975 matches
-
Cum s-a spus, după ce Patrocles a ajuns la curtea lui Peleu și a fost primit cu drag de acesta, cei doi, Ahile și Patrocles, au crescut împreună, Patrocles fiind cel mai vârstnic. Împreună au plecat ei la război și nedespărțiți au rămas. Se află în această legătură o încărcătură emoțională care face ca Iliada să fie ceea ce este: un mare poem al prieteniei între doi bărbați. În ciuda a ce s-a crezut mai târziu, prietenia aceasta nu avea nici o trăsătură
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
determina Existența Lui, cum e cazul cu toate celelalte”. Unitatea dintre Ființă și lucrare în metafizică: ființă și fiind, în-tre transcendența lui Dumnezeu Ființa și prezența lui (tot o transcendență) prin Duhul Său. Și cu alte cuvinte, o unitate de nedespărțit,transcendență venind prin această prezență, așa cum metafizic Ființaeste, cum spunea Heidegger, „ființa fiindului” (Sein des Seienden). În înțelegerea Sfântului Grigore Palama (De cun. nat., cap. 74),Ființa prin prezență (lucrare) capătă expresie astfel: „Ființa și lucrarea dumnezeiască fiind pretutindeni de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
această prezență, așa cum metafizic Ființaeste, cum spunea Heidegger, „ființa fiindului” (Sein des Seienden). În înțelegerea Sfântului Grigore Palama (De cun. nat., cap. 74),Ființa prin prezență (lucrare) capătă expresie astfel: „Ființa și lucrarea dumnezeiască fiind pretutindeni de față în chip nedespărțit, lucrarea lui Dumnezeu începe în noi cei creați, fiindcă ea se și împarteîn chip neîmpărțit, cum zic cuvântătorii de Dumnezeu, firea dumnezeiască rămânând, după ei, cu totul neîmpărțită”<footnote Ibidem, p. 469. footnote>.În tâlcuirea Părintelui Stăniloae, acestea înseamnă: „Lucrarea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
București, 1993, p. 6. footnote>. 5. Transcendența constituie astfel punctul de întâlnire al unuidialog constructiv între metafizică și teologie. Și aceasta pentru în-țelegerea conceptului central al oricărei gândiri veritabile: Ființa, -ființa fiindului uman (metafizico ontologic) și Dumnezeu-Tatăl, Ființa în sine, nedespărțită. Cheia înțelegerii la care ne referim se află tocmaiîn această nedespărțire, fie că ne situăm în perspectivă teologică,fie că ne îndreptăm spre metafizică. În moduri diferite, ambele per spective ne pun în fața unei experiențe a transcendenței.Așa cum spunea Hegel
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
erau formulate, Augustin putea deja să se sprijinepe ceea ce spusese Atanasie cel Mare, ca stare a credinței creștinecomune, și pe ceea ce marile sinoade au propovăduit ca atare. Ata-nasie este cel dintâi dintre marii Părinți de care s-a bucurat Bisericacea nedespărțită”<footnote Athanasius, Die Menschwerdung Qottes. Ausgewählt und übertragen vonL.A. Winterswyl. Leipzig, 1937, Prefața, p. 28. footnote>. Ce ne spune Biblia despre credință? Prof. univ. Petre SEMEN Pentru a recepta revelația divină omului îi este necesară credința. De aceea și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ruga” filocalic. Mărturisindu-L „Împărat al tuturor”, înconjurat în chip nevăzutde cete îngerești, deci înălțat la cer, Biserica strânge rândurile: „Să neiubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, Fiul șipe Sfântul Duh, Treimea deoființă și nedespărțită”. Jertfa a scos ini mile de piatră, iar Învierea a dat „inimi de carne” și „duh de rugăciune”, ca o slavă de a fi plini de har și adevăr: „Slava pe Mi-ai dat-ole-am dat-o lor, ca toți să
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
tăria puterii Lui” (Psalm 150, 1).După Jertfa de laudă pentru mila de împăcare are loc chemareala mulțumirea euharistică pentru lucrarea Sfintei Treimi, ceea ce în-seamnă mai mult decât laudă: este recunoștință de închinare cuvrednicie și dreptate Treimei celei deoființă și nedespărțite, pentru odihna conștiinței și bucuria inimii: „Veniți la Mine, toți cei ostenițiși împovărați și Eu vă voi da odihnă... veți afla odihna sufletului”(Matei 11, 28-29). Părtășia la crucea lui Hristos în numele SfinteiTreimi este părtășie la biruința lui Hristos prin
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de Nysa și Sfântul Chiril al Ierusalimului,adânci cunoscători ai Sfintei Scripturi, cei care au putut contribui înmare măsură la alcătuirea Simbolului de credință. El constituie,astfel, cel mai prețios tezaur al credinței pe care l-a transmis vecheaBiserică Ecumenică nedespărțită, întrucât cuprinde într-o expunere concentrată, scurtă, precisă și substanțială, toate punctele principale ale credinței celei adevărate și ale teologiei creștine<footnote Pr. Prof. Ioan Rămureanu, „Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol,(381)”, în Studii Teologice, Nr. 3-5, 1959
