2,225 matches
-
Mamă, pe mine m-o cam luat cu frig! răspunse el zgribulit și se trase mai tare lângă plită. - Ei, na, ia uite cum l-o pleznit lenea! spuse mama neîncrezătoare, mângâindu-l pe chelie. Mă copile, tu arzi! se neliniști ea, după ce-l atinse. Ia bagă-te-n pat, să-ți pun un ștergar ud pe frunte! Nu trebui să-i spună de două ori, că Ionică se și cuibări sub pătura de lână, tremurând ca varga. - Eu ți-am
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
vene-mi curge lavă Cu muzica dorinței, În suflet ard în torțe Nemuritoare patimi Și râd de fericire, De tine, ochii lacomi. Eu te iubesc femeie, Până și gându-n noapte Ți-l mângâi în tăcere Să nu stârnesc izvoare Neliniștite-n tine. Să nu-ți cuprindă visul Străine năluciri Să tulbure ființa Și-n somn, să mai suspini. De-ar fi s-o faci vreodată Să fie doar, de... dor, Ascuns adânc în suflet, De mine, până mor. Eu te
EU TE IUBESC, FEMEIE... de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374432_a_375761]
-
Acasa > Poezie > Amprente > VULCAN LATENT Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 1536 din 16 martie 2015 Toate Articolele Autorului Vulcan latent... Are neliniști iarăși ramul gol... Pământul blând va da vieții nou obol, În sevele latente doarme floarea, Văzduhul clar așteaptă boarea, Verdeața va erupe iarăși din pământ, Prin rădăcini, spre ramurile-n vânt, Miresme dulci vor izbucni spre soare Și el o să
VULCAN LATENT de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374599_a_375928]
-
șubrezenie a fericirii plămădită din comori pe care „le mănâncă moliile și le fură hoții”, până și cei mai lucizi oameni se lasă prinși în atrocele vârtej al interesului și concurenței, cele două motoare sociale ale extrem de discutabilului progres material. Neliniștit și într-o necontenită alergătură (printr-o perpetuă intercondiționare, cele două stări tind statornic spre patologic), omul modern nu mai are nici timpul și nici răbdarea să mediteze la cele două linii de mare forță ale medicinei energetice chinezești, o
SĂNĂTATEA – BUNUL CEL MAI DE PREŢ AL OMULUI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373926_a_375255]
-
de creștini și sunt foarte îngrijorați să nu-i supere... de asta îi cam ucid pe creștini pe alocuri, când au ocazia... ...................................................... Stau și mă uit la soarele călduț de sfârșit de Octombrie care apune, la frunzele plopilor care foșnesc neliniștite în bătaia vântului, la mașinile și la oamenii necunoscuți despre care mă gândesc: Sigur sunt buni. Nu cred că sunt atinși de MAGIC, de ocult sau de Satana. Dar ceva parcă plutește în aer. Doamne, parcă sunt tot mai puțini
MAGIC SI OCULT de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375329_a_376658]
-
atât de mult, m-am pregătit repede să plec la Vatra Dornei, dacă vroiam să ajung acolo înaintea acceleratului care venea de la București. Moș Bursuc s-a bucurat când m-a văzut teafăr, la cabană, dar a observat cât de neliniștit eram: - Mulțumesc lui Dumnezeu că te pot vedea iarăși, băiete! Am fost îngrijorat pentru tine, că ai lipsit toată noaptea și toată dimineața trecută!... Nu i-am pomenit nimic moșului despre întâmplările prin care am trecut. Nu i-am spus
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Lacrimi se pierd în lacrimi,în lacrimile vieții tăcută în așteptare,durerea ce le -nvie o umbră-n ochii vieții, în zorii dimineții răsună doar neliniști în zarea purpurie. Pe-ntinsurile întinse ,din mari până la munți plâng zări fără de zare,lipsiți de arbori sfinți sub albă lor cărare trec piscuri fără frunți durerea și plăcerea e viața atâtor prinți! Cărarea vieții noastre ,se-mprăștie în pustiu sub
TRIBUT de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375440_a_376769]
-
înapoi cuvântul dat fiicei sale. Se încinse deci o nuntă cum nu mai vezi în ziua de azi. Dar, deși mireasa zâmbea fericită, mirele era din ce în ce mai posomorât. Băgând de seamă acest lucru, Voichița îl luă de-o parte: - Ce te neliniștește, dragul meu bărbățel? Mâncarea nu-ți e pe plac? Muzica nu-ți e pe plac? Atunci, flăcăul o privi în ochi și se puse într-un genunchi în fața ei. - Mi-ești mai scumpă ca orice pe acest pământ, dar nu
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
deduc propriul meu rost, sens al drumului ce pare a se învârti pe loc între pereții acestei realități, uneori absurde! - Nu te pripi a trage concluzii prematur, pot fi eronate și îți faci rău singur, omule mic și atât de neliniștit și de neînțeles, în firea-ți măruntă și schimbătoare precum calmul vremii, uneori retrasă, mereu la fel de cristalină, însă îndrăzneață în propriile ambiții, clocotitoare pe dinauntru precum lava revărsându-se a unui vulcan, tulburătoare a propriilor ape, judecătoare aspră a propriilor
