3,535 matches
-
cu plaivaz. Fapte diverse și solemnități, momente politice și sportive, catastrofe și serbări, drame colective și manifestări sociale, în sfîrșit tot ce poate destăinui, public sau particular, cotidianul - au poposit o clipă în cutiuța ageră, înainte de a se mistui în neant." Cine este Terorista Una dintre întrebările mult vehiculate pe net, în ceea ce se numește blogosfera autohtonă, este de o bună bucată de vreme următoarea: cine se ascunde sub pseudonimul Teroristei? Notorietatea blogului Terorism de cititoare. Cărți și tutun a devenit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7419_a_8744]
-
Constantin Țoiu Neantul făcut din evenimente gălăgioase... din infrasunete... pe care nu le auzim și pe care doar elefanții,... pahidermele..., le percep cu unghiile labelor lor grele călcând pe pământ... de la mari depărtări prin junglă. Sau din supra-sunete, pe care nu le auzim
"General Motors" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7956_a_9281]
-
și pe care doar elefanții,... pahidermele..., le percep cu unghiile labelor lor grele călcând pe pământ... de la mari depărtări prin junglă. Sau din supra-sunete, pe care nu le auzim, de înalte ce sunt, și care ne asurzesc. în orice caz, neantul un receptacol de fleacuri gălăgioase pe care urechea noastră nu le prinde... E dimensiunea, ori subdimensiunea, anormală, felului nostru de a fi, de a suporta... Neantul, discurs politic interminabil cu ovații neîntrerupte. Sau îngheț total după o execuție... Sau fanfară
"General Motors" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7956_a_9281]
-
nu le auzim, de înalte ce sunt, și care ne asurzesc. în orice caz, neantul un receptacol de fleacuri gălăgioase pe care urechea noastră nu le prinde... E dimensiunea, ori subdimensiunea, anormală, felului nostru de a fi, de a suporta... Neantul, discurs politic interminabil cu ovații neîntrerupte. Sau îngheț total după o execuție... Sau fanfară intonând unul și același marș glorios... Sau... declarație de amor în limba URDU...Sau Wermachtul intrând în cadența pasului larg deschis trântit pe asfalt și în
"General Motors" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7956_a_9281]
-
descopăr ce se află dincolo de gestul mola-tec-enigmatic al femeii ce ține în mâini o balanță. Îi cred pe cercetătorii recenți, care au ajuns la concluzia că în talgerele delicate nu se află nimic. Nici aur, nici perle, nici diamante. Doar neantul. Doar expresia de nedescris a acestei fe-mei de-o frumusețe cotropitoare (și mamă, și amantă, și negustoreasă, și gânditoare, și ispititoare), stând cu spatele la un tablou, aflat pe perete, al "Judecății de apoi", iar cu fața spre masa acoperită de bogății
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
Catullienelor lui Vasile Sav, nu am avut nici răbdarea și nici curiozitatea de a-l străbate decît oare-cum în diagonală, din zbor. Aceasta pentru că, în prin-cipal, referințele de aici sunt la niște nume care nu-mi spun nimic, un pur neant onomastic, o lume mărunt-provincială, fie și atunci cînd sălășluiește pe malurile altor revărsări de ape, mai impor-tante decît Someșul cel așa de subțiratic. E, în totul, un univers mic, al deriziunii, pe care harul poetic nu are cum să-l
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
Salutul dat de un bolnav "ofițerului anonim care își păstra singur, în solitudinea îngrozitoare a casei, rațiunea sigură de a exista și de a se răzima de o sabie." (p. 220) Ce înseamnă poza lui, pe lîngă strania atotputere a neantului? Pe lîngă deriva de priveliști și de trăiri a unui trup închis într-o sticlă? Pe lîngă urarea, de un liber arbitru crud, de neînțeles pentru toți cîți trăiesc pe uscat, să te faci bine, "dacă vrei"... Și chiar dacă nu
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
destule din paginile de pur decorativism din capitolele mediane ale cărții. Învingător și învins, el reprezintă elementul de stabilitate într-un moment când ceilalți eroi plutesc în reveriile maladive ale propriei disoluții. Jones — personaj fără identitate, orfan ivit parcă din neant — repurtează o singură victorie amoroasă. Cea mai lipsită de glorie, dobândită asupra lui Emmy, ființa care întrupează existența telurică, non-spiritualul și încăpățânarea tristă a celui dinainte învins. Antierou el însuși, Jones nu are acces decât la cineva asemănător lui, la
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
uneori a pluti independente prin spa-țiu. Dansatoarea se ivea la început din întuneric, devenind vizibilă treptat. În momentele de maximă lumină scenică se conturau și mișcările generale ale întregului corp, în pofida costumului negru, pentru ca în final corpul să reintre în neantul întunericului. Pe lângă valoarea în sine a plasticii sale corporale, indispensabilă ca instrument de creație pentru un interpret, remarcabil este și saltul către maturitate artistică al coregrafei. Pe scurt, o piesă împlinită. O altă trăsătură proprie actualului moment creativ, întâlnită în
