1,139 matches
-
cineva. Îți cunosc sentimentele față de mine și sunt fericită, iar acum nu încerc altceva decât să te fac să înțelegi cât de fericită sunt. Tocmai de afecțiune am eu mare nevoie acum. Te rog să mă ierți dacă te-am necăjit cu ceva în această scrisoare. Așa cum ți-am scris și mai înainte, eu sunt o ființă cu mult mai multe defecte decât crezi tu. De multe ori mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă noi doi ne-am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-mă să stau lângă ea. Am împărțit vinul care a mai rămas în două pahare. — Naoko e bine acum, a spus ea, atingându-mi genunchiul. Nu te îngrijora, nu are nevoie decât de puțină odihnă și se liniștește. S-a necăjit puțin. Ce-ar fi să ne plimbăm între timp? — De acord. Am pornit, alene, pe aleea luminată de felinare. Când am ajuns în apropierea terenurilor de tenis și de baschet, ne-am așezat pe o bancă. Ea a luat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
au pus uneltele la o parte și au început să umple fiecare recipient cu mâncare. Împroșcând apa din băltoacele de pe dușumea, curcanul își croi drum spre vasul propriu, vârându-și capul cu totul în el, deși Naoko încerca să-l necăjească, plesnindu-l ușor peste coadă. — Faceți lucrul acesta în fiecare dimineață? am întrebat-o pe Naoko. Absolut în fiecare dimineață. De obicei, treaba aceasta o fac femeile nou-venite, pentru că e ușoară. Vrei să vezi iepurii? — Bineînțeles. Cotețul iepurilor era în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în siguranță lângă tine și am dormit buștean. — Chiar că da. — Pe de altă parte, dacă mi-ai fi cerut să o facem, probabil că aș fi acceptat. Să nu crezi acum că încerc să te seduc sau să te necăjesc. Îți spun doar ce gândesc și ce simt... cu toată onestitatea. — Te cred, am zis eu. În timp ce mâncam, ne-am arătat unul altuia fișele de înscriere și am constatat că alesesem două cursuri comune. O vedeam, deci, cel puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o stare de perpetuă confuzie dacă aș face o porcărie ca asta. Nu, nici o grijă, îi răspund. Bine! (Vine răspunsul lui.) Sunt aproape de locația unde se țin cursurile de yoga, dar apuc să-i mai scriu unul pentru a-l necăji un pic. De ce, nu ți-ar plăcea? Îmi răspunde nervos: Ești beată? Măi, să fie, i-a pierit simțul umorului, așa că mă văd obligată să clarific lucrurile. Nu. Mă duc la ora de yoga. BINE (răspunde). TE VA CALMA. VORBIM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Paulino, că ești cea mai frumoasă femeie de care m-am îndrăgostit și de aceea m-am căsătorit cu tine, o ia de după mijloc Vasile, dar tot cu mine va semăna fata, că eu îi sunt tatăl. — Ești sigur? îl necăjește Paulina. — Sunt sigur din noaptea nunții. — Nu cumva te-ai înșelat? — Eu să mă înșel? Nu! o sărută pe obraji. După noaptea nunții se pot multe întâmpla. Sunt cu ochii pe tine de când te-am văzut. Te cunosc atât de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Teofana, a anunțat-o într-o zi Vasile foarte bucuros. Când a venit Paulina, Teofana zdrențuia o păpușă spunând: — Ma-ma, ma-ma, ma-ma. — Spune și ta-ta, o mângâia Vasile. — Vezi, tot la mine ține mai mult, îl necăjea Paulina. — Și eu la amândouă, le săruta Vasile când pe una, când pe cealaltă. A mai trecut un timp, a făcut și primii pași sub privirile calde ale părinților. A mai luat căzături, și-a mai zdrelit genunchii, a mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
amândoi de pe scăunelul care se răstoarnă, în hohotul celorlalți, mai ales al copiilor care strigă și sar făcând larmă mare. — Oo! Oo!puradeilor, îi dojenește Dedi, v-ați îmbătat și voi? — Prințesa s-a îmbătat, strigă ei ca s-o necăjească pe fată. —”Frunză verde, lemn uscat Că ra soacr-am căpătat”, o înfruntă Ismail cu cântecul pe Dedi. —Du-te și tă culcă mă,borociule, că țî sămpleticește limba. — Așa-i, Prințăso? Se împletește limba? Prințesa râde cu poftă văzându-l
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
