813 matches
-
spus multe, și nimic personal. Ceea ce era personal se înțelegea, era între noi, în priviri. Se mirosea un parfum feminin de viorele, și altul masculin, un after-shave. Lângă locul lăcuit lucește luna lină, însă întunericul întunecat întunecând nu numai neauzit, neatentul nechezat al calului, dar și cununând cununa cunoscută trăiește. Peste lac se vedeau nările scoțând fum, care cobora greoi peste apă. Îmi plăcea ploaia. Ploaia cădea fără zgomot pe aleea pașilor pierduți. Șuvoaiele de ploaie o luau pe cărăruia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
gest necugetat. Și mă privește tot timpul, intenționat. Pe la amiază îmi dă iar drumul. De această dată are loc o luptă de ring, printre copaci, ce durează mai mult. Însă eu sunt, deși în ciuda eforturilor mele de concentrare, o clipă neatentă. El profită și-mi răsucește mâna. Mergem încet înapoi spre cabană. Nu-mi feresc fața de a lui, ci îi înfrunt privirile insolente și insistente, însă în același timp degajate. Îmi prelungea agonia, răsucind cuțitul în rană. Seara îmi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai aveți cruzimea. Iată că nu mai ne ocoliți... - Sărut mâinile, fu tot ceea ce putu rosti, intimidat, Sinistratul. Fata uriașă îi dezbrăcă de pe umeri hanoracul, adăpostindu-i-l într-un dulăpior. - "E-o noapte udă, grea, te-neci afară", pronunță neatentă, pe un ton de conversație neutră, fata. Probabil o ceașcă de ceai fierbinte te va încălzi, dragul meu. De unde?! Dimpotrivă, seara era o seară ușoară și uscată. De înecat, afară, nu te-ai fi putut îneca decât c-un os
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aținu calea. Și, aruncîndu-i-se-n brațe, într-o clipă, îi și înmuie, de lacrimi, hanoracul. - Sinistrate! În seara asta trebuie să fim mai uniți ca oricând, Sinistrate. Și să ne ținem de mînă! - Bine. Să fim. Să ne ținem, încuviință, cam neatent, Doru, lepădîndu-și servieta în hol și grăbindu-se să ajungă la closet, pentru a se spăla pe mâini, pentru masă. Dar și pentru a fi și mai pregătit să se țină de mână. Pentru a ajunge la closet, trebuia să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a lăsat dus în vacanțe familiale, dar spre deosebire de majoritatea relațiilor adolescentine, ei doi au reușit ulterior să mențină o prietenie solidă. —Ești fericit? l-a întrebat Susan ducându-se către pat și mângâindu-l pe cap. —Îmmmm, a murmurat el neatent, dând pagina. Tu? —Foarte, a răspuns Susan cu un zâmbet larg. Numai că Nick nu se uita la ea. M-am gândit să mă duc să înot puțin. Ai chef? Nick și-a întins brațele deasupra capului și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Susan atunci când venea vorba de haine. Asta pentru că orice culoare mai îndrăzneață, roz sau portocaliu, ar fi făcut notă discordantă cu roșul natural al părului. — Să știi că e un adevărat blestem să fii femeie. —Pe bune? a răspuns Nick neatent, încercând să-și desfacă papionul. De ce? Pentru că trebuie să te strecori în rochii ca asta, când tu, de fapt, nu-ți dorești să te îmbraci decât în pijamaua ta lăbărțată, a pufnit femeia, scoțându-și un picior din ciorapi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ridice. Pe Alison a luat-o, dintr-odată, cu rău. De ce trebuie să facă asta? Soțul meu are doi copii dintr-un mariaj anterior... nu e nimic în neregulă cu sperma lui. Situația se poate schimba, i-a răspuns consultantul neatent, pentru că începuse, din nou, să ia notițe. Ce vârste au copiii? — Șase și patru ani. Omul s-a oprit din scris și s-a uitat la ea peste rama ochelarilor. —Am înțeles. Deci dumneavoastră sunteți nevasta numărul doi, nu? Alison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
întoarcerea lui Luca. Dar n-ar fi trebuit să se mai obosească. Auzind că Luca pusese receptorul în furcă, Alison a deschis ochii și i-a zâmbit. —Ei, și unde rămăsesem? —Iartă-mă, dar trebuie să plec, a răspuns el neatent. —Să pleci? Alison s-a ridicat în capul oaselor. —Unde să pleci? —Acasă. La telefon a fost Sofia. Paolo și-a rupt o mână. Chiar acum era la spital cu el. O comă, da. Meningită, sigur că da. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
