1,761 matches
-
onoarea, ei trăiesc mulțumiți și nu ai de luptat decât împotriva arnbiției câtorva, pe care o poți înfrânge în mai multe feluri și cu ușurință. În schimb, el va fi disprețuit dacă se va arăta schimbăcios, ușuratic, fără energie, meschin, nehotărât. Principele trebuie să se ferească de aceasta ca de o stâncă în mijlocul mării și să-și dea silința că faptele lui să dovedească măreție, curaj, gravitate și forță. În ceea ce privește chestiunile particulare ale supușilor săi, hotărârea lui să fie irevocabilă, iar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
colocatar îmi face șmecherește cu ochiul și-mi spune: Bravo, dom’le, te ții bine. Ai ajuns deja la cin’ șpe milioane. Și când știi că posezi cin’șpe milioane parcă și viitorul e ceva mai clar. Întorcându-ne către nehotărâți, către cei care n-au ajuns în fața urnelor din pudicitate civică și fiindcă azi s-a dat pă caldă, țin să vă reamintesc câteva motive care ar zdruncina și munții, darămite nehotărârea nehotărâților! în primul rând aveți ocazia să descoperiți
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
e ceva mai clar. Întorcându-ne către nehotărâți, către cei care n-au ajuns în fața urnelor din pudicitate civică și fiindcă azi s-a dat pă caldă, țin să vă reamintesc câteva motive care ar zdruncina și munții, darămite nehotărârea nehotărâților! în primul rând aveți ocazia să descoperiți dacă în ultimii patru ani nu vi s-au modificat datele, dacă numele din buletin mai corespunde familiei, numelui și renumelui de care v-ați bucurat chiar și în cele mai triste momente
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
lemn și de piatră. 65. Între aceste neamuri, nu vei fi liniștit, și nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale. Domnul îți va face inima fricoasă, ochii lîncezi, și sufletul îndurerat. 66. Viața îți va sta nehotărîtă înainte, vei tremura zi și noapte, nu vei fi sigur de viața ta. 67. În groaza care-ți va umple inima și în fața lucrurilor pe care ți le vor vedea ochii, dimineața vei zice: "O, de ar veni seara!" și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
fum inundau odaia și nu mai puteam suferi nici fumul. M-am îmbrăcat să ies. ― Plecați? se miră slujnica. Nu i-am răspuns. Abia jos, în stradă, m-am întrebat: ― În definitiv, ce trebuie să fac? Încotro s-o apuc? Nehotărât, am rămas deocamdată locului, scurmând cu privirile în dreapta și în stânga, doar-doar voi zări-o apropiindu-se. Nici gând. Mi se părea că pietonii trag cu coada ochiului la mine, și mă miram stupid că unii oameni pot să umble atât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
știu dacă pentru tine nu a dispărut tot farmecul închipuit de bogata ta fantezie după ce realitatea lucrurilor a înlocuit zborul imaginațiunei; cât pentru mine, tu ești și vei fi pururea iubitul meu ideal, visat și dorit într-un chip vag, nehotărât, chiar din copilăria mea. Mâne e ziua numelui tău; îmi pare destul de rău că nu pot macar să te sărut pe ochii tăi cei frumoși; fă-mi să-i pot săruta cât mai în grabă și să pot a-ți
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
MICLE] 7 oct. [1882] Domnul meu, Citește-mă, căci am să mor! Duminica trecută am ajus la punctul acela în care între viață și moarte nu știi pe care s-o alegi. În acea stare tristă și dureroasă am plecat nehotărâtă pe stradă, întîmplarea a voit să mă opresc în fața teatrului, spontaneu mi-a venit ideea: când nu poți alege între viață și între moarte e bine să te faci actor și, de cuvânt, am intrat și mi-am 639 {EminescuOpXVI
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mai facă curte așa de generos. - Da! Ar fi vrut să știe dacă cortegiul are cumva nevoie de automobilul ei! De fapt, Ada vrea să afle dacă Lică se ducea sau nu la cimitir. Lică tocmai își punea aceeași întrebare, nehotărât. Găsea de prisos Și totuși parcă ar fi vrut să meargă după Sia. Amintindu-și acuma de Ada, se gândea ce ar fi preferat ea, deși era într-o fază de răzvrătire și emancipare. Vardali, emisar fin, aduse Adei pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sa. Apar încă ecouri ale încercărilor lui Sorin Roșca-Stănescu de a șantaja pe șeful A.N.I. - Cătălin Macovei. Vremea e totuși caldă. În cireșul copil, cel plantat în aprilie 2008, a mai rămas doar o frunză, ultima deci, înclinată oarecum, nehotărâtă dacă să mai reziste ori să cedeze forței gravitaționale, dornică să-și prelungească viața ca tot ce este viu în natură și societate. De la Academia Bârlădeană Sergiu Coloșenco îmi aduce un dar din partea d-nei Elena Petriman, care și-a lansat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
lamentabil confruntarea. Am sperat că electoratul din turul secund este altfel acum. Din coalizarea tuturor contra Băsescu s-a format un curent de sprijinire morală a celui aflat în dificultate, deși Băsescu nu era chiar în această situație. Șovăielnicii și nehotărâții se vor mișca pentru înclinarea balanței și că un cuvânt greu de spus îl va avea DIASPORA care, deși în afara țării, a înțeles perfect situația și a venit și ea cu voturi care în final urmau să dea câștig de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
eretic. "De ce? Pentru că spun ce gîndesc? ― l-am întrebat. Dacă te interesează, îți pot împărtăși și ție rețeta după care poate fi găsit Dumnezeu". S-a holbat la mine. Devenise țeapăn. Doar mâinile i se bălăbăneau pe lângă trup. A bâiguit, nehotărît: "Cum?" "Simplu. Simplu de tot, i-am zis. Declari sus și tare, ca mine acum, că n-ai nevoie de El. Că-ți ajungi ție însuți. Și, în clipa aceea, îți dai seama că minți. Nu-ți ajungi ție însuți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ridicat de pe scaun. ― Lasă deșertul, băiete. Dă-i dracului de deșert. Eu am propriul meu deșert, nu trebuie să caut altul. Figura i se asprise. A luat o statuetă de porțelan de pe etajeră, reprezentând un satir grec, și se juca, nehotărât, cu ea. ― Eu am trăit, băiete, într-o toamnă, tot ce poate trăi un bărbat. Ce mai pot face acum e să-mi bat joc de mine. Ceru un pahar cu apă, plîngîndu-se de căldura de iad de-afară, după
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
grozav de furios, se vedea după ceața care-i Învăluia ochii de pisică Și după respirația sacadată. Nu mai putu suporta tensiunea și străbătu curtea Îndreptîndu-se, ca un erou de film, spre locul unde se afla celălalt. În urma lui venea nehotărîta lui bandă și grăsanul de Martinto murdar de noroi din cap pînă-n picioare. Își scoase pieptul Înainte, Își puse mîinile În șold și-l măsură cu o privire de pisică Înfuriată, cu o căutătură mai cruntă ca niciodată. „Ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pierdea nici o clipă din ochi spectacolul, nu voia să-i scape nici un amănunt al luptei și trăgea cu coada ochiului să vadă dacă nu cumva vine vreo călugăriță, toate astea În același timp. Cei din banda lui Silva erau din ce În ce mai nehotărîți, de cîteva clipe Silva era trîntit pe spate, nu putea să scape de strînsoarea celuilalt, care se afla acum deasupra. Și lucrurile mergeau din ce În ce mai rău, aproape că nu se mai mișca deloc, bătaia avea să ia sfîrșit foarte curînd, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar recunoaște pentru nimic În lume că nu știe drumul, ia spune, coană-mare, pe unde s-o luăm și Arminda, cam dezorientată și ea fiindcă e În automobil și nu În autobuz, nu știe ce să răspundă și Mercedesul Înaintează nehotărît pentru ca Julius să vadă cît mai mult din această groapă ciudată, mai departe de Country Club decît luna de pe cer. Mercedesul se acoperea de praf și În curînd copiii aveau să-l zgîrie și să fure oglinda retrovizoare, În timp ce Guadalupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spuse. Aș vrea să știu dacă poate fi ucis. Tot nu se simțea nici o mișcare. Era pe cât se vede un ordin prea moale, sau ceva din tensiunea conducătorului se transmisese oamenilor. Aceștia se uitau unul la altul și stăteau acolo nehotărâți, când Meewan smulse sabia de la unul, îndreptând-o spre bărbatul legat. Doar acolo putea ajunge. Acolo unde fusese o bilă de lumină. - Încearcă - se auzi vocea lui Clane - să utilizezi o baghetă de forță împotriva mea. O pauză profetică. Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Apoi privi o clipă cu seriozitate spre silueta tăcută de pe trotuar. Mi-ar plăcea teribil! spuse fata. N-ar fi grozav dac-am reuși să-l facem pe unul ca ăsta să vină cu noi?! Știu și eu, rosti tînărul nehotărît. Apoi, privind spre bărbatul Întins pe pămînt, rîsul lui ca un susur umed țîșni din nou și-i spuse fetei Încet și tainic: — Mă tem c-ai să ai o mare dezamăgire, dar nu cred c-o să-l convingem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Începuseră deja să le dea bagajele pe fereastră. TÎnărul Își luă Încet haina și geamantanul de pe suportul de deasupra capului său și ieși pe culoarul Îngust, Închise fără zgomot ușa compartimentului. Apoi rămase o clipă pe loc și privi Înapoi nehotărît. În semiîntunericul compartimentului conturul ireal al cadavrului zăcea nemișcat pe perne. Oare nu era mai bine să lase lucrurile așa cum le găsise, În liniște, pînă la sfîrșit? Oare nu este adevărat că, În acest mare vis al timpului În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și Hayes n-au așteptat oare, n-au așteptat În tăcerea nopții, pășind În sus și-n jos pe strada pietruită și pustie, cu buzele tremurînde, cu trupul inert, cu inima bătînd? Oare n-au strîns din dinți făcînd gesturi nehotărîte și crispate, n-au simțit frica, bucuria și o fericire mută și puternică, și au așteptat, au așteptat... ce? Oare n-au așteptat, ascultînd În noapte zgomotele motoarelor În mișcare prin curți, ascultînd pufăitul răgușit, gazos, al micilor motoare prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și să afle. Dar nu era nici o îndoială: dacă era să rămână aici, atunci aceea era direcția în care trebuia să meargă. Cu voce tare spuse: - Să sperăm. Trebuie să găsim un loc unde să ne fie cald. Vine noaptea. Nehotărât încă, se uită în sus la norul care acoperea soarele. Și văzu că acesta făcea parte dintr-o masă întunecată care avea în curând să acopere aproape întreg cerul. Păcat! Ar fi fost interesant să vadă ce fel de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
bătălia din al șaselea decant. Preotul era blând, calm, inflexibil. - Principiul ordinului universal, zise, și al statului universal, transcende emoțiile indivizilor. Nu vă puteți sustrage de la niciuna dintre crudele sale necesități. Glasul era aspru. - Niciuna. Enro evita ochii palizi. - Sunt nehotărât, repetă. Mă simt nesăvârșit, incomplet. Dacă sora mea ar fi aici, făcându-și datoria... Gosseyn abia auzea. Sumbru, medita. "Așadar, iată ce gândesc. Un stat universal, cu un control central, unificat cu forța." Era un vis vechi al omului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cunoscu o mare dezamăgire. Numai electricitate, și nu în cantitate mică. Pila propulsivă era stinsă. Gosseyn era necăjit. Începu, îngrijorat, să fluiere. Sesiză că Leej îl observa. - Dar dumneata ești nervos! se miră ea. "Nervos, se gândi el, furios, nesigur, nehotărât. Per-fect adevărat. În starea actuală a lucrurilor, putea să aștepte nădăjduind că-și va îmbunătăți poziția în raport cu nava. Sau să facă imediat o tentativă. - Această putere pe care o ai, zise Leej, felul în care faci lucrurile acestea, cum merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se putea presupune că ceva nu e-n regulă. Că poate, chiar în acel moment, i se smulgeau Patriciei informații despre el sau despre distorsor? Lui îi era imposibil să iasă până la căderea nopții. Nu-i mai rămânea decât distorsorul. Nehotărât, îngenunchie în fața lui și întinzând mâna, atinse tubul electronic cel mai apropiat. N-ar fi putut spune la ce se aștepta cu adevărat. Dar era pregătit pentru orice surpriză. Tubul i se păru călduț la atingerea cu degetele. Gosseyn îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
venirea primăverii; încet, încet, zăpezile se topiră, o adâncă seninătate îmi umplu inima când se ivi, din micșorarea lor, pământul negru, și umed; băltoacele rămăseseră ca niște mărturii de-a lungul văii; cât vedeam cu ochii, un fel de presimțire nehotărâtă a ierbii începu să acopere câmpul cu verdele ei, și așa mai departe; pe partea cealaltă a digului stuful părea că se trezește, iar milioanele de insecte, până mai ieri invizibile, își reîncepură, amețite, rotirea, în bătaia, cu fiecare zi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bătălia din al șaselea decant. Preotul era blând, calm, inflexibil. - Principiul ordinului universal, zise, și al statului universal, transcende emoțiile indivizilor. Nu vă puteți sustrage de la niciuna dintre crudele sale necesități. Glasul era aspru. - Niciuna. Enro evita ochii palizi. - Sunt nehotărât, repetă. Mă simt nesăvârșit, incomplet. Dacă sora mea ar fi aici, făcându-și datoria... Gosseyn abia auzea. Sumbru, medita. "Așadar, iată ce gândesc. Un stat universal, cu un control central, unificat cu forța." Era un vis vechi al omului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]