1,073 matches
-
aburul - demiurgie a plânsului lângă plâns demiurgic apă care trece și piatră povești lângă gură străină mijire de zori și tăcere sfioasă - nimicuri, idei trupul pornit pe drumul cucutei lângă tot ceea ce nu voi mai fi niciodată * piele de șarpe neștiutoare de pielea de șarpe care se va târî mai departe cu mine-cu celălalt cântec singur în cântecul orb în cântecul sărăciei cu duhul ca vinul și pâinea * o mie de ani de trufie a minții după o tinerețe fră
Mircea Cau by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/10214_a_11539]
-
astfel efigii robuste, scene vioaie și înțelesuri străvechi, între legendă și rosturi de viață ghemuite în unghere umile, n-ascultă de vreo searbădă suficiență. La Ilie Boca, întruchipările de el izbîndite resping ca un scandal segregațiile fricoase. În țărănia lui, neștiutoare de ipocrizii căznite, sînt instilate ispite cosmice. Înger sau nălucă de Ormuzd înaripat, desprinsă din straturi afunde ale imaginarului, cutare fantasmă străvezie întîmpinîndu- ne în repertoriul lui Ilie Boca se află acolo ca să braveze și ea, generos, opreliștile care urgisesc
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
așa cum merg lucrurile, nu cred că retipărirea volumelor de eseuri și a celorlalte romane e dorită de editură. Deci avem timp destul de meditat și făcut planuri pentru un viitor mai îndepărtat". După tezele din iulie 1971, lucrurile au înghețat. Eliade, neștiutor al celor ce se întîmplau în țară, alcătuise un proiect al unei ediții de Opere, încredințîndu-l, la Paris, regretatului meu prieten Aurel Martin, atunci directorul Editurii Minerva. Apoi, și-a dat seama că revistele încetaseră să mai publice articole despre
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
însă îndreptățit să-și continue escapadele amoroase (pe care, dealtfel, nu și le refuzase nici înainte). Hannah Arendt nu împlinise încă 18 ani, dar atunci când s-a înscris la universitatea la care preda Heidegger nu mai era demult o fetiță neștiutoare. La 16 ani fusese exmatriculată din gimnaziul din Königsberg pentru că organizase boicotarea unei profesoare brutale. A studiat două semestre la Berlin, unde a trăit cu un student cu cinci ani mai vârstnic. S-a pregătit intens și a intrat la
Pledoarie pentru Hannah Arendt by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6364_a_7689]
-
cu un alai, în jurul ei tot mai partizan/ Aliaților, de-a lungul unei veri tot mai scurte, -/ iar Bebe pe coclauri, făcând-o pe Tarzan,// cu șerpi pe după umeri și cu șopârle aspre/ la pipăit, sau broaște în buzunare, e/ neștiutor de vremea în care va fi oaspe/ al Ťînchisorii noastre de toate zileleť." (pag. 14) Finalul cu poantă (s-ar cuveni să punem cuvântului două rânduri de ghilimele) e frisonant. Invocatul Ioanid nu e un oarecare, ci însuși faimosul memorialist
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
confratelui Stephan Roll, poemul devenea “miracol”, “revelația de o clipă numai a invizibilului”, “un al doilea auz deschis spre toate vămile văzduhului”; iar sub titlul A doua lumină, nota, tot pe-atunci, că: “Făcătorul de poeme a fost perpetuu insul neștiutor de tulburarea pe care degetele lui o vânturau și adevărul s-a ivit întotdeauna aceluia ce nu se îngrijea de adevăr, nu-i căuta cu voință conturul, nu-i isca cu preștiință flacăra”. Sensibilitatea frământată, spiritul neliniștit, “romantic” al tânărului
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
cu o funcție mistică, atribuindu-i calitatăți purificatoare. Cei care calcă alături de acest perimetru al luminii, cei care nu asociază versul cu un altar și scrierea lui cu oficierea unui ritual sunt "rătăciți" de la calea dreaptă, eretici voluntari ori păcătoși neștiutori ce trebuie readuși la matcă. E motivul pentru care Ion Mircea încalcă, uneori, grosolan marginile diferitelor poetici aflate în joc, făcând translații uimitoare prin inadecvare. Comentând un poem de Angela Marinescu, ajunge să susțină că autoarea "a descoperit existența Sensului
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
spune Unamuno, a fost numit „apostolul păgânilor". Cine erau păgânii? „Păgân, paganus, însemna în latinește om de la țară, pagus, țăran, pagensianus. Iar țăranul, omul de la câmp - altă contradicție! - este omul cuvântului, și nu al literei. Păgânul propriu-zis era analfabet [...]. Analfabeții, neștiutorii de carte sunt, de obicei, cei care trăiesc cel mai mult ca sclavi ai lui alfa și beta, ai alfabetului și ai literei. Un țăran are mintea plină de literatură. Tradițiile sale sunt de origine literară: cel dintâi care le-
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