LA O CAFEA CU LAPTE, DE VORBĂ CU PROPRIUL DESTIN de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375470_a_376799]
-
mai bine și sunt gata, să vă ascult până la capăt. Zice el cu glas repezit așezându-se. În inima lui simțea că vorbele inspectorului conțin adevăr Și prin fața ochilor îi trecu chipul trist al fetei și înțelese că ceea ce îl neliniștise aseară în privirile ei era de fapt, un aer de disperare fără margini a unui suflet, în agonie. Șoptea pierdut, cu capul între palme: Nu e posibil! Deșire nu ar fi ascuns un lucru atât de grav. A gemut el
PARTEA A II-A( CONTINUAREA LA ,,PETRECERE NEFASTĂ 11 -ROMAN ÎN LUCRU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375439_a_376768]
-
Ce însemna acest mesaj și care era “mesajul” transmis de aceste vorbe, ce dorea Ovidiu și mai ales ce-mi doream eu cu adevărat, erau doar câteva întrebări inofensive printre multe altele care îmi treceau prin cap și care mă nelinișteau, dându-mi impresia că mă grăbesc. Simultan, se înfiripase un alt gând timid, care mă împingea să cochetez cu ideea că a ceda primului imbold poate fi, uneori, regretabil. Se părea că, între dorință și realitate se înălțase fără voia
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
să uit totul și să reiau o relație șubrezită încă din fașă. Înainte de seara aceasta, nu se gândise o clipă să-mi dea un mesaj cerându-și scuze și explicându-mi ce a însemnat ieșirea de miercuri. Această atitudine mă neliniștea, alimentându-mi îndoielile și zguduindu-mi simțămintele. Nu vrea să-mi dea explicații, pentru că nu găsește nici una. Era totul evident, așa judeca, închipuindu-și că avusese dreptate. Probabil credea că-mi făcea o mare favoare, insistând să ne împăcam, poate
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
Publicat în: Ediția nr. 1431 din 01 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului MOTANUL ȘUȘUREL Soarele abia atinse cu razele sale călduțe cântecele păsărilor, când Șușurel și-a dezbrăcat ochii de pleoape, apoi și i-a prins în dansul luminii. Era neliniștit, fiindcă umbra i se lipise de vârful cozii și, vrând-nevrând, trebuia s-o care prin toată ograda. Orice șoricel ar fi tremurat de groază, privindu-i mustățile zburlite spre cer. Numai câinele, culcat în iarbă, îl privea cu un strop
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
LACRIMĂ-NTRE PLOI Autor: Lăură Hubati Publicat în: Ediția nr. 1675 din 02 august 2015 Toate Articolele Autorului Agonizanta, sacadând absența O melodie c-un sfârșit banal Suspina ploaia ritmic, consecventă Și-și picura acordul infernal. Răstoarnă norii șoaptele lichide. Neliniști vin spre mine amalgam Și-n jocul vag al pânzelor fluide Himeric pare că te văd la geam. Dar tu mă vezi din lumea ta solară? Dezleg din ape cursul efemer. Frământ tăceri pe-o umbră solitara Și le arunc
O LACRIMĂ-NTRE PLOI de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372056_a_373385]
-
-ne să ne întoarcem la timpul merelor răscoapte. Se pare că Mihaela Aionesei este depozitara tuturor dorurilor răsărite într-un câmp de ciulini, când buzele plesnesc de atâta tăcere. Unele doruri, de atâta intensitate, par neverosimile, ilegale. Dorurile acestea sângerează neliniști. Dar câte gesturi de femeie nu ar face poeta? Și-ar strecura surâzând luna prin plete, ar aduna în pumni pași fără drum, ar sta cu luna la tâmple în clepsidra unei eternități și câte altele, vrednice de mirarea altora
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
Aidoma păsării migratoare, omul se-ntoarce mereu la locurile dintruînceputuri, acolo unde și-a lăsat umbrele-n ziduri. Un drum parcă predestinat, presupunând întâlnirea, etapele iubirii, despărțirea, dorul și, în cele din urmă, neuitarea, cea mai dureroasă stare pentru că te neliniștește mai vârtos decât împlinirea iubirii. Nu mai e cale de întoarcere, dar continui să speri, în pofida tuturor evidențelor. Câtă vreme amintirile mai sunt vii, totul pare posibil. Într-o zi, vă veți afla din nou, față către față, fără ca vreunul
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
Izvor de frumuseți fără prihană.! Terra: 24 -De ce-ai plecat stăpânul meu și Domn De ce m-ai părăsit când păsările dorm Mi-e dragostea văpaie și mi-e dor Să simt iar suflul tău mistuitor. Creatorul: 25 -Nu te neliniști, nu te întoarce, tu. -Mi esti, Frumoasa între frumoasele împărătești Cu arome amețitoare încântător mă străbați Purtate pe aripile cailor tăi înaripați! *** 26 Seara-n câmpie, în amurg, printre flori Când legănându-le, trece agale duhul, uneori Auzi cum cântă
