1,158 matches
-
ploaia este o binecuvântare și pentru animale, și pentru oameni, atunci când vine domoală. Dar se întâmplă să vină și cu furie mare și atunci devine distrugătoare. Face râurile să crească, să se reverse peste maluri. Atunci provoacă inundații și-i necăjește rău pe oameni. De aceea, să ne rugăm ca Sf. Ilie să ne trimită ploaie fără urgie, ca lacrimile din cer să se transforme pe pământ în bucurie. Bunico, bunico, unde ești... cu vorbele tale ca ploaia?...
ANTOLOGIE:poezie by Andreea Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_690]
-
O boală cruntă te-a lovit Și de atunci sunt tare chinuit. Ziua și noaptea plâng mereu, Sunt necăjit și-mi este tot mai greu. Ea nu mai pleacă apă să aducă, De treabă nu se mai apucă, Stă tristă-n pat și în tavan privește, Nimic în jur nu-i mai priește. A început albastrul din ochi să
O, scumpa mea by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83209_a_84534]
-
mare. De scris îmi făceam toc de la spicul de strujan. Legam penița cu ață de tei (haldan) și înmuiam în sticluța cu cerneală și scriam. Dar necazul, uneori se dezlega penița și rămânea în sticluța cu cerneală. Doamne cât mă necăjeam să o scot apoi picura pe caiet sau degetele mele erau unse de cerneală și se mai murdărea unde mai scriam. Acasă mi se făcea controlul... și o încasam aspru. Iar seara când venea tata, îi arăta caietul (control). Tata
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin de mîngîiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre. 5. Căci și după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă. Am fost necăjiți în toate chipurile: de afară lupte, dinlăuntru temeri. 6. Dar Dumnezeu, care mîngîie pe cei smeriți, ne-a mîngîiat prin venirea lui; 7. și nu numai prin venirea lui, ci și prin mîngîierea cu care a fost mîngîiat și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
suspin, ție nu-ți pasă. A veni o vreme-așa Când și tu îi suspina Și mie nu mi-a păsa. Într-o viață de om bucovineanul nu-și irosise decât sănătatea. „Sufăr cu stomagu’ ”, zicea el. Apoi adăoga : „Mă necăjește și maiu’ ”. Copil, mă țineam scai de dânsul, punând tot felul de pricini ca să nu scap nici una din poveștile cu care știa să-și ilustreze orice afirmație. Avea o imaginație aparte datorită căreia, vorbind, parcă picta. Mai ales istoriile sale
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mai con vingătoare decât toată filozofia învățată din cărți... Când băiatul meu era de vreo cinci-șase ani, avea un pisic pe nume Zorro. Cum eu îl tot certam pe Miky pentru năz bâtiile pe care le făcea, copilul se ducea necăjit într-un colț și acolo îi mărturisea lui Zorro, cu tristețea și suferința întregii lumi pe față: „Aici în casă nimeni nu mă înțelege!“ Apoi am mai avut ca prieten un țap mic, Țipiri, salvat din brațele unui asasin care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
buruieni, acolo totul are rostul 101 lui, nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Vezi apoi câte un templu budist pe lângă care nu poți trece fără să te prosternezi în fața făpturii zeiești care îți surâde, parcă spunându-ți: „Nu te necăji, totul e tre cător.“ Vrei în Egipt? Stai cu gura căscată în fața giganticelor vestigii, între bându-te ce mâini, ce unelte le-au putut construi. Acolo am luat o cămilă, m-au urcat pe ea. Senzație îngro zitoare! A pornit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
