2,380 matches
-
îi arde de joacă. Își alungă repede gândul acesta din minte continuându-și căutarea. În jur se făcu dintr-o dată liniște. Până și zgomotul pașilor săi prin frunzișul de pe jos abia se mai auzea. Se opri nedumerit, tăcerea aceasta era nefirească. Ascultă atent, încer când să deslușească ceva prin negura care îl împresura. În dreapta, auzi un foșnet și se întoarse plin de speranță cu fața într-acolo. Imediat, același sunet veni și din spate. Își răsuci capul în direcția aceea, rămânând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o mare de întuneric. Deși știa că vâlva se poate mișca fără să scoată nici cel mai mic zgomot, stătea cu urechile ciulite, atent la orice sunet din preajmă. Își amintea că, de câte ori arătarea se afla în apropiere, o liniște nefirească se așternea peste pădure. Insectele și micile animale ale pădurii amuțeau. Din acest punct de vedere, deocamdată totul părea a fi în regulă. Greierii țârâiau luându-se la întrecere cu câțiva brotăcei într-un concert nocturn destul de sonor. În depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
imediat după o bifurcație. Cu o dexteritate ce arăta că nu era prima dată când făcea așa ceva, împleti un nod alunecător la unul dintre capete, verificând apoi dacă acesta glisează ușor de-a lungul firului. Ridică capul bătrânului din poziția nefirească în care se afla, petrecând lațul peste acesta. Se asigură că nodul se află la ceafă, după care trase de frânghie cu putere, până ce trupul lui Calistrat ajunse cu tălpile la două palme de pământ. Legă bine frânghia de tulpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dușmani - răsuna vocea cristalină a ofițerului - și cum statului Îi este permis ca, față de inamicul extern, să folosească orice formă de represiune, cum ar fi ambuscade de noapte sau agresiuni În masă, de ce astfel de măsuri sînt socotite nepermise și nefirești față de un dușman cu mult mai perfid, distrugător al orînduirii sociale existente?“ Ofițerul lăsă pentru o clipă cartea, ținînd arătătorul Între pagini. „Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.“ (Ordonanța folosi prilejul de a scutura zăpada așternută pe foaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ședea pe întuneric la căpătâiul lui. Strickland făcea o figură stranie zăcând acolo, mai slab ca oricând, cu barba lui roșie nețesălată și privind în gol cu ochii aprinși de febră. Boala parcă-i mărise și le dăduse o strălucire nefirească. — Îți vorbește vreodată noaptea? am întrebat-o într-o zi. — Niciodată. — Ți-e tot așa de antipatic ca pe vremuri? — Mai rău, dacă se poate așa ceva. M-a privit cu ochii cenușii de un calm desăvârșit. Expresia ei era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu te-am găsit. — Am cinat târziu, i-am zis. Acum mă răzgândisem. Nu mai puteam zice că băutura îl adusese în halul acesta de evidentă disperare. Fața lui de obicei atât de trandafirie era acum pătată într-un mod nefiresc. Îi tremurau mâinile. — S-a întâmplat ceva? l-am întrebat. — M-a părăsit nevasta. Abia izbuti să scoată aceste vorbe. Apoi i se tăie respirația și lacrimile începură să-i picure pe obrajii, rotunzi. Nu știam ce să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
seama. — Atunci de ce naiba nu l-ai trimis pe Strickland să se ducă învârtindu-se? — Nu-mi venea să cred. Mi se părea atât de puțin probabil. Ea nici nu putea să-l vadă în ochi. Era mai mult decât nefiresc. Era incredibil. Am crezut întâi că e o simplă gelozie din partea mea. Vezi tu, întotdeauna am fost gelos din fire, dar m-am educat să n-o arăt niciodată. Eram gelos pe orice bărbat pe care-l cunoștea ea. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spuse infirmiera, e prea bolnavă. Poate peste vreo zi-două o să se răzgândească. Dar oare dorește să vadă pe altcineva? întrebă Dirk cu glasul aproape șoptit. — Zice că nu vrea decât să fie lăsată în pace. Lui Dirk i se mișcau nefiresc mâinile de parcă n-ar fi avut nici o legătură cu trupul, ci aveau o viață independentă. Vrei să-i spui că dacă dorește să vadă pe altcineva i-l aduc eu? Nu vreau decât să fie fericită. Sora îl privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
