5,491 matches
-
-l găsim, pe urmă vom vedea, vom vedea după aceea. - Eu sper că oamenii legii vor fi în stare să descopere un copil, în orice șatră ar fi el, și ni-l vor reda... Cel puțin așa cred! Trăim o nefericită lecție de viață pe care n-am meritat-o, dar trebuie s-o suportăm cu stoicism. Te rog din suflet, nu mai plânge, s-ar putea să dureze această căutare luni și luni, ai să plângi tot timpul...? - Alex, Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Vama 7 iulie 2012. Câteva asemănări și unele coincidențe le-am regăsit derulându-mi filmul copilăriei: anii grei de după război, amândoi eram descendenți din familii moldovenești de viță nobilă, din păcate fii de persecutați sau arestați politic, trăind o copilărie nefericită, „fără copilărie”, dar mari iubitori de cărți, filme, sport sau muzică rock la postul de radio subversiv „Europa Liberă”. Am fost îndemnați de cei din familie spre o carieră preoțească, neîmbrățișată, neam cumpărat televizor în același an 1967. Profesorul de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de păsări și animale mici, cu: praștia, arcul cu săgeți, arbaleta, sulița, toporișca îbărdița) și cuțitul vânătoresc, arme pe care le foloseam și în războaiele locale, adevărate confruntări sângeroase între cele două Parohii, de Sus și de Jos. O întâmplare nefericită s-a petrecut, într-o primăvară generoasă, cu pomii din grădină în floare și albinele puse pe treabă, când mă jucam cu Gigel, fiul tovarășei învățătoare Andrei, colegă și prietenă cu tanti Jeni. Trăgeam cu arcul spre păsările din copaci
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
niciodată nimic ca să ne amintească de el. — Dacă v-aș suna sau v-aș scrie, aș vrea imediat să fiu cu voi. Și atunci nici noi nu-l sunam și nici nu-i scriam, ca să nu-l facem pe tata nefericit. Tata se simțea cel mai bine când era cu noi, așa ne spunea de fiecare dată. Dădea din cap la fiecare cuvânt al meu și-mi zâmbea. Eu îi povesteam de notele mele, de antrenamentele la înot și despre Mickey
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
am eliberat! V-am izbăvit! V-am scăpat de satană! În ce fel, a fost întrebat, de unul dintre cei peste care se năpustise, cu asemenea vorbe.Am ucis-o! I-am tăiat capul, Satanei. Căci, se ascundea în trupul nefericitului meu tată! Ei, nu mai spune. Da. Așa e! Cum vă spun. Ăsta e adevărul adevărat. Tot răul - spre bine! Proverbul acesta este vechi, probabil, cât lumea; cât lumea noastră, a românilor, dacă privim lucrurile mai restrâns; dar, dacă lărgim
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
teoria culturii, filozofie, morală, mitologie, religie, epistemologie, literatură, semiotică, drept islamic, psihologie, psihanaliză, sociologie, semantică etc. O parte din aceste interpretări (unele depășind, în ceea ce privește numărul de pagini, romanul însuși!) a fost adunată într-o carte, cu un titlu ascunzând o nefericită iluzie: „Aceasta este «Bufnița oarbă».“ Nu „aceasta“ este «Bufnița oarbă», domnilor! Cu cât încerci să-i dai de capăt, cu atât întrebări noi răsar, întunecându-le pe celelalte, iar răspunsurile care se nasc răstălmăcesc sau anulează (prin asimilare) vechile păreri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să-și descarce sufletul și complexele, recurge la mobilul cel mai puternic al vieții sale; și în asemenea ocazii se poate întâmpla ca un artist adevărat să dea viață unei capodopere. Dar eu, eu care n-aveam nici un talent, eu, nefericitul decorator de truse de scris, eu ce puteam face? Obișnuit să produc în serie imagini seci, lucioase, fără suflet, ce puteam să desenez ca să devină o capodoperă? Cu toate acestea, mă simțeam invadat de entuziasm și pătruns de o ardoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mizeria mea. Nu fusese oare decoratorul din vechime, acest decorator care pictase vasul acum câteva sute sau mii de ani, prietenul meu de suferință? Nu trecuse prin aceleași stări sufletești ca mine? Eu, care mă crezusem până atunci cea mai nefericită ființă, înțelegeam, în sfârșit, că în vremea când printre oamenii ale căror oase se făcuseră de mult praf și pulbere și ale căror celule supraviețuiseră, poate, amestecate cu cele de nuferi albaștri, înțelegeam, în sfârșit, că printre locuitorii caselor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nu-și iubește soțul, ar fi simplu să divorțeze, ori să-l ia cu ea, la Moscova. Casa poate fi vîn dută ușor și cu banii obținuți, cumpărată alta, În orașul rîvnit. Cu toate acestea, eroinele piesei oftează incontinent, violent nefericite, „La Moscova! La Moscova!”, de parcă ar exista vreo opreliște... Strigătul lor are ecou, În planul ilogicului, În discursul lui Verșinin : „Mi-aș da jumătate din viață pentru un pahar de ceai!” . Dar el se află Într-o casă În care
