1,595 matches
-
Îndepărtarea oricărei demnități umane, a spiritului liber și contestatar, se manifestă cu aceeași forță la ruși și la americani. Întunericul cuprinde planeta din două părți, din Est ca și din Vest, iar domnia lui va ține cel puțin un secol. Nefericita tactică stalinistă (a prelua "flamurile" abandonate de burghezie, a determina proletariatul să le ridice) este profund greșită și profund reacționară. Acesta este socialismul care se regăsește azi la remorca evoluției capitalismului și nu contrariul". Uniunea Sovietică aduce un ritual de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
titular în consistoriul din Cernăuți și în iulie anul trecut administrator diecezan, adecă locțiitor al arhiepiscopului. În noiemvre a. t. a fost numit de facultatea teologică din Cernăuți dr. onorific. Mitropolitul Andrievici a fost totdauna un adevărat binefăcător pentru cei nefericiți, fără a căuta sau a aștepta altă mulțumire decât pe cea resimțită în sufletul său după orice faptă bună. Cu aceste puține cuvinte am voit să schițăm imaginea vieței unui bărbat care, printr-un studiu serios și o activitate neobosită
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cum sânt sau în fine, unde nu sânt alegători roșii în colegiul I, îi sporește cu duiumul, știind că de unde nu-i nici împăratul n-are de unde lua. Dările corespunzătoare cu colegiile ce le uzurpează asemenea patrioți le vor plăti nefericitele comune rurale, solidar responsabile pentru încasare. Daca un primar delapidează banii birului, li se vinde nenorociților săteni până și cenușa din vatră spre a restitui banii; daca un patriot fără avere râvnește la onoarea de a fi alegător în colegiul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se hotărăște într-o zi să fugă departe de lume, în câmpii pustii. Acolo, singur, sapă o adâncă groapă, căreia-i confiază cu multă discrețiune secretul său: "Regele Midas are urechi de asin! Această confesiune ușurează pentru câtva timp pe nefericitul parvenit; dar în curând ploile umplu groapa cu apă, se formează o mlaștină, unde cresc trestii de baltă cari la adierea vântului repetă mereu: "Regele Midas are urechi de asin! - Și astfel ajunge ca toată lumea să cunoască acest secret și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și demnități ale statului. Știm foarte bine că Domnul poate ierta asemenea lucruri, ca statul are până la un grad facultatea de-a nu pedepsi rebeliunile cu toată asprimea cuvenită. Dar de la iertare până la recompensare e mare deosebire. Ei bine, afară de nefericitul Comiano, încăput sub deplina greutate a justiției militare, toți ceilalți sânt favoriți ai guvernului, sânt oameni mari. De ce oare Comiano - care trebuie să fie tot atât de nevinovat ca și complicii săi - n-a fost înaintat în rang, nu e în grația
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în buna tradiție a modernismului românesc interbelic arătîndu-mi-se în mare parte credibile. Surpriza, într-adevăr neplăcută, constă în gradul avansat de degradare a pînzei, în felul cum umezeala (sau uscăciunea) au putut ataca, uniform, întreaga suprafață pictată, creînd impresia unui nefericit mozaic. Cînd și cum a ajuns această piesă de patrimoniu în incinta pomenită, cine este răspunzător de degradare, care-i este actualmente statutul patrimonial? E de salvat o piesă de valoare (cel puțin documentară). Dacă, nu cumva, e prea tîrziu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Vestea a șocat marea lume literară: excepționala Iris Murdoch, romanciera, s-a afundat în smîrcurile fără speranță ale bolii Alzheimer. Mintea asta care produsese atîta frumusețe și inteligență a coborît subit în beznă. Ce mai rămăsese din ea? Soțul ilustrei nefericite, spirit la fel de dotat, coleg, la Oxford, întru filosofie al celei de lîngă el, de-o viață, a notat, într-un înfrigurat jurnal, devenit imediat celebru, tot ce se întîmpla cu romanciera, ziua, noaptea. Dramatice, mai ales eforturile bărbatului de a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe hîrtie și, topindu-se, dispersau necontenit culoarea, fluidizînd, abstractizînd desenul atît de material, de concret. Ce-l mai amuza vrăjitoria asta! Rîdea cu gura lui de zmeu tabagic, iar marele amfiteatru de stînci îi amplifica rîsul ca-n basme. Nefericitul Craiu rîzînd... Goi, cu Mercedesul alături, din care ies, bubuind, ritmurile lumii, și-au ales, pentru asfințitul ăsta otrăvitor, platoul de la Repedea, se rostogolesc îmbrățișați, babo! babo!, o alintă junele judokan pe juna judokană, moșu! moșu!, îl alintă ea și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