Dans și experiment by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6829_a_8154]
-
fără răspuns din lume. Un cercetător Canada susține că a aflat adevărul. Darla Zelenitsky, de la universitatea Calgary din Alebrta, Canada, spune primul că a fost oul, nu găina. Păi, și atunci, cine a făcut oul? Doar nu a apărut din neant. Zelenitsky susține că în urma descoperirilor arheologice s-a aflat că în Oceanul Planetar au existat animale care sunt strămoșii găinilor din zilele noastre. Atunci când apele s-au retras acestea au început să își depună ouăle pe uscat, transformându-se în
S-a aflat răspunsul uneia dintre cele mai faimoase întrebări din lume. Cine a fost mai întâi, oul sau găina? () [Corola-journal/Journalistic/68341_a_69666]
-
dialectici spirit/materie pe care poezia o punctează obsesiv. E la mijloc dorința descoperirii unui rost ontic, a așezării ființei pe portativul destinului, fapt ce răspunde însă în increat. Palparea divinității cu antenele lăuntrice duce la regretul de-a fi. Neantul, receptacul al virtualităților netraduse în act, izvor al tuturor posibilităților, așa cum apare în poetica mallarmeană, e un soi de mîntuire inversă, retrospectivă: "Arătînd fără rest, / întregind ceea ce suntem cu de unde venim / și spre Cine ne ducem, fără margini, fără punct
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
diferențele magice). Meditația poetei încearcă a aprofunda diferența dintre gol și plin, dintre vremelnicie și eternitate, "necontenind / a se împuțina prin cele ce se adaugă, necontenind / a se înmulți prin cele care scad" (Tripticul numărării), ca tot atîtea raportări la Neantul suveran.: "Nimic să nu intre, nimic prisosind / fără nimic al nostru, fiind zidiți din nimic cu mîinile goale de făcut și cu mîinile / toate ale Sale pline, reflectîndu-se goale / în noi, diferențele magice între / geniul muririi ce ne mîhnește și
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
îneca în curgerea uitării. Dintre editorii care și-au făcut un merit din a smulge intelectuali interbelici din sorbul amneziei, numele Dorei Mezdrea trebuie pomenit cu precădere. Sunt cel puțin trei filozofi cărora cercetătoarea noastră le-a scos numele din neant: Vasile Băncilă, Simion Mehedinți și Dumitru Cristian Amzăr. Dar marele ei merit e legat de Nae Ionescu. E îndeajuns să ne amintim de monografia pe care i-a dedicat-o profesorului, un document impresionant ca putere de cuprindere a informației
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]
-
pasăre și stăpîn). Ele trebuie să fie autentice (nefalsificate, se precizează; cu dreptul de autor plătit la zi, adăugăm), fără anomalii de miros, aspect sau consistență (și cum să constați "anomalii de miros", dacă "produsul" e în vid? adică, în neant? amarnică e și metafizica pieței de lactate, azi) și fără să fie transportate sau prezentate în ambalaje murdare, ruginite sau improprii. Clientul păstrează eticheta, iar în cazul în care se îmbolnăvește din cauza produsului lactat, el poate să se adreseze DISPV
Noi directive by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7560_a_8885]
-
și-au înălțat prototipul pe piedestalul unei omnipotențe, mergînd pînă la teza cum că productele exegetice sunt mai interesante decît opera și chiar pînă la sublima utopie a unei interpretări capabile a-și "inventa" obiectul, adică a-l extrage din neant. Alții și-au tratat domeniul cu scepticism, contestînd mai cu seamă relevanța verdictelor critice stabilite prin mijloacele artei, id est ideea unei critici "creatoare". Între entuziasmul absolutizant și refuzul moroz, critica și-a continuat pînă azi drumul... creator. Vom încerca
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
Erik, spre deosebire de ochelari, care reflectă lumina, întunericul o absoarbe. Termenii acestei încercări sunt unii religioși, icoanele rămase de la călugări și găsite de Erik sunt șterse, locul haloului de lumină care înconjoară capul sființilor a fost luat de întuneric, de ilizibilul neantului, întreg locul este impregant de o sacralitate care vădește însă fațeta ei malefică, terifiantă. Scenariul religios al ispășirii păcatelor se reproiectează asupra scenei istorice, frontiera este trasată pe harta pregătită de Knut și Musko cu sânge, iar geografia se face
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
alte lumi/ ființa mea să iasă-n vârstă nouă:/ să fiu un lent bătrân, ori poate plânsul/ unui copil în alt văzduh, să fiu/ un salt de fiară, și să fiu inele/ de șarpe, ori să răspund obscur/ într-un neant ce se repopulează./ Mi-e trupul o răscruce, întâlnirea/ a două sau mai multe universuri,/ mă rătăcesc în labirint de lumi./ Dar moartea mea? Îmi va fi dat să cad/ în toate lumile deodată, toate,/ cum în sisteme de oglinzi
