1,317 matches
-
tăcerea asta dureroasă. ― D-apoi că ea nici n-are alte griji, bâigui Petre morocănos. După alt răstimp, ciocănit de chemările babei, soldații începură a se vedea mai bine cu maiorul călare, la mijloc. Petre îi privea cu niște ochi neîncrezători și parcă numărîndu-le pașii. Deodată răsună iar trâmbița, prelung ca o prevestire. Și îndată Petre auzi frânturile de comenzi: ― ...stai!... ochi!... foc!... Ilie începu să legene mai tare steagul alb, să nu cumva să nu-l observe soldații. Trosnitura salvei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui Nostromo. Blindajul lunecă silențios pe câțiva centimetri. Ash se uită la Dallas care dădu din cap. Ash mai apăsă pe comandă și ușa se urni. Acum era destul loc pentru un om. Dallas intră primul, urmat de o Ripley neîncrezătoare. La urmă venea Ash, care închise degrabă. Stăteau în picioare nemișcați, pândind cel mai mic semn, cea mai neînsemnată prezență. Dallas fluieră ușor pentru a ademeni vietatea. Privind în jur, înaintă spre un ungher care ar fi constituit o excelentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fusese acela care puse prima întrebare de bun simț. ― Totul. De parcă aș fi fost bătut cu bâtă timp de șase ani. Se ridică din nou, își bălăgăni picioarele și zâmbi.) Doamne! Ce foame mi-e! Cât am stat în comă? Neîncrezător. Dallas se holba în continuare la omul care părea să fie întreg la corp și minte. ― Două zile. Ești sigur că nu-ți amintești nimic din ce ți s-a întâmplat? ― Nu. Absolut nimic. ― Care-i ultimul lucru de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ca în aceste momente. Fiecare metru pătrat al navei era cunoscut ea-n palmă de Dallas. Dar știind că o bestie hidoasă putea să se ascundă pe undeva șt să-l ucidă în chip îngrozitor, înainta cu băgase de seamă, neîncrezător, în nici un ungher, pe când înainte se plimba de la un capăt la celălalt cu ochii închiși. Toate lanternele erau aprinse. Și cu toate acestea lumina nu ajungea să străpungă obscuritatea difuză în care era adâncită cea mai mare parte a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Scăderea presiunii făcea, ca rănile lui Parker să sângereze abundent. Ea izbi o ultimă dată cilindrul care bloca trecerea. Ca, printr-o minune, acesta se deplasă și eliberă ușa care se închise cu zgomot. Vârtejurile se potoliră. Pe pasarelă, Lambert, neîncrezătoare, citea datele imprimate de lectori. COCĂ AVARIATĂ ― PANOURILE ETANȘE DE ALERTA ÎNCHISE! Activă intercomul: ― Ash, adu oxigen și vino la sasul principal prin ultima ușă ferecată. ― Bine. Vin imediat. Ripley înainta clătinându-se, căutând să respire aerul rarefiat și puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
brațul meu, alintîndu-se, apoi în hol (Never change your Iove) și apoi, stând alături, în fund, pe treptele scării, discutând exquisite de serios despre dragoste, apoi lovitura în plex, pe neașteptate: "Știi, sânt amorezată..." și eu crezând mai întîi, crezând neîncrezător și sperând fără să pot spera, că se referă la mine, dar după un moment: "Azi am băut pentru divorțul nostru, OK? Știu cine va fi viitorul..." La care, deși știam că vorbea serios, am încercat să iau totul în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am întîlnit-o eu, mi-a spus, mi-a spus mie, pentru că pe ceilalți îi cunoștea de mult, mi-a spus că n-o cheamă Leana și că pentru păcatele ei a ajuns să cânte prin cârciumi... Cladova ridică din umeri, neîncrezător și totuși turburat. - Și cu toate acestea, spuse zâmbind, nu cântă întotdeauna. Și dacă n-a cântat atâția ani, foarte probabil că o întreține doctorul, oricare ar fi fost legătura între ei... - Nici de asta nu sânt atât de sigur
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de fapt, Zamfira, dar prietenii îi spuneau Marina. Ea pretindea că, de fapt, nu e pictoriță, că adevărata ei vocație e sculptura. - Zamfira și mai cum? îl întrerupse Condurachi. - Bănuiesc că o cheamă, sau a chemat-o, Darvari. Condurachi clătină neîncrezător din cap: - N-am auzit niciodată de o sculptoriță sau o pictoriță cu acest nume. - Evident că nu. Pentru că, am aflat mai târziu, de altfel cu totul întîmplător, că la expoziții își semnează operele cu fel de fel de nume