resentimentar negativ pegra a gafat doar o singură dată, în 1996, determinînd o nesperată alternanță democratică la putere, dar imediat și-a revenit la pidosnicia neaoșă, penalizînd înverșunat ce susținuse cu patru ani în urmă. Și redînd astfel, atît de nefericit, frîiele țării batalioanelor de activiști și securiști care nu mai speraseră să li se întîmple minunea. Așa nefotogenică, mde, cum o fi arătînd ea, dar masa vegetativă bulgărească, iată, într-un fotogenic puseu inteligent, a realizat gestul tranșant: lovitura de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atît de infestată de comunismul rusesc. Și mai e ceva. Ce ține de statutul strict al romanului modern. Scenariul romanesc occidental cum nu a făcut-o niciodată, nu o face nici acum nu are în vedere componenta social-politică, atît de nefericit impusă prozei estetice; își urmează traseul pe care însăși societatea prosperă și l-a marcat în secole de civilizație. Danezul de mijloc este total neinteresat de malaxorul politic al statului său, pe cînd esticul, pervertit de la buna lui natură, a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu se poate scrie roman mare. Romanul mare, memorabil, se scrie acum doar în Occident.. Un Occident care nu a cunoscut ororile și răsturnările Răsăritului. Și care-și scrie cu mult firesc viața-i firească, necontaminată de nocivele tezisme ale nefericitelor noastre destine. Dacă văicărelile privind romanul actual s-ar limita doar la situația autohtonă, încă ar fi cît de cît suportabile. Ele însă țintesc, resentimentar, cea a întregului roman de azi, vezi doamne, aflat în moarte clinică, vaierele de cucuvea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de părerea trotuarului? Cum ar fi arătat acea Românie (pe care au distrus-o tancurile rusești și golănimea autohtonă), dacă s-ar fi lăsat sugestionată de analiștii de ocazie și de nechemații lor subiecți de pe trotuar? Nu e cazul. Aici, nefericitul optativ nu are ce căuta. 16 august De revenit, încă o clipă, la România diletantă, conceptul meu, pe cît de lejer ca badinerie publicistică, pe atît de dramatic în datele lui reale. Unul dintre cazurile notorii de vocație ce se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
președintele guvernului, om din cei mai distinși, inimă nobilă și generoasă, au fost astfel, încât n-am avut să uzez decât de clemență și să aduc o amnistie generală, chiar pentru cel ce și-au scăldat mîinile lor în sângele nefericiților maghiari”. Evident, situația este prezentată cel puțin unilateral, în parte chiar fals. Să nu fi știut Bem de ce se ridicaseră la luptă românii, să nu fi cunoscut cum s-a ajuns la acele masacre ? Ce-i drept, autoritățile austriece aveau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
intenția de a răsturna opiniile privind chestiunea gusturilor existente la acea vreme. Cu toate acestea, vizitatorii au fost puțini. În plus, a apărut o singură recenzie, în The Examiner, în care Blake era calificat (de către Robert Hunt) drept "un lunatic nefericit" ("an unfortunate lunatic"). Hunt era astfel de părere că Blake era tot mai pregnant sub "efectele nebuniei". Blake a răspuns prin niște epigrame (vezi "Epigrams, Verses, and Fragments from The Note-Book", ca. 1808-1811), rămase nepublicate atunci. Expoziția însă a suscitat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
el era la vremea aceea evident nebun"41, în timp ce Wordsworth socotea că Blake avea "simțul poeziei de o mie de ori mai mult decît Byron sau Scott"42. În 1809 Robert Hunt a spus despre Blake că era "un lunatic nefericit"43. În 1811, H.C. Robinson l-a numit pe Blake un artist, poet și "mistic religios"44. În 1818 Coleridge scria despre Blake: "Este un om de Geniu [...] un Swedenborgian cu certitudine, o persoană cu o natură pronunțat mistica. Poate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se decide să se sacrifice pentru a-l scăpa de la moarte pe cel pe care încă îl mai iubește. Ea se apropie de ușă și cere să intre. Cand Maddalena îi deschide ușa, un trăznet teribil lovește pământul, acoperind țipatul nefericitei în momentul în care asasinul o înjunghie. Furtună se domolește puțin câte puțin. Rigoletto revine pentru a prelua cadavrul Ducelui. În sfârșit, pentru el momentul răzbunării a sosit și este chinuit de nerăbdare. Un orologiu anunță miezul nopții - oră convenită
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
lumii“. Ea nu apucă să pună în aplicare promisiunea deoarece Marchizul, alertat de zgomotul vocilor, revine inopinat și îi surprinde pe îndrăgostiți. El îl acuză pe Don Alvaro că i-a sedus fiica și face referire la originea lui inferioară. Nefericitul metis se jură că intențiile sale sunt curate și în semn de supunere își aruncă la pământ armele. Unul din pistoalele lui, în momentul căderii pe podea, se descarcă accidental și îl rânește mortal pe Marchiz. Acesta, înainte de a muri