făcut-o cu șatra de când era mică. — Bine, bine, Zina, dar nu e cazul ca măcar acum să ducă și ea o viață liniștită? Dacă asta-i place, ce te bagi tu? — Nu știu de ce voi femeile sunteți prăpăstioase, se necăjea Sebi văzând că Zina este de partea Prințesei. Altă dată în astfel de discuții o atrăgea și pe Prințesa. — Prințesa, de ce te duci mereu la colega aia a ta?o întreabă într-o zi Eusebiu. — La cine? La Teodora? Da
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lumea se pregătește de culcare? Eu am zis că ne înțelegem, egoistule, dar cu tine nu se poate sta de vorbă. — Ba se poate sta, Teofana, că de aceea te-am chemat jos. Eu am exagerat. Am vrut să te necăjesc puțin, că-mi place când te-nfurii. Hai să discutăm serios, o ia sub cojocul lui din nou. Mai glumind, mai ironizându-se reciproc, pentru că se obișnuiseră cu așa ceva, au căzut de acord în care ore din zi să exerseze
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
viața armonioasă de familie. Abia acum înțelegea ce greu le-ar fi fost fără Prințesa care întotdeauna prin felul ei de-a fi le lumina viața. De câte ori nu-l mângâia când venea supărat de la serviciu. — Tata Sebi, iar te-a necăjit cineva. — Nu sunt necăjit, căuta să nu se arate. — Pe mine nu mă poți minți, că te simt. — Sunt probleme, fata mea, unde lucrez ca peste tot. — Dă-mi mâna încoace că eu îți ghicesc cum să le rezolvi. Se
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Abia acum înțelegea ce greu le-ar fi fost fără Prințesa care întotdeauna prin felul ei de-a fi le lumina viața. De câte ori nu-l mângâia când venea supărat de la serviciu. — Tata Sebi, iar te-a necăjit cineva. — Nu sunt necăjit, căuta să nu se arate. — Pe mine nu mă poți minți, că te simt. — Sunt probleme, fata mea, unde lucrez ca peste tot. — Dă-mi mâna încoace că eu îți ghicesc cum să le rezolvi. Se așeza lângă el și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
unele cum le-nvățase de la Rusalda, dar mai ales de la Dedi. Zâmbeau amândoi, dar în special Zina care se alătura să asculte fleacurile copilărești ale Prințesei care adesea se încheiau cu: Fugi cocoș Pe coș Pe cel care l-a necăjit pe tata Sebi Cu aripile să-l pocnești Cu ciocul să-l ciocănești Și în gheare să-l strivești”. Râdeau toți cu hohote, în timp ce Prințesa încerca să-i convingă de harul ei. Fata tatei, ești nemaipomenită. — Ți-am alungat supărarea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
toți, mă aranjez. N-o să te țin lângă mine până mă spăl, până mă pieptăn, mă îmbrac, când tu trebuie să-ți primești oaspeții. — Bine dar să nu întârzii, acceptă Cezar. Ciau! Te aștept. — Ciau! N-ai nicio nădejde, îl necăjește ea. — Teofana! Să nu cumva să nu vii, că te iau pe sus. — Vin, măi, vin. Teofana,căreia îi plăceau surprizele,i-a făcut una drăguță și neașteptată lui Cezar.Când cei invitați se adunaseră la el și-l întrebau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ei nu se puteau bucura de intimitate, tocmai când el și-o dorea cel mai mult. S-au mulțumit să discute și să-i strângă mâna din când în când. — De ce ai plecat așa devreme? N-am vrut să-i necăjesc pe ai mei, că le-am promis că nu stau mult și totuși era ora înaintată. — Ne-a plăcut cum ai cântat. De unde știi țigănește? — Este o poveste lungă. Am să ți-o spun altădată. Până la ce oră ați stat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
colț la arteziană și a venit să-i spele rana. Au! Nu vreau! Mă doare. — Îți ies mațele pe-aici. Nu vreau cu batista ta. — De ce, măi? Îți sufli nasul cu ea și mi-o pui mie la rană, o necăjește Cezar. — Zău? Uite-te bine că-i curată, călcată, nefolosită. Înainte de a veni în parc mi-am pus-o în șort. — Nu, nu vreau! Atunci dă-mi-o pe-a ta, se înfurie Teofana. — N-am. — Vezi, moralistule! Atunci ce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Teofana, și noi vom fi alții nu cei de acum, cum ai observat foarte bine că nu mai suntem liceeni de ieri. evoluăm odată cu timpul. Poate te găsesc căsătorită. — Dacă-mi iese în cale ursitul, sigur că mă căsătoresc, îl necăjește Teofana. Tu la fel vei proceda, dacă întâlnești femeia visurilor tale. — Teofana, îți spun ceva! — De acord. — Peste doi ani, indiferent ce se va întâmpla, că te vei căsători tu, că mă voi căsători eu, ceea ce sunt sigur că nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ți-o prezint pe colega mea de cameră. Nu fi supărat că ți-am adus ceva bun, îi întinde Teofana un pachețel în timp ce Alexnadru se prezintă colegei de cameră sărutându-i mâna. — Ești o dulce când vrei, dar mă și necăjești, îi sărută mâna Teofanei mulțumindu-i. Veniți înăuntru. — Ne grăbim. Mergem la cameră să ne schimbăm că suntem obosite. Vezi că vin să te iau la cină. — Bine! La revedere! Colega de cameră o întreabă pe Teofana despre Alexandru. — De unde
