6,603 matches
-
să fi murit. Îndurerată, Sarah se roagă și jură să nu-l mai vadă niciodată dacă Dumnezeu îl va readuce la viață. Urmează doi ani în care el nu mai știe nimic de ea. O caută, o regăsește, dar, din nefericire, ea își trăia ultimele clipe. Soțul îl roagă pe Bendrix să aibă grijă de muribundă. Avusese loc o explicație între cei doi bărbați. Soțul acceptase ideea că femeia aflase la celălalt ceea ce el nu-i putuse oferi: iubirea. Diplomatul chiar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Cer. Bucuria este acea voce melodioasă, acea ceață strălucitoare Prin care noi suntem propriul nostru izvor de bucurie ! Orice melodie este ecoul acestei voci, Orice culoare este răsfrângerea acestei lumini. Poezia, scrie Swinburne, este cea care transmută neliniștea în bucurie, nefericirile sale nu erau decât substanța lirică din care imaginația țesea visurile de fericire. În viața sa amoroasă, Goethe pleacă de la neliniștea din perioada Sturm und Drang, cea a Suferințelor tânărului Werther, și după ani lungi de fericire cu numeroase nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este ziua sa de naștere, pentru cel care s-a născut cu concluzie în Eminescu: "...Mai fericiți aceia ce n-au mai fost să fie/ Și din a căror leagăn nu s-au durat sicrie." Căci noi suntem ..."copiii nimicniciei/ Nefericiri zvârlite în brazdele veciei". Și Lucian Blaga, în partea a doua evoluției liricii sale, a condamnat absurdul unei vieți a durerii și a tăcerii din partea cerului: "Răni ducem, izvoare,/ Ascunse sub haină". Se adaugă absurdul tăcerii demiurgului, astfel încât noi rămânând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Omalissan. Cu o prizonieră vizigotă și cu un băiețel speriat. Avea nevoie de mine, de frânturile astea de destin romanțat pe care i-l tot învolburam, pe măsură ce creșteam și eu, creșteam cu ea, creșteam închipuindu mi-o, creșteam dedicându-i nefericirile mele preadolescentine, creșteam hrănindu-mă din ea, muza mea, creșteam liber de pereții apartamentului de bloc în care părinții mei nu se certaseră niciodată, liber de casa Leei, unde-și strigaseră cuvinte pe care nu le înțelesesem și-și trântiseră
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
există acum? Dacă nu le-ar fi scris s-ar fi simțit întreg, ar fi avut puterea să se apuce de orice: profesorat, zidărie sau chiar de cultivat ciuperci, cum auzise că s-a apucat enigmaticul poet Nelu Ursac. Din nefericire, se simte gol, fără vlagă. Trebuie să facă orice, numai să aibă permanent impresia că romanele sale sunt aici, cu el, în el, că oricând poate scrie altele, că este un scriitor întreg. Cum să facă, deci, să le retrăiască
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
desfășoare o muncă de excepție și care ar dori să-și ia soarta în propriile mâini. Cu toate acestea, drumul către o activitate independentă nu este o călătorie de plăcere.Ea va fi presărată cu probleme care trebuie rezolvate. Din nefericire, succesul în afaceri nu este garantat. Acest ghid își propune să informeze pe cei dornici, în cazul nostru pe cadrele didactice, în ceea ce privește inițierea acestora în “arta inovării”. O afacere reprezintă un raport între doi oameni sau mai mulți care tratează
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
contele, dar nu îndrăzni să se împotrivească, așa că începu să înghesuie într-o traistă o cămașă albă. — Eu o să merg înainte ca să vă arăt drumul. Dumneavoastră doar să mă urmați îndeaproape. Calea vi se va arăta, veți recunoaște totul. Din nefericire, peste restul discuției între conte și Anna timpul a așternut perdeaua opacă a uitării. Fusese văzut trecând prin sat, vorbind Dumnezeu știe cu cine, bătrân și sărac, cu o traistă peticită. Firul se curmă brusc, ca tăiat de o mână
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
faptul că, atunci când actualul sfătuitor de taină nu era nevoit să-și suflece mâne cile de la uniforma mai mare cu două numere, era neapărat necesar să și ridice pantalonii. Între timp, toată tabăra zdrăngănea într-un freamăt groaznic și, din nefericire, continuu. Cineva s-ar putea gândi țși acest cineva ar fi, desigur, cititorul nostru neinstruit, prost și îngâmfat [...] aici cenzura a interzis o bucată de text) că ar putea fi vorba de pregătirile înainte de luptă, de ascuțitul lănciilor, de încărcatul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cazul unui ambasador, judecata este cu adevărat o calitate de prim rang (s.tr.). Ea este cea care pune toate celelalte trăsături exact la locurile lor. Grație ei, negocierea evită subtil șicanele, garantând un simț ascuțit al realității care, din nefericire, prea des, lipsește celor din diverse cabinete. "Cei mai mari clerici, spune un bătrân autor, nu sunt însă, în mod necesar, și cei mai buni miniștri". Brantôme28 a povestit aventura cardinalului Bessarion la curtea lui Ludovic al XI-lea29. Cardinalul, adevărat
