1,869 matches
-
absolutul („nostalgia nemarginilor”), demiurgia (cu sursele ei - gândirea, somnul, visul și „aducerea-aminte”), visul (cu funcțiile lui - existențială, creatoare și gnoseologică), însă cea mai importantă cercetare se referă la „orizonturile negației”, urmărite la nivelul întregii opere, care e „o expresie a negației”. Mihai Eminescu - poezia invocației (1999) e o culegere de studii și eseuri, între care textul anticipat de sintagma din titlu se dovedește și cel mai substanțial: invocația ca gest fundamental, depășind palierul retorico-stilistic și devenind atitudine existențială. Și alte articole
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
poezia invocației (1999) e o culegere de studii și eseuri, între care textul anticipat de sintagma din titlu se dovedește și cel mai substanțial: invocația ca gest fundamental, depășind palierul retorico-stilistic și devenind atitudine existențială. Și alte articole cercetează tema negației și a absurdului ori preiau discuția asupra unor mituri, instituie paralele (Luceafărul și Legenda ciocârliei de V. Alecsandri, poezia filosofică a lui Eminescu și psalmii arghezieni), sondează diferența specifică din scrierile gazetarului, recenzează critic ediții, resuscită sintagme devenite clișeu („poetul
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
și nici cunoaște, pe Cel care e deasupra oricărei viziuni și cunoașteri; în această întunecime, cuvântul și gândul intră într-o tăcere totală. Cauza universală este transcendentă, nu e nici sensibilă și nici inteligibilă, iar orice afirmație ca și orice negație rămân inevitabil dincoace de aceasta. Tratatul despre Ierarhia cerească, alcătuit din 15 capitole, reia diversele categorii de îngeri, menționane fără nici o ordine în Vechiul Testament și în epistolele Apostolului Pavel, și le dispune într-un sistem ierarhic riguros. Scripturile ne revelă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
260-263; Dimisianu, Opinii, 245-250; George, Sfârșitul, II, 316-321; Raicu, Practica scrisului, 434-439; Ungheanu, Lecturi, 336-341; Mihăilescu, Conceptul, II, 115-118; Zaciu, Lancea, 233-237; Grigurcu, Critici, 272-297; Martin, Paranteze, 145-149; Tomuș, Mișcarea, 297-299; Felea, Prezența, 11-15; Mircea Popa, Cornel Regman sau Demonul negației, ST, 1984, 11; Dobrescu, Foiletoane, III, 145-152; Florin Faifer, Expertize critice, CRC, 1990, 17; Cornel Ungureanu, Profesiunea: cronicar literar, O, 1990, 25; Aurel Martin, Profil critic, RL, 1990, 35; Grigurcu, Peisaj, I, 57-65; Mihai Dragolea, Hărnicia de după ovații, VTRA, 1993
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
le correnti antijunimiste (1943), Alecsandri (1946) va trece la lucrări ample, ca Grammatica della lingua romena (I-III, 1949), Storia della letteratura romena (1955) și Novecento letterario romeno (1966). Receptarea scrierilor sale în România a cunoscut atât contestarea, ba chiar negația, îndeosebi prin G. Călinescu, cât și abordarea atentă, echilibrată a meritelor pe care le au. Recenzând Storia della letteratura romena, G. Călinescu crede că autorul ei este „un «profesor» în cel mai peiorativ sens al cuvântului, plin de precepte, compilativ
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
celor indirecte, a propozițiilor active în favoarea celor pasive și a propozițiilor pozitive mai degrabă decât a celor negative (este mai bine să spuneți că „o comisie a respins o lucrare” decât că „o comisie nu a acceptat o lucrare” - deoarece negația are, prin natura ei, un impact afectogen asupra oamenilor). ¬ Faza a IV-a: prezentarea. Vorbitorii folosesc metode și tehnici diferite de prezentare; acestea variază în funcție de propria persoană, de subiectul tratat, de audiență, de ocazie etc. În mod general, prezentarea propriu-zisă
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