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nu stric surpriza Teofanei cu care trebuie să mă întâlnesc mâine. Așa ne-am înțeles când am plecat în Africa. — Asta era! Dacă ea a uitat data? — Am s-o taxez. — Sau poate e căsătorită, spune mamă-sa ca să-l necăjească. Ați auzit ceva, e nerăbdător Cezar să afle. — N-am auzit. — Era imposibil să nu știți, fiindcă locuim aproape și o nuntă nu trece neobservată. Nu s-a căsătorit. — Eu am văzut o mașină, de vreo două ori, a parcat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
să-și manifeste sentimentele în voie. De multe ori, în fața televizorului, îl lua valul iubirii. Îi plăcea să o țină pe genunchii lui, să-i spună șoapte de iubire. — Îmi ești atât de dragă, țâfnoaso! — Ca sarea-n ochi, îl necăjea ea. — Uită-te-n ochii mei! Ce vezi? Sare? — Câteva cristale. — Da?îi săruta buzele și n-o lăsa până Teofana nu spunea „văd iubire”. — Iubirea care să te-nfioare, îi șoptea la ureche sărutând-o. — Mă lasă rece, îl necăjea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
necăjea ea. — Uită-te-n ochii mei! Ce vezi? Sare? — Câteva cristale. — Da?îi săruta buzele și n-o lăsa până Teofana nu spunea „văd iubire”. — Iubirea care să te-nfioare, îi șoptea la ureche sărutând-o. — Mă lasă rece, îl necăjea din nou Teofana. — Da? Îi mângâia sânii pe sub bluzița, rochița sau capotul cu care era îmbrăcată, îi săruta până când înfierbântată de senzația plăcută și de căldura buzelor lui recunoștea: — Cezar mi-e cald! Nu mă pot uita la televizor de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Pe urmă s-a împăcat și Florica și, de cum s-a desprimăvărat, a trimis pe băiețelul cel mai mărișor, pe Costică, să mai stea pe la bunică-sa, să-i ție de urât și să scape de un mâncător. Copilul a necăjit-o pe Ioana toată vara și toamna, până deunăzi, i-a întors pe dos căsuța, strângând după dânsul o liotă întreagă de alți nebunatici. L-a ținut însă, tocmai ca să arate că ei au nevoie de ea, nu ea de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
te bat, auzi? Ori nu vrei să auzi? ― Mi-e frică de câini, scânci copilul. ― Ce câini, că nu-i nici un câine până la mă-ta mare, că-i numai colea! îl îndemnă Pavel. Aide, du-te, dragul tatii, nu mă necăji! Du-te binișor! Costică, mai convins, mai de teama bătăii, căci tată-său îl cam snopea când se supăra, porni tândălind devale pe uliță. Era desculț, cu capul gol, cu o cămașă murdară, ruptă și cu mânecile largi. Cum se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
puțin își recăpătă zburdălnicia obișnuită, iar ajungând la cocioaba babei Ioana, înainte chiar de a intra în ogradă, începu să cheme pe Nicu, băiețelul lui Vasile Zidaru, de peste drum, cu niște strigăte de să răscoale toți vecinii. Baba Ioana era necăjită cu o găină care căzuse cloșcă, o așezase pe ouă și acuma, după o săptămână, nu mai voia să stea, încît o făcea să alerge după ea prin cea ogradă și grădină. Auzind glasul nepotului, mormăi bosumflată, gîndindu-se că numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fost golit de aseară. Mai erau două magazii cu rămășițe. Pavel Tunsu aduse înadins un drug de fier și izbuti să iasă cel dintâi cu un sac plin în spinare, numai până în vecini, la baba Ioana, soacră-sa, care se necăjea cu păsările și cu odorul de nepot, Costică. ― Hai, soacră, hai, nu sta, să-ți iei și tălică nițel porumb, că oamenii se îndeasă la pomană și pe urmă degeaba te-ai mai duce! strigă Pavel sfătos, înapoindu-se degrabă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]