oarecare... Ci una ca la o cumătrie măcar. Și plata ar cam trebui s-o facă... nașul... ha, ha, ha! Adică eu? Piei drace! Plata are s-o facă finul. La asta mă gândeam și eu, dar am vrut să te necăjesc doar. Dinspre partea asta nu-i bai, Pâcule... În zori, carele erau deja încărcate. Ca de fiecare dată, în fața cărăușilor ședea Vasile Hliboceanu, ca un haiduc în fruntea cetei sale... La drum, băieți! - a strigat, pocnind din bici... Când soarele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
avem de unde să știm. Așa că să ne grăbim, Ioane. Mă gândesc ca astăzi să încărcăm mai puțin pe sănii... Să putem ajunge la vreme în târg. Cred că ai dreptate - a considerat Mitruță propunerea lui Cotman... * Vasilică băiete, nu fi necăjit, că n-ai rămas singurel. Ești pe mâini bune - a început să vorbească Costache crâșmarul, intrând în cămăruța lui Hliboceanu. Acesta l-a întâmpinat cu un zâmbet trist. Aha! Ai început să răsufli, băiete? Aista îi semn bun, dar nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îi veni un gând. Nu era nici o indicație cu privire la ora deschiderii magazinelor. Nici un fel de dată. Nimic altceva decât acest anunț. Rămase încruntat, cu un sentiment de pierdere, șocat de tăcerea înconjurătoare. Dar își dădu seama că nu tăcerea îl necăjea. La Glay era întotdeauna liniște în jurul magazinului de arme. Acum, senzația de pierdere personală, de nedumerire, de dezorientare îi spori. Ceva îl îndemna să mai încerce, totuși, o dată ușa. Era solidă și imposibil de mișcat. Începu a doua Iui retragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
CAPITOLUL XXIX 7 AUGUST - o zi luminoasă, cu un cer albastru blând; o briză ușoară îi sufla lui Clark drept în față în timp ce se îndepărta repede de clădirea care-l adusese într-o perioadă din propriu-i trecut. Nu-l necăjea nimeni. Purta uniforma de căpitan cu epoleții roșii speciali, care arătau că este membru al statului-major imperial. Santinelele postate pe străzile din preajma clădirii îl salutau, luând poziție de drepți când trecea pe lângă ele. Peste cinci minute era deja la bordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
noapte până când se stabilește că rămân stăpân pe el... Am să trec mai târziu pe-acasă după hrană și îmbrăcăminte, dar vreau ca până atunci să fii plecată. E limpede? Obrajii ei supți, dar frumoși, se îmbujorară. - Nu te mai necăji că nu poți veni acasă, Fara. Fac eu tot ce trebuie. Am să strâng cele necesare în autoavion, inclusiv un pat pliant. O să dormim în cămăruța din spatele atelierului. Zorile se revărsară palide, dar se făcuse ora zece când se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
muc de lumânare, un ban de argint, un mănunchi de pene, o bucată de iască, o za de lanț, o limbă de ceas, o unghie de țap, o capsulă de mac. Bărbatul ăsta tare se va căzni și se va necăji. Nu va cunoaște dragostea de femeie, da' din ea va pieri. Va putrezi, da' nu în pământ, după datină. Nu-și va da duhul de bătrânețe, da' nici de boleșniță, nici de rană de pușcă, da' nici de lamă de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
norodului. 46. După ce Și-a luat rămas bun de la norod, S-a dus în munte, ca să Se roage. 47. Cînd s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm. 48. A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vîslirea, căci vîntul le era împotrivă. Și într-a patra strajă din noapte a mers la ei, umblînd pe mare, și voia să treacă pe lîngă ei. 49. Cînd L-au văzut ei umblînd pe mare, li s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă. 16. Și peste toți cei ce vor umbla după dreptarul acesta și peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace și îndurare! 17. De acum încolo, nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu. 18. Fraților, harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru!
