739 matches
-
religia creștină "Tradiția" (XV)", în Flacăra Sacră, III, 9, 1936, pp. 2-3 165 Idem, "Cremațiunea și religia creștină. "Tradiția" (XVI)", în Flacăra Sacră, III, 10, 1936, pp. 4-5. 166 Ibidem, p. 5. 167 Ibidem. 168 Ibidem. 169 Idem," Ignoranță sau necredință ?", în Flacăra Sacră, IV, 12, 1937, p. 3. 170 Ibidem. 171 Ibidem, p. 4. 172 Idem, "Mi-e frică de fericire", în Flacăra Sacră, V, 2, 1938, p. 4. 173 Ibidem. 174 Ibidem. 175 Idem, "Respectul datorat morților", în Flacăra
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
226 "Cuvânt Înainte (Foreword)", in Flacăra Sacră, I, 1, 1934, p. 2. 227 Calinic I. Popp Șerboianu, "Cremațiunea și religia creștină" (Cremation and Christianity), în Flacăra Sacră, II, 5, 1935, p. 4 228 Ibidem, p. 5. 229 Idem, "Ignoranță sau necredință?" (Ignorance or lack of faith?), în Flacăra Sacră, IV, 12, 1937, p. 3. 230 Idem, "Mi-e frică de fericire" (I am afraid of happiness), în Flacăra Sacră, V, 2, 1938, p. 4. 231 Idem, "Ultima dorință sau "Las cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Cenușarii și Biserica" (Cremationists and the Church), în Glasul Monahilor, XI, 384, December 31, 1933, p. 1. -----------------------------------------------------------------------36 79 CREMAȚIUNEA ȘI RELIGIA CREȘTINĂ Calinic I. Popp Șerboianu sau începutul triumfului Crematoriul. Scrisoare din Paris Cremațiunea și religia creștină Ignoranță sau necredință? Mi-e frică de fericire Respectul datorat morților Învierea Credința în viața viitoare și incinerarea Reflexii cu prilejul Anului Nou Ultima dorință P.C. Arhimandrit C.I. Șerboianu, membru de onoare al Soc. "Oganj" Bibliografie Abstract Anexe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și care se opune celui reprezentat de Mîșkin, Aleoșa Karamazov sau Zosima, și care păstrează trăsături ale demonului, ale revoltatului. Acest tip de personaj este fascinat de propriul eu, dar nu poate crede nici în sine, el reprezentând ideea de necredință și egoismul exacerbat. îndoindu-se de toate, este conștient și de propria slăbiciune, motiv pentru care devine sarcastic și este lipsit de entuziasm. Un astfel de personaj devine lucid, preocupat de problemele grave ale existenței: el este student, de multe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
săvârșite (înșelătorie, violență, senzualitate, atracție față de minore, omor), dar și de indiferența cinică cu care își prezintă propriile fapte. Un astfel de personaj nu conține în sine perspectiva salvării, prin urmare, el se va sinucide, subliniind astfel caracterul autodistructiv al necredinței. Svidrigailov este un personaj complex și face mai multe acte de caritate decât oricine altcineva din roman. Binele, ca și răul înfăptuit, nu-l ating și nu-i implică toată ființa, actele sale fiind privite cu detașare și indiferență. Acesta
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
este și motivul pentru care personajul nu se salvează. Căci binele care nu este în legătură permanentă cu adevărul cristic nu are valoare soteriologică. Salvează doar binele făcut din îndemnul credinței. Rogojin și Ippolit sunt personaje care reprezintă și ele necredința și damnarea, în paginile altui roman dostoievskian, Idiotul. Ippolit și Mîșkin par să formeze o unitate de contrarii. Ambii sunt orfani, fără bani și bolnavi, dar credința în Dumnezeu îl ajută pe Mîșkin să-și învingă boala și să-și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
bani și bolnavi, dar credința în Dumnezeu îl ajută pe Mîșkin să-și învingă boala și să-și dorească să-i ajute pe ceilalți, în timp ce ateismul, lipsa încrederii în lumea creată de divinitate fac din Ippolit un reprezentant al morții. Necredința sa va genera gândul sinuciderii, al rupturii totale de iubirea lui Dumnezeu. Mai importantă însă este perechea de contrarii Mîșkin - Rogojin. Deși îi este opus lui Mîșkin, Rogojin este numit frate. Perspectivele interpretării pot fi multiple. La un prim nivel
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
În aceste momente de amintiri dulci de mântuire Eu ca Episcop nu pot lipsi din mijlocul vostru [...]. În ziua de astăzi, ca și pe timpul Mântuitorului nostru domnește nemoralitatea, lipsa de credință și răutatea care se poate asemăna cu răutatea și necredința lui Irod [...]. Bogatul nu e mulțumit, săracul se tânguie, stăpânul se plânge asupra slugei...lucrătorul nu e mulțumit cu prețul lucrului, gospodarul cu prețul recoltei. Lumea e o vale de plângeri [...]. Nașterea lui Hristos la timpul său nu era pe
