1,175 matches
-
ce-i, de-ați venit tot satul? Răspunseră mai multe glasuri deodată. Logofătul se scărpină în ceafă: ― Are să se supere boierul că... ― Las' să se mai supere și dumnealui, că noi ne-am supărat destul, strigă din grămadă un glas necăjit. Întâmplarea aduse în clipa aceea pe Miron Iuga. Deșteptarea primăverii parcă-l întinerise. ― Ce-i, Bumbule, cu oamenii ăștia, ce poftesc? Marin Stan începu rugămintea, alții o continuară până ce Iuga se dumeri: ― A, vasăzică I-au arestat?... Foarte bine au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
m-am mirat. Veneau din sus, dinspre Lespezi. Mă dădui la marginea uliței, dar numai ce mă pomenii că unul mă strigă și zice: "Unde te duci, muiere?" Zic: Numai colea, la soacră-mea..." Și cellalt zice: "Văd că ești necăjită rău, dar n-ai grijă, că noi aducem veste mare, că pe noi ne-a trimis vodă să dăm de știre oamenilor că toate moșiile sunt ale lor de-aci înainte, și să se apuce de îndată să le împartă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar mergem din rău în mai rău. Eram flăcău pe vremea bunicului matale, coane Grigoriță, și știu ce a fost. Era uite-așa ca matale și la fel de bun și de milos, și nu suferea să vadă un om flămând ori necăjit, că îndată poruncea să-i dea de la curte ce-i lipsea. Lua boierul din zece una și așa ne ajutam și ieșeam deasupra nevoilor. Și pământ era destul, că și oamenii erau mai puțini... Se întinse la amintiri până ce alții
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cotea pe poarta veșnic dată în lături. Marin Stan, cu o închipuire de bici în mână, strigă din urma carului gol către copiii ce se jucau în bătătură: ― Fugi, băiete, din picioarele boilor!... Dați-vă la o parte! Apoi, deodată, necăjit, se repezi înaintea vitelor, care o luaseră razna spre fundul ogrăzii. ― Fire-ați ai dracului de zăpăciți, unde vă duceți?... Hooo!... Ho!... Ia seama, că am să-ți dau bătaie!... Hoo!... Ce, nu ți-e bine? Te-ai boierit, ai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
În sfârșit, sosi afabil, surâzător și sclivisit, zicând, dulce, ca o cucoană întîrziată la întîlnire: ― Domnilor, dragii mei, scuzați-mă... Ministrul!... Timpuri grele, domnilor!... Numai un minut să lichidez dosarul ăsta și sunt al dumneavoastră! Sunase. Un funcționar bătrân și necăjit la față luă dosarul roșu, îl încuie într-un sertar și-i dădu cheia. În răstimp Modreanu trecuse în mijlocul ziariștilor și le spuse câteva noutăți răsuflate. Ca să le șteargă decepția, adăugă că după-amiazi la cinci are să le comunice lor ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
succes de ilaritate, care-i făcu atâta plăcere, că pe urmă pufni de râs toată vremea până la sfârșitul ședinței, enervând lumea dimprejur. Deodată se făcu rumoare generală. Noul guvern intrase. Ședința începea. Primul-ministru, un bătrânel gârbovit, cu glas de văduvă necăjită, începu o cuvântare patetică, pomenind în fiece frază de "scumpa noastră țărișoară", "țărișoara noastră scumpă", "a noastră scumpă țărișoară", întrerupîndu-se deseori să-și usuce lacrimile de pe obraji și încheind cu "țărănimea rătăcită", "măsuri energice", și "concursul tuturor bunilor romîni". Îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din brațe, sau apendice, a fost smuls de tambuchiul interior, la închidere. S-a eliberat în mare viteză, cum își lasă șopârla coada. ― De ce nu? comentă Ash. Ea posedă o asemenea putere de regenerare. Inginerul își continuă relatarea, tot mai necăjit. ― O aveam! Când a scăpat de membrul rănit, a sângerat abundent, pe loc. Presupun că s-a cicatrizat repede ciotul, spre binele nostru. Acidul a ros așadar panoul care comunică direct cu sasul. Asta a cauzat depresurizarea. (Ridică o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și lapte. De ce? Fiindcă părinții, în majoritate, le dau odraslelor pachete cu mâncare de acasă. Ceea ce-ți spun, o spun din experiența mea de dascăl care a muncit la catedră până în anul 2009. Recunosc, totuși, că sunt și familii necăjite, dar astăzi n-am auzit să moară cineva de foame la noi, așa cum se întâmplă prin alte părți ale lumii, cum ar fi în Africa sau India. Oftez și mă gândesc la acele vremuri. Mircea mă privește și-mi cercetează
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