căci parabolele sunt semnal revelator pentru unii și camuflaj prudent pentru ceilalți. Ele ascund dezvelind și dezvăluie acoperind, în funcție de amplasamentul spiritual al receptorului. Altfel spus, parabolele cheamă și totodată țin la distanta.[...] Știutorii recunosc valoarea indicativă a decorului, în vreme ce, pentru neștiutori, același decor e opac. Parabolele seamănă cu un asemenea decor, cu o imagerie anume gândită pentru a conspira și deconspira în același timp o comoară ascunsă”. Ce altceva este, oare, Adevărul ca poveste decât modularea extazului transcendenței în carnea catifelată
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
infractori voiajori, care până acum au dat mai multe lovituri în sudul țării și în capitală, au sosit în orașul de pe Bega. Modul lor de a acționa e simplu. Unul din ei, acostează de regulă cetățeni străini, pozând în turistul neștiutor, care vrea câteva informații. La scurt timp apar și ceilalți doi indivizi, care se prezintă a fi polițiști, iar după ce se legitimează rapid cu un document fals, solicită cetățeanului străin tot felul de acte, dar și bani, lei ori valută
Agenda2005-29-05-politia () [Corola-journal/Journalistic/283957_a_285286]
-
face și ea nevăzută, "întunericul a plecat/ a ieșit pe ușă/ înfundându-și/ jobenul pe ochi". Strada, ca domeniu public, comun, al maximei vizibilități, devine scena pe care oamenii, vântul, iarba și norii se manifestă prin agitație bezmetică și ridicări neștiutoare din umeri: Semințele își trimit/ tulpinele în văzduh/ și din disperare oamenii/ își frământă mâinile în aer./ Aleargă pe străzi și strigă:/ Umbra cărui trup e sufletul?/ Da, umbra cărui trup e sufletul?// Vântul ridică din umeri,/ și iarba și
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
De obicei, copilăria este privilegiată cu un soi de amânare a cunoașterii. Copilul știe, eventual, ,numele" durerii, cum spune Saba, nu și realitatea, substanța ei. Cum să-i explici unui băiețel ce este durerea? Și ce să-i poți dărui neștiutorului spre consolare altceva decît o lacrimă, după ce tu însuți ai început să cunoști realitatea durerii? Rinato dalla mia anima, fiore della vita, fanciulo amico. Č tua questa que ancora mi rimane estrema lacrima que non vedi. Firește că băiețelul din
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
Arșavir Acterian, deși tocmai cele din urmă formează frecvent hrana de căpetenie a creației. Firește, "binefăcătoare e senzația de a fi om sănătos", cînd descoperi că revii "dintr-o dată, cu picioarele pe pămînt", dar propunîndu-și a deveni "asemenea celor dimprejur, neștiutor de miracolul pe care îl actualizez", ceea ce ar presupune o mutație regresivă a spiritului, autorul atinge notele unei umilități supreme: Nimic nu trebuie să se ridice mai presus de mîncarea de toate zilele? Tot eu însă mi-am zis: ŤDa
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
Oameni promiși măreției, față cu neputința ce li s-a dat. Se vede că ei sînt ginta acestui ręveur bastard. Toți cîți trăiesc din amintiri ticluite, din miedul otrăvitor al lui cum ar fi fost dacă. Dacă faptele, pripite, nedrepte, neștiutoare și de potriveala planetelor, și de fair-play--ul filosofiei, nu i-ar fi împins undeva în marginea din care zăresc totul, fără să poată lupta pentru nimic. Dar, în definitiv, cui îi pasă de fapte? Nicidecum acestor umbre descîntate la oră
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
nouă lor condiție, de candoare secundă, metaforica: "Mărul respira stins/ lîngă tîmpla și file// cu un cuțit neascuțit/ (cuțit de femeie singură)/ îl tăi în felii// seva răcoroasă/ are gustul soarelui vechi// semințele scapără/ pe pagina oarbă/ ochi mărunți și neștiutori// noaptea lor cafenie/ mă tulbură" (Mărul). Peisajul nu e o cunoaștere, ci o recunoaștere (o anamneza), ca simptom al izgonirii din Paradis, investit fiind cu o functie mărturisitoare (de martor): "Recunosc drumuri grădini/ case/ ciulinii cu buzele arse// lumină pe
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
anume, e de ambe sexe și nutrește convingeri diverse. Poate fi bărbat sau femeie, democrat sau liberal, adolescent sau bătrâior, arhitect sau tinichigiu, bețiv sau abstinent, entuziast sau blazat, slujbaș sau șomer, ortodox sau catolic, pompos sau simplu, avizat sau neștiutor, morocănos sau vesel. E la fel de greu să îl combați, pe cât de anevoios este să-i faci portretul robot" (p. 152). Ușor de recunoscut, dar greu de definit (date fiind caracteristicile diferite ale speței), nesimțitul poate lua chipul politicianului care face
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
a sperat, cîndva, Carol I, de pildă. În privința retoricii ca artă a vorbirii, a persuasiunii politice, există capcane în toate tipurile de societăți umane. În miezul dialogului "Gorgias", se precizează că retorica este și arta de a convinge mulțimea, pe neștiutori, astfel încît un retor talentat să aibă mereu control asupra spuselor sale, cuvintele sînt prețioase, pot construi sau, dimpotrivă, pot dărîma lumi, pot manipula cu mare ușurință. Ceea ce am simțit mereu. Un retor trebuie să deosebească totodată binele de rău
