8,720 matches
-
în când cu vin mujdeiul de usturoi.La sfârșit, Pâcu a întrebat cu glas mieros: Costache, flăcăul tatii! Mai ai tu prin fundul beciului niște vinișor, așa măcar pentru un descântec? Fă-ți milă de un om aflat la mare necaz și îți va fi recunoscător. Este! Cum să nu fie pentru fețe așa cinstite? Iaca într-o minută sosește - s-a prins în joc crâșmarul. După o vreme, moș Dumitru l-a zgândărât pe Pâcu, care înota în fumul scos
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
într-un șanț și pe gerul ista acolo rămâi. Unde ți-i gândul? La lemnele din sobă puse de tine sau la cioată?... Mai lasă-mă și matale în pace, moș Pâcule! i-a răspuns Mitruță, cu un început de necaz în glas. Dacă vorbesc, înseamnă că încă mai trăiesc. Dacă tac, se cheamă că îs mort. Si uite colea crâșmulița, care ne așteaptă cu căldurică, mâncărică, rachiuaș și vinișor... Unde mai pui că nici crâșmărița nu-i de lăsat, bătu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
treaba cu Cocoșitu, Pâcule. Așa că adu-l încoace și punem noi hamul pe el. N-o să-i mai ardă lui Cocoșitu de cântat pe gardul altuia... Trebuie lucrat cu băgare de seamă, să nu priceapă că noi am aflat de necazul lui Mitruță. Lasă că n-am îmbătrânit degeaba, Pâcule. Să-i spui însă lui Mitruță să nu scape vreo vorbă aiurea, că o stricat toată socoteala. Am eu grijă de asta, Dumitre. Il descânt eu pe Cocoșitu de gâlci de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spus, moș Dumitre, dar dacă îl luați pe Iordache, atunci merg și eu și gata. Stii că nu-i rău Mitruță? Nu-i rău deloc. Ba îi foarte bine chiar. Intâi am fi mai mulți și apoi am pune capăt necazurilor tale, băiete... Asta-i drept, moș Dumitre și, ca să priceapă ce-i cărăușia, trimite-l pe Iordache la Aizic, să-i spună pe când să ne aștepte cu primul transport. Numai să mi-l aducă Pâcu și treaba îi ca și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cale, cărăușii au rămas cu ochii ațintiți spre Pâcu... Ce vă uitați la mine cu mutrele iestea de milog? In seara asta îi rândul lui Dumitru să vă povestească - a declarat Pâcu. Pâcule! Tare aș vrea eu să povestesc, dar necazul mare îi că nu mă pricep și mă tem că adormiți de la primele vorbe. Așa că tot tu ești de rând și în seara asta. Mai ales că ai pomenit astăzi de un vis din tinerețile tale...Când or fi fost
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și să umbli pe drumuri zile și nopți”... Hai, Cocoșitule! Hai! Dă-i bătaie, că acușica dă soarele, te înmoi și cine mai încarcă carele? îl îndemna Pâcu pe noul venit. Nu știu cum se făcea, dar Pâcu părea umbra lui Iordache. Necazul lui Mitruță îi intrase adânc în suflet, deși acesta nu i l-a spus răspicat. Avea el Pâcu darul de a pătrunde în sufletul omului chiar dacă acesta nu și-l deschidea către el...In spatele perdelei de fum scos de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
acum mă duc la Halângă, tâmplarul” - s-o gândit el. Când l-o văzut tâmplarul la ceasul acela, l-o întrebat: „Ce-i cu tine, Surcică? Ce umbli prin sat în toiul nopții?” „Apoi de bine nu umblu.” „Care-i necazul, omule?” „O murit Măndița, fimeia mea.” „Când o murit și de ce?” „Ieri o murit. In spital.” „Dumnezeu s-o hodinească și tu s-o pomenești. Da’ la mine de ce ai venit? Uite cum întreb și eu ca prostul. Când ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Cotman. Si încă cum! Cum? s-au auzit câteva voci deodată. Stați! Ce vă grăbiți? Ascultați și o să aflați. Pâcu s-a oprit din vorbire, a tras de câteva ori din luleaua stinsă de multă vreme, s-a uitat cu necaz la ea și s-a apucat s-o meremetisească pe îndelete. Cei din jur făceau zâmbre, dar nu aveau ce-i face, pentru că îl știau bine pe Pâcu...N-a ieși el din pasul lui, ferita sfântului. Doar moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cap, Surcică bătea în poarta popii. „Cine-i acolo?” a întrebat popa, somnoros. „Eu, Surcică.” „Si ce umbli așa ca strigoii, omule. Nu puteai să lași să răsară măcar soarele?” „Părinte! Iartă-mă, dar peste mine o dat un mare necaz.” „Ce necaz, mă rog?” „Mi-o murit fimeia în spital și nu mi-o dă acasă până nu-i face otopsia. Eu am venit să-mi spui matale ce-i aceea otopsie.” „Uite la el. In loc să-i trag