zicea nici pâs, numa așa-i clănțănea dinții și mergea crăcănată... E-hei, bătrână-bătrână, da vezi că să moară tot îi era frică... Lângă ei, la Obor, a căzut bombele de la aeroplane ziua-n amiaza mare și-a omorât lume necăjită, și femei care venise să ia lemne. Da ei nu-ș cum apucase să fugă-n pivniță la Spală-Varză. — Ei, oi pleca și io... spune. Că mulți purici p-aici n-are la ce să mai facă. Nici n-ai cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îi căuta de lindeni. Nu-și mai amintește-n ce lună s-a prăpădit mămica, doar că ea și Niculaie se juca pe maidan și-a venit mătușă-sa, a lu Spală-Varză, ca să-i cheme acasă. Așa a rămas copil necăjit, de unșpe ani, și cu liota de frați după ea... La urmă, a început să le tot ceară nemții căpățâni de zahăr, și gaz, și tingiri de aramă, și cazane, și a luat și clopotu de la biserica Capra. Unde mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca muștele moarte, fără mâini, fără capete, fără picioare, că nu se putea să le-ngăduie Dumnezeu atâta nelegiuire, și ncă după sărbătorile Paștelui. Așa vremi a apucat ea de-a trăit, așa a dus-o ei de mici, copii necăjiți... Care a trăit, a trăit, care-a murit, a murit, cum le-a fost și lor norocu... Se uită de mult pe geam, da de văzut nimic nu vede. Nu vede niciuna din casele, din străzile pe lângă care trece tramvaiul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu o mai găsea ăilanți, să-i dea de urmă. Vezi că tot mai ținea ea minte ceva, dacă își mai aducea aminte de bocceluță. — Sunt necăjită cu Muti, mă tem că s-a sclerozat, se plângea amintita Ivona. Sunt necăjită, vaaai, ce an îngrozitor, sunt unii ani care încep prost și tot așa o duci, din necaz în necaz... Chipurile se văita că plecase Tudor, băiatu. Ca și când cineva ar fi crezut-o că ei nu-i convenea că rămăsese dincolo
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai penibile încercări, trebuie să rămâi cel, cea care ai fost, păstrându-ți înfățișarea îngrijită și măruntele obiceiuri !... Tușești, enervat de încăpățânarea ei bătrânească, ai vrea să-ți iei încă o dată rămas-bun și totuși nu te înduri s-o lași necăjită, tăcerea, scârțâitul ușii, ce moment prost și-a găsit mezina să te înțepe, împinsă de firea ei certăreață ! Ce proastă inspirație să ți se adreseze astfel, ca și când n-ai mai fi ceea ce ești : fratele-mai-mare, elevul și studentul strălucit, funcționarul model
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știm imediat. Ce oameni, Dumnezeule ! Ce oameni și ce țară ! Și, ca semn al indignării, o coboară pe micuța Yvonne de pe genunchi. Nu are nevoie să privească înspre soția sa ca să o știe cum arată : profilul mâhnit, privirea de copil necăjit care nu știe cum să se apere. O nevinovată dâră albastră mai plutește o vreme stânjenitoare printre mobilele grele de mahon, în timp ce Profesorul Mironescu tace cu încrâncenare. — Dar chiar persoane din strictul anturaj ne au spus... Jorj, nu-ți mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alături pe o bancă un tânăr latino-american are o sacoșă enormă de rafie, plină cu tot felul de lucruri ieftine, de vândut la turiști, pe marginea străzii. Am văzut și mulți negri, cu lucrușoarele lor întinse pe trotuare. Destinul atâtor necăjiți, de zeci și zeci de ani, pe aici prin Italia și nu numai. Mă întreb însă dacă în acești zeci de ani ei au încercat să iasă din această condiție prin studiu și dorință fermă de emancipare. In sfârșit, sosește
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
îmi spune că partea de sub apă a navelor este asamblată și sudată de români, conduși de o româncă foarte capabilă, Dorina. Rămân apoi din nou cu Paola, care continuă să-mi vorbească despre activitatea ei. Stă aici împreună cu acești oameni necăjiți cu care însă vrea să formeze o familie, respectând convingerile religioase și culturale ale fiecăruia. Îmi spune că există și în România o astfel de casă familie. După cemi oferă o porție abundentă de ciocolată ce se va dovedi foarte
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