Cibernetică politică by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9525_a_10850]
-
care a moștenit și a strâns o colecție cu caracter istoric și etnografic, înființând un Muzeu de istorie și artă populară în locuința sa din satul Arbore. S-a născut în 1897 în familia țăranilor arboreni Gheorghe și Maria Hrib, neștiutori de carte. A urmat cursurile școlii primare, apoi gimnaziul, unde a absolvit șapte clase. Țăranii din familia Hrib au adunat timp de trei generații un mic tezaur format din diferite obiecte, printre care se găseau și diferite ustensile din gospodăria
Toader Hrib () [Corola-website/Science/319528_a_320857]
-
mai ales, de ce vorbim, sunt cheia de boltă a unui întreg eșafodaj. Plivind buruienile dobîndim un ogor bogat și curat, arătos, frumos. "Cîte intuiții și cîtă putere de creație - scria Tudor Arghezi - la niște țărani, de sarică și de opinci, neștiutori de nici o carte. Acești oameni, dominînd șesurile cu coasa, și munții cu moțul căciulii, au păstrat o limbă foarte frumoasă peste o mie de ani, și-au păstrat chipul frămîntat, de o tăcută noblețe, și datini intacte". Astăzi, la noi
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
și pe altul, etern nerezolvate. N-avem, între ale noastre vizite, vreuna care să-i semene. Marea încurcătură de la Caragiale - finalurile celor două nuvele mai curînd descumpănesc, decît împrăștie tensiunea - pare să se-apro-pie, însă, de acest calambur în care voioșia neștiutoare a unora nu abate știința cănită a celorlalți. Schimbarea totală, și definitivă, pe care o vedea Dickens e, speranță romantică pe calapod realist, o sfîntă naivitate. Cu toată cuceritoarea ei frumusețe.
Vizită... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6634_a_7959]
-
străinii dezvăluie o tehnică, perpectiva, rapid asimilată, aduc o culoare, berri, albastru de Prusia, ce va îmbogăți cromatica picturii și a gravurii. Prozatoarea a reușit să surprindă atmosfera apăsătoare, când puterea terorizează prin edicte afișate, rapid cunoscute și de cei neștiutori de carte, prin vestitori. Povestitorii par să știe tot, adună grupuri în jurul lor, ei ridică bârfa și scandalul la rang de istorie incredibilă, urmăresc să delecteze și să înspăimânte, cumva în consonanță cu intențiile autorităților, fiindcă reiese din istoriile captivante
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
departe... Nu poate-alege muritorul gând: Doar plânge ce va pierde în curând. LXV Când moartea-i peste tot, în lut, în ape, În bronz, în piatră, mă întreb cum oare Putea-va frumusețea ta să-i scape, Cu brațu-i slab, neștiutor, de floare? Ar fi în stare dulcea ei lumină Să-nduplece a Timpului stihie, Când porți de-oțel ruginei se închină și-n praf s-a-ntors a stâncilor tărie? Ce gând înfricoșat! și oare unde Să îți ascunzi, tu, Lume, giuvaerul
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
din praf, bob de nisip și bob de mei./ Trimite-ți gândul înainte dacă vrei,/ și dacă poți, acolo unde zarea se încheagă/ din aer, întuneric și din gol/ la începutul nesfârșitului ocol." Un gînd lutos, trăgînd spre pămînt, dar neștiutor de rosturile lui, regăsind în lume iureșul din jocul ielelor. "Să poți vedea deodată moneda'n două fețe,/ să fii unde ți-e gândul, și să te vezi apoi/ în locu'n care acuma ești prins ca'ntre ostrețe.../ trimite
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
din întrebările din editorial. Din păcate, spațiul pe care l-am putut afecta era mai mic, dar nu exista altă soluție. Spațiul întregii USR era mai mic. Și acest lucru îi era cunoscut editorialistului „Memoriei”, care pozează acum în victimă neștiutoare. Am acordat tuturor celor găzduiți și aflați în situația de a se muta întreg ajutorul, deși USR are un personal foarte redus și nici o obligație în acest sens. Redacția „Memoriei” nu ne-a cerut sprijinul, aducând doi oameni tineri, care
„Memoria” și memoria () [Corola-journal/Journalistic/3419_a_4744]
-
potrivit cu mai miezosul, aici, „folositor”), este supratema acestui volum, similară întrucâtva acelui „sacru camuflat în profan” despre care vorbea Eliade. Aflăm, astfel, că descoperitorii lui Hristos, fie că e vorba de „stareți” cu experiență sau de ierarhi, fie de călugărițe neștiutoare de carte, fie de simpli monahi începători, minunat „accidentați” de harul dumnezeiesc, sunt de multe și nebănuite feluri. Unii dintre ei au metehne sau ticuri cât se poate de omenești, alții au plăceri vinovate, dar toți trăiesc sub clopotul de
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]