746 matches
-
apropiat de casă, am fost surprins însă de neliniștea prietenului meu, care mi-a arătat ferestrele luminate, susținând că, la plecare, personal stinsese lumina în toată casa și că nu avea pe nimmeni care să fi venit în vizită pe neanunțate Cum nu părea a fi o glumă, iar strălucirea ferestrelor era de necontestat, am lăsat doamnele în urmă, și ne-am apropiat cu precauție de ușa de la intrare, dincolo de care începuse să se audă un sforăit de toată frumusețea. Intrăm
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
lăsat cuprins de furie, se învârtea în cerc prin cameră, fumând. Și-a zis că s-o fi defectat telefonul și n-are cum să-l anunțe. S-a îmbrăcat, să-i facă o vizită. Detesta să se ducă undeva neanunțat, dar putea fi un caz de forță majoră. Apoi s-a gândit că ea l-ar putea căuta în răstimpul ăsta, mergând la un telefon public și spunându-i gâfâind exact ce el știa, că aparatul lor, naiba să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Nicolae Ceaușescu), așa cum arată în detaliu Gail Kligman în lucrarea sa Politica duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu. Cum și de ce a fost luată decizia de a interzice și criminaliza avortul în România. Situația natalității în România este studiată... Neanunțată pentru majoritatea locuitorilor României socialiste, preocuparea pentru „reglementarea cursului sarcinii” se afla însă pe agenda Comitetului Executiv și, mai ales, pe cea a secretarului general al PCR, Nicolae Ceaușescu, încă de la începutul anului 1966. În ședința Comitetului Executiv din 2
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
dar ușor de încălzit: două camere cu o bucătărie-sufragerie, În Oberaußen, un sat în care se așezaseră mulți mineri. Chiria era mică. Cu timpul, s-au adunat și mobile, una câte una. Când veneam eu în vizită, ceea ce se întâmpla neanunțat, spontan, raportul Academiei stătea pe măsuța de lângă canapea. Mama îl deschisese la pagina potrivită, ca și când ar fi bănuit venirea mea. Întotdeauna spera ceva de la fiul ei, ceva care acum se confirmase și chema noi speranțe. Și e de presupus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui de cranii umane așezate unul peste altul, nu mi-a rămas decât vizita la pictorul, venerat de noi, Giorgio Morandi. Eram destul de tineri și de obraznici ca să întrebăm de casa acestuia din Bologna și să ne ducem peste el neanunțați. Ne-au întâmpinat surorile maestrului. Deoarece Anna vorbea destul de fluent italienește și a știut să pomenească și numele unui colecționar de artă pe nume Floresheim, o cunoștință de-a uneia dintre mătușile ei, considerat colecționar de tablouri de Morandi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce te așteaptă, și treci dintr-o dată de la libertatea burlacului la constrângerea mariajului, care reprezintă barca de care-ți vorbeam, în care totul era monoton, sufocant și înnebunitor. O aventură care de obicei se termină brusc, fără curaj, cu dispariții neanunțate, totdeauna justificate de "nu am vrut să o rănesc, de aia am preferat să dispar fără cuvinte", rănind-o cel mai tare chiar cu această atitudine. Am dormit neîntors până la Constanța, după ce i-am dat suta comandantului, care nu s-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
el. „-Atunci, de ce nu te faci critic?” Deasupra mării vitraliului meu răsare încet soarele luminînd păsările, învelindu-le într-o lumină roșie. Cerul e cuprins de raze vineții dincolo de orizont. Privesc cu speranță acolo. Ce eliberări va declanșa această zi neanunțată? Dar spaima se cuibărește încet, încet, din nou în mine căci, odată ridicat deasupra apei cu o viteză nebănuită, globul înflăcărat se limpezește dovedindu-se a nu fi fost altceva decît ochiul șerpesc, obsesia lui V. tînăr. „-Ai face tu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nasul și să uite, dar sânii Marianei erau acasă și cât vedea cu ochii, numai sânge și fum și inimi și rinichi și ficați și cauciucuri arse și chips-uri și sticle de Coca Cola părăsite în goana unei apocalipse neanunțate. * Horațiu primi vestea cu seninătate: se așteptase la asta. Probabil făcuse Maica o minune sau probabil trebuia să iasă din nou din închisoare Miron Cozma sau probabil nea Ovidiu câștigase la loto și îi răscumpărase libertatea. Pleca din închisoare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
