1,179 matches
-
și să le solicit ajutorul pentru a o rezolva”. 8. Puteți reprezenta „animalul rănit” sau „vânatul care sângerează” într-o anumită situație de muncă. Una dintre realitățile triste ale naturii este că animalele suferinde, de la mormoloci la mamifere, sunt ciupite, necăjite și chinuite de către exemplarele mai mari și mai sănătoase. Darwin a explicat acest comportament în termenii selecției naturale a exemplarelor bine adaptate în dauna celor mai puțin adaptate sau mai slabe. Ceea ce se petrece în lumea animală este însă nepotrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
la nuntă, a spus, vine și el. Scrie sincer, se vede că vorbele îi sunt pornite din suflet. Adresa, pr. Dionisie, comuna Băicăuți, județul Hunedoara. Eu te pup dulce și cu tot dorul, Mia. 8 februarie 1941 Sandy drag și necăjit, Am primit scrisoarea de la tine de abia de câteva minute. Ieri ți-am trimis o recomandată în care îți arătam pe larg toată situația și părerea mea. Văd că Dumnezeu aranjează totul, cu răbdarea de la noi, însă. Mi-ar fi
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
scrii în privința asta nimic. Domnica ți-a mai scris, mie nu vrea în nici un chip. O fi și ea ocupată, mă răfuiesc eu cu ea, după ce mă voi răfui cu tine mai întâi. Sigur, cu o singură deosebire. Marilena e necăjită. A venit nervoasă din oraș și mă tot întrerupe din scris. E încântată de cele ce le transmiți. N.A. Scrisoarea aceasta nu e datată. Primitorul ei crede și notează pe ea: probabil e din aprilie 1941. Focșani, 1 mai 1941
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
să fim iarăși aproape. Nici nu îndrăznesc să-ți spun cât mai e până la acea fericită zi când să te știu lângă mine, când toată lumea din jurul meu să-mi pară mai bună, mai înțelegătoare și viața mai frumoasă! Ce tinerețe necăjită mai avem și noi! Cele mai frumoase clipe ce ar trebui să le trăim alături le petrecem fiecare cu gândul și cu dorul la cel atât de drag ! Lumea e mare, dar lumea fără tine nu face nici 2 bani
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
un fapt real care mi-a înaripat și mai mult speranțele. Apoi alte și alte teze cu note mari și chiar foarte mari, încât la sfârșitul primului trimestru am luat medii bune și foarte bune, luminându-mi sufletul de școlar necăjit și atât de descurajat la început !”... Îi plăcea profesorul de istorie Constantin Iacomi și pentru că el fusese acela care, într o împrejurare, în calitate de director adjunct al școlii normale, atunci când elevul Mânăstireanu, necăjit și descurajat, își chemase tatăl la școală, să
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și foarte bune, luminându-mi sufletul de școlar necăjit și atât de descurajat la început !”... Îi plăcea profesorul de istorie Constantin Iacomi și pentru că el fusese acela care, într o împrejurare, în calitate de director adjunct al școlii normale, atunci când elevul Mânăstireanu, necăjit și descurajat, își chemase tatăl la școală, să-l retragă pentru că nu aveau bani să-și plătească taxele, deși era bursier, îi ceruse să rămână la cursuri. Nici eu nu știu de ce atâta grabă pe mine, își reamintește elevul din
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
d-ta ai fost și un detectiv, deoarece i-ai descoperit pe toți colegii, cu actualele lor adrese, ceea ce dovedește multă răbdare, perseverență și activitatea de scriptologie care devine câteodată tare neplăcută. Ultima achiziție a fost a lui Coșulschi. Bietul, necăjitul și săracul elev de odinioară, câte nu mi-a povestit în noaptea aceea ! Păcat că asemenea lucruri nu le-am aflat atunci, când trebuia, căci l-aș fi putut ajuta într un fel. La bătrânețe, cu experiența pe care o
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
i-am încredințat judecății Domnului, însă am luptat să-mi apăr cinstea, dreptatea și dragostea de viață ! Trăiesc într-o lume frământată, zbuciumată, o lume care încearcă să-și croiască un nou drum spre viitor. Văd în jurul meu o lume necăjită, lipsită de strictul necesar, ajut cât pot și trăiesc decent din drepturile pe care le am ca fost slujitor al școlii și ca veteran de război. Dacă timp de aproape 50 de ani regimul comunist m-a arătat cu degetul
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