literatura de specialitate de către Cantril și Fried, preluate mai apoi de către Edwars (apud Newcomb, Turner, Converse, 1965, p. 537): - evitarea întrebărilor care pot fi interpretate în mai multe feluri; - întrebările să fie simple, clare și directe; - evitarea utilizării unor duble negații; - evitarea întrebărilor care conțin cuvinte tehnice și nefamiliare participanților; - numărul alternativelor de răspuns trebuie să nu fie într-atât de mare încât să producă confuzie; - numărul alternativelor de răspuns trebuie să nu fie atât de mic încât comunicarea să fie
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cu o energie erotică bine dirijată veneau să îi confirme justețea lui carpe diem. Dar trădarea iubitei, izbucnirea războiului, distrugerea „casei cu nalbă”, din care nu îi va rămâne decât un crucifix, îl silesc să conchidă că suferința nu este „negația vieții”, ci chiar adevăratul conținut și sens al ei. Stilul alert, lapidar, doar sugerează anumite lucruri, fără a se recurge la descriere și la narațiunea propriu-zisă. Respins de unii comentatori ca fiind o povestire sincopată a unor lucruri comune, lipsit
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
royal de la Roumanie. Își încearcă talentul și în domeniul picturii, deschizând expoziții la București și Cannes, care stârnesc oarecare interes pentru noul procedeu exploatat, denumit „foto-pictură”. Îi trimite zece tablouri proprii lui Tristan Tzara, dar acesta, într-un elan de negație publicitară, le arde în întregime. În 1932 se convertește la catolicism, ca un act de devotament față de viitoarea soție, de origine franceză. Fondează la Reims un Institut de Civilizație Românească, unde organizează atât simpozioane de promovare a culturii române, cât
STERIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
Pământului sau a „glasului” Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul. Alături stă pietatea însoțită de simț gospodăresc a omului de rând (sursa de inspirație pare să fi fost „diata” lui Anton Pann), pentru ca să vină la rând sfâșierea modernă, alternând negațiile, „demistificările”, anxietățile și freneticele elanuri, aici modele fiind (după cum remarca Mircea Vulcănescu) Mihai Eminescu, Vasile Pârvan și îndeosebi Tudor Arghezi. Inegal în plan estetic, mizând prea mult pe efectul contrastului, al paradoxalului, volumul Pregătiri pentru călătoria din urmă cuprinde și
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
nici cunoaște pe Cel care e deasupra oricărei viziuni și cunoașteri; în el, cuvîntul și gîndul intră într-o tăcere totală. Cauza universală este transcendentă, precizează sfîrșitul tratatului, nu e nici sensibilă și nici inteligibilă, iar orice afirmație și orice negație rămîn inevitabil dincoace de ea. Tratatul despre Ierarhia cerească, alcătuit din 15 capitole, reia diversele categorii de îngeri menționate fără nici o ordine în Vechiul Testament și în epistolele Apostolului Pavel, și le dispune într-un sistem ierarhic riguros. Scripturile ne revelă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
volume mai corpolente, acum, în 1999, apărînd cel de al doilea volum într-o bună tălmăcire românească. Am scris despre primul volum, cu titlul și continui pentru cel de al doilea. Era, negreșit, un om ciudat. Totul îl plictisea din negație și se considera un ratat al Absolutului. Nu-și uita originile românești. Cum veșnic îi era frică de autorități, conchidea la 10 iunie 1966 că "sînt prin aceasta urmașul unui neam de sclavi, umiliți și bătuți timp de veacuri. Cum
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
