2,311 matches
-
MULȚUMESC MOȘ CRĂCIUN Dragă Moș Crăciun M-am gândit eu să-ți cer câte ceva. Sincer fiind nici nu știam ce să-ți cer? Căci mă gândeam că ai destule cereri pe care trebuia să le împlinești. Să nu te las nedumerit voi încerca doar să-ți aduc multe mulțumiri pentru că; - Mi-ai adus foarte mulți prieteni de care mă bucur enorm de mult că-mi sunt mereu aproape. Aceștia mă încurajează când observă că ceva parcă nu merge cum ar trebui
MULŢUMESC MOŞ CRĂCIUN de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351579_a_352908]
-
frumos cu tine. Eu dau la tine o amintire. Femeie și imagini... Dacă tu faci rău la mine, la oamenii mei, la afacerea mea..., eu liber și tu arest vei fi. E clar bine la tine, polițist? Fănel îl privea nedumerit. Nu a înțeles mesajul. Încerca din răsputeri să-și ascundă emoțiile și teama ce-l năpădea tot mai adânc, fără să știe din ce izvorăște. S-a lămurit curând, când "gorila" a luat în mână telecomanda de pe birou și a
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
făceai? - Sa trăiți! Verificam niște... - Bine, lasă asta... Spune-mi, te rog, ce știi tu și eu încă nu am aflat deși... poate că trebuia să cunosc? - Cum adică? Nu înțeleg, domnule inspector, a bătut în retragere Mihai, cu adevărat nedumerit. - Am senzația că sunt probleme de serviciu despre care nu mi se aduce la cunoștință totul, chiar dacă ar fi necesar, a continuat Fănel pe același ton lipsit de inflexiuni. - Când nu sunteți aici, aveți toate informațiile în mapă, domnule inspector
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
la nevoie. Nu-ți voi face necazuri. Dar, nu uita, nici tu să nu-mi faci mie! A deschis sertarul mesei la care se așezase și a scos un pachețel. L-a întins lui Fănel. Privindu-l întrebător și chiar nedumerit, surprins de felul în care i s-a vorbit, acesta a întins mâna destul de nehotărât. L-a luat și l-a așezat pe masă, în fața sa. Încerca să aprecieze suma în funcție de dimensiunile pachețelului. Încet, și-a ridicat capul și l-
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
admirau în tăcere mărfurile diverse. În spatele tejghelei, bătrâna doamnă, în haine viu colorate îl întâmpină cu voce joasă. -Te așteptam. -Poftim? Femeia îi înmână un inel cu mai multe chei. Bărbatul în blugi, cu geacă neagră din piele, își scoase nedumerit ochelarii fumurii. -Doresc un cadou pentru o prietenă și câteva lucruri pentru mine. -Știu, pentru ce ai venit. -Sper, că nu am greșit adresa. Pe reclamă scrie magazin de antichități. O privi curios, neștiind cum să abordeze problema. Poate o
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
Despre ce întârziere vorbim? Glasul clar al femeii avea o rezonanță stranie : « Ai întârziat de la viitorul tău » Nu înțeleg nimic. Sincer. Vrei, să fii mai explicită ? În primul rând..cine ești ? » Apariția suplă, se întoarse, oprindu-se în fața lui. « Tu ? » Nedumerit...puțin spus. Dar...tu.. ai murit ! » « În existența ta. Suntem la limita termenului. La capătul culoarului există doua uși.Alege una dintre ele...urgent! » « Care...ce să aleg ? » Imaginea femeii se pierdea. O vedea, vorbind, nu-i auzea glasul. Ca
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
fereastră, mirat de imaginația ei: "azi dimineață am fost din/ nou la ospiciu". Închide Jurnalul, e/ al femeii care/ e măritată cu un plop". Toate ideile converg sau sunt adiacente decăderii existenței lucide în absurdul absolutului: "O umbră de zâmbet nedumerit și ochii... Ochii tăi/ verzi care/ clipesc în raza lanternei: în această obscuritate ce întrerupe/ procesul de fotosinteză... Atâtea". Realitatea degenerată și originalitatea expunerii dă o impresie polifonică poemului săgetate de reminiscențele fantomatice ale unei existențe alienate: "... Pe/ când azi
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
vream eu, ca de obicei. Și când a venit vorba de sărbătorile de Crăciun, tata a zis că nu se știe dacă Moș Crăciun va trece pe la mine. - De ce sa nu treacă? El trece pe la toți copiii, am zis eu nedumerit și supărat. Și le aduce daruri multe, cum se spune în colindă. - Da, ai dreptate, a zis tata. Atâta doar că trece pe la toți copiii care au fost cuminți! Eu am tăcut imediat. Mi-am adus aminte că nu prea
VISUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351204_a_352533]
-
obrăznicătură? îi stoarse mintea o-ntrebare, credea el, Gheorghe, acum la timp și potrivită, ca să nu fie luat din nou la bani mărunți și doamne-păzește. -Fie la voi, acolo, d'alde d-astea și nu-n ocina noastră! A zâmbit nedumerit dar baremi i-am făcut-o!... - Mi-ai luat o cheatră dă pă inimă, vere Niță, conchise fericit Panacoadă și-i dădu un chiot Mării lui să-i spună dezlegarea și cheia atâtor nopți de chin și gâlceavă... Tot de-
