738 matches
-
asta este cea mai bună tactică? Este o râvnă adevărată? Și ce vom putea salva, atunci când totul va fi pierdut? Și apoi, pierderea credinței, ruinarea sufletelor creștine, este tot în pierderea noastră, pentru că și slăbirea creștinismului în lume e prosperitatea necredinței și mai ales o pierdere pentru Isus Cristos, Căruia îi aparțin toate sufletele. Ne-am consolat pentru că în locul popoarelor pierdute prin Reformă, alte popoare din Lumea Nouă (America Latină) s-au adăugat Bisericii; s-a calculat însă vreodată numărul enorm al
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
clerul catolic și-a Înțeles marele rol cultural - național, știind să Își stăpânească turma. După ce vorbește de metodele vechi de pastorație reduse prin transformările vieții sociale și neînlocuite, pentru care bisericile s-au golit, sectanții s-au Înmulțit, răceala și necredința s-a răspândit, se Întreabă: Tot astfel ne Întrebăm și noi după unele vizite pastorale, când petrecem nopți de veche și ne udăm cu lacrimi perna odihnei pentru grija răspunderii față de cele constatate. Îngrijorat de o așa stare pastorală și
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
fi decât starețul Otto de Schaffhausen. Cu vreun an În urmă se auzise cu satisfacție la Curtea episcopului din Konstanz că tânărul Conrad, fratele ducelui Bertold, atacase Într-o noapte Schaffhausenul, trecându-l prin foc și sabie, pentru a plăti necredința starețului care-și petrecea timpul uneltind la Curtea Imperială Împotriva vecinilor lui de la Nord. Dar pe Otto nu-l putuse prinde, căci fugise prin niște galerii subterane. Deși scotociseră tot palatul, oamenii lui Conrad nu putuseră afla decât niște călugări
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Singura ei plăcere era să călărească pe deșelate și să hrănească șoimul cel nou, dăruit de ducele Bertold bătrânului său prieten. Judecând după aceste trăsături de caracter ale fetiței, doam na ministerialului ar fi trebuit să și bănuiască bărbatul de necredință. Adelheid era la fel de Îndărătnică și de Îndrăz neață ca el. Așa că, Într-una din seri, când În sfârșit Își prinse bărbatul În odaia lor de culcare, Rishawa Își puse mâinile În șold, ca oricare dintre bucătăresele ei, și-i comunică
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Domnii noștri Zähringer au fost Înșelați Într-un mod atât de murdar. Cum să-i mai fie credincioși Împăratului? Sunt Îndreptățiți să acționeze așa cum o fac. O spun din nou, eu, Hildebrand, pe care nimeni nu-l poate Învinui de necredință, au avut și au și acum dreptate! — Împărații sunt și ei oameni, suspină părintele Bernhard. Poate ceea ce-ți spun acum o să ți se pară erezie, dar mirul cu care sunt unși la Încoronare nu-i ferește de greșeli. Se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Își spuse el, „În locul celui pe care mi l-a luat. Acest prunc nu e vinovat de moartea mamei lui, nu din pricina lui a murit Wilfriede. El e fiul meu, Dumnezeu mi-a dat un semn, ca să mă rușinez de necredința mea!“ IX Cu toată Împotrivirea, le despărțiră pe cele două fete. Pe Bertha o Înșfăcară și o târâră de cozile lungi și negre, ca pe un sac, prin toată curtea. Adelheid văzu cu lacrimi În ochi cum slujitoarea ei credincioasă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
acuza pe temeiul vorbelor care, știm amândoi, nu cruță pe nimeni. — și dacă-ți voi aduce dovezi, Bertold? Atunci vai lui! Bertold sări În picioare cu acea ex presie amenințătoare care-i făcea pe vasalii lui să tremure. Vai lui! Necredința față de suzeran e o crimă care tre buie pedepsită exemplar, ca să-i Împiedice și pe alții să ur meze același drum. Unde am ajunge, dacă vasalii noștri nu și-ar mai respecta jurămintele de supunere și credință? Dar la Molsheim
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pod În lanțuri, se pregătește o asemenea trădare! — Neidhard din Molsheim a fost totdeauna un om pașnic și cinstit, spuse Hildebrand. N-am auzit niciodată de spre el să-și fi călcat cuvântul, sau să fie vinovat de sperjur și necredință! Cum de s-a putut el Înhăita cu ucigașii? — Poate nici nu s-a Înhăitat cu ei, spuse Conrad cu amărăciune. Poate că a fost de bună-credință când a Încuvi ințat ca Întâlnirea să se petreacă În casa lui. și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai departe, ce spune alt text: Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung-Răbdator și mult Milostiv. Nu până în sfârșit se va iuți, nici în veac se va mânia. (David 102) Unde sunt milostenia și îndelunga-răbdare? Unde? Sunt complet tulburat, Doamne! Ajută necredinței mele! Luminează-mă! ... Se lăsase întunericul peste țară și peste sufletele noastre debusolate. Era liniște în colivia noastră cu gratii; nu se auzea decât lătratul sacadat, ritmic și obstinat al roților la extremitatea șinelor ca un memento dureros al unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