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trase adânc din țigară. Dar poate înțelege el, adăugă. Poate cunoaște el alte limbi... Șovăi câteva clipe, apoi înălță din nou din umeri. - Încercați, domnule elev, îl auzi șoptind pe Zamfira. Încercați, că poate înțelege... Darie zvârli țigarea, se apropie neîncrezător, îi căută ochiil apoi izbucni deodată, cu un glas uscat, înăbușit: - Nous sommes foutus, Ivan! Nous sommes des pauvres types! Save our souls! Bless our hearts, Ivan! Car nous sommes foutus!... Rănitul gemu stins, și în acea clipă gura i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
începuse să șoptească, mișcîndu-și tot mai nervos degetele, închizînd la răstimpuri ochii, apoi deschizîndu-i brusc, parcă tot mai înspăimîntat că-i regăsește acolo, lângă el. - Eu zic să încercăm să-l ducem până în sat, vorbi Zamfira. Darie îl privi lung, neîncrezător. - Are să fie greu, spuse. Trage să moară. - Ar fi păcat, că acum înțelege, spuse Iliescu, și dacă ar mai duce-o un ceas, două, până în sat, poate ne binecuvântează... Câinele se oprise la vreo zece metri, în preajma porumbiștii, așteptîndu-i. Îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adresa de aici, din București. Simți că roșește, dar, cu efort, izbuti să zâmbească. - Nu am adresă, pentru că de-abia sosisem. Venisem cu trenul, de la Piatra Neamț. Am ajuns aproape de miezul nopții. Era în noaptea de înviere. Profesorul îl privi lung, neîncrezător. - Dar te duceai, în orice caz, undeva... Și acolo, pe trotuar, lângă dumneata, nu s-a găsit nici o valiză... - Nu aveam valiză. Nu aveam nimic cu mine, afară de un plic albastru. Venisem cu gândul să mă sinucid. Mi se părea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Domnule Matei!", n-o să întoarceți capul... - Așa era să și fac, răspunse zâmbind. Dar, recunosc, eram curios... Se așezară la o masă și, după ce comandă o limonada caldă și o sticlă cu bere, necunoscutul începu să-l privească fascinat și neîncrezător totodată. - Acum câteva săptămâni, la 8 ianuarie, ați împlinit optzeci de ani! șopti. Și nu arătați mai mult de treizeci, treizeci și doi... Și arătați astfel pentru că încercați să vă ascundeți vârsta... - Încă nu știu cu cine am plăcerea să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a întîmplat. Când s-a dezlănțuit furtuna, se aflau, foarte probabil, pe șoseaua de sub peretele muntelui, la Vallino, acolo unde au căzut cele mai multe trăsnete. Eram la fereastră, și le-am văzut, adăugă, dîndu-și seama că celalt îl privește curios, aproape neîncrezător. Îmi închipui că s-au prăvălit multe stânci. Mi-e teamă că au fost lovite, sau îngropate sub pietre... Știa că nu-i va fi ușor să-l convingă. - Aș pleca singur, într-un taxi, să le caut, reluă târziu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tânărul părăsi sala. Îl urmă și-l ajunse în stradă. - Regret că ați fost împiedicat să vă expuneți până la sfârșit punctul dumneavoastră de vedere. Personal, sunt foarte interesat de noțiunea "eschatologia electricității". La ce vă referiți exact? Tânărul îl măsură, neîncrezător, și ridică din umeri. - Nu prea am chef de discuție acum, spuse. Lașitatea gândirii contemporane mă exasperează. Prefer să beau o bere... - Cu voia dumneavoastră, am să vă însoțesc. S-au așezat pe terasa unei cafenele. Tânărul nu încerca să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tinerii se hotărăsc să urmeze o fa-cultate, majoritatea sînt idealiști, urmează modele parentale sau își decupează fanteziile de prin reviste impecabil realizate, în care viața nu poate fi altfel decît roz. Nu te vom învăța să fii cinic, circumspect sau neîncrezător, dar nici să nu te aștepți ca totul să ți se cuvină fără nici o luptă, din start. Realizarea vi-surilor tale merită tot efortul, așa că nu mai sta pe gînduri și hotărăște-te din timp (pe cît posibil, chiar din
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
de sufragerie. Imediat, a doua zi chiar după ce se mută... Câți ani irosiți în așteptare, până să coboare în propria lor casă de la mansardă ! Cât s-a zbătut și Niki, cât a vorbit cu multiplele lui cunoștințe ! Numai o ființă neîncrezătoare ca Muti s-ar mai îndoi de el... Numai Muti putea să fie atât de suspicioasă : să susțină că, atunci când Niki merge să pună o vorbă cuiva sau să depună unui cunoscut un memoriu, intră cu tupeu în clădire, trece