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
riscul, tata, pe înserat, a înhămat iarăși calul și s-a dus să-l ia acasă. În drum, când se apropia de satul vecin, calul a început să dea semne de neliniște, să sforăie și apoi s-a oprit. Tata, nedumerit, a coborât din căruță și s-a uitat în jur. În apropiere era o tufă și ceva se mișca acolo. Mare i-a fost mirarea când a văzut că acolo se zbătea să moară câinele nostru drag. Calul îl simțise
DEVOTAMENT de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345601_a_346930]
-
obișnuit ca el să o facă pe "proprietaru" în casa lui Andrei. - Al dracu' prost Andrei ăsta, omule, începu Florin fără nicio introducere. "Prost cu caru'". Auzi? I s-a acumulat toată "prostia omenească" în capul lui... Marius îl privi nedumerit. - Dar ce-ai pățit? Ce-i cu "puhoiul" ăsta de epitete la adresa lui Andrei? Florin îl privi câteva secunde, apoi de la țigara ajunsă la jumătate își aprinse alta nouă. Pe cea veche n-o stinse. O așeză în scrumiera unde se
MOŞTENIREA I (PARTEA A DOUA) de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 770 din 08 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352043_a_353372]
-
Au rămas așa să se iubească Sufletele-n noi ce s-au lipit, Când ne aplecăm, să nu se răzlețească Cerul, ce cadea-ntre noi, topit... Și pământul alerga spre ape, Ne topeam, scaldandu-ne sub soare, Doar un gând nedumerit era aproape- De ce-ar fi iubirea trecătoare?.. Ne gândeam să revenim la gândul Cel mai dulce, care l-am avut, Să ne legănam și să ne asculte vântul, Să ne-mbratisam, așa că la-nceput... LILIA MANOLE Referință Bibliografica: DOUĂ
DOUA TRESTII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352099_a_353428]
-
nume, oprindu-se de fiecare dată în kasserea pentru a povesti cum a înflorit și decăzut regatul său, Tumbutu, și a-i întreba pe localnici dacă au văzut-o pe Minona. Oamenii se strângeau roată în jurul său și îl priveau nedumeriți. Se hlizeau la maimuțărerile lui și îi aruncau monezi de argint ori tablă. Dar de priceput cu adevărat, nimeni nu-l pricepea, pentru că nimeni nu mai auzise până atunci de Minona. Iar Kete strângea banii și trecea apoi la alte
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
nici prin cap nu mi-a trecut să îi acuz pe domnii de la ziar că fac ură de rasă și din cauza asta nu-mi dau de lucru. Am mai frământat acest subiect al formei fără fond și acum sunt mai nedumerit ca înainte. Insul acestei etnii și care a crescut alături de mine și de ai mei, alături de noi toți, poporul român cred că este cel mai tolerant din lume, te întâmpină agresiv și sare la bătaie dacă l-ai numit țigan
I AM LOOKING FOR A JOB de ION UNTARU în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356028_a_357357]
-
sau abonamentul la control, i-a spus aceasta colegei mele. Și cum ea, când apăruse controloarea, citea de zor „Lorelei”, fiind transpusă cu totul de întâmplările din roman, cererea acesteia a luat-o cum era și firesc, prin surprindere. Așadar, nedumerită, parcă în transă, colega mea a ridicat ochii din carte, a privit prin controloarea care aștepta în fața ei și neînțelegând pe moment despre ce e vorba, în loc să scoată biletul sau abonamentul să i-l prezinte, a început senină, să îi
DEMOAZELĂ LA ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354803_a_356132]
-
acumulare. După mulți kilometri ajungi la barajul Vidraru. De pe coronamentul barajului în arc, cu o înălțime amețitoare, undeva în adâncuri se vede fundul văii ca un firicel ce șerpuiește printre versanții abrupți. Te minunezi de ceea ce vezi și te întrebi nedumerit: „Cum or fi stat oamenii să lucreze la asemenea înălțime?” De la asemenea distanță îi vezi ca pe niște furnici. Dar asemenea baraje sunt multe în țară și sunt construite în vremea numită pe atunci „Epoca de Aur”, dar pe care
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
vreodată, Ea, Poezia, nu are hotar... Cuvintele, la fel. Ele vindecă rănile, deschid ochii orbilor, cuvintele adevărate mântuie durerea și întunericul din noi. Vânt și cu-vânt, duh și văzduh! încât uneori surd și mut de ne-nțelegere, te întreb nedumerit: omule, de unde vine cuvântul?! Pâinea e cuvânt, lumina, la fel, ura și întunericul cuvinte sunt... Cuvinte care vindecă și cuvinte care ucid, cuvinte care luminează și cuvinte care întunecă... Dată ne-a fost înspre rostirea lor gura aceasta și limba