școală și să dai timpul înapoi până în ziua însorită de mai când sirena de la Steaua Română suna peste acoperișurile caselor vestind sfârșitul războiului? Alexe este un băcan bun și cinstit. Are multe bunătăți în băcănia lui. Xenia este săracă și necăjită. Ea vine să-și cumpere câte ceva pentru casă. Te rog, dă-mi un kilogram de făină, un kilogram de sare și o jumătate de kilogram de brânză. Alexe măsoară cu cântarul cele ce i-a cerut Xenia. Câți bani costă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Câți bani costă? Nu costă nimic. Ți le dau gratis. Xenia mulțumi și plecă bucuroasă. Ți-e rudă? îl întrebă un client care se afla de față. Nu, dar suntem toți frați și se cade să ajutăm pe cei mai necăjiți decât noi. Ce inimă bună are Alexe! Iar după multă-multă vreme, când serbarea de sfârșit de an era deja aproape, pe Cătălin încă îl mai treceau fiori reci când constata că tot nu era în stare să citească dintr-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un pact de neagresiune pe care doar doamna natură îl poate înțelege. Copiii, indiferent de ce-or zice sociologii, erau extraordinari. Neculai Cioroi, oficial Oprea, Marina Petrișor, premianți benne merenti; Vasile Roman, un artist al viorii, Sâlimon Nicolae... Erau copii necăjiți, săraci dar bogați la minte și suflet. Școala era compusă dintr-o cameră și un antret, cele șase bănci adunând laolaltă 30 de copii. Din ce bani luam ca salariu făceam parte și pentru copii, oarece cărți și rechizite apărând
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cu Fenea și se ferea de ea. A venit apoi și mi-a spus că frate-său nu are bani pentru taxe și chiar dacă ar avea nu ar da. Ce să-i răspund? Iată, gândeam eu, sunt oameni mult mai necăjiți ca mine. Biata fată mai are doi ani și ar ajunge învățătoare. Păcat! Păcat mi-a spus și directorul școlii după ce i-am povestit despre fată. Și eu am zis mai departe: Domnule director vreau s-o ajut eu dar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pare-mi-se din Bod, de lângă Brașov, avea o constituție fizică fragilă. Nu pretindea bani de la enoriași, nu lua de la colivar, din ofrandele aduse. Se mulțumea cu puțin încercând, la rândul său, să fie de firesc sprijin atâtor și atâtor necăjiți. Sărac dar bogat în dragostea și respectul celor din jur. De câteva zile nu mai putea mânca iar ce mânca dădea afară. Ai lui credeau că îl vor pierde. Dar n-a fost să fie așa fiindcă snopul de cimbru
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
centrală Așa cum arăta atunci când am văzut-o eu, acea locuință reproducea cu exactitate starea de existență a omului din epoca Evului Mediu îndepărtat. O încăpere simplă, dotată cu strictul necesar unui trai... decent, cum spunem noi astăzi despre viața omului necăjit. Acoperișul era făcut dintr-o plantă destul de înaltă, dar mult mai subțire decât stuful nostru. Mai elastică și cel puțin la fel de rezistentă. Cum era încălzită, la vreme de iarnă? Ei bine, avea încălzire centrală. încălzire centrală, în Evul Mediu? Da
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
-l ducem la doctor. Dar Tu, care ești doctorul trupurilor și sufletelor noastre, vindecă-l, Doamne!” Și lacrimi fierbinți îi șiroiau pe obrajii săi palizi. Îngerașul, cutremurat de milă, își dădu seama că nu întâmplător ajunsese el la acești oameni necăjiți, ci Dumnezeu rânduise astfel, pentru a-i ajuta. Că nu întâmplător, din grabă, luase la plecare din cer o coroniță prea mare pentru căpușorul lui, și gândi astfel: „Doamne! Tu ai voit să ajung aici pentru a veni în ajutorul
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
și cultura franceză. Fiorul narativ, simbolistica faptelor narate au un farmec specific creațiilor de acest fel. Se spune că într-o zi dintr-un foarte îndepărtat timp istoric, în satul Saint-Seine a poposit, pe înserate, un pelerin. Arăta a om necăjit și era vizibil ostenit. După ce a străbătut toate ulițele satului, stârnind colbul abundent cu încălțări scâlciate, bătând din poartă-n poartă în căutare de adăpost, dar deosebit de întristat de lipsa ospitalității locuitorilor, pe care îi deplângea cu sinceritate, omul a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
el are dreptul a-ți cere seama, de aceea mă abțin de la orice comentarii. Ce să-ți mai spun? Că te iubesc? Că te-am răzbunat de o injurie primită aiurea? Toate le știi. Poate că nu știi că sunt necăjită și de ce ai ști!!! Astăzi mă duc la conferința lui Dimitrescu. Avem atîte distraciți în Iași, e totdeauna lume foarte multă, mai ascultăm, mai vorbim și timpul trece. Mimi, eu sunt de părere să nu te muți de acolo, în
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]