acea, atât de regulamentară depășire! Și, brusc, paloșul cumplit al pierzaniei, a lovit fața nevăzută și deosebit de dură a prudenței, pe care n-o avusese În vedere, la plonjeul, În lupta cu viața. A lovit În chip ucigător, cumplit de pe neanunțate, de imprevizibil. Vijelia, care pornise, o clipă mai devreme, a rupt, unul din bătrânii plopi de pe marginea șoselei, izbindu-l, de-a latul asfaltului drumului public, În cădere, acesta, a turtit și a rupt, exact În două, autoturismul viitorului senator
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
că nu pot să n-o văd în fiecare zi. Te salut! —Ciau, îndrăgostitule! De fapt, Cecilia și Matei se întâlneau apropape zilnic, spre seară, după ce își punea la punct toate problemele în timpul zilei. Într-o seară, Matei a venit neanunțat s-o scoată în oraș. A claxonat și l-a întâmpinat Elena. —Bună, Leni, e acasă Cecilia? Este acasă. —Cheam-o, te rog! Nu intri? Nu! Anunț-o pe ea. Când Elena i-a spus că o așteaptă Matei afară, a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fi dat o stare de bună dispoziție. Azi, însă, opulența accesoriilor din baie m-a lăsat rece. Singura problemă cu stările de spirit negative este aceea că sunt la fel de previzibile ca foștii prieteni - nu știi niciodată când se întorc pe neanunțate. Acuși te simți fericit ca un star de muzică rap în mașina lui de teren cu geamuri fumurii, iar în clipa următoare un amănunt te poartă într-un loc aproape la fel de hidos ca holul de la parterul clădirii Trump Tower. (Spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Fetele - să rămânem la termenul ăsta, eufemistic - măresc ritmul de mestecare a gumei. Matilde, care-și așteaptă rândul de peste patru ani, de dinainte de divorț, îi strigă corepetitorului: — Fernando, pune radioul, să vedem dacă n-a intrat SNCF-ul în grevă neanunțată și noi stăm ca proastele! În clipa în care Fernando vrea să se conformeze, ușa de la salon se crapă. Fetele simt frisoane peste tot și sparg, sincron, câte un balon de gumă. Două dintre ele, mai năsoase, se umplu de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
numărul de destine călătoare atâtea împlinite, atâtea nu -, minutele de oprire pentru despărțiri definitive sau temporare, orele de întârziere ca urmare a dilatării șinelor vara, atunci când trebuia să vină cineva deloc plăcut, moartea, sau se contractau atunci când trebuia să sosească, neanunțată, moartea. De necrezut cum putea să sune Sonata în tren major pentru gări și orchestră, compusă din doi harpiști care ciupeau corzile fumurilor așteptând trenul, suflătorul la tubă, neîndemânatic, pentru că îi zbura știma de pe pupitru, probabil înmărmurit la vederea atâtor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dar pe cine vreau să păcălesc ? Nici măcar nu m-ar crede, nu-i așa ? Ar zice că am luat-o complet razna. — Bună, Connor, aud glasul lui Caroline, Întrerupându-mi gândurile. Connor ? Tresar ușor stresată. Și iată-l că vine, neanunțat, și se apropie de biroul meu cu o expresie rănită pe față. Ce face aici ? Oare a aflat ceva despre mine și Jack ? Inima Începe să-mi bubuie tare și-mi Împing stresată scaunul spre spate. L-am mai zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu știu cum am reușit să-mi țin echilibrul pe scaun. Tocmai când eram la ultima porțiune, aud ca prin vis: -Sărut mâna, mamă! Ce faci aici? Nu ai auzit când am intrat pe ușă? Era fiul meu care venise În vizită, neanunțat, având cheile de la apartament. A intrat, neauzind zgomotul făcut de chei pentru că În baie era alt zgomot; cel al ventilatorului care se declanșează odată cu Întrerupătorul, când aprind lumina. Dau să privesc În partea de unde venea vocea fiului meu și mă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
-și termine fraza se auzi soneria ușii. ― Se pare că nu suntem chiar atât de singure, am mormăit. ― Aștepți pe cineva? mă Întrebă Maria. ― Nu, am spus, la fel de surprinsă ca și ea. Dar probabil e Bianca. Îi place să vină neanunțată. M-am ridicat de pe canapea, conștientă că ei Începuseră deja să se sărute În spatele meu. Însă când am deschis ușa am Încremenit. Cu siguranță nu era Bianca. ― Victor, am spus, ieșind afară și Închizând ușa În urma mea. Abia puteam să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