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
a unității de cuget, într-un singur duhprin dragoste reciprocă, o condiție a mărturisirii Sfintei Treimi: „Săne iubim unii pe alții ca într un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiulși pe Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită”. Păstrarea „unității Duhului în legătura păcii”, dobândirea aceleiași simțiriîn Hristos (Filipeni 2 5), sunt subliniate de Sfântul Apostol Pavel carod numai al iubirii frățești, ele fiind apoi solul din care poate răsări mărturisirea comună a credinței în Hristos.Introducerea Simbolului
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
a fost doar o preluare în sens tradiționalist.În Sfânta Liturghie credinciosul trăiește unirea deplină cu Hristos așa cum exprimă cântarea de la încheierea slujbei Sfintei Euharistii: „Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc,am aflat credința cea adevărată, nedespărțitei Sfintei Treimi închi-nându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi”. De pe această culme aTaborului creștinul coboară din nou în lume, pentru a aduce în earoadele „primirii Duhului celui ceresc”. „Credința cea adevărată”pe care a aflat-o acolo este trăirea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
lui Urmuz sunt inseparabili, urăsc singurătatea, "știu din toate câte nimic"38, se antrenează în discuții aprinse care degenerează în violențe, săvârșesc "infamii" sau se "învârtesc" în politică. Astfel, precizarea "Ismail nu umblă niciodată singur"39 trimite atât la imaginea nedespărțiților Lache și Mache, pe care chelnerul "îi trece pe o singură foaie a catastifului"40, ca pe o familie, cât și la oroarea de singurătate pe care Costică Parigoridi și-o declamă cu năduf afurisind "repaosul duminical". Figura quadripedă formată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru că, în cazul lor, limitele amiciției de circumstanță sunt transgresate înspre o adevărată înfrățire marcată de implacabil. Deși nu sunt interșanjabili ca Lache și Mache, care "nu sunt decât unul și același în două fețe, doime de o ființa și nedespărțită"48, tejghetarii lui Urmuz coabitează prin același tip de simbioză, își aduc servicii unii altora chiar și post-mortem, își înțeleg și își respectă preferințele și se coalizează împotriva celorlalți. Astfel, Dragomir, care "are inimă bună"49, îl secondează pe Cotadi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cercetări rodnice. Prin ritm și formă, a trasat căile spre adevărul numit Frumusețe și a ridicat ochii spre Absolut grație credinței care a întărit sufletul uman, însetat de Cunoaștere... mitul, inerent naturii umane, va fi întotdeauna tovarășul de drum de nedespărțit al omului și refugiul său în fața angoasei existențiale.", afirmă și Vasilis Vitsaxis, op. cit., p. 18. 432 Corin Braga, 10 studii de arhetipologie, pp. 6-18. 433 Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, pp. 28-36. 434 Cf. Jack Sage în J.
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de capră și îl purta în brațe, numai... L-a îngrijit cu duioșie ca pe un prunc lângă ea, sub privirile umezi ale bătrânului Toma care se gândea la Anuca orfană de mamă ca și el. Se învațase în doi... nedespărțiți. Se hârjoneau, se fugăreau cu Pârvu prin pădure, se trânteau, se tăvăleau prin iarbă și iarna prin zăpadă, cât era ziulica de mare. Dar, într-o zi fata și-a dat seama că puiul de lup era mai voinic decât
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tălăngile cirezilor și a turmelor, cu mersul lor nepăsător la vale, printre carele cu boi, lăsând în urmă norul de colb cu mirosul izului de stână. În el parcă se strângea toată țărănimea noastră. Țăranul, boul și pământul.., un tot nedespărțit, se mișcau odată, răsuflau odată... parcă ar fi singura existență între pământ și cer. Însemnătatea pe care o are în viața noastră de plugari: țăran, bou, pământ... trinitatea noastră sfîntă. Mâna boii, care ridicau suișul pe coasta, legănând capetele lor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cumpăra bucăți ieftine de carne și despre cum se pot transforma acestea într-o mâncare „cu stil“. Fiecare număr conținea o scurtă povestioară în care un băiat tânăr și bunica lui erau inamici feroce la început, dar deveneau prieteni de nedespărțit la final. Mai era și Pagina de Probleme, bineînțeles - invariabil cu o scrisoare în care se aflau plângeri legate de vreo noră obraznică. Paginile doi și trei erau pline de povestioare „nostime“ despre nepoții cititorilor și lucrurile simpatice pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Pentru noi. • • • Adversari, apoi parteneri, apoi prieteni. Odată cu prietenia, a intrat în viața mea și Kay. Niciodată nu se interpunea între noi, ci umplea întotdeauna cu stil și grație viețile noastre din afara serviciului. În toamna aia, a anului 1946, eram nedespărțiți. Când mergeam la film, Kay se așeza pe scaunul dintre noi și ne strângea amândurora mâinile la scenele înfricoșătoare. În serile de vineri, când ne duceam la concertele de jazz de la Malibu Rendezvous, dansa pe rând cu fiecare și întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