părăsit. Rich, care În scrisoarea pe care mi-a dat-o cu o zi Înainte de nuntă mi-a scris: „Eu sunt Întotdeauna, iar tu ești Reddy 1 - Închin pentru o viață lungă“, a plecat. Iar eu am fost atât de neatentă, că a trebuit să aflu de la dădacă. În timpul acestei pauze lungi, Paula respiră din ce În ce mai greu; se simte prin fir un șuierat de neliniște. —Kate, Întreabă ea, ești În regulă? — Da, sunt bine. Paula, poți să dormi În camera de oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe Frank. Facem toți ce putem. L-am urmărit cu privirea cum Împăturea delicat iahturile de hîrtie cu mîinile lui bătătorite. Vorbise pe un ton sincer, dar ciudat de distant, parcă erau replicile unei piese vechi rostite de un actor neatent. M-am răsucit cu taburetul și am privit În lungul piscinei. Pe suprafața ei sticloasă vedeam reflecția casei Hollinger, ca o navă incendiară scufundată ce părea a se odihni pe dalele de pe fundul bazinului. Ați avut vedere bună de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În spatele nostru, dar știam că ei Îi rătăceau gîndurile prin Încăperile distruse și că făcea propriile-i autopsii mentale asupra victimelor. Încercînd s-o liniștesc, i-am Înconjurat umerii cu brațul. S-a Întors cu fața la mine și mi-a zîmbit neatent, ca o doctoriță doar pe jumătate conștientă de avansurile unui pacient amorezat. — Paula, ești obosită. Vrei să conduc eu? Te las la clinică și iau un taxi de-acolo. — Nu suport să mă duc acum la clinică. (Își sprijini fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Maggie nu putu decât să-l admire pe Uri văzându-l la treabă. O privi fix pe fata cu părul prins în coadă și scutură din cap ca să-și dea buclele lungi din ochi, chiar și mâna lui apucând-o neatent de antebraț. Avea un șarm agresiv, care o ofensă pe Maggie mult mai puțin decât o fermecă pe fata cu părul prins în coadă, asta dacă deschiderea subită a lacătelor și a porții care scârțâia erau un indiciu suficient. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de vârste și de timp. Am ieșit din sala de examen înaintea Liei. Am uitat-o apoi. Când au început cursurile, ne-am pomenit în aceeași grupă. Nu i-am acordat prea mare atenție. O colegă oarecare, durdulie, puțin distrată, neatentă uneori la tot ce se întâmpla cu ea, privind concentrată aiurea, de parcă vedea acolo cine știe ce minunății. Am mers de câteva ori la teatru cu ea, la Biblioteca studențească în primele săptămâni, iar apoi am uitat de ea. Eram colegi doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
era pe deplin Împărtășită, fiindcă niciodată, de cînd se ținea minte, nu-l Încercase nici cea mai mică dorință de a mîngîia un cîine sau de a da de mîncare unei pisici și În mai multe Împrejurări, cînd Îi surprindea neatenți pe punte În timpul gărzii nocturne, le trăgea niște șuturi atît de puternice, Încît deseori plonjau În marea În care dispăreau definitiv. Mereu marea; nu avea să-și amintească nici măcar o singură zi din viață În care să n-o știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la a o Înfrînge dezarmat și singur, părăsit În mijlocul unei insule vulnerabile, Înconjurat de o cohortă de păsări marine, a căror unică abilitate autentică părea să fie capacitatea de a i se găinăța În cap ori de cîte ori trecea, neatent, prin zonele pe unde-și făceau ele veacul. Și cu adevărat nu existau multe locuri În care să se poată simți cu adevărat la adăpost de un asemenea risc, căci albatroșii uriași ocupau lungile piste centrale, de la țărmul dinspre miazăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Merită cu prisosință recunoștința dumneavoastră. CAPITOLUL V TENTATIVĂ DISPERATĂ Șoferul își bălăngănea mâinile privind rătăcit în jur. Bătrânii uitau speriați fără să scoată un cuvânt. Melania Lupu clipea ca și cum o lumină prea puternică i-ar fi supărat ochii. " Ești îngrozitor de neatentă, fetițo! Ar fi trebuit să-ți dai seama de la început că tânărul acesta poate observa încărcătorul. Șoferul își umezi buzele: ― Nu pricep... ― Ai priceput, băiete! Ai priceput foarte bine, rânji Raul Ionescu. Acum o să le ții puțină companie dumnealor. Așa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îngrijorat, dragul meu, există cel puțin două scrisori la fel cu asta, fără să mai vorbim de multele și mai mult decât probabilele fotocopii care trebuie să circule deja pe aici. Expresia de pe chipul șefului de cabinet deveni brusc nedumerită, neatentă, ca și cum n-ar fi înțeles bine ceea ce auzise sau ca și cum conștiința i-ar fi sărit în drum pe neașteptare, acuzându-l de vreo faptă rea mai veche, dacă nu extrem de recentă. Puteți să vă retrageți, o să vă chem când va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