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
Când a sesizat că nu este singur, ci însoțit de un tânăr cu un buchet mare de flori în mâna, inima sa bolnavă a început să bată cu putere. „Este Mircea”, și-a spus. De aceea am fost atât de neliniștită toată ziua. Presimțeam că se întâmplă ceva deosebit. „A venit acasă să mă vadă. Poate a aflat de boala mea și s-a îndurat să-și părăsească Dobrogea lui”. S-a dus repede la noptieră și a luat o tabletă
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
urma să aud, și anume ceva neplăcut, eventual îndulcit de bunătatea Mariei. Mă simțeam cu totul neliniștită, și nu pentru ce urma să aud, ci pentru neliniștea pe care i-aș putea-o produce ei. Nu îmi doream să o neliniștesc, știam că era ziua în care urma să o însoțesc la chiuretajul atât de ilegal și puțin pomenit în casa noastră. Mintea mea de copil nu putea înțelege acel interzis, de ce erau toate femeile obligate să aibă copii chiar și
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
poeta, parcă trezită brusc dintr-un vis minunat, spune: „Toate acestea sunt culori: / Alb de dor și alb de nori, / Iar prin ele, rătăcite, / Ori ascunse, tăinuite, Prăfuite și chiar terne, / Versuri și triste poeme. Versu-i trist, însă cuvântul / E neliniștit ca vântul.../ Iute și aprins ca focul / În iubire își vrea locul. // Este vers învăluit / În gând negru, jeluit, / Care-n albul de splendoare / Schimbă fondul rău și doare.” De ce e versul trist și tern când în suflet e atâta
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > CHIAR N-AI ÎNȚELES NIMIC! Autor: Anca Elenă Șerpe Publicat în: Ediția nr. 1011 din 07 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului CHIAR N-AI ÎNȚELES NIMIC! 19.08.2013 Obiceiuri obișnuite își fac mendrele înțeapă neliniști calcă în străchini veninuri firea lucrurilor Roiesc fricile pline până-n gât bolboroseli claie peste grămadă cad toate conformările se imortalizează indiferență până-n pânzele albe Și ce-ți pasă! Face minuni.. Referință Bibliografica: CHIAR N-AI ÎNȚELES NIMIC! / Anca Elenă Șerpe
CHIAR N-AI ÎNŢELES NIMIC! de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348302_a_349631]
-
îmi pare rău, însă nu știu să vă spun prea multe! - Ce iți displace în Noua Zeelandă, în comparație cu Statele Unite? - Nu pot să afirm că există ceva ce mi-ar displace în Noua Zeelandă, din contră, mi se pare un loc minunat! Mă neliniștește însă creșterea infracționalității față de perioada copilăriei mele, desi probabil că acest lucru se întâmplă în majoritatea statelor lumii. America o percep câteodată, ca pe o lume superficială... Cred că mi-ar fi greu să fiu sinceră cu mine însămi, dacă
NOUA ZEELANDĂ – UN CONTEXT MODERN IN STIL CLASIC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345003_a_346332]
-
maroniți au susținut tentativa sa și vor colabora cu el în timp ce druizii, sprijiniți de Londra, susțineau Istanbulul. Interesele variate și diferite au condus la confruntări și masacre importante, relațiile dintre cele două comunități fiind puternic afectate. Sub presiunea Marilor Puteri, neliniștite de creșterea influenței Franței în Orientul Apropiat, a găsit un modus-vivendi între diferitele confesiuni din această zonă. Din nefericire, în anul 1860, ca urmare a intrigilor engleze, în dorința de a controla drumul Indiilor și a menține integritatea Imperiului Otoman
DESPRE CRESTINISMUL ARAB, INTRE TRADITIE SI TERITORIALITATE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344944_a_346273]
-
pe creste Sărbătoarea în case de Crăciun. Copii ne colindă în prag Cântecele urcă spre stele,mai sus, Constelațiile vin să vadă Cum din suflet se naște Iisus. Alunecă sănii pe serile albastre Inelând cu doruri pământul străbun Copii aprind neliniști în astre Visând sub brazi păduri de Crăciun. Burgul doarme la miez de noapte Pe străzile Clujului umblă visul cel bun Când dinspre luceafăr ne vin șoapte Că umblă cu daruri Crăciun. Aripi de lumină îmi intră în odaie Halebarda
POEME DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345130_a_346459]
-
în chingi o desagă, pesemne cu ceva merinde, sau cu ceva nutreț pentru cal. În urma omului și-a calului, venea un câine : mare, colțos, cu un butucaș de lemn clătinându-se la gâtul său. Apariția neașteptată a câinelui îl cam neliniști pe Ionuț, mai ales văzându-l trecând doar la vreo doi pași de el. I se păru că fiorosul câine chiar mârâie în sec la el. Dar, poate, nu la el mârâia, ci văzând pisoiul Motocel, pe care-l ținea
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]