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
l-am numit așa, se folosește de nenumărate nume, iar cel ce ajunge să-l mandateze nu-l cunoaște decât pe cel... pe cel pe care nici noi nu-l putem devoala (din motive de minimă prudență). Abia în fața instanței, nefericitul se dumirește. Dar nu de la început, ci abia după ce maestrul citează vârtos din Seneca, Sfântul Augustin și Borak cel Bătrân (autorul său preferat), abia atunci, parcă... parcă își amintește că lucrurile acestea le-a mai întâlnit undeva. Și până să
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
e o proiecție a firilor romantice, că așa ceva e greu de găsit și de trăit, că aceasta ne ocolește... și veți asculta fel de fel de tertipuri explicative, care de fapt ascund nefericirea. Oare semenii noștri sunt chiar atât de nefericiți? Sau poate că nu știu ce Înseamnă să fii fericit? Fericirea este o stare ce rezultă din acceptarea a ceea ce ți se dă, din Împăcarea senină și definitivă cu o existență așa cum e, cu limitele ce ți se dau, cu zăgazurile pe
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Ignacy Gorowski, la Îndemnul căruia pornește spre Rusia. Îndelungul lor voiaj (În care e Însoțit de amândoi prietenii) se va dovedi providențial. Trădat de Igancy, care o seduce pe Isabela de Spania (spre a se căsători mai apoi cu ea), nefericitul Astolphe cade pradă unei depresii cumplite. Și de această dată Îl salvează patima scrisului. Notele de călătorie se transformă În două cărți de un succes copleșitor: Scrisorile din Rusia și Rusia la 1839. Apoi, ca Într-un du-te-vino al norocului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
unei țigări, până ca aceasta să intre În recuzita obligatorie a oricărui dandy ce se respectă, trece destul de multă vreme. Totul Începe cu arta prizatului, modă introdusă În Franța, pe vremea lui Ludovic al XV-lea. În preajma Revoluției, la curtea nefericitului Ludovic al XVI-lea, doar bătrânele doamne Își mai purtau la vedere tabacherele uriașe, pline cu tutun, pe ale căror capace erau miniaturi emailate cu chipul iubiților sau chiar al copiilor. Restul nobilimii trecuse la bomboane, drept care la mare preț
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai păstrat o anumită strălucire Încă multă vreme. Ducele și ducesa de York, de care se apropiase mai strâns după ruptura cu prințul de Wales, dl Chamberlayne și mulți alții au venit cu noblețe - atunci și mai târziu - În ajutorul nefericitului Frumos, dovedind astfel, mai grăitor ca oricând, forța impresiei pe care o lăsase asupra tuturor celor care l-au cunoscut. A fost susținut de oamenii pe care Îi fermecase, așa cum sunt susținuți uneori un scriitor sau un orator politic de către
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
băncuță de lemn pe care se așază la intrarea unei cocioabe, sub o salcie prăfuită, scăpați de teama de a mai Încasa vorbele aruncate de câte un lacheu: — Du-te, omule! Nu dăm la săraci decât lunea. Pentru toți acești nefericiți, viața se rezumă la pâine În covată, iar eleganța, la un cufăr plin cu cârpe. Micul negustor, sublocotenentul, funcționarul mărunt reprezintă figuri mai puțin degradate ale vieții ocupate; Însă și existența lor stă sub semnul aceleiași trivialități. Aceeași muncă, aceiași
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
transformată În bani de hârtie, abătând asupra națiunii una dintre cele mai mari nenorociri care se pot Închipui. Oamenii ocupați se săturară să muncească numai ei; le intrase În cap ideea să Împartă osteneala și câștigul, În părți egale, cu nefericiții de bogați care nu știau să facă nimic, doar să se desfete În trândăvia lor!... Și lumea Întreagă, spectatoare a acestei bătălii, a văzut cum tocmai cei mai vajnici apărători ai acestui sistem au Început să Îl proscrie, să Îl
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
transformarea sinelui: pe un palier material, pelerinii speră să scape de anumite boli (nevindecate prin mijloacele profane), să se elibereze de un handicap (fizic sau mental) sau să depășească un moment dificil (sărăcie, eșec În afaceri, experiențe erotice sau sociale nefericite). Pe un palier spiritual, pelerinajul duce la confirmarea credinței, la purificare, la o revelație religioasă, la depășirea unei crize existențiale, la o transfigurare personală. În esență, pelerinul se așteaptă ca pelerinajul (experiența trăită În timpul călătoriei și, mai ales, al contactului
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]