din starea aceea de cvasiaiurare deloc caracteristică lui. De câteva zile, tot studia o tactică proprie nou-descoperită; era o capcană în deschidere pe care, încă de pe acum, el deja o întrevedea a fi „imposibil de combătut”. Dintr-odată, însă, pe neanunțate ușa camerei sale se deschise violent și se izbi, cu zgomot mare, de perete. În pragul ei, era Victoria. Arăta precum nu mai arătase niciodată; se vedea că-i neagră de furie; era de-a dreptul schimbată la față. „Ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lemne pe foc. Odată cu ploaia, țânțarii apăruseră și, în seara aceea, erau deosebit de supărători. Focul încălzea și mai mult atmosfera deja înecăcioasă, dar cel puțin afuma și țânțarii. Ce fum e aici, comentă Kanbei, tușind. Șonticăi pe lângă paji și intră, neanunțat, în camera lui Hideyoshi. Nu peste mult, cei doi conversau bucuroși. Glasurile lor aproape păreau să se ia la întrecere. Cred că va fi greu, spuse Hideyoshi. Tăcură un moment, ascultând sunetul trist al ploii de vară timpurie șiroind de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ridicat, pe neașteptate, tabăra. Da, la început m-am gândit și eu că era un ghinion, dar apoi am chibzuit mai bine. Dacă ticălosul a părăsit Kiyosu noaptea, înseamnă că a fost un dar trimis din cer - întrucât pleca pe neanunțate, i-ar fi putut denunța crimele. Te-am instruit să aștepți în ambuscadă și să-l ataci pe drum, ca să se facă dreptate. Asta a fost o greșeală din neglijența dumitale, Unchiule, de la bun început. — Greșeala mea? De ce? — Prima dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ajunseră la o tabără aliată, între munții Tenjin și Ikenohara. După drapele, știură că era postul lui Hosokawa Tadaoki. — Mi-e sete, spuse Hideyoshi, după ce se prezentă la poartă. Tadaoki și vasalii săi crezură că Hideyoshi venise într-o inspecție neanunțată. — Nu, le explică Hideyoshi. Nu fac decât să mă întorc de pe Muntele Fumuro. Dar, dacă tot sunt aici... În timp ce stătea în fața lui Tadaoki, Hideyoshi bău puțină apă și începu să dea ordine: — Ridicați imediat tabăra și plecați acasă. Apoi, luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Inuchiyo îl privi întrebător. Vasalul îi șopti la ureche: — Sosirea Seniorului Katsuie aici reprezintă o ocazie fericită și incomparabilă. Dacă-l ucideți și-i trimiteți capul la Seniorul Hideyoshi, relația dumneavoastră cu Seniorul Hideyoshi se va reface fără greutate. Pe neanunțate, Inuchiyo îl lovi în piept. — Tacă-ți gura! tună el. Murai se împletici înapoi, spre peretele de scânduri din spatele lui, abia ținându-se să nu cadă. Pălind la față, avu prezența de spirit de a nu rămâne în picioare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
afla în Castelul Osaka. Pe parcursul următoarelor câteva zile, semnele de rău augur se înmulțiră. După fericita victorie de la Inuyama, Hideyoshi află că ginerele lui Shonyu, Nagayoshi, dorind să facă și el o mare ispravă militară, plănuise să execute un atac neanunțat asupra fortificațiilor clanului Tokugawa de pe Muntele Komaki. Armata lui fusese interceptată de inamic lângă Haguro și se zvonea că pierise, alături de numeroși soldați. — L-am pierdut pe acest om din cauza spiritului său combativ. O asemenea nesocotință e de neiertat. Amara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
confruntării cu Hideyoshi. Era dimineața zilei a douăsprezecea. Pe neașteptate, Sakai Tadatsugu apăru galopând spre castel, după ce călătorise toată noaptea, venind din Kuwana. Era neobișnuit ca un comandant din linia întâi să-și părăsească postul de luptă și să vină neanunțat la Kiyosu. Mai mult, Tadatsugu era un veteran în vârstă de șaizeci de ani. De ce alergase omul acela bătrân toată noaptea, urmat de numai câțiva însoțitori? Încă nu se servise micul dejun, dar Ieyasu ieși din dormitor, se așeză în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
calde și ploioase, și terasa casei lor unde încă de departe, venind pe alee, o zărise șezând pe iubita lui mătușa Georgiana împreună cu ai săi, i se păruse, așa cum era, înconjurată toată de verdeață, mai veselă ca oricând. Sosită pe neanunțate, ea îl întâmpina șezând pe-un taburet, c-un zâmbet care aducea cu cel din poza cu sfârleaza stricată, doar că de astă dată fără acea nuanță oblăduitoare ci mai degrabă cu adresă către o rudă de-acum aproape matură
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
despre care vorbeau. Fostul colonel de securitate purta niște haine modeste, în care statura lui masivă parcă se micșorase, și avea pe chip o expresie de umilință. În locul temutului ofițer din poliția politică a regimului rămăsese doar omul. Sosirea lui neanunțată provocă stupoare, iar în salon se așternu liniștea. Fostul colonel închise ușa și se opri în mijlocul încăperii. Da, aveți dreptate să mă judecați cu asprime, vorbi el cu un glas de om chinuit. Am greșit... Vă cer iertare!... Fiule..., rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]