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bătea în poarta popii. „Cine-i acolo?” a întrebat popa, somnoros. „Eu, Surcică.” „Si ce umbli așa ca strigoii, omule. Nu puteai să lași să răsară măcar soarele?” „Părinte! Iartă-mă, dar peste mine o dat un mare necaz.” „Ce necaz, mă rog?” „Mi-o murit fimeia în spital și nu mi-o dă acasă până nu-i face otopsia. Eu am venit să-mi spui matale ce-i aceea otopsie.” „Uite la el. In loc să-i trag clopotele după
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
confundându-l: — Bogdaproste. Gérard se uită la el siderat, dar nu vrea nici un conflict interetnic. Drept care îi răspunde: — De acord. Lionel, care a auzit parola, îl introduce pe amărât în cameră. — Sunt Ahmed, nepotul lui Agnès. Am auzit prin ce necaz treceți. Aș vrea să fiu alături de dumneavoastră... La înmormântare... N-am și eu un costum ca lumea... O să vină atâta lume... N-aș vrea să vă fac de râs... Lionel deschide dulapul și-i arată cele trei costume gri. Lui
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lenin. Un ramolit din teatru i-a atras atenția vigilentului politruc că eu mă refer, pesemne, la Frații Max. Și mi-a schimbat numele lor, În caietul-program. Eu am descoperit manopera grosolană, și am corectat, la loc. Ca să nu aibă necazuri politice, omul meu, pînă la urmă, a decis să nu se mai publice caiet program... Noica despre pantomimă: „Este forarea tăcerii umane”. Frumos, nu?... Citesc În suplimentul cultural al Adevărului literar...o cronică la un spectacol băimărean al lui Afrim
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ale dragostei tale pentru dulcea sosire a ființei iubite, pentru contopirea ta cu prințul tău, multîncercat de călătoria sa lungă către tine. șase în al treilea loc: vine și timpul în care ești tristă, trebuie să îți accepți tristețea, multe necazuri s-au abătut asupra ta până să te apropii prima oară de cavalerul tău, cel priceput în strategie și navigație, multe nefericiri ai avut înainte și te-ai simțit mereu irosită, nefericirile acelea revin în visurile tale și îți rod
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tocmai potrivită, pentru că ai știut să mănânci la timp din centrul igluului călduros în care te ai aflat, freacă trandafirii din grădina suspendată a dragostei tale de obrajii tăi, de sânii tăi, de pântecul tău, pântecul tău va deveni roditor, necazurile vor trece, ai noroc, e vremea sărbătoririi tale, petrecerea va dura șapte zile și șapte nopți, dușmanii vor fi adormiți de cântecul de dragoste al iubitului tău, vor dormi șapte zile și șapte nopți, poți să îți aranjezi liniștită părul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ducă vestea (printre meseni, ia ascultați ce nume: Dolofan-Voievod, Hulpav-Împărat, Mârlete-Voievod, Bramburel-Voievod, Gând-Împărat). Oamenii din întâmplările dramatice povestite în carte se ospătează, stau de vorbă, dar rămân uneori pe gânduri, cugetând la dragostea care te face să mai uiți de necazuri, la viață, la bătrânețe, la moartea care parcă-i o cumătră nimerită din când în când în bătătură. Seamănă între dânșii poporenii ăștia care-s de colo și de dincolo? Seamănă și nu prea. Unii se arată a fi nătăfleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
si dumnitale. (pleacă cu capra) DĂNILĂ: Săăăăraca de dânsa, căprița mea, iaca unde avea să-i fie sfârșitul! Ce să-i fac dacă s-ncontrat și trăgea în altă parte decât voiam eu? Cu gânsacul știu că n-am cum avea necazuri. Ei, am isprăvit-o și pe asta! Acu', la târg, Dănilă! Le-ai chitit pe toate cum nu se putea mai bine! Hai fuguța să-l vindem pe dumnealui pe-un preț bun, că, orice s-ar spune, tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