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ușa lui scrie : Comandant. — Soldat, ce tot spui? Că ai intrat În unitate... pe unde? Și cînd s-a Întîmplat asta? Azi-noapte ? Ia mai zi-mi Încă o dată povestea, Îmi ordonă el și Își scoate chipiul și dă din cap neîncrezător În fața imaginilor pe care cuvintele mele i le-au proiectat În minte. Are un aer ușor amuzat. Deschid gura să o iau de la capăt, dar el ridică receptorul telefonului și- mi face semn cu el să mă opresc. — Cine a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe care o cumpărase pentru ceai) și pe care Hattie i-o înmână lui Pearl care, la rândul ei, o așeză pe jos, în hol, lângă ușă. Ochii sinceri, lăcrimoși, ai lui Gabriel o fixau pe Hattie cu o simpatie neîncrezătoare. Astăzi, Gabriel avusese nefericita idee de a-și lega la spate, cu o panglică, părul pleoștit. Fața îi era încordată și lucioasă, iar nasul înroșit de vântul de aprilie. Când de abia veniseră, se simțea jenată și încurcată și refuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atât de răsunător și de neobișnuit. — Dragul meu Scarlett-Taylor, ce manieră de a-ți descrie excepționala voce! Emma se gândi: „Acum e momentul să-i spun că am de gând să renunț la cântat“. Dar privind în ochii cenușii, blânzi, neîncrezători ai domnului Hanway, i se păru cu neputință să articuleze cuvintele. Mai cu seamă că atingerea degetelor domnului Hanway pe clapele pianului (era un excelent pianist) făcu să vibreze o coardă profundă în sufletul lui Emma, care începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un coleg de studenție de la colegiul Trinity), îl arăta adolescent, dichisit, cu ochi strălucitori și o cravată verde. Lui Emma nu-i plăcea tabloul. Fotografia aflată în camera mamei, îl înfățișa pe tatăl lui în vârstă, mai melancolic, timid și neîncrezător, cu o mustață moale, pleoștită, și o expresie de blajină și inteligentă nedumerire. Ambii săi părinți aveau un aer „desuet“. Taică-su arăta ca un ofițer din primul război mondial, iar mama lui ca o vedetă de pe vremea filmului mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poștă. Acesta îndeplinește, în general, funcțiile și rolurile telefonului clientului, dar aduce cu sine personalizarea și, mai cu seamă, o cotă de greutate a celor exprimate într-o comunicare cu clientul. Acest serviciu este relevant, în special, pentru persoanele mai neîncrezătoare și care nu pot fi convinse decît în momentul în care primesc ceva serios din partea sistemului. O altă caracteristică a acestui serviciu este prețul mic. Sînt clienți care nu pot să-și permită convorbiri telefonice, sau care nu au acces
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
de toată acea atenție pe care i-o arăta fără pic de jenă Anatol. Nu-l respingea, dar nici nu răspundea afecțiunii celuilalt. Nu pun mare preț pe semnele exterioare", a sunat răspunsul. La care Anatol a râs blajin și neîncrezător. "Dar chiromanția?" "Mâna e sufletul omului", a spus Ion Schipor. Și, ca de obicei, arăta multă siguranță și o doză de înverșunare în tot ce spunea. Tot ce pot să spun este că eu sunt sincer. Spun ceea ce văd în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Tu vorbești serios, Dragoș? Care biserică? Biserica Sfântul Mina Vergu. E la doi pași de-aici, pe strada Robescu. Doar să aruncăm o privire înăuntru. Cinci minute. E plăcut să vezi lumânări arzând. Cu toată firea ei prietenoasă, ea ezită, neîncrezătoare, ca și cum s-ar fi văzut obligată să facă ceva împotriva voinței ei. Dragoș nici nu era sigur că peste fața ei trecuse o undă de îndoială înainte de a deveni vizibilă respingerea. Nu sunt într-o stare sufletească potrivită, Dragoș. Poate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zguduirea asumțiilor morale de bază ale supraviețuitorilor asupra lumii. Supraviețuitorii (în acest caz terapeuții grupurilor cu pacienți cu SIDA) care văd lipsa de logică a vieții și a morții încep să perceapă lumea ca iluzorie și falsă. Acești terapeuți devin neîncrezători în relațiile interpersonale și antagoniști. Această transformare a viziunii asupra lumii implică conceptul de contagiune. "Supraviețuitorii simt că sunt tratați ca purtători ai ororilor la care au fost martori" și încep să se simtă izolați prin munca lor. • Ultima trăsătură
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
ei, cei doi tineri au propus conducătorilor lor să înceteze luptele și să-i lase pe ei să se întreacă. Zis și făcut. în preajma locului de luptă s-a strâns suflare multă și dintr-o tabără și din cealaltă. Lumea, neîncrezătoare la început, a băgat de seamă că cei doi tineri chiar se luptau, nu se făceau doar. Cum în acea vreme jocul de fotbal nu era cunoscut, pentru că englezii nu-l inventaseră încă, nici blatul nu avea cum să apară
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]