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Legenda aurea Părinții Bisericii îl consideră pe Iuda, aproape în bloc, un trădător mânat de pofta de arginți, condamnat la focul Gheenei 45. Dar fapta pentru care nu-l pot ierta nu este trădarea pur și simplu, ci trădarea din necredință și mai ales sinuciderea 46. Iuda Îl dă pe Isus în mâinile arhiereilor întrucât nu-L recunoaște ca Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu. El procedează așadar ca marea masă a evreilor, „trădători ai lui Isus”. Ura față de Iuda se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
16: „În toate luați scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău”. Origen pleacă de la versetul paulinic pentru a dezghioca misterul trădării lui Iuda. Diavolul țintește în inima ucenicului când acesta bâjbâie între credință și necredință. Scena hotărâtoare se petrece la Cină: Isus îi oferă „bucata de pâine”, dar Iuda o refuză, spune Origen. Prin acest refuz al darului special făcut de Isus într-o împrejurare specială, lui Iuda i se retrag toate darurile spirituale primite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vorbește despre farisei, nu despre cei botezați, despre creștinii desăvârșiți. Așadar, înapoi la farisei și la problemele lor! Întorcându-se la evanghelie, Atanasie insistă pe distincția, importantă în ochii săi, dintre „păcat” și „blasfemie”. „Păcătosul încalcă Legea; blasfematorul își întoarce necredința (asebeia) împotriva divinității înseși.” Isus le reproșase fariseilor o mulțime de încălcări ale Legii: arghirofilie, neglijarea îndatoririlor față de părinți, respingerea cuvintelor profeților, transformarea Templului în prăvălie etc. Dar aceste derapaje se puteau „rezolva” prin pocăință. Atunci însă când aceștia își
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
primit legături decât cu cei din neamul și din sângele lor și au rămas mult timp credincioși sfințeniei părinților lor și strămoșului lor comun, fără a se murdări cu răutățile și ticăloșiile neamului celui rău, care păstra în el sămânța necredinței” (Conl. 8,21); de aici și numele de „îngeri ai Domnului” (angeli Dei) pe care Biblia îl dă reprezentanților lui. Dimpotrivă, „fiii lui Cain” sunt numiți „fii ai oamenilor” (filii hominum). „Această fericită și sfântă despărțire a durat printre ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care încerca să lanseze un curent literar inventat de el: paradoxismul. Redactorii revistelor respective au avut motive, atunci, să râdă cu lacrimi: noul curent era ilustrat de versuri caraghioase, de genul: „Intru / — Ieși, zice / Domnul nostru mă știa / credincios în necredința mea / Eu îi cer o mână de ajutor / el îmi dă un picior / Porcu’ ăsta face numai măgării“ etc. (Să sperăm că Dumnezeu nu are timp să citească versurile lui Florentin Smarandache...) Autorul monografiei crede însă cu candoare că paradoxismul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
izbăvire neîntârziată. Cu toată prostia-i dovedită, nevoia îl face inventiv. Deloc lipsit de ambiție și de ambiții sportive. Un făptaș în serie, pe care nici o pedeapsă nu îl poate speria. Câtă vreme am fost un catolic credincios - trecerea la necredință a fost treptată -, penisul meu s-a afirmat drept inepuizabil obiect de spovedanie. El îmi inspira cele mai temerare păcate. Desfrâu cu îngeri. Până și o oaie virgină i-a devenit accesibilă. Făcutele și nefăcutele lui îi provocau uimire până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Învârtea din ce În ce mai repede, antrenând În mișcarea lui Întreaga omenire, cu cățel și cu purcel. Oamenii agitau din mâni, strigau după ajutor, unii căutau să se desprindă de scaunele În care se așezase trupul lor bicisnic, dar din pricina vitezei și a necredinței lor, sufletul le devenise atât de greu, Încât erau ca niște bucăți de plumb inerte. Obsedată de aceste imagini, gospodina casei nu se Întreba nici despre ce fel de omenire sau Dumnezeu Îi vorbea Extraterestrul. Ei Îi era suficient să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
proaspăt arat. Oare cine o inspira să vorbească astfel? Nu cumva oaspetele străin, care sforăia acum pe canapea? Gândurile ei nu cumva erau gândurile pe care i le insufla el, tocmai ca să-i sucească mințile și s-o Împingă spre necredință? De ce astfel gânduri n-o frământaseră pe Mașa până acum? În Întrebările pe care și le punea, erau cuvinte și sensuri pe care nu le Înțelegea? De unde Îi veneau ele? Nu cumva dintr-un cap străin, care până mai adineauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
chemat, el vine inevitabil. Crezare Cine limbă lungă are Multă crezare nu are. Cod Codul mimico-gestual devine un prețios auxiliar al comunicării verbale dacă este cunoscut și utilizat de către toți participanții la dialog. Păcate Necredinciosul poartă un păcat: cel al necredinței. Fariseul care mimează credința și se fălește cu acest lucru săvârșește două păcate. Mari. Amatorism Amatorismul politic, practicat pe scară largă în România, poate avea urmări dezastruoase atunci când este însoțit de incompetență și corupție. Speranțe Se speră ca votul uninominal