decât un simplu loc, era o poartă deschisă, o șansă de a trăi înăuntrul propriilor vise. NATHAN: Asta explică partea cu hotelul. Dar unde ai găsit cuvântul „existență“? HARRY: L-am auzit la radio în după-amiaza aceea de duminică. Ascultam neatent programul, dar cineva vorbea despre „existența umană“ și mi-a plăcut cum sună. „Legile existenței - spunea vocea - și primejdiile pe care trebuie să le înfruntăm în decursul existenței noastre.“ Existența era ceva mai mult decât simpla viață. Era viața tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu toate că din el mai sunt numai două zile,ce-am făcut eu azi? Am cântat și-am tot cântat la pian, am luat la rând partiturile. Apoi am cântat fără partitură, din amintiri. Am cântat mai prost decât oricând, mizerabil, neatent. Cât despre rest, am început să-mi scriu portativele interioare cu Alexandru la cheie. Ba chiar cred că e vorba de concerte în Alexandru major și le-aș tot relua, cu greșelile mele cu tot. Presupun că e la fel de greu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se părea că visează: păi aici, în fragmentul ăsta se află răspunsul! Sublinie cu creionul roșu: „procurorii dau ordin să se golească casele“. Casele sau cassele? Îi fu ciudă că n-a pus întrebarea la timp, redactorii lui erau foarte neatenți, bine că s-au dus. Nu, nu putea fi vorba decât de cassele de bani, altfel s-ar fi spus „odăile“ sau „palatul metropolitan“. Își chemă soția și-i spuse raționamentele lui. Icoana, pe care Mitropolitul o ținea pesemne într-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
criminal în serie nu i-ar face plăcere să descrie o asemenea scenă de groază. Profesorul Bidaru Costică, fiind unul din puținii martori sub privirea căruia, încă în timpul războiului, s-a petrecut minunea cu camionul german ce trecuse peste copilul neatent, fără să-i provoace nicio zgârietură, deoarece acesta căzuse cu fața la pământ cu o fracțiune de secundă înainte de a lua contact cu bolidul în mișcare, când a aflat de nenorocirea căzută asupra prietenului său, cuprins de remușcări, cu un nod în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că ea, ridicându-se de pe genunchii mei, se lovise la unul din genunchi, la mescioara mașinii de scris, provocând în același timp, și un zgomot dubios. Ce faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu vă întrerupe nimeni - răspunde bibliotecara. Nu mai avem mult - replic, în timp ce Iozefina își pansa cu batista, prin ciorapul rupt, rana sângerândă. Tremura de durere icnind cu lacrimi în ochii roșii, iar obrajii îi ardeau. Îi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
antrenat al observatorului, văzu umerii ridicați ai evreului, ca ai hoțului rușinat care, aplecându-se În boxă, protestează slab - mai mult din obișnuință decât din vreun sentiment real de justiție - că n-a avut parte de un proces corect. Observatorul neatent ar fi putut citi pe fețele lor urmarea unei certe Între Îndrăgostiți, dar Mabel Warren era mai experimentată. „O să te mai văd?“ Întrebase el și ea răspunsese „Dacă ai nevoie de mine, știi unde mă găsești“. Mabel Warren Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
exagera, căci în beția acelui măcel bestial rechinii începuseră să se sfâșie unii pe alții, ca și cum abundență sângelui i-ar fi înnebunit și n-ar mai fi fost în stare să deosebească un corp omenesc inert de trupul unui rechin neatent sau de chila unei uriașe ambarcațiuni. —Octar!!... Octar încă mai rezistă, împreună cu vreo cinci din oamenii lui, deasupra unei nave care părea să danseze în mijlocul unei furtuni teribile, incercand sa ii îndepărteze cu ajutorul unei sulițe lungi pe cei mai îndrăzneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bisericii și a casei parohiale. Dar ce casă! De ce casa întîi? se lamenta moș Damian. Ca preotul să urmărească construcția bisericii, mințea deputatul. Dumnezeu nu bate cu bățul. Deputatul n-a mai fost reales. Preocupat de DNA, a curățat arma neatent și și-a luat catrafusele pe ceea lume. Moș Damian încearcă să descîlcească ceea ce nu se poate descîlci. Este convins că va fi ctitor de biserică înainte de a da colțul. Nu mă las eu cu una, cu două... Amatori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]