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
să aibă un biet moșneguț atâtea daruri, pentru a le împărți copiilor din lumea întreagă? Clar, ceva e cusut cu ață albă, în toată povestea asta cu Crăciunul. Ar fi întrebat-o pe mama, dar nu vrea să o mai necăjească, are destule pe cap. În casa lor nu miroase a vanilie și cozonac proaspăt. Nu e frig, dar nici cald nu e. Pe masa din bucătărie stă crăticioara cu mâncare, gătită de mama după orele de serviciu. Ridică alene capacul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de vorbă liniștiți. Aide-n baie. Numai terminați repede cu secretele, că acu pică, știi tu cine, bufni în râs scorpia mică. Cine să... Ce vorbește asta? Prostii, prostii, n-o băga-n seamă, îl liniști Irina. Vrea să te necăjească. Hai. De ce râde? Irina își strânse capotul pe ea și, luându-l de mână, îl sili s-o cuprindă cu brațele și s-o privească în ochi. Zi mai repede. Ce-ați făcut? Cum ați scăpat? Ochii ei de pisică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
totul în stăpânirea tinerei femei rămasă cu ochii închiși lângă el, respirând ușor și prelung, ca-n somn. Adevărul e că, fără să mi-o spui, trebuia să spun eu înainte asta. Născocește altă minciună dacă vrei să nu mă necăjești, îl dojeni ea. N-am ce născoci, se dezvinovăți el, cu toate că eu sunt altă fire, cu alte apucături și metehne, recunosc. Apucăturile și metehnele pe care ți le dă orașul. Libertatea mea e să respir aerul și colbul din biblioteci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
preferabil să agiți măruntaiele sau capetele, chiar dacă ar fi mai puțin artistic posibil; să fii aplaudat și admirat de patru milioane de imbecili. Fă-te, fă-te artist! Răsplată meritată ai. Apolodoro iese din casa maestrului, zicându-și: " M-a necăjit! Eșec! Eșec total! Nimeni nu mă ascultă; toți își bat joc de mine, deși mi-o ascund. Clarita nu mă vrea; acest Federico... acest Federico... Și apoi ce îmi vine Menaguti cu toată asta despre artă...? Arta! Are dreptate acest
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
care don Avito o cheamă, o interoghează pe servitoare, și vine păcătoasa confesiune și sărmana fată se inundă de plâns iar sărmanul bărbat, simțindu-se bunic, o consolează cu blândețe: Nu face caz, Petrilla, nu face caz, nici nu te necăji pentru asta, că de azi înainte vei fi fata noastră și vei rămâne cu noi, și fiul tău va fi fiul fiului nostru, nepotul nostru și nimic nu-i va lipsi și îl vom îngriji, așa ca pe tine, și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Gaittany, ordonă întoarcerea automobilului și astfel trupa lipsită de idoli se întoarse și ea cu lumânările. Madam Pomponescu, înspăimîntată, ceru audiență Hangerlioaicăi și-i solicită protecția în virtutea faptului că Pomponescu intervenise pentru Hangerliu. Prințesa știa aceasta, dar era mai ales necăjită de scandalul ce se făcea cu Cioarec și chiar cu Ioanide în detrimentul memoriei prințului. După socoteala ei, numai Hangerliu fusese victimă, ceilalți erau niște simpli accidentați. Mentalitatea ei era aceea a aristocraților care întrebau un individ dacă e "născut", "né
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ultima vreme, nu-i așa? Eu și Alexander vom locui la Sludden, așa cum am aranjat, și, în mare, e mai bine că tu n-o să vii cu noi. Te rog să nu încerci să ne găsești - evident, Alex e puțin necăjit de toată situația și nu vreau să-l întristezi și mai mult. Crezi probabil că ne-am dus la Sludden pentru că are o casă mare, e celebru, și că e, în multe privințe, un amant mai bun decît tine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
alege din biata pasăre? Ai lui vorbeau lucruri care nu-l interesau: despre bani, rate la C.A.R.... În fiecare seară se așezau la masă și socoteau tot ce cheltuiseră peste zi, făceau liste lungi cu creionul și se necăjeau când nu le ieșea suma. Trăiau toți trei dintr-un singur salariu, nu le era ușor. Merse iar în casă, se îmbrăcă și ieși la joacă. Găsi toată gașca adunată pe rezervorul din spatele blocului. Era ca o mare platformă de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce putea face el cu micuța mucoasă, toată numai piele și os? în yurta sa din Panonia era un permanent du-te-vino de războinici cu pielea argăsită și cu inima de piatră, care, seara, în jurul tăciunilor din vatră, râdeau nerușinat, se necăjeau unii pe alții, se îmbătau cu kumis și, atunci când nu se încăierau, se tăvăleau pe covoare cu sclave ori concubine cu hainele răvășite și cu privirea tulbure: așadar, acolo nu era loc - cel puțin, așa i se părea lui - pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lunii plecăm la Breaza, unde primele zece zile au fost bune, pe urmă timpul devine umed și încep ploi de zi și noapte. La 9 septembrie, ne întoarcem la București pentru că aveam o durere de picior la genunchi care mă necăjea destul de rău. Acum când scriu aceste rânduri, în ajunul Anului Nou, ne aflăm tot la Breaza, la niște cunoscuți. Aici oamenii sunt amabili și caută să ne facă șederea plăcută, atât cât se poate, dar tot printre străini! Toată viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]