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
dar care era puțin cam prea încrezător în el însuși. La Dresda, de pildă, el poza într-un personaj a cărui importanță "deborda" cadrul restrâns în care se afla; se spunea că era ca un "gigant într-un mezanin". Din nefericire, el s-a întâlnit cu un gigant mai mare decât el. După Sadowa*, el a intrat în serviciul Habsburgilor. În calitatea sa de cancelar austriac, a prezidat înfăptuirea dualismului* și a putut astfel pune capăt conflictului care, începând cu 1848
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
solul Asiei Mici, arborau drapelul francez în zilele de sărbătoare sau în zilele de pericol. Consulii noștri nu au eșuat niciodată în îndeplinirea sarcinilor lor. Starea de anarhie, care era atât de obișnuită în Imperiul Otoman, le-a dat, din nefericire, prea multe ocazii de a-și arăta devotamentul. Tulburările erau neîncetate; în anii 1895 și 1896, ele au depășit în violență tot ce se văzuse până atunci. Pe întreaga suprafață a imperiului, bande de fanatici se năpusteau asupra populației armene
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
primele le vor lăsa în urmă, tocmai pentru că ele vor amplifica sentimentul național. Nu va fi cătun în care să nu fie doliu, iar țările ar putea fi devastate. Talleyrand spunea că ar trebui să se renunțe la ură; din nefericire, unora chiar le place să dușmănească, făcând din ură un principiu al energiei. Trebuie așadar să căutăm se pare însă că în altă parte decât în spiritul democratic forța care să împiedice națiunile să se lupte între ele. Tocmai pentru
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
certitudinea menținerii păcii, dar, chiar dacă va rămâne în continuare ceea ce a fost până acum, "tulburarea" liniștii națiunilor ar deveni mai riscante și primejdioase. Nu este suficient oare pentru ca Societății Națiunilor să i se datoreze întreaga recunoștință a neamului omenesc? Din nefericire, ea are prieteni mai periculoși, poate, decât adversarii; e vorba de acei oameni ai sistemului care și-au pus în ea speranțe extravagante și care își imaginează că ea ne va conduce la un fel de paradis terestru, unde nu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
șapte (ori șase!) ani de-acasă răspunderea cade exclusiv pe umerii părinților. Fie ca povara acelor ani să dea aripi copilului în viața care îl așteaptă! Mulți dintre oameni se gândesc la o eventuală viața a lor de după moarte. Din nefericire, nu puțini dintre noi nu-și pot permite a gândi decât la ce vor pune pe masă mâine, cel mult poimâine... Dorim mult să realizăm câte ceva în viață. Odată visul împlinit, adesea, realizările nu ne mai satisfac... Neapărat trebuie să
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
iubirii macină atâtea inimi și minți ale nenumăraților „amatori”! Cei care cad în mrejele iubirii găsesc răspunsuri nu la „obiectul adorației” dar în lumea plantelor și a celorlalte vietăți, zburătoare ori nu.... Mulțimea gândurilor naște griji, neliniști, chiar stări de nefericire! Să mai gândim, să nu mai gândim?!... Femeia ar fi „stâlpul” Universului, fiindcă fără aportul ei nașterea și renașterea lumii nu ar fi posibile! De aceea poate, din „cauza femeii” s-au purtat multe războaie de-a lungul istoriei. Cum
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
nu ne poate oferi răspunsuri satisfăcătoare la toate problemele noastre existențiale. De aceea, a mai cădea din când în când pe gânduri poate să devină o îndeletnicire care să ne aducă, dacă nu mai multă fericire, cel puțin mai puțină nefericire. PROLOG Ar putea fi cineva care să creadă, și ar fi întemeiat, că această lucrare este o lamentabilă, foarte lamentabilă greșeală a autorului. Capriciul sau nerăbdarea, atât de rău sfetnic, unul ca și cealaltă, au dictat acest roman, sau ce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