salvat viața lui Georgie. Atunci a început să plănuiască mici spectacole prin care să se putea răzbune pe Emmett în mod simbolic și atât de subtil, încât el nici să nu știe vreodată că este luat în batjocură. Madeleine era nedespărțită de Emmett. Ea era copilul cel încântător, iar el o iubea la nebunie. Martha deveni fetița lui mămica - chiar dacă era bucățică ruptă Emmett. Emmett și Madeleine o disprețuiau pe Martha și n-o scoteau din grăsancă și plângăcioasă. Ramona o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fel de manșetă în locul gulerului, fără cravată, acoperită de o barbă neagră, uriașă. Dacă i s-ar fi îndesat până peste urechi o pălărie turtită, Peter Hille ar deveni cea mai autentică sperietoare de ciori. El trăia mult în fundul pădurilor, nedespărțit de o raniță de pânză îndesată cu gazete. Treceau trei sau patru săptămâni până la reapariția lui, cu barba crescută și mai sălbatic, cu pantalonii sfâșiați, prin care se întrevedeau, până spre genunchi, picioarele-i păroase, slăbănoage, fără ciorapi, vârâte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din capul meu, care nu voiau să-mi dea drumul. Palpabil, corporal și, de aceea, cert este cel care stătea vizavi de mine, Ludwig Gabriel Schrieber, cel pe care mai târziu, când ne-am împrietenit mai întâi prudent, apoi de nedespărțit, l-am numit Lud. Și, astfel prescurtat, dar și dezvoltat în Ludkowski, Ludström, în prelatul Ludewik și tovarășul de beție al acestuia, Ludrichkait, apoi în călăul Ladewik sau cioplitorul în lemn Ludwig Skriever și transformat de la un secol la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am devenit străini, ne-am rănit reciproc. De ce te-am strigat încă multă vreme, și nu numai dintr-o predilecție pentru diminutive, „Annchen“, iar și iar. Eram o pereche ca dintr-o carte cu poze, așa se spunea despre noi. Nedespărțiți și destinați unul altuia, așa păream să fim și așa și eram: pe potrivă. Tu, deliberat mândră, eu cu o siguranță bine exersată. În imagini ce se schimbă repede, potrivite pentru celebrarea unei tinere perechi, ne văd uniți. În teatre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aceste vorbe foarte sănătoase și le-a pus În practică după cum urmează. Primo, a pictat cu fidelitate fotografică vederi porteñas, corespunzătoare unui perimetru restrâns al urbei, care copiau hoteluri, cofetării, chioșcuri și statui. Nu le-a arătat nimănui, nici măcar prietenului nedespărțit, cu care Împarți Într-un bar o halbă de bere. Secundo, le-a șters cu miez de pâine și cu apă de la robinet. Tertio, a pus pe ele o mână de cremă de ghete, pentru ca pătrățelele să devină În Întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
rog fără rezultantă la marele cerc dă rude și pretenari. Doctoru Montenegro a fost decât sprijinitor moral. Cum mă așteptam, P. Fainberg nu voia să să deie jos pă concret dă pă masa lui rotundă În favoarea la poligamia ecleziastă. Toaișu nedespărțit Lucio Scevola nu mi-a zis nici ora. Un cuoco negru dă la Popolare mi-a respins hotărât negocierile ca să intru ajutor dă bucătar la ei și, cu jicnitoare ironie, m-a Întrebat că de ce nu Învățam io să gătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Am făcut-o cu toată sinceritatea, crîncen, rupînd creioane Între dinți. Cu deznădejde. Și pasiune. PÎnă cînd am Început să pierd cu adevărat. Tatăl meu, socrul și, acum trei ani, vărul. Mai bine spus, fratele meu. Am fost alături, aproape nedespărțiți, vreo treizeci de ani. Mai mic cu doi ani decît mine, profesor de compoziție la Academia de Arte Frumoase. Dispariția lui absurdă m-a modificat pentru totdeauna (odată cu el mi-au murit copilăria și adolescența, candoarea, și am sperat oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
era Încântată de chestia asta. Ceva din felul În care vorbea, felul În care mi-a spus „Asta-i așa Zen din partea ta“ sau „Hai să ne decomprimăm“ m-a umplut de Încântare și am devenit imediat prietene. Am fost nedespărțite până la sfârșitul liceului și am fost colege de cameră toți cei patru ani la Brown. Lily Încă nu se hotărâse dacă preferă rujul MAC sau colierele din cânepă și era și acum prea „zărghită“ ca să ducă o treabă la bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]