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
scrie poezie, așa cum Nicolae Breban scrie proză. Un suflu vital îi dictează textele într-un fel de dicteu automat, debarasat de orice urmă de cenzură estetică sau rațională. În fluxul acestei scrieri "posedate", dominate de elanuri vitaliste, răsar ca din neant versuri de mare frumusețe și delicatețe. "Păsările ți s-au lipit de piept, tremurând,/ cu câte un scâncet, parcă lovite/ de inima ta bătând ușor,/ ca un mânz nenăscut, din copite." (Ca dintr-un măr, p. 171) Ultimele două versuri
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
factură cu totul specială. Femeia iubită este o ființă în preajma căreia "îmbătrânesc copacii", peste care cad "toți vecii" și a cărei frunte e "zbenguită" de clopote. Celor doi îndrăgostiți le este dat să trăiască "orgasmul universului/ în îmbrățișarea lui cu neantul/ și țâșnirea fierbinte a luminii/ care ne spală obrajii". Acest intimism viforos, retorica hiperbolică aplicată liricii erotice, de sorginte romantică, cam desuetă pentru mileniul în care am intrat, poate să placă sau nu. Sunt imnuri ale iubirii, după model Ioan
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
aparent anti-emoțional) o poate iubi în sfârșit necondiționat pe Maga (sau mai exact poate admite că o iubește): Oh, iubirea mea, mi-e dor de tine, mă doare lipsa ta peste tot, mă doare pielea, gâtul, fiecare respirație, simt cum neantul îmi cuprinde pieptul unde tu nu mai ești. Minunat spus, într-adevăr. Dar de ce simte el atât de târziu acest lucru? Pentru că Maga este inima lui: nu în inima lui, ci este inima lui. De-aici toată peregrinarea prin care
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
erezie. Alegerile și dilemele sale sunt preluate de Robert Bork. Cei doi reflectă impasul în care au ajuns la sfârșit de secol XX știința și credința, reacția în lanț pe care o declanșează arată două chipuri ale omului pus în fața neantului: "homo americanus" și "homo sovieticus". Omul american apare aici reprezentat prin ipostazele esențiale, care influențează și decid viața unei țări sau a planetei: politicianul-giruetă, care își schimbă opiniile după "vântul" ce bate dinspre alegători, jurnaliștii prin informații abundente curgând pe
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
o numim altfel... Concluzia lui Negoițescu, sprijinită pe exemplul Luceafărului, este că poemul, "tinzînd spre puritate și perfecțiune formală, se descarcă de substanța magică. Era drumul lui Eminescu: de la mětos la magie și de la magie la virtuozitate, adică de la mětosul neantului la neantul verbal." Nu este rostul acestor rînduri să combată viziunea criticului, care rămîne expresia gustului său și, oricum, de o coerență fără reproș. Ceea ce justifică redeschiderea discuției este un fapt de cu totul alt ordin: Negoițescu pășea, probabil fără
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
altfel... Concluzia lui Negoițescu, sprijinită pe exemplul Luceafărului, este că poemul, "tinzînd spre puritate și perfecțiune formală, se descarcă de substanța magică. Era drumul lui Eminescu: de la mětos la magie și de la magie la virtuozitate, adică de la mětosul neantului la neantul verbal." Nu este rostul acestor rînduri să combată viziunea criticului, care rămîne expresia gustului său și, oricum, de o coerență fără reproș. Ceea ce justifică redeschiderea discuției este un fapt de cu totul alt ordin: Negoițescu pășea, probabil fără știrea lui
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
cordial. Pendulează subtil între contrarii pe care le aduce într-un punct de convergență. Îi place să hoinărească "absolut slobod printre idei, imagini, cărți, amintiri, vise", între etos și patos, face caz de "lexicul heideggerian", de "incertitudini", de "neliniște în fața neantului", de "simțământul tragic al existenței" etc. Pe de altă parte, votantul lui G. Călinescu și prietenul lui Al. Paleologu, e un spirit critic de nuanță galică, "literator de școală franceză", din stirpea ocărâților și prețuiților E. Lovinescu, Zarifopol, Pompiliu Constantinescu
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
omului primordial. Sînt absorbite aici nenumărate istorii și geografii, coduri culturale și niveluri simbolice. Egiptul și Bizanțul, lumea precolumbiană și straturi etnografice nedeterminate și nelocalizabile se întîlnesc și fuzionează într-o tipologie unică, într-un chip generic foarte apropiat de neantul măștii. Inventarul acestei arhaicități absolute, fără definiție și fără identitate, este și el unul greu de citit într-un cod anume. Un amestec de funerar și de ludic, de mumie carbonizată și de păpușă cioplită cu o bucurie gratuită, sfîrșește
Memoria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7164_a_8489]