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
aceea pentru poezie. Opera poeților ruși, prin mijlocirea anticariatelor, se rotea asemeni cărților de joc de pe masă.) Arkadie Ipolitovici Belogorcev se va consola În cazul de față cu butada: la maturitate iei din cărți doar ce te‑apasă: mistificarea și necredința. Fiindcă nu poți căra o bibliotecă În spate. Biblioteca personală este doar ceea ce rămâne În cuget - chintesența, zațul. (Chiar numele lui Dalj Îi răsuna În minte precum titlul unei poezii.) Dar ce era chintesența, zațul? Pe Oneghin Îl știa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
convinsă că, dacă ar fi fost vorba de o Liebesbrief, nu m‑aș fi simțit umilită sau pierită, aș fi fost În stare să‑i iert „patosul coribantic“ În numele iubirii noastre unice și singulare, i‑aș fi iertat, cred, orice necredință - poeților și zeilor li se iartă orice. Dar faptul că discuta În scrisoare cu tânăra făptură despre poezia sa, despre sufletul său, despre sursele tainice ale inspirației sale - pe un ton voit ambiguu - Împărțind cu ea ceea ce credeam eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
gura degeaba? Este aproape trei și licuriciul încă mai linge foile, mama lui de ciudat, îl pun eu cu botul pe labe. În chilie, la lumina opaițului, Petru citea din învățăturile Sfântului Chiril al Alexandriei. 59. Dumineca Tomii. Domnul contabiliza necredințele. Golgota, precum o pușcărie pustie își lingea rănile, trecuseră 7 zile de la evadarea supremă. Hăitașii adulmecau urmele, sângele Mântuitorului însemna tocul ferestrelor; complicitatea înălțării, după fiecare ușă închisă. Hăitașii desenau hartă în jurul unei coaste împunse. Duminica Tomii. Prin acoperiș, cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Fecioară pe tron având în spate îngeri care țin o draperie, simbolizând zămislirea supranaturală. Scena a cincea este întâlnirea dintre Sfânta Fecioară și vara sa Elisabeta, îmbrățișându-se în fața unui portic. Apoi, în altă scenă Iosif bănuitor, acuzându-o de necredință pe Sfânta Fecioară, care se apără de învinuirile ce i se aduc. Fecioara Maria are aureolă și poartă mantie roșie. Deasupra zboară câțiva îngeri. Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos este redată în patru compoziții succesive: Îngerii și păstorii se închină Mântuitorului
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Testament semiprofan, la acea capodoperă de concizie și luminozitate iubitoare, San Manuel Bueno, mártir (1931), nuvelă lungă sau roman scurt de factură, cum s-a mai spus, cvasi evanghelică despre viața unui preot sfâșiat în adâncul conștiinței sale de tragedia necredinței, dar perceput ca sfânt nu datorită unei vieți cenobitice, ci în virtutea fidelității absolute față de faptă și prezență în act alături de turma sa, o mișcătoare narație hagiografică scrisă de o femeie știutoare a secretului Sfântului, a secretului lui Miguel de Unamuno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu mai avem nevoie să ne ridicăm glasul spre El la ceasuri hotărâte; cei care ar stărui Întru săvârșirea celor cinci rugăciuni și-ar arăta, prin aceasta, lipsa credinței lor În Înviere. A te ruga a devenit un act de necredință. În schimb, vinul, socotit de Coran drept băutura paradisului, era, de acum Înainte, Îngăduit; a nu bea vin era un semn clar al lipsei de credință. Când acestea fură rostite, relatează un istoric persan din epocă, adunarea se puse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
râmul interzis” - roman etc. Este autorul Dicționarului de autori, publicații și societăți literare cu titlul: „Univers cultural și litera r vasluian”, Editura PIM, Iași, 2008. 53 COBOARĂ DOMNU‐N FIECARE NOAPTE (fragment) Nu știu cine mai crede astăzi în jurământ; E veche necredința noastră în cuvânt; Jurăm pe crucifix, pe viață, lucruri sfinte, Trecut în neființă de mult, pe vreun părinte, Pe mama și pe tata, pe noi și pe copii, Ne închinăm să piară ducă‐se pe pustii, Ne tremură și glasul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
s-o pedepsesc pe Mihaela. (Pedeapsa includea divorțul ― de asta nici vorbă.) Dar ce pedeapsă, oricât de crudă, m-ar fi satisfăcut din plin? Dacă o prindeam asupra faptului poate aș fi omorît-o, fără discuție. Însă felul cum aflasem de necredința ei excludea o asemenea răzbunare sângeroasă, prin aceea că pregătirea calculată cu sânge rece m-ar fi lipsit de spontaneitatea gestului și în acest caz impulsul ar fi fost sugrumat, anulat de tendințele bune ale eului. ― În definitiv, am destul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]