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mu tant ”( Ioana Pârvulescu). Măgulitor, nu?!... În poemul lui V.Erofeev Moscova - Petușki, găsim Îngeri...malefici! Brrr!!! Ei rîd, În final, de un om tranșat de tren. Ei rîd de mort și Dumnezeu (care e alături)...tace! Trist om , tare nefericit trebuie să mai fi fost și Erofeev!... Dintr-o cronică, aflăm că Radu Beligan cumulează, În cadrul spectacolului Egoistul (după Anouilh), funcțiile de „ actor, regizor, scenarist și traducător”. Dacă e scenarist, n-are cum să mai fie și traducător. Numai că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Nan, iar surorile lui Ce hov...” În Popa Nan!”opinează studenta mea preferată. Eu mor de rîs și de plîns, deoarece eroinele lui An ton Pavlovicoi vroiau, dragele de el, „La Moscova!” ( nu „La Popa Nan”)... Nu contează, tot aspirație nefericită e... Apoi o Întreb pe simpatica convivă, de ce un critic din epoca interbelică a spus că piesa lui G.M.Zamfirescu miroase a „drojdie și obială”? Fata nu știa ce-i aia obială, dar despre drojdie credea că e legată de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
produse din mașinile hârbuite. Începusem să-mi mai revin. Puține lucruri sunt atât de plăcute cum e privitul la unii care asudă și se spetesc muncind în timp ce tu stai și lenevești, degustând tacticos ceva bunuț. Mă simțeam din ce în ce mai bine, iar nefericitele pățanii nocturne se estompaseră până aproape de dispariție. Eram ca un gândăcel cocoțat sus, pe o bibliotecă, pe un tablou, și mă uitam la amărâții care se canoneau acolo, jos. Mda... ce bine e să fii un gândăcel! Nu tu șefi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fără umbră de îndoială, cel mai inteligent dintre "concetățenii" mei. Oricum, eu n-aveam nici cea mai mică problemă de ordin electoral. Practic, depășisem încă de la început aburelile astea cu primul dintre egali, alegeri democratice și alte cioace de acest nefericit gen. Nu, nene! Eram un autocrat cum nu cred să fi fost vreun altul pe Pământ. Bine, nu aveam de gând să omor pe nimeni din rațiuni de stat ori de altă natură, sau să pun la punct un sistem
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
n-aveau copii, ea ținea pentru el, locul acestora. Îi plăcea s-o răsfețe, s-o necăjească, să se joace cu ea. Se destăinuia tatălui meu adeseori, la un pahar, sau de sărbători. Zicea că nimeni nu a fost mai nefericit decât el. Și dacă n-ar fi fost Karin, ca să-i însorească zilele, el n-ar fi rezistat la toate nenorocirile (niciodată destăinuite nimănui, complet), pe care soarta i le rezervase și le pusese în față pe parcursul celui de-al
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
calea învățării și renașterii tale ca ființă extraordinară. Orice schimbare de sine antrenează și o schimbare de anturaj. Nu poți să fii sănătos, dacă stai numai cu oameni bolnavi. Nu poți să fii fericit dacă vei sta numai cu oameni nefericiți. Pare neplăcută această ipoteză, dar s-a dovedit că așa este. Am experimentat și eu pe pielea mea aceste lucruri și pot confirma sincer că așa este. {tim cu toții că viața cuprinde de toate, dar ceea ce nu știm, sau nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
dulceață. Mielușica a grăit: — OK, domnule Kravciuk. Se pare c-am fost bine informată. Sunteți cel mai bun. Nu mi-ați răspuns Însă la o Întrebare, pot să vă servesc cu ceva? — Cu o explicație. — Îmi cer iertare pentru contextul nefericit În care ne-am cunoscut. Era ceva urgent. — La Poliție suna ocupat? La Pompieri? — Am nevoie de cel mai bun și nu-mi pot permite o amânare ori un refuz. Cineva Încearcă să mă omoare. Ah, mein Gott, care cânți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unor oameni de mâna a zecea. E posibil ca acest criteriu, al editurii, să fi marcat într-un fel oarecare decizia juriului. O carte valoroasă ascunsă într-un noian de cotoare lipsite de strălucire riscă să preia ceva din soarta nefericită a obiectelor în mijlocul cărora a nimerit. Or, în acest punct, nu mă pot opri să constat că dl Eugen Simion plătește pentru slăbiciunea de a se fi complăcut multă vreme în compania subvalorilor. L-a flatat prezența unor personaje dubioase