a simbolicului, adică religiosul, cum zice don Avito. Capitolul III Deja avem copilul, subiectul, și acum apare prima problemă, cea a numelui. Numele care i se dă și pe care îl are de dus, poate să-i aducă fericirea sau nefericirea, este o perpetuă sugestie. Nu se aud mulți spunând: "O datorez numelui pe care-l port?". Lucru anevoios cum mă cheamă și cum mă chem pe mine însumi!10 Numele trebuie să fie grecesc pentru că limba greacă e aceea a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sunt soțul tău? Săraca Materie, strângând geniul la pieptul său, simte cum o bilă de teamă îi ridică întâi pe dinlăuntru pieptul umflat, îi înfundă gâtlejul, apoi își vede soțul prin umorul amar care îi purifică ochii limpezindu-i. Ai nefericirea să te fi născut cretină și nu ești în stare.... Abia se aude, ca un scâncet de animal rănit, aceste cuvinte scăpate printre dinți: Ești o brută. O brută? O brută eu? îi prinde brațul și i-l scutură. O
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
privește fix pe mama sa. Și tatăl, după ce-i trece, îi zice: "Am fost josnic, puțin rațional, puțin științific; s-a întors animalul în mine, acest animal pe care îl dominasem și când m-am îndrăgostit s-a deșteptat; această nefericire nu are vină... L-a botezat? De ce? Lucruri de femei! Cum se amuză de ceva săracii". Și întorcându-se la Marina, cu vocea mai dulce: Hai, Marina, am fost dur, o recunosc, dar... și se apropie oferindu-și buzele, în timp ce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
grecești este scena recunoașterii, căreia Aristotel îi consacră o analiză detaliată în Poetica sa. După părerea filozofului, ea este „răsturnarea care face trecerea de la ignoranță la cunoaștere, dezvăluind alianța sau ostilitatea dintre cei care sunt desemnați pentru fericire sau pentru nefericire” (Poetica, 1452 a 29-32Ă1. Ea poate să fie însoțită de o lovitură de teatru care inversează acțiunea de care se distinge prin faptul că ea țintește identitatea personajului. Aristotel distingea patru forme principale de recunoaștere: recunoașterea prin semne distinctive, prin
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
sfera de interes a teatrului său în zona voinței de comunicare interspirituală (nootropică). Pentru domnia-sa, după cum se pronunță în falsul tratat ("Un spectator de școală nouă"): "teatrul este arta care se parodiază pe sine și-n fericirea și-n nefericirea finalurilor. Autorul de texte pentru teatru este un comediant și cu cît își va lua în serios condiția, cu atît va fi mai bine. De nu, va fi un măscărici involuntar. Piese mai nostime decît cele proletculte nu cred să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
a aprins o țigară. Numai cu ochii Închiși poți distinge În mod real cuvintele, cuvintele nevoite să suporte vocea, tortura sunetului. Închipuiește-ți că ești orb, Vasile, și că ai picat Între oameni de o jumătate de oră abia, și din nefericire În România socialistă, și Încearcă să distingi În vorbele lor felul În care sunt ei alcătuiți, chipurile, gesturile lor, felul În care Îi macină sentimentele ori dacă vreunul are ideea frumosului În ce spune cu atâta vulgaritate... Erau, cele mai multe, voci
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
după multe insistențe din partea nevesti-mii, care ținea morțiș să Își aducă aminte de anii de liceu. Am intrat și ne-am așezat la o masă oarecare. Lângă noi, un individ jerpelit, degradat de alcool, mirosind a gunoi, a pișat, a nefericire. Își lasă capul pe umărul meu și plânge: — Violeta... În noaptea aceea a fost călcată de o mașină. Tăcerea devenise violentă, insuportabilă, Împotriva căreia și-au aprins țigările, Încercând să se ascundă În norul de fum care Își lăsa perdeaua
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să mă răzbun, am vrut să mă răzbun pe tine... pe mine Însumi. Am vrut să te fac să Înțelegi că epoca e periculoasă și că nu există salvare decât În afara ei. În bibliotecă, nu În iubire. Dacă ai avut nefericirea să te Îndrăgostești, crezând că dragostea te va salva, ai con statat, desigur, că iubirea stă sub semnul trădării. Fie celă lalt te Înșeală și te abandonează, fie, dăruindu-i-te, te tră dezi pe tine Însuți și Îți compromiți
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de a se apăra, iar dacă va refuza... Și lașitatea este o artă, Vasile, o probă inițiatică pe care toți o trăim, dar o refuzăm cu orgoliu. Lașitatea, Vasile, poate fi răscumpărată, orgoliul, mai greu, pentru că orgoliul compromite iertarea. Din nefericire, cine Își pune taina de căpătâi În joc este un potențial criminal, să nu uiți asta. Iar taina pe care i-o dezvăluise Carara purta haloul șantajului, degeaba se prefăcea el, cu „prietenie“, că Îi acordă Încredere pe considerentele amintirii
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]