triste sugerau că a pierdut într-o singură catastrofă și ultima rudă pe care o mai avea pe lume, chiar și verii de-al doilea prin alianță. Grăsimea lui și obrajii roșii și durdulii făceau ca doliul să arate puțin nefiresc. Era o cruzime a naturii că până și nefericirea lui extremă avea în ea un aer de bufonerie. Mi-a spus că s-a hotărât să plece, dar nu în Italia cum îi propusesem eu, ci în Olanda. — Plec chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de Crăciunul din Anglia și de zăpadă, de veselia, de bucuriile copiilor - și totuși îndulcite printr-un fel de vrajă până căpătau delicatețea moale a unui piept de porumbel; erau și nuanțe galbene profunde care se topeau cu o pasiune nefirească într-un verde la fel de înmiresmat ca primăvara și la fel de pur ca apa sclipitoare a unui pârâiaș de munte. Cine ar putea spune ce fantezie chinuită dăduse naștere acestor fructe? Ele își aveau locul într-o grădină a Hesperidelor din Polinezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era acoperit, până dincolo de talie, de o cascadă de păr alb care, inițial, crea impresia unei bătrâneți Înaintate. Dar era vorba, iarăși, de o iluzie. Era curgător și splendid, un torent de zăpadă demn de un Înger adolescent. Exista ceva nefiresc În acea frumusețe, simțea poetul, ceva ce putea pătrunde În suflet, legându-l cu lanțurile unei otrăvi subtile. Încerca aceeași stare de indispoziție care pusese stăpânire pe mintea lui atunci când asistase pentru prima oară la falsul miracol. Femeia rămăsese impasibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
făcându-și semnul crucii. Poetul simțise și el pornirea de a se cruci. În conștiința poporului moartea prin apă Însemna Întotdeauna ghinioane. Și poate că era ceva adevărat În această credință, Întrucât pământul este locul predestinat odihnei veșnice. Există ceva nefiresc Într-un mormânt marin. Însă de ce ar fi trebuit să se ocupe autoritatea supremă a Comunei de un asemenea eveniment, oricât ar fi fost el de dureros? Înecările În Arno nu erau rare, mai cu seamă vara, când multă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care mișca o aripă Îndoită din masa de metal răsucit, stârnind un sunet subțire, plângător. CRESCENDO! Ziua următoare a trecut val-vârtej, mulțumită milostivei pronii. Când rămânea singur, gândurile lui Amory se Întorceau din nou, inevitabil, la imaginea gurii roșii căscate nefiresc În mijlocul feței albe, dar, cu un efort de voință, acoperea respectiva amintire cu emoțiile prezentului și o alunga cu răcelă departe de gândurile sale. Isabelle, Însoțită de mama ei, a intrat cu mașina În oraș la ora patru și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bucurie și tristețe, bucurie că aveam să-mi revăd familia, tristețe pentru că simțeam că se petrecuse ceva cu mine acolo, ceva ce avea să însemne enorm în viața mea. Parcă voiam să mai stau, să mă mai bucur de acea nefirească liniște tămăduitoare. Stăteam în pat, cum aveam obiceiul, înconjurat de toate ziarele, și deodată citesc că la Bouffes du Nord este premiera cu Carmen de Bizet, în regia lui Peter Brook. M-am reîntors cu gândul acasă, la Operă, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să le iei - pe fundalul de cristal, iar bijuteriile sclipesc la suprafață, ca spuma pe valuri. Rainer cască gura din locul în care se află și care, firește, nu e strada, ci parcul. De fapt, chiar locul ăsta e destul de nefiresc, pentru că acest om stă de regulă în casă, bine păzit de stradă și de agitația ei. Nu plebea, ci mobila stil din camera de fată a Sophiei. Spun „fată“ și chiar la asta mă refer, fiindcă tu încă nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Jilțul Naibei al Pământurilor Nalte, De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort, "Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte, Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean, Împuind cămara nopții cu oracole stupide, Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol al harfelor eline, Strămutat pe mândre prapuri de năierii tăi vikingi, Pînă-adînc în moleșala quintelor manueline, Alter ego, o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Silvia Katz Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului VIAȚA CA UN ZID DE SILVIA KAȚZ Femeia a început să alerge înebunită și privea din când în când înapoi. Știa că o urmeau gândurile ei nefirești care o duseră pe drumul acesta plin de prăpăstii și gropi. Căzuse de multe ori dar se cățărase și ieșise din toate prăpăstiile. O dată alunecase într-o groapă și simțise mirosul morții dar reușise să scape. Se târâse ca un
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