detalii nebănuite devenit un adult cu aceleași trăiri copleșitoare, critic și autocritic lucid, lipsit de ipocrizie, frământat de întrebări fără răspuns și azvârlit de destinul prea des traumatic și prea rar miraculos, precum o minge de ping-pong, între Credință și Necredință. Victor Aciocîrlănoaiei povestește, deopotrivă cu har și meșteșug, întâmplările care i-au marcat și i-au alungat copilăria (dintre care multe îl vor marca, neîndoios, și pe cititor, lovindu-l direct în plex) și dând glas unor zbateri lăuntrice de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Apelează la spusa lui Thomas More: I trust I make myself obscure (Nădejdea că mă găsesc pe mine însumi obscur), ca una de mare folos în a te apropia de creștinism, dar la fel de amețitoare vorbe îi par: Cred, Doamne! Ajută necredinței mele. Frază disecată prin prismă lupasciană, a logicii dinamicii a contradictoriului, unde, fără a-l numi, numai intuitiv află, în ajută, terțul tainic inclus din filosofia lupasciană, concepție argumentată și dezvoltată de Basarab Nicolescu în Teoremele poetice și Transdisciplinaritate. Simultaneitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
George Racoți, era un haiduc, fecior de român prost, un bețiv ș-un stricat. Neculai Sebeș nu era mai de soiu. Iar George Horvat, credinciosul lui Jicmont, era trufaș, rău și neinteligent. Dumnezeu a vrut ca Lupul să plătească pentru necredințile lui. Deși pe fată i-o ceruse ș-un Wisznowieczki, e nevoit s-o dea, după prădăciunea Moldovei de tătari și cazaci, lui Timuș. Căsătoria cu Timuș s-a făcut la 17 August 1652. DIVANUL DOMNESC 1. Arhiepiscopul și mitropolitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și Neamț. A ars tot ce a întâlnit în cale și a ucis „fără nici o cruțare pentru nicio vârstă, stare sau sex”. Ștefan i-a ieșit în cale, dar temându-se de oastea cea mare a regelui, dar și de necredința alor săi „căci omorâse aproape pe toți fruntașii”, ceea ce este mai mult decât o exagerare, s-a mulțumit să hărțuiască pe dușman vreme de patruzeci de zile. Până la această campanie, Ștefan cel Mare nu a ucis boieri. Se poate să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vorbi este Anton Pavlovici Cehov, timpul pe care Dumnezeu i l-a dăruit să-l măsoare cu anii vieții sale este cuprins între anii 1860-1904, iar spațiul de manifestare a bucuriilor și tristeților, a reușitelor și insucceselor, a credinței și necredinței se numește Rusia. Ne aflăm, așadar, în Rusia celei de a doua jumătăți a sec. al IX-lea, o perioadă nu tocmai înfloritoare pentru această țară, nici din punct de vedere material, nici din punct de vedere spiritual. Influențat într-
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
penibil, la o scenă pe care am avut-o pe la vârsta de 14 sau 15 ani, cred, cu tata, căruia îi țineam piept cu îndărătnicie la încercarea de a mă readuce din "rătăcirea" în care știa că mă aflu, din necredința pe care o afișam adesea. Într-o seară, tot pe atunci, mă găseam la Roman, într-o grădină publică, cu câțiva cunoscuți și prieteni, din care unii mult mai în vârstă decât mine. Discutam cu un tânăr poet pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
său. 317. A patra regulă: despre dezolarea spirituală. Numesc dezolare tot ce se opune celei de-a treia reguli, precum întunecarea sufletului, tulburarea din el, pornirea spre lucruri josnice și lumești, neliniștea pricinuită de felurite tulburări și ispite, împingând spre necredință, fără speranță, fără iubire, întru totul cuprins de delăsare, nepăsare, tristețe și ca și cum ar fi despărțit de Creatorul și Domnul său. Pentru că, așa cum consolarea se opune dezolării, tot la fel gândurile care se nasc din consolare se opun gândurilor care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