supărat, se plânse Sarah din nou. - Păi calmează-l, am zis, privind în jur. Du-i câteva nachos. Poate-i flămând. - Terby zice că e prea multă gălăgie, Terby e supărat. Stătea cu brațele încrucișate, într-o parodie de copil necăjit. - Bine, puiule, o rezolvăm. M-am ridicat pe vârfuri și i-am făcut semn Martei, apoi am arătat în jos și i-am zis doar din buze: E aici. Ușurată, Marta începu să-și croiască drum spre noi prin masa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la ora 7 să intre în fabrică. Această stare de lucruri a durat mai bine de cincisprezece ani. Cu ajutorul fratelui Dinu, Petrișor a intrat la Liceul Militar din Câmpulung Moldovenesc iar Florică a făcut liceul „Neculai Bălcescu” din Brăila. Surmenată, necăjită, învinsă de necazuri, sora Netuța a făcut o depresie, s-a îmbolnăvit și cu ajutorul unchiului Constantin a fost internată la Spitalul de boli nervoase din Iași. Boala, slăbiciunea, frica, s-au mai ameliorat, dar a fost pensionată pe motiv de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
comsemnată în revista „ROST” nr.42-43, pe august- sepembrie 2006. În vara anului 1946, după seziunea de examene, m- am întâlnit, în orașul Buzău pe stradă, cu fostul director al „Seminarului Episcopul Kezarie”, Părintele profesor Gheorghe Marinescu, acum pensionar și necăjit. L-am salutat cu „sărut mîna” și am mers înainte. După câțiva pași am simțit nevoia să- l mai privesc și am întors capul. Părintele profesor sta în loc și se uita după mine. Am stat locului, a venit la mine
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mâna PSD-iști și PD-L-iști, uitând pe cele rele, spunându-și unii altora: „Toți suntem români, mai mult sau mai puțin onești.” 13 august 2009 Ghimpele din talpă Motto: „Cri - cri - cri Toamnă gri, Tare-s mic și necăjit!” G. Topârceanu, Balada unui greier mic) Rău faceți voi, politicienii de toate culorile, de pe malurile Dâmboviței, că în loc să vă uitați la ce se întâmplă dincolo de Prut, în acea bucată de țară românească, voi vă țineți de fustele Elenei Udrea. Păi
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fine, Hector năvăli în mijlocul restaurantului. "Filip!", exclamă Constantin îndreptându-se spre tejghea, strângând în trecere mâinile tuturor celor de la mese, pescari și autorități, și adresând fiecăruia câteva cuvinte plăcute. Dispoziția lui binevoitoare (prea indulgentă?) dezarma chiar și sufletele cele mai necăjite. Cutia de la tine, până să vină ceasul, am pus-o la loc secret. Îți mulțumesc cu anticipație, Filip. "Vin în seara asta la voi, Constantin, pentru că sunt obligat să fac revelionul pe zonă. O să stau foarte puțin, nu vreau să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
am văzut adesea rătăcind ușor pierdut, neglijent față de intemperii, cu o sticlă de apă minerală în mână. Cei doi, Andras și Laszlo, sunt vegheați de attendent-ul maghiar: o fetișcană mică de statură, fragilă, ochelaristă, tunsă scurt. Pare ființa cea mai necăjită și mai inexpresivă din Trenul Literaturii. Fumează tot timpul, este adusă de spate și tăbârcește un rucsac enorm. Am ajutat-o de câteva ori la cărat: este foarte prietenoasă și cumsecade. La fel și cuplul - el și ea - care completează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai greu. Așa, cugetând la chinurile Domnului, treceam mai ușor peste durerile noastre. Suferințele Lui ne Întăreau pe noi și ne făceau sănătoase. Am Învățat să fim mulțumiți cu viața și crucea noastră, să privim la alții care sunt mai necăjiți ca noi. Că dacă vom privi la alții care trăiesc mai bine ca noi și au o cruce mai ușoară, nu vom fi niciodată mulțumiți cu ceea ce avem. Noi nu știm Tainele lui Dumnezeu. El Împarte la toți, și știe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
care se manifestă, otrăvesc constant viața celor cu frică de Dumnezeu și care mai păstrează un grăunte de conștiință. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: în societatea românească actuală este foarte multă lume, însă oameni foarte puțini! “Iar vouă celor necăjiți, să vă dea odihnă, împreună cu noi, la arătarea Domnului Iisus din cer, cu îngerii puterii Sale, în văpaie de foc, osândind pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu și pe cei ce nu se supun Evangheliei Domnului nostru Iisus.” (Tesaloniceni
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Lishan, ei l-au găsit pe împărat și favorita sa petrecând pe turnul de veghe cu vinul pe masă, dar nici urmă de dușmani. Au înțeles că au fost înșelați, dar neîndrăznind să-și arate supărarea, s-au întors acasă necăjiți. Văzând cum au fost păcăliți prinții și ducii, Bao Si nu s-a mai putut stăpâni și a zâmbit. Iar Împăratul You din dinastia Zhou n-a mai putut de bucurie că, în sfârșit, și-a văzut favorita veselă. După