Valeriu Rață este, ca în multe nuclee familiale din Basarabia, fiul unei familii mixte, mama dânsului fiind ucraineancă. Fiul acestei familii româno-ucrainene avea libertatea să îmbrățișeze cultura mamei, care, firește i-a transmis limba maternă. Nu ar fi fost deloc nefirească această traiectorie cultural-spirituală a fiului, evident, în măsura în care ar fi lucrat în structura sa ființială și zestrea românească a tatălui, în vatra căruia fiul urma să-și împlinească viața. Nu știu cât de ucrainean este, prin mamă, domnul Valeriu Rată. Știu însă aproape
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
creație. Și e deci firesc ca, fiind creat din iubire, omul să tânjească mereu spre izvorul ființării sale, Iubirea. De aceea ai fost cu adevărat fericit doar când simțeai că iubești, sau că ești iubit. E firesc să simți asta. Nefiresc și dureros e că te bucuri așa de puțin de iubire tocmai pentru că uiți ce înseamnă a iubi, sau pentru că mărginești Iubirea. Și acum îți voi vorbi despre iubire. Există atâtea forme de a iubi, câte suflete sunt pe lumea
(TRANSCRISĂ DE MARIA LEONTE) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364484_a_365813]
-
după audierea martorului propus de partea adversă și pe care l-am admis, l-a întrerupt la rândul său judecătoarea pe avocat, privindu-l calmă, dar severă în atitudine și voce. Sala întreagă a fost învăluită de o liniște totală, nefirească. Orice gest, cât de mic, era făcut cu încetinitorul. Avocata privea cu mulțumire și simpatie la judecătoare, în timp ce pe ea o privea avocatul, încruntat, mânios și ranchiunos... ... Involuntar, satisfăcută de felul în care se derulau dezbaterile, Violeta a întors capul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
-te acum!Tot ești liber... Sunt de câteva momente în ciudata anticameră... Cufundat în unicul fotoliu, cu inima în ritm galopant, încă fascinat de frumusețea serafică a tinerei femei care m-a primit, privesc spre sursa stranie de lumină albastră, nefiresc de albastră, difuzând ca printr-o fantă din zid, și mă întreb dacă nu trăiesc o iluzie, o născocire a minții: în clipa în care superba făptură a trecut prin perdeaua de lumină, halatul ei alb ca din voal, intim
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
concubinaj înainte de căsătorie lasă răni adânci și greu de vindecat nu doar în viața celor doi, ci și în cea a urmașilor lor. Că Logodna nu substituie și, deci, nu ține locul Cununiei. Că preotul nu poate “dezlega” ceea ce este nefiresc și în afara Tainei. Ca atare, rolul preotului și al comunității credincioșilor este acela de a susține și întări familia, de a-i da importanța cuvenită, subliniind faptul că ea este centrul spre care se îndreaptă și prin care se propovăduiește
DESPRE FAMILIA CREŞTINĂ DIN PERSPECTIVĂ CANONICĂ ŞI JURIDICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361399_a_362728]
-
pagina 46 și aceea greșită !? Nu numai că este încălcată grosolan deontologia breslei editorilor și a instituției ca atare ci și legea nescrisă a colegialității și a meseriei de monograf, perpetuând prin publicare și protejând în acest fel o stare nefirească delucruri! Pentru a nu mai vorbi de compromiterea ideii de originalitate și a muncii de creație efectivă și individuală ... El nu s-a limitat doar la plagiatul cu satul Davidești, a copiat și materialul meu referitor la monografia celorlate două
O ISTORIOARĂ CU SCHEPSIS DESPRE MONOGRAFIA UNOR SATE DIN ARGEŞ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361527_a_362856]
-
Costel Zăgan , Cezeisme II Erai înger de zăpadă ori o flacără-nghețată din cer fulgii stau să cadă să te nască înc-o dată Ca pe-o flacără-nghețată ochii mei te șlefuiesc de lumina ta se-mbată și-apoi cântă nefiresc Ochii mei te șlefuiesc lacrimă gata să cadă dintr-un ochi neomenesc cade-un înger de zăpadă Flacără înlăcrimată ninsoare mugur de fată Referință Bibliografică: REGINA NINSORILOR DE ALTĂDATĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1092, Anul III
REGINA NINSORILOR DE ALTĂDATĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363858_a_365187]
-
glumă, mai în serios, Miron Manega în “Însemnări de sertar“.“m-am născut ca nelumea, cu picioarele înainte. Adică am intrat în viață așa cum te duci în moarte. O fi vreo semnificație, în venirea asta, a mea, pe lume, ciudată, nefirească, cine știe? “ Miron Manega este un scriitor patriot. Această dimensiune identitară i-a filtrat toate opțiunile, toate incursiunile și rătăcirile prin cultura universală, toate întâlnirile memorabile cu spiritele înalte ale culturii“. Amintesc dintre acestea pe cele cu Tudor George (Ahoe
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]