzi libertatea cu aceste povești carnale. Măsura, o dată în plus... Față de bani, femei, dar și putere, Aristip vrea să găsească distanța potrivită. Lui Socrate care, dacă e să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Ți-am spus că e ziua cuiva ori altceva de soiul ăsta și... - Nu prea cred... Un polițist invită mai multe persoane de ziua lui, știi și tu foarte bine că am dreptate, și-a arătat șeful de sală motivul neîncrederii manifestate. - Treaba lui, nu mă interesează. Dar nu pentru el ornez pe aici, dacă vrei să știi, s-a arătat Mariana nepăsătoare. - Măi, tu ascunzi ceva. De cum ai venit te-am mirosit. Nu ești ca de obicei. Parcă ai câștigat
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1094 din 29 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Învingerea stihiilor Mai era puțin până la revărsatul zorilor. Barca se mișca metru cu metru pe luciul apei înspumate. Am plecat de la mal cu teamă și neîncredere. Norii plumburii și fulgerele ce brăzdau cerul, nu prevesteau nimic de bun augur. Dacă avansam prea mult în larg, exista riscul să nu mai ajungem la mal, în caz că se pornea vântul dinspre sud-est. Acolo era malul, iar vântul și valurile
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
Samotracia, Neapoli, Filippi, Atena, Corinthul, Persia și în cele din urmă în Spania. Este prins și acuzat că aduce obiceiuri și zei noi pe care romanii nu le pot primi și dus la antipatul Galion, fratele filosofului Seneca. Luptă cu neîncrederea oamenilor, cu superstițiile lor, cu vrăjitorul Elimas, cu o femeie vrăjitoare. Se duelează verbal cu saducheii și fariseii iudei dar sub protecția romanilor(!), este transmis în lanțuri de la un proconsul la altul, cere să fie dus la judecata Cezarului pentru că
SFINTII APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL de ION UNTARU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363890_a_365219]
-
de la această egalitate a oamenilor care poate determina egalitatea în atingerea țelurilor noastre. Prin urmare, dacă doi oameni doresc același lucru, de care nu se pot bucura amândoi, devin dușmani, unul încearcă să distrugă pe celălalt sau să-l subjuge. Neîncrederea unuia față de celălalt crește și pune în acțiune forța sau înșelăciunea pentru a stăpâni cât poate, până apare o altă forță care îl pune pe acesta în primejdie. Și așa mai departe. În natura omului găsim trei cauze principale de
FERICIRE VS. NEFERICIRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363264_a_364593]
-
forța sau înșelăciunea pentru a stăpâni cât poate, până apare o altă forță care îl pune pe acesta în primejdie. Și așa mai departe. În natura omului găsim trei cauze principale de conflict: mai întâi concurența, în al doilea rând neîncrederea, în al treilea rând, gloria. Prima face pe om să dea năvală pentru câștig, a doua pentru siguranță, a treia, pentru reputație. Fizicianul francez Jean Augustin Fresnel (1788-1827) constata, ne spune Petre Țuțea, prezența legii efortului minim în procesele naturale
FERICIRE VS. NEFERICIRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363264_a_364593]