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-mi voie să vă primesc conform ritualului militar." Împăratul, mișcat, a dat ușor din cap, în semn de aprobare. Pe urmă, a transmis complimente ofițerilor și ostașilor din armată. După vizită, pe drumul de întoarcere la Chang'an, însoțitorii, extrem de necăjiți, susțineau că Zhou a fost prea nepoliticos cu suveranul. Dar împăratul Wen l-a lăudat: "Doar el este un adevărat comandant de armată" și chiar a tras concluzia că Zhou Yafu este un geniu militar. În anul următor, împăratul Wen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mă poată opri de la scris. Nu zău?! rîde Graur dezvelindu-și dinții. Măi Mihăiță, ai în tine un optimism care mă dezarmează, zău! Tu știi că eu am fost coleg cu directorul Popescu... Mi-ai spus. Acum, cînd e mai necăjit, ne mai întîlnim și noi; mai bem un pahar, mi se mai plînge și el, ca omul... ...că nu mai poate, completez eu. De unde știi?! sare Graur. Eu nu ți-am spus! Nu, Petre, îi zic, nu mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
priceput. La recomandările călduroase ale mai multor cunoscuți găsești unul. Respectivul vine, se uită, se încruntă, înalță ochii în tavan mijindu-i și face niște calcule misterioase. Pe urmă, își țuguie buzele nemulțumit, oftează și îți spune cu un aer necăjit: "Păi, asta o să vă cam coaste, domnu'!". Imediat începe să turuie despre tot felul de materiale enigmatice care o să-i trebuiască musai. Normal că-i spui să și le cumpere chiar dumnealui, fiindcă altminteri, în mod sigur, o să-i iei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în șopronul alăturat, la "vii". "Salut, bre, nea Tăsică!" " Hai, să trăiești, Petrică!", se salutară cei doi. Nea Tăsică era femeie de serviciu la biserică. În virtutea acestei funcții, tocmai aduna resturile de lumânări, precum și ceara topită, pe care o râșcâia necăjit de pe tăblia metalică plină de orificii, cu ajutorul unui soi de șpaclu primitiv, moștenit probabil încă din timpul primei vârste a fierului Hallstatt, pentru cunoscători. Explică sursa amărăciunii sale: "I-am zis dă ieri după-amiaz' lu' Sofica: Ai, fă, dă grijă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sus-pomenitului, cred că în felul ăsta n-aș fi făcut nimic altceva decât să eliberez locul pentru alții și mai dihai decât actualii. Mi-am făcut datoria de haiduc adevărat plasând bancnotele strânse din biroul lui Ciucurel pe la diverși oameni necăjiți din faimoasa noastră instituție de învățământ. Și nu erau tocmai puțini. Asta m-a bucurat și mi-a mai alungat din starea mea. O stare pe care n-aș ști să o definesc prea precis. În orice caz, o mustrare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
centrală Așa cum arăta atunci când am văzut-o eu, acea locuință reproducea cu exactitate starea de existență a omului din epoca Evului Mediu îndepărtat. O încăpere simplă, dotată cu strictul necesar unui trai... decent, cum spunem noi astăzi despre viața omului necăjit. Acoperișul era făcut dintr-o plantă destul de înaltă, dar mult mai subțire decât stuful nostru. Mai elastică și cel puțin la fel de rezistentă. Cum era încălzită, la vreme de iarnă? Ei bine, avea încălzire centrală. încălzire centrală, în Evul Mediu? Da
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
vezi... Iakov Borodonici ieși pe culaor. Sunt încă în halat. ă Trebuie să te îmbraci. E târziu și nu ai ce căuta în halat în mijlocul după-amiezei. ă Dar nu mă simt bine. Vechea mea problemă. Nervii. Mă simt teribil de necăjit. ă Ei bine, va trebui să îți revi și să te duci la circa de poliție. Altfel... ne va omorî pe toți. Din întunericul de deasupra lor se făcu auzit un sunet ciudat. Iakov Borodonici sări înapoi în apartamentul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mea, primindu-vă, cu bucurie, ca aliat. Dar opinia lui despre dumneavoastră a fost cu totul diferită. Hideyoshi oftă. Apoi, făcând o pauză, Își coborî, trist, privirea. Osawa Înțelese singur că ce credea Nobunaga nu era prea favorabil. Păreți foarte necăjit, dar nu aveți nici un motiv pentru asta. Nu s-ar spune că nu pot tări fără solda Seniorului Nobunaga. — Adevărul e că aș fi fericit dacă asta ar fi totul. Hideyoshi abia mai putea vorbi, dar se Îndreptă puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]