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]
-
faptul că ne Întîlnim pe calea undelor hertziene... Și, iată, cît de simplu e să fii fericit! — Fericirea e un lucru simplu și În același timp complicat, completă Christina. După aceea, auzind În memorie ecoul propriilor banalități, deveni ea Însăși nefericită. Noroc că Între timp John Își intrase În mînă. — Am să-ți dau un exemplu care are să confirme din plin cele spuse de tine. Fiindcă m-ai Întrebat, la Început, ce culoare au amintirile. Pot spune că amintirile mele au
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
luau uneori forme bizare, cum ar fi, bunăoară, schimbarea numelui. Obsesia lui Pablo - și ocupația principală de fiecare zi - era să scrie memoriile tovarășului Nicolae Ceaușescu, pe care acesta i le dicta prin telepatie din Cuba, unde se refugiase după nefericitele evenimente din decembrie, 1989. Nu e nici o contradicție aici. Pablo devenea uneori Nicolae Ceaușescu Însuși, alteori rămînea doar intermediarul mediumnic al acestuia, purtătorul lui de cuvînt, ca să spunem așa. Sentimentele sale față de asistenta Agneta erau dintre cele mai nobile și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-și tragă mucii pe nas. Atunci colonelul auzea În receptor un sîsÎit prelung și aspru, ca și cum cineva ar fi frecat pereții cu o hîrtie uscată. — Dar cărei fericite Întîmplări Îi datorez interesul Majestății Voastre pentru neînsemnata mea persoană? — Vai, unei nefericite Întîmplări, domnule colonel. Am luat gripă și nu pot ieși din casă. Stau de două ore cu picioarele Într-un lighean cu apă fierbinte. Tocmai ssss! am fost anunțat că ați pierdut un elicopter și un soldat În imensitatea Oceanului Pacific
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Naggie, care promitea că va vorbi cu Bill pentru a ajuta cu o sută de dolari vreo nenorocită). La rîndul ei, moderatoarea Întîlnirilor, și totodată realizatoarea emisiunii Întîlnire cu Fericirea, Încerca din răsputeri să ofere acestor făpturi, În egală măsură nefericite și neinteresante, nu doar cele mai potrivite răspunsuri la Întrebările pe care propria lor viață le punea atît de brutal, ci și o perspectivă superioară asupra acelorași chestiuni, căutînd să le extragă din orizontul Îngust al interesului egoist și să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că pe insula Roland existau persoane feminine cu astfel de preocupări. În mod tradițional, cu scrierea poeziilor se ocupă bărbații, ei sunt, cum s-ar spune, mai competenți În materia respectivă. Femeia care scrie poezii nu poate fi decît o nefericită și complexată, avidă de bărbați, dar pe care aceștia o ocolesc cu prudență, poate și din cauză că-i cam urîtă. Din același motiv, astfel de femei sunt deștepte, dar și foarte periculoase. Convingerea secretă a Christinei era că o femeie serioasă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
averile la adăpost În conturi din străinătate, la urmă vor pleca și vor arunca insula În aer - și atunci va fi SFÎRȘITUL LUMII! avertiză Pablo cu glas dramatic, În vreme ce mulțimea Îl privea fără nici o reacție, ca hipnotizată. Dezordinea provocată de nefericitul episod risca să pună În pericol reușita Întregii acțiuni, Încît Joanna-Jeni hotărî să intervină, pînă cînd nu era prea tîrziu. Ea se apropie fără grabă, dar și fără să ezite, oprindu-se la cîțiva metri de nebun. Văzînd-o, acesta tăcu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cînd te hotărăști să devii ticălos, te eliberezi de toate aceste obligații, iar stresul dispare și el ca prin minune. Singurul risc e să nu fii Îndeajuns de consecvent. Un ticălos care nu e consecvent e un ticălos melancolic și nefericit, cu mustrări de conștiință. Doctorul Thomas respira din nou liber, cu sufletul ușurat, era mai sigur de sine și simțea cum Îi revine pofta de viață. Nu le va mai da mîncare pisicilor, din partea lui n-au decît să crape
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
acela fără cap o pusese pe gînduri. Ar fi trebuit să facă legătura - și nu o făcuse la timp. Ceea ce era ca și cum nu ar fi făcut-o deloc. Nu mai avea rost să explice după aceea că fusese o Întîmplare nefericită și că ea nu știuse ce vrea de fapt John Godbread, fiindcă nici Naggie, nici altcineva nu-i ceruse astfel de explicații, și pînă la urmă lucrurile rămăseseră așa cum se nimerise. Ce urmase ținea de logica ironică a vieții. Aparent
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]