voievodul a căzut și și-a vătămat un braț. S-au oprit, în drum, la baba Lina, să-i tragă brațul și să i-l pună în lopățele. Porunca spune să-i pregătim așternut și pahar întăritor. LIOARA: Iaca și necazul! Aleargă, fată, și adu cele trebuitoare. Patul i l-oi așterne cu mâna mea. Liană, rămâi cu mine să mă ajuți. LIANA: Rămân, Măria Ta. LIOARA: Trage poclada și-ntinde-o pe pat. Iaca, eu bat perinile să-și rezeme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fundal, un ecran pentru umbre chinezești sau pentru proiecții. Omul repară, înconjurat de piese și șuruburi.) OMUL: Da, asta-i. De multe ori, un șurub afurisit te bagă în cele mai mari încurcături. Eu, dacă m-am făcut aviator, am necazuri cu șuruburile și cu șaibele avionului. M-am făcut aviator pentru că oamenii mari nu m-au lăsat să-mi cultiv talentul meu pentru pictură. Sunt convins că făceam o carieră strălucită. Uite, judecați dacă n-am dreptate. (se ridică, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în timpul nopții. Dar m-am luat cu vorba și am uitat de avionul meu, care trebuie reparat cât mai repede. (Pune desenele în spatele avionului. Lucrează din nou) Vedeți, șurubul ăsta s-a înțepenit. Și nu se lasă deloc. Mai mare necazul cu avioanele astea! (Din dreapta, se apropie Micul Prinț. Vine lângă aviator, scurtă pauză.) MICUL PRINȚ: Te rog... desenează-mi o oaie! OMUL (ridică privirea, uimit): Cum? MICUL PRINȚ: Desenează-mi o oaie! OMUL (se ridică, se uită lung la copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
luminate numai ca, astfel, fiecare, cândva, să o poată găsi pe a lui. Vezi? Planeta mea e chiar deasupra noastră. Dar e atât de departe... ȘARPELE (privește cerul): Da, e frumoasă. Ce cauți tu pe aici? MICUL PRINȚ: Am niște necazuri cu o floare. ȘARPELE: Aha! MICUL PRINȚ: Unde sunt oamenii? Te simți cam singur în pustiu. ȘARPELE: Singur te simți și printre oameni. MICUL PRINȚ: Gândești ciudat. Și înfățișarea ta e ciudată. Nu ți-e frică să umbli neîntovărășit? ȘARPELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
banană, mamă? Să-ți dau o banană? - Nu, nu vreau banană! Se așază dezamăgită de refuz. Privește eticheta Bonito, Bonino - n-are ochelarii să înțeleagă toate cuvintele. Se uită prin cameră, căutând ochelarii sau altceva. Ca și cum ar fi ceva, un necaz cu eticheta asta, au anunțat ăștia la știri că injectează ceva în banane. - Acuma le-am cumpărat, sunt proaspete! Hai, nu vrei o banană? revine după ce le-a cercetat proveniența și vrea să verifice dacă nu despre asta era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mică, explică starea deplorabilă a raiaților tociți Călin. Seara, când mă duc acasă, trebuie să fac pe calul. - I-a trecut febra, mamă? - Da, a fost Otilia cu ea în parc, a bătut vântul și de-aia a avut ceva necazuri. - Să ai grijă, mamă! Aia mică n-avea nimic deosebit, dar maică-sa a manifestat întotdeauna o grijă obsesivă față de cele mai mici detalii ale bolii. Când fratele lui Călin s-a ales cu un diabet, i-a adus tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
crezi? Pe cuptor la mă-ta? Să ne împui capul cu tot felul de povești? Ești bun de tribunalul militar! Așteaptă afară, să raportez tovarășului căpitan!”... După un timp, Costăchel s a trezit în biroul căpitanului... „Spune-mi, care i necazul dumitale? Mai degrabă cum ai ajuns prizonier și cum ai fost eliberat fără acte?” Lui Costăchel nu-i venea să creadă că ditai căpitanul nu țipă la el, ci este gata să-i asculte povestea... A spus-o pe îndelete
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tăcerea: Să vezi, Petrache, cine are să-ți facă socoata cât ai muncit într-o zi. Cine? Daurel, băiete! Daurel! Parastasu’ mamei lui! Dacă tot ai pomenit de Daurel, hai să-ți spun una. Spune, Petrache! Spune! Poate îmi mai trece necazul. Cică un gospodar, neavând de lucru, o botezat copchilul unui țigan. A doua zi, țiganul s-a și prezentat la gospodar: „Cumătre! Împrumută-mi o sută de lei. Deseară ți-i aduc înapoi”. I-a împrumutat omul banii, dar ce
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
după câteva momente, cu gândurile nelimpezite, renunță. Reveni în casă și o rugă pe Simona să ia loc lângă el pe pat și o întrebă: Fata tatii, tu nu ești în toate apele, ți s-a întâmplat ceva, ai vreun necaz, ești bolnavă? Simona reflectă o clipă, apoi îi rugă pe amândoi să ia loc, să fie calmi și să o asculte: Tată și mamă, luna care vine împlinesc 36 de ani. Sunt, cum s-ar spune, o fată bătrână. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]