NEVOIA DE A ROSTI CUVINTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355010_a_356339]
-
fugară făcută alor săi. Camarazii însă îl întâmpinară ca pe un inamic, după cum le era consemnul. Războiul nu cunoaște clemența care, pe timp de pace, se naște din circumstanțele atenuante. Soldatul a fost dus în fața plutonului de execuție, în prezența nedumeriților săi camarazi. Târziu, peste ani meniți să învăluie în pâcla uitării relele timpului, la o moară de grâu de peste apa Moldovei bărbați cu fețe aspre și mâini bătătorite din sate învecinate pregăteau nevestelor trupul pâinii. Unul dintre ei, gospodar în
PREŢUL DORULUI DE CASĂ (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355032_a_356361]
-
Așa cred. A cerut să fie înmatriculată pe numele amândurora... - Aha, mi-a căzut fisa! Hai, ce au mai zis? - Atunci... cam atât. A vorbit tata apoi, dar calm. Nu se auzea nimic de după ușa capitonată. Am plecat, speriată și nedumerită, să cer mamei lămuriri. Întâi i-am povestit ce am auzit și mi-a făcut morală. Nu am aflat nimic de la ea. A fost foarte calmă și a vorbit puțin, dar răspicat... - "Ai motive sa te îndoiești de tatăl tău
ISPITA (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355324_a_356653]
-
corecta, pentru că îi plăcea să o audă cum rostește o propoziție în locul celeilalte. Până într-o zi, când Mitică, întorcându-se de la muncă, și-a găsit soția supărată foc pe el. „Ce ai de ești așa supărată?” a întrebat Mitică nedumerit. Lasă-mă în pace! Săptămâni întregi să nu-mi spui ce înseamnă «drum bun» și să mă lași să le inversez... ?”, i-a replicat Nicole. Probabil își dăduse și ea seama că nu e ușor să înveți o limbă străină
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356622_a_357951]
-
549 din 02 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Stau deseori și mă uit îndelung, pierdut, la fotografia alb-negru a marelui și ne-mpăcatului intelectual. Privesc fizionomia puternic accentuată, de țăran și nobil român și mă întreb de fiecare dată, tot mai nedumerit și mai uimit: „de unde oare atâta tristețe, de ce atâta durere la un astfel de om, hărăzit de Creator, cultivat și instruit, la acest fiu de protopop și nepot de baron?” Și ca într-o străluminare, îmi dau seama, de fiecare
PRIVIND LA FOTOGRAFIA LUI EMIL CIORAN de ION IANCU VALE în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356719_a_358048]
-
la fotografia lui Emil Cioran Ion Iancu Vale Stau deseori și mă uit îndelung, pierdut, la fotografia alb-negru a marelui și ne-mpăcatului intelectual. Privesc fizionomia puternic accentuată, de țăran si nobil român si mă întreb de fiecare dată, tot mai nedumerit și mai uimit: „de unde oare atâta tristețe, de ce atâta durere la un astfel de om, hărăzit de Creator, cultivat și instruit, la acest fiu de protopop și nepot de baron?” Si ca într-o străluminare, îmi dau seama, de fiecare
PRIVIND LA FOTOGRAFIA LUI EMIL CIORAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355091_a_356420]
-
a întrebat pe Iisus cine este aproapele său căci în legea iudaică una din legi impune omului să iubească pe Dumnezeu din toată inima sa și din tot sufletul și cugetul său iar pe aproapele său ca pe sine însuși. Nedumerit cumva, omul dorește să afle despre acest lucru cerându-i învățătorului să-i spună cine este aproapele său. Simbinacus tăcu privind pe cei din jurul său. -Chiar așa, cine credeți că este aproapele nostru, al fiecăruia? întrebă el. Pilat se simți
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
sunat Amadeo la sonerie. Când i-am deschis ușa, ne gândeam la răspunsul pe tema gamei coloristice a obiectelor înconjurătoare. Ademenit de miros, Amadeo se descălțase deja și ne soma pofticios „Dă checul ăla!”. La care noi îi răspundeam din ce în ce mai nedumerite „de que color .... queee?!” În ciuda jovialității sale, prietenul nostru emana uneori o melancolie misterioasă. Dacă îl întrebam detalii, se încăpățâna să tacă. Știam și noi, firește, că avea o prietenă, tot studentă, care rămăsese însărcinată, dar nu era motivul neliniștii
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
din nou cu putere din țigară, era ajunsă la filtru, a stins-o pe podea. Începuse să miște buzele ca și cum ar fi vrut să spună ceva în șoaptă, în secret, parcă se ferea să nu fie auzită! Am întrebat-o nedumerit ce a zis, de cine se ferește? “Mi-a plăcut de voi sunteți singurii care mă puteți înțelege”. Într-un fel mă îndoiam de toate astea, vroia să ne simțim flatați! Clara nu a scos o vorbă, o privea absentă
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]