evreului la creștinism dispare mirosul urât al acestuia, evident, prin convertirea creștinului la mozaism, efectul este invers. Prin 1630, de pildă, mitropolitul Kievului, Petru Movilă, scria despre cneghina Anna Korețkaia că „s-a Îndepărtat de cre dința ortodoxă”, trecând la „necredința evreiască” și ținând „sabatul cu evreii”. Când a revenit la „credința cea dreaptă”, creștin-ortodoxă, „din tot trupul [cneghinei], din creștet până-n tălpi, a Început să-i curgă o sudoare rău-mirositoare, care s-a tot scurs În țărână cam o jumătate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ales orbi (mai rar, surzi și muți) (Matei 9, 30 și 20, 34 ; Marcu 7, 35 și 8, 23 ; Luca 18, 43 ; Ioan 9, 7 etc.), care - În urma acestei experiențe - devin primii evrei creștini. Semnificația metaforei este evidentă. Trecerea de la necredință la credință sau convertirea de la „o credință” la „adevărata credință” Înseamnă modificarea profundă a statutului religios al unui om, asimilabilă metaforic cu (re)căpătarea vederii de către un orb. Dimpotrivă, trecerea inversă este asociată cu pierderea vederii : „Apoi Isus a rostit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Mitropoliei Moldovei sau emise de aceasta În primele decenii ale secolului al XIX-lea : „jidovul” este „rătăcit În umbra legii evreiești”, care este o „lege rătăcită”, fiind o „neagră haină a neștiinței de Dumnezeu” sau „haina ace[ea] Întunecată a necredinței pravoslavice”, În timp ce „botezatul din evreu” este considerat „luminat cu Sv[ântul] Botez din națâia evreiască” și adus la „adevărata credință a noastră” <endnote id="(190 ; 191 ; 535, p. 317)"/>. Este o retorică specifică, uzuală și la evrei <endnote id="(311
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Imperiului Habsburgic : discrimi nați, oprimați, rătăcitori, lipsiți de țară și de drepturi <endnote id="(264, pp. 123-127)"/>. Iată câteva exemple de asemenea analogii Între imaginea evreului (biblic sau contemporan) și imaginea românului despre el Însuși : „Ca și jidovii, ce pentru necredința lor, până a se băga În pământul ce li se făgăduise, pieriră În pustie, [neamul românesc] nu va vedea pământul ce i s-a făgăduit, anume Împărăția cerului” (Gherontie Cotore, 1746) ; „Veți hi cum furăț’ pân-acum,/ Cumu-s jidovii blăstămați
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și Înălțarea lui Cristos la cer sunt principalele motive ale colindelor cu subiect creștin. George Coșbuc Își aduce aminte de acest fapt În poezia sa Noaptea Crăciunului, scrisă În 1902 : „Și-auzi-i [pe colindători] cum se plâng acum/ De-a lumei necredință,/ De spin, de cruce, de Judei.../ Dar s-a deschis mormântul/ Și Crist acum e dus În cer/ Și judecă pământul”. Evident, În spațiul cultural românesc, acest motiv a fost reprezentat și iconografic. Pe frescele bisericii ortodoxe din satul Țichindeal
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care jurase”, așa cum am văzut mai sus. În letopisețul său, egumenul Eftimie atestă și iconoclasmul domnitorului „turcit” : „Sfintele icoane, chipul lui Hristos și al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor sfinților le numea idoli, el care era idol al necredinței și prieten cu Diavolul” <endnote id=" (822, p. 583)"/>. La Mănăstirea Neamț există tradiția că un turc ar fi Înjunghiat o icoană reprezentând-o pe Maica Domnului cu pruncul. În unele mănăstiri din Polonia a supraviețuit o legendă similară, având
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
regretul că la Buzău, degeaba ne-a fost oferit terenul de către comunitatea Bethel, că nu vom mai începe curând școala. La Ploiești încă mai sunt probleme cu terenul, dar noi îl aveam deja. Mă rog totuși la Dumnezeu ca să ajute necredinței mele, să dea la o parte Acanii din Biserică, sau să-i transforme în oameni credincioși și consacrați, și să se dea drumul lucrării Lui, pentru că timpul este scurt și mai este încă mult de muncă până la încheierea lucrării Sale
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
în El, când deodată a dispărut din mijlocul lor. Trimișii cerului L-au ascuns de privirea vrăjmașilor Lui și L-au condus într-un loc sigur.” Așa a fost primit Domnul Isus în biserica din Nazaret. Satul său natal. Din cauza necredinței lor, Mântuitorul n-a putut să facă multe minuni între ei și cu părere de rău i-a părăsit pentru a nu mai reveni niciodată. Acesta a fost un motiv pentru care nu m-am răzbunat (deși aveam pârghiile necesare
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
a fost pur și simplu făcută fără efect din cauza ideii neinspirate și nerealiste de a folosi stadionul. Ar fi fost tare minunată o asemenea evanghelizare cu stadionul plin. Dar ezitarea noastră de a merge pe stadion era o dovadă de necredință? Pe de altă parte, ideea de a aborda stadionul era o dovadă de credință, sau de încumetare, când se vede cu claritate că lumea nu mai este interesată de religie, ca în zilele de după revoluție? În schimb, sala Consiliului Județean
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]