nu au niciun fel de obligații față de copilul lor. Chiar și În fața legii ei Își declină responsabilitatea. Părinții exagerați Acest comportament Împiedică copilul să-și dezvolte propriul control, independența, inițiativa și respectul de sine. Supraprotecția este un element negativ, generând negații din partea părinților, dar și din partea copiilor. Acești părinți vor reuși să crească un copil singuratic, lipsit de posibilitatea de a-și manifesta propria personalitate. Copilul se va confrunta cu greutățile vieții și nu va fi capabil să le facă față
PROBLEME DE INTEGRARE A COPIILOR CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maricica HUȚUPAŞU, Elena NECHIFOR, Elena PORFIR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2162]
-
Ist. poeziei, III, 115-116; Eugen Simion, Timpul trăirii, timpul mărturisirii, București, 1986, 78-86; N. Steinhardt, Prin alții despre sine, București, 1988, 228-231; Gelu Ionescu, Les Débuts littéraires roumains d’Eugène Ionesco (1926-1940), tr. Mirella Nedelco-Patureau, Heidelberg, 1989; ed. (Anatomia unei negații), București, 1991; Lovinescu, Unde scurte, I, 171-176, 470-473, II, 11-12, 69-72, 152-154, 194-197, III, 91-94, IV, 92-96; Adrian Marino, Când Eugène Ionesco debutează în România, JL, 1990, 34; Marie-Claude Hubert, Eugène Ionesco, Paris, 1990; Pop, Avangarda, 384-391; Negoițescu, Ist. lit.
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
de lectură al unui „adolescent furios”, RL, 1991, 27; Mircea Popa, Eugen Ionescu și spiritul francez, VR, 1991, 7; Ion Vlad, Paradoxurile moralistului, TR, 1991, 33; Gheorghe Grigurcu, Eugen Ionescu între absurd și junimism, CNT, 1991, 41; Dumitru Micu, Creativitatea negației, CC, 1991, 10-12; Doina Uricariu, O experiență a libertății, RL, 1992, 1; Z. Ornea, „Nu” de Eugen Ionescu, RL, 1992, 16; Alex. Ștefănescu, Țipătul, RL, 1992, 19; Cornel Ungureanu, Halimalele gloriei, O, 1992, 21; Virgil Mihaiu, Avangarda ca bun-simț, ST
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
Sunt respinse cu egală vigoare atât absolutizarea valorilor contemporane rupte de orice tradiție, sofistică în care „avangardismul” și „proletcultismul” imediat postbelic și-au găsit terenul de convergență și de emisie a unor false ierarhii, cât și cealaltă absolutizare, inversă, a negației estetizante, venită dintr-o așa-zisă situare sub specie aeternitatis. Totodată, punerea în acord a analizei estetice cu dialectica istorică exclude spiritul minor al polemismului, persiflării sau ironizării facile, instrumente adecvate probabil publicisticii angajate într-o bătălie de zi cu
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
fecunde”. Cronicile de la rubrica „Viața poeziei” din „Revista Fundațiilor Regale” lasă să se întrevadă „un critic al poeților generației” (Mioara Apolzan), cu bune lecturi din lirica modernă română și străină, în al cărui examen fervoarea alternează, le cas échéant, cu negația neechivocă, într-un limbaj sobru și totdeauna urban. Studiul despre G. Bacovia, editat, de asemenea, postum (2002), indică familiarizarea cu poetica și momentul simbolist, cu temele specific bacoviene (provincia, periferia, cromatica particulară etc.), întregind chipul unei mari promisiuni. SCRIERI: Trecere
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
de freamătul existenței moderne, comunicat pe calea versului liber vor deveni ideile structurante ale programului revistei „Vieața nouă”, dirijată de Ovid Densusianu. Rezultatele militantismului acesteia nu au fost însă pe măsura eforturilor, de vreme ce s. propus aici era, în realitate, o negație a s. autentic. Ipostaza semnificativă a s. românesc s-a constituit prin poeți ca Ion Minulescu, George Bacovia, I. M. Rașcu, N. Davidescu, Mihail Cruceanu, B. Fundoianu, D. Iacobescu ș.a., având ca organe de afirmare proprii „Revista celorlalți”, „Insula”, „Versuri și proză
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
și ce se află la baza acesteia? se Întreabă J.P. Sartre. Celălalt este un altul, În sensul că nu sunt Eu și că El este diferit de mine. Eu Îl percep și-l reprezint pe celălalt printr-un act de negație raportat la mine: Tu nu ești Eu sau Tu ești non-Eu. În felul acesta, negația apare ca structură constructivă a Înțelegerii logice a ființei celuilalt În comparație cu ființa mea. Această negație este dată de aparențele exterioare din care decurg diferențele dintre
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În sensul că nu sunt Eu și că El este diferit de mine. Eu Îl percep și-l reprezint pe celălalt printr-un act de negație raportat la mine: Tu nu ești Eu sau Tu ești non-Eu. În felul acesta, negația apare ca structură constructivă a Înțelegerii logice a ființei celuilalt În comparație cu ființa mea. Această negație este dată de aparențele exterioare din care decurg diferențele dintre mine și tine. Acest „nu este la fel” constituie elementul de separație și de diferențiere
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
percep și-l reprezint pe celălalt printr-un act de negație raportat la mine: Tu nu ești Eu sau Tu ești non-Eu. În felul acesta, negația apare ca structură constructivă a Înțelegerii logice a ființei celuilalt În comparație cu ființa mea. Această negație este dată de aparențele exterioare din care decurg diferențele dintre mine și tine. Acest „nu este la fel” constituie elementul de separație și de diferențiere Între mine și celălalt. Între mine și celălalt există o separație care este dată numai
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
umană, pot constitui cauzele morale ale prăbușirii cetății. În perspectiva unei analize psihomorale, minciuna și trădarea sunt expresia unor tulburări al supraeului, ale unui supraeu slab, care nu-și mai poate exercita rolul. În plus, aceste manifestări sunt expresia unei „negații”. Minciuna și trădarea, În plan sufletesc, moral și cultural, reprezintă o „negare” a modelelor arhetipale ale cetății, o desprindere a omului de propria sa cetate, o negare a „părinților”. Minciuna și trădarea sunt expresia unui „rău interior” care macină cetatea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
j) familia și refugiul celular; pentru adolescent familia este prima închisoare pe care acesta trebuie să o dărâme și din care caută permanent să evadeze; A. Gide o asemuiește cu „regimul penitenciar”; pentru Ch. Bühler aceasta reprezintă o perioadă de negație, cu un pronunțat caracter negativist în ceea ce privește valorile; ea se manifestă prin revoltă, fugă, metamorfoza sentimentelor, ca în cazul parabolei „fiului rătăcitor”; aceste manifestări sunt imperios corelate cu nevoia de a se autoafirma; k) problema sexuală are o foarte mare importanță
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cosmic al inspirației”, semn distinctiv, după Benedetto Croce, al marilor poeți. Șerban Cioculescu saluta în T. pe „poetul cel mai înzestrat dintre tinerii iviți în ultimii cinci ani”. Dar tot atunci foarte tânărul Cornel Regman scria o cronică precumpănitor nefavorabilă; negația - ulterior pusă de critic pe seama radicalismului vârstei - se baza pe multitudinea influențelor care ar întuneca originalitatea. Peste decenii, când este publicată culegerea postumă Steaua Venerii (1969), Nicolae Manolescu vede în T. un autor care „repetă pe scurt experiența poetică” a
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
Poezia lui T. exprimă o reacție la acest context de istorie politică și literară, mergând de la pastișă până la toată gama opoziției ironice și autoironice. Dar nu se rezumă la atât. Lirismul său, de fibră autentic romantică, cunoaște două ipostaze esențiale: negația (disconfortul, sarcasmul acestui alt înger căzut în lume) și construcția de universuri fantaste și himerice, asemenea unui „cavaler al ordinului «Lancea lui don Quijote»”, cum se autodefinește autorul. Este vorba despre un vizionar romantic trecut